291 matches
-
până în 1895), „Familia”, „Timpul”, „Românul literar”, „L’Indépendance roumaine”, „Revista de istorie, arheologie și filologie”, „Lumea ilustrată”, „Literatură și artă română”, „Epoca”, „Constituționalul”, „România ilustrată”, „Revista ideei”, „Ilustrațiunea română”, „Conservatorul”, „Munca literară și științifică” ș.a. I.-G. este un cronicar afabil, care își transmite impresiile într-un comentariu vioi, de o eleganță ușor convențională, fără a excela prin idei și judecăți de valoare. E întotdeauna bine informat, știe să facă trimiteri la cultura europeană, îndeosebi la cea franceză, și să așeze
IONNESCU-GION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287597_a_288926]
-
zîmbindu-i amabil. Are propriile ei idei, și Încă unele de geniu. De fapt, voiam să-ți zic că, dacă ai nevoie de ponturi, aș fi mai mult decît fericită să te ajut. Contra unui mic comision. — E În regulă, spune afabil. Și zi așa, merge bine? Cu investițiile tale, vreau să zic. — Super, mersi. Nici că se putea mai bine. — Excelent. Mă bucur să aud asta. — Da... investiția aia recentă În agricultura japoneză s-a dovedit extrem de inspirată... Îmi duc repede
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
o imprimerie digitală deschisă toată noaptea În Hoxton, și ne-au făcut prototipurile. — Iar noi vă apreciem eforturile, spune Eric gomos. În numele magazinului The Look, doresc să vă mulțumesc, Danny, atît ție cît și echipei tale. Se acceptă, spune Danny afabil. Și doresc să-i mulțumesc lui Becky Bloomwood, cea care a avut ideea acestei colaborări. Începe să aplaude și eu zîmbesc, fără să vreau. Nu poți niciodată să rămîi supărat pe Danny prea mult timp. — Pentru Becky, muza mea, adaugă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și eleganță. Ne-au mai rămas de la Enea 25 de scrisori scurte adresate unor prieteni și elevi, scrise cu concizie și eleganță; aici sunt tratate teme de viață cotidiană, subiectele teologice fiind cu totul absente. E corespondența unui om echilibrat, afabil, care prețuiește prietenia și simțămintele omenești. Bibliografie. Ediții: Teofrast: PG 85, 872-1003; M.E. Colonna, Enea di Gaza. Teofrasto, Iodice, Napoli 1958. Scrisori: L. Massa Positano, Enea din Gaza. Epistole, Libreria Scientifica, Napoli 19622 (în ambele cazuri, ed. critice, trad., introd
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dinamism și eleganță. Ne-au mai rămas de la Enea 25 de scrisori scurte adresate unor prieteni și elevi, scrise cu concizie și eleganță; ele abordează teme de viață cotidiană, subiectele teologice fiind cu totul absente. E corespondența unui om echilibrat, afabil, care prețuiește prietenia și simțămintele omenești. Bibliografie. Ediții: Teofrast: PG 85, 872-1003; M.E. Colonna, Enea di Gaza. Teofrasto, Iodice, Napoli, 1958. Scrisori: L. Massa Positano, Enea din Gaza. Epistole, Libreria Scientifica, Napoli, 19622 (în ambele cazuri, ed. critice, trad. it
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
viața. Pe aceasta suntem obligați - tăcând, privind, citind - s-o rescriem și s-o rememorăm fără încetare. Remediul plimbărilortc "Remediul plimbărilor" Născut în anul 1973, Ioan Stanomir a copilărit între Focșani și București, înconjurat de o familie protectoare, cu bunici afabili - gazde permanente în casa părintească din ținutul bucolic al Vrancei. Meri înfloriți primăvara, gutui amare de toamnă, mirosul de mărar sau ceapă din grădină, culesul strugurilor în vii - chiar acesta a fost paradisul multor adolescenți, în vecinătatea căruia edificiile cetății
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sărbătoarea sa lăuntrică concrește pe un program de viață duhovnicească lipsit de relaxări și comodități, chiar dacă e trăit la o vârstă înaintată. Nu știm întotdeauna că tot ceea ce primim în predica sa, dar mai ales în conferințele susținute curtenitor și afabil, e fructul unei ortopraxii nevăzute: asceză continuă, fără crispare, dar sinuoasă. Monahul care recită poezii nupțiale este înconjurat ocrotitor, pretutindeni, de tineri. Remarcabil este faptul că tocmai acest monah - părintele Teofil - le arată calea spre lumină. Nu este întâmplătoare această
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
la afirmarea internațională a unuia dintre posibilii lor inamici (sau, pentru a folosi termenul comunist clasic, „gropari”). Ajuns în Statele Unite la jumătatea anilor ’50, Eliade a avut timp să-și construiască o nouă identitate: savantul puțin distrat, oarecum passé; omul afabil, chiar generos, poate ușor ridicol; esticul genial, care putea în fond avea unele bizarerii, chiar unele idei suspecte. Dosarul politic al lui Eliade rămâne deschis, încă mai așteaptă judecata dreaptă a posterității. Toate acestea fiind spuse, mă întorc la ceea ce
