1,383 matches
-
subiectivității, care este condusă, la paroxismul acestei încercări, la declanșarea sa, decât sub forma unei negări a propriei sale condiții ontologice de posibilitate, adică a imanenței sale radicale. Spunem: această forță se exteriorizează, această tensiune se destinde, această încărcare în afect se descarcă de sine. Pretutindeni acțiunea este interpretată ca o exteriorizare și ca o obiectivare reală, în așa fel încât într-un astfel de proces și prin el insuportabilul vieții, dacă ar fi plasat într-adevăr în fața ei și astfel
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ca pe insuportabilul căruia nu poate totuși să i se sustragă, de care nu poate fugi, iar această imposibilitate de a fugi de sine devine angoasa sa. Astfel, în chiar sânul refulării Energia rămâne intactă în același timp ca și afectul său, care, incapabil de a se suporta pe sine și transformat în angoasă, năzuiește să se transforme în orice altceva. Cu toate acestea, calea sporirii și a culturii fiind închisă, deoarece suferirea s-a repliat în suferința sa, energia, care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sau în cele ale vieții cotidiene (care se subordonează ele însele unui proces de culturație continuat), această energie așadar rămâne nefolosită în sensul care tocmai a fost clarificat: ea nu este în acest fel suprimată, ci este ca și exacerbată, afectul, modul său de prezentare fenomenologică irecuzabil, căpătând forma unei neliniști crescânde. Ea caută așadar să se elibereze, însă urmând de data aceasta căile pre-trasate de-a lungul cărora se obține ușurarea imediată. Efort zadarnic: afluxul de energie care nu s-
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
acea clipă, în mod cât se poate de evident, în fața sa se deschid două căi, desenând chipurile barbariei. Nu este vorba numai de revenirea la comportamente mai elementare și mai grosolane, de vreme ce, în acest proces de regresiune, nici energia, nici afectul nu dispar, nefăcând, dimpotrivă, decât să se lase purtate de el la un grad de tensiune mai ridicat. Într-adevăr, în același timp cu replierea și odată cu neliniștea crescândă pe care o generează, în aceasta din urmă în mod foarte
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de sine, trebuie să elimine coerența acestei consistențe și să o expulzeze de-a dreptul în dispersia și în diseminarea incoerentului și absurdului. Ireal deoarece în proiectul acestei expulzări, dacă acesta ar ajunge până la capăt, ar fi abolită tocmai realitatea afectului. Faptul că acest proiect nu ajunge la capăt și că afectul nu este niciodată descărcat de sine înseamnă: plictisul subzistă tot atâta vreme cât imaginea televizată, drept condiție a sa, ca realitate a sa. Gol deoarece numai în fața creșterii în sine a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
expulzeze de-a dreptul în dispersia și în diseminarea incoerentului și absurdului. Ireal deoarece în proiectul acestei expulzări, dacă acesta ar ajunge până la capăt, ar fi abolită tocmai realitatea afectului. Faptul că acest proiect nu ajunge la capăt și că afectul nu este niciodată descărcat de sine înseamnă: plictisul subzistă tot atâta vreme cât imaginea televizată, drept condiție a sa, ca realitate a sa. Gol deoarece numai în fața creșterii în sine a forței se produce acest în față ca ceea ce ar trebui să
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
psihanaliză, pentru a nu da decât un exemplu, relația dintre analist și analizant nu este decât o modalitate a intersubiectivității patetice despre care vorbim. Însă dacă se poate și trebuie afirmată existența unei repetări cu totul patetice, cea a unui afect fără reprezentare, inversul nu este adevărat: orice repetare teoretică a unui act de evidență sau de cunoaștere în sensul obișnuit al termenului este în mod identic o repetare patetică, cea a auto-afectării acestui act. Repetarea în care constă orice transmitere
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
tratarea educației de factură morală, Susan Moller Okin arăta că, în pofida afirmațiilor lui Kant100 - după care iubirea este de două tipuri: iubirea practică (sau „sentimentul moral al bunăvoinței, ce decurge din recunoașterea datoriei”) și iubirea patologică (iubire ce ține de afecte, pe care Kant o califică drept „simplă înclinație”) -, mai există un tip important de iubire: aceea dintre părinte și copil. Ea este de obicei alcătuită din elemente ale iubirii ce ține de afecte și bunăvoință; dar implică mult mai multe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
și iubirea patologică (iubire ce ține de afecte, pe care Kant o califică drept „simplă înclinație”) -, mai există un tip important de iubire: aceea dintre părinte și copil. Ea este de obicei alcătuită din elemente ale iubirii ce ține de afecte și bunăvoință; dar implică mult mai multe. Bunăvoința din ea nu izvorăște din recunoașterea datoriei, iar afectivitatea ei este de obicei departe de a fi „simpla înclinație” nestatornică pe care o sugerează acești termeni. Este un fel de iubire care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