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
situa în filiația liricii de contemplație domestic-bucolică ori gospodăresc-intimistă a unor simboliști și postsimboliști români din primele decenii ale veacului al XX-lea. S-a vorbit și despre descendența sa din G. Topîrceanu, legat de modul de a produce „suprarealitatea afabilă, plutitoare, plină de deliciile spiritului îndulcit, melancolizat” (Gh. Grigurcu); s-a remarcat afinitatea dintre o Elegie din volumul de debut („O, vechi și dragi bucătării de vară, / Simt iar în gură gust suav de-amiază / Și în tristețea care mă
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
Pardon. De un timp, avea impresia ciudată că toată lumea era mai tînără decît el, fie că era vorba de prefect sau de judecătorii de instrucție, de arestații preventiv pe care Îi interoga sau, acum, de acest doctor Rian, blond și afabil, care nu Împlinise patruzeci de ani. În fond, un puști, cel mult un tînăr, totuși grav și sigur pe el, care avea mai mult sau mai puțin să-i hotărască soarta. GÎndul ăsta Îl enerva și totodată Îl neliniștea, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
În orice caz, atâtea îmi povestise Ioana despre Charles, încît îl priveam cu curiozitatea cu care privești la iarmaroc un fenomen, vreun animal sălbatic, și stăteam cu toții în preajmă, îngrijați să nu se întîmple cine știe ce nenorocire, cu toate că Charles povestea nevinovat, afabil, amestecând grațios, în tot timpul discuției, cuvinte franțuzești, ceea ce îl făcea să samene mai mult a artificial june de salon de provincie. Charles a adus cu el atmosfera mondenă, falsă, a Balcicului, fie că Balcicul pe timpul acesta, cu lume multă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
își dă în chip solemn adeziunea la republicanism. Era un bărbat bătrân, cu o impunătoare barbă albă - figură venerabilă de patriarh, soț model, părinte ideal, crescîndu-și copiii cu o desăvârșită grijă și iubire. Nimeni nu-i putea reproșa nimic. Era afabil și curtenitor cu toți, seducător tocmai prin înfățișarea sa de cetățean model, căruia Regele îi dovedise încrederea și partidele de guvernământ nu-i precupețiseră laudele. Corect, milionar, savant - izbutise să inspire tuturor stimă; căci elogia atât pe "patrioticul prelat" din
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în stare nici măcar să-mi explice de ce am fost ales să devin secutor... Manteus ridică din sprâncene, dar nu-și pierdu calmul. — E o chestiune de structură fizică. Un retiarius trebuie să fie înalt și longilin - explică pe un ton afabil. Trebuie să alerge cu pași mari și să execute salturi lungi. Un secutor, dimpotrivă, nu contează dacă e înalt sau scund - trebuie să reziste pe distanțe lungi, să fie agil și să alerge cu pași mici. Nu uita că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
bunăvoință. Într-un fel și de solidaritate, dacă stai să te gândești că nimeni nu-l obliga să-mi vorbească odinioară, după cum nici eu n-aveam cine știe ce pornire entuziastă să-i caut apropierea. Pur și simplu acele relații de bunăvoință afabilă, între oameni care se respectă sau ar trebui să se respecte, în virtutea faptului că fac parte din aceeași breaslă. La distanță de alte câteva mese, un alt cunoscut, prozatorul Tolbaru. Suntem aproape congeneri. Am trecut cam prin aceleași trepte inițiatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vreun cuvânt de laudă. Cinând cu cei doi maeștrii, Jonathan se simte nesigur, lasă privirile în jos spre mesele lungi ale refectoriului, observând privirile celorlalți studenți care vorbesc în șoaptă despre el, și-l arată unul altuia. Morgan este destul de afabil, un velș cu maxilare puternice, proeminente, care arată mai mult a fermier decât a savant. Dar este firesc să fie așa, pentru că specialitatea lui este agricultura. Îi toarnă lui Jonathan pahar după pahar din vinul colegiului și-i vorbește despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în lipsa săbiei și a pajului, ar fi părut o căpetenie de sat. Kanbei, din partea lui, era extrem de curtenitor cu acel general fără fasoane. — E o mare plăcere să vă cunosc. Sunt Kuroda Kanbei. În timp ce se făceau prezentările, Muneharu se înclină afabil. Emisarii se bucurau, convinși că aveau să-l câștige fără nici o greutate. — Hikoemon, spuse Kanbei, vrei te rog să-i comunici Generalului Muneharu conținutul mesajului Domniei Sale? Deși s-ar fi cuvenit ca mesagerul mai vârstnic să facă remarcile introductive, Kanbei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tuși în palmă. Când ridicară privirile, cei patru văzură că acum era singur - nu mai avea în spatele lui nici măcar un paj. Vasalii erau stingheriți. În timp ce-l salutau pe rând, Hideyoshi își suflă nasul. — Se pare că ați răcit, stăpâne, remarcă afabil unul dintre vasalii lui Nobuo. — Nu-mi mai trece odată, replică Hideyoshi, nu mai puțin prietenește. Era o ambianță destul de simplă pentru o discuție. Nu li se oferi nici mâncare, și nici băutură, după cum nici Hideyoshi nu începu cu fleacuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
voi fi răpită. Ochii Sabinei răspândeau o lumină neagră, toată făptura ei radia energie și zâmbet nervos. De la spatele ei, noi îi făceam semne complice chelnerului. Omul, care chiar părea să aibă ceva sub calota craniană, a continuat să surâdă afabil, dând din cap cu înțelegere. Explicațiile tinerei fistichii din fața lui îi păreau perfect plauzibile. Îmi displăcea profund să fac echipă cu Maria în situația aceea de criză, dar n-aveam ce face. În felui ei o iubea nespus pe Sabina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
amestecă nepoftit și Vierme. Am citit și eu, sunt lipite peste tot, de trei zile, afișele cu expoziția intinerantă de artefapte istorice, de la Muzeul de Artă, de pe bulevard. Ține doar până marțea viitoare. Se zice itinerantă și artifacte! îl corectează afabil Dănuț. În altă ordine de idei, Boss, încă mai ești capabil să mă uluiești: nu mi te închipuiam, în veci, pasionat de medievalistică! Muzeul de Istorie este, de vreun an și ceva, închis pentru consolidare. Înseamnă că de aia au
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
spre Ministerul de Interne să găsească pe Modreanu. Trebui să aștepte împreună cu alți gazetari, veniți de asemenea după noutăți. Directorul lucra cu ministrul, comunicîndu-i probabil tocmai dosarul telegramelor și rapoartele primite în cursul nopții și al dimineții. În sfârșit, sosi afabil, surâzător și sclivisit, zicând, dulce, ca o cucoană întîrziată la întîlnire: ― Domnilor, dragii mei, scuzați-mă... Ministrul!... Timpuri grele, domnilor!... Numai un minut să lichidez dosarul ăsta și sunt al dumneavoastră! Sunase. Un funcționar bătrân și necăjit la față luă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
răcești. Poate ar fi bine să iei o aspirină. Dacă nu ai la îndemînă, îți dau eu. - Nu, mulțumesc, nu cred că va fi nevoie. Nu răcesc atât de ușor. Rezemîndu-se de speteaza fotoliului, Năstase îl privi ironic și totuși afabil, aproape cu simpatie. - Am auzit numai bine despre d-ta, începu brusc. Îndeosebi directorul d-tale, tovarășul Ulieru, te ridică în slava cerului. Spuneau că ești pe cale de a face o mare descoperire. Nu știu ce substanță care, în caz că... Pantelimon zâmbi încurcat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
la înscăunare își răsese barba, și-și potrivea fesul cu care urma să intre cu alură turcomană la înscăunare. Imprevizibil, de un calm imperturbabil, Al. D-trie Ghica a laut fesul și l-a mistuit în buzunar. Cu un zâmbet afabil protocolar, deși în suflet i se surpau munți de furie, la ceremonia papucului atinse cu vârful nasului încălțarea, zăbovind puțin tentat să muște, după care ridicat în picioare, în cea mai purp limbă turcă, sa adresat sultanului cu brațul drept
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93459]
-
cu case frumoase, având peluze cu flori, cu vecini care se cunosc între ei. Zărindu-mă, un vecin al lui Nick îmi strigă hi, un fel de "bună ziua", expresie foarte uzuală, dar care mie îmi pare, cumva, mai familiară, mai afabilă, probabil și fiindcă nu sunt obișnuit cu ea. O clipă, am iluzia, plăcută, că vecinul lui Nick mă tratează ca pe o veche cunoștință... Atmosfera e destinsă, odihnitoare. Multă verdeață, străzi pașnice, pe care merg doar mașini (rare), zgomot puțin
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Rim, dar o tranșase fără șovăire în defavoarea doctorului, care, după ce se lăsase atât de mult rugat, lipsea mereu. 229 La nevoie îl va sacrifica complet. Prezența lui nu mai era o necesitate. In afară de imperativul muzical, Marcian era un oaspe afabil și plin de bună dispoziție. Elena n-avea pe nimeni, în relațiile ei, cu care să simtă o așa de simplă legătură de la egal la egal. î" salonașul unde se lua ceaiul, maestrul își găsise un loc favorit pe canapeluță
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nimic. — Să fii liber! Să umbli și să vezi astfel de lucruri! exclamă el. Să trăiești printre oameni adevărați! Să vezi viața așa cum este, substanța ei brută, adevărată, nu așa! spune el și privește obosit lucrurile ce-l Înconjoară, accesorii afabile ale iluziei. Și mai presus de toate, să fii singur! Îl Întrebi dacă a fost vreodată singur, dacă știe cu adevărat ce este singurătatea. Încerci să-i explici, dar el este edificat și În privința asta. ZÎmbește reținut și ironic, respinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]