la obiect și ferindu-se de zorzoane specioase. Stilul asianic, dimpotrivă, cere rafinament emfatic, podoabă retorică și mult joc de scenă. Aticii pun accentul pe claritate și concizie, în vreme ce asianicii apasă pe vigoarea estetică și pe mijloacele de iscare a afectelor ascultătorilor. Primii au sobrietatea preoților, ceilalți iscusința mimilor. Primii cred în elocvența rațiunii, ceilalți în elocința trupului. Dintre cele două variante, Cicero nu o alege pe niciuna și, ca bun diplomat ce este, propune o a treia formă de retorică
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
John Dillinger privește un film, o soap opera, Manhatan Melodrama, cu Clark Gable într-un rol inspirat chiar de John Dillinger. Ai senzația că John i-ar șopti lui Clark Gable fiecare replică, însă această punere în oglindă cu suprapunerea afectelor relevă fascinul cinematografiei proiectat pe chipul gangsterului mesmerizat. Pentru ca John Dillinger să devină ceea ce este are nevoie de această lume iluzorie a peliculei. Cu un gest necugetat, dar de o franchețe și magie pe care filmul lui Michael Mann reușesc
For he’s a Johnny Good Fellow... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7024_a_8349]
-
generis: au fost reciclate în spirit modern și, din odoare hărăzite ceremoniilor, au devenit detalii de decor profan: figurine, bibelouri sau podoabe de ornat lambriurile. Exact acesta e cazul tragediei. Dintr-o artă scenică menită a-i provoca spectatorului descărcarea afectelor puternice, dintr-un gen literar hrănit de o viziune mitologică aparte, termenul a fost supus unei degradări mediatice prin contaminare senzațională. Nevoia de a inventa zilnic întîmplări macabre a golit tragedia de subînțelesuri tragice. Așa se face că azi etichetăm
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
fac comentariul critic mai delicat. Una dintre acestea este culegerea de poeme a lui Mircea Petean, concepută, în timp, prin însumarea ciclurilor dedicate Anei cu prilejul publicării fiecărui volum al autorului. devine, așadar, dedicatorul tăcut, substanțial, iar personajul-cheie ce focalizează afectul, sub toate formele lui (senzație, sentiment, emoție, ideal, asceză, întemeiere filosofică a destinului), este Ana, soția autorului, dublată, în răstimpuri, de bunica poetului (dar asta, numai pentru cunoscători). Desigur, funcțională este și aluzia la legendara Ană a lui Manole, dar
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
Petean explică (în măsura în care sublimul este palpabil) înfiriparea erosului și consecințele sale în viață și poezie, ca pe o prelungire a înclinației devoționale ce-l mânase inițial spre monahism: "Ana" devine, așadar, numele unui întreg cosmos, al unui conglomerat de fapte, afecte și idei, dar și, deopotrivă, cale inițiatică. "Dumnezeul tău este Ana/ vei muri și vei renaște în împărăția ei// mi-a zis odată sihastrul zăvorât în iubirea de Dumnezeu" (87). Dar, pe traseul iubirii pure, nu există nimic linear sau
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
zdrențuite / ale verdelui verde, // de-acum umezeli, melci aburoși,/ mîl spănăriș, talaș lenevos, / fum și iar fum de iarbă de pușcă / din de-o, drace, flintă cu smintă" (Melci aburoși). Figurile voit neglijente, "țepoase", rebarbative, absorb asemenea unui burete programatele afecte depresive, legate de un prezumat regret al trecutului. În cvasitotalitatea textelor, Ion Davideanu se dovedește ironic, dintr-o funciară reținere față de aparențe, dintr-o țărănească precauție, dar și pentru a corija "proza" realului dezamăgitor prin mișcarea unei fantezii cu lucrătură
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
lumii. Cînd Lefter, dintr-o dată, se simte stăpîn, cu frîiele în mînă, poate săvîrși deopotrivă gestul nebunesc al unei demisii cu scandal, și pe acela, inutil și crud, al ruinării micii agoniseli domestice a consoartei. Politețea, formă de reținere a afectelor, de strunire a nervilor, n-ar îngădui așa ceva. Cusurul de a fi "măgar, violent și lipsit de manere" se desprinde, deci, păstrînd proporțiile, ca un hybris. Politețea e, tot la Caragiale, armă politică. Hrănindu-se din degenerescența alteia, punctualitatea. Toți
Politețe… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6832_a_8157]
-
care își semnalizează prezența, ci, în mai mare măsură, acel fluid șerpuitor ce parcurge un adevărat slalom printre reperele vizibile, cuantificabile), Dumitru Chioaru se poate revela ca un poet mult mai pasional decât ar părea la prima vedere. Încărcate de afect sunt nenumăratele instanțe ale referirii la părinți, de pildă, (Persistența melancoliei, 19 octombrie 1957 Sângătin), îndeosebi la mama sa (Fotografie trucată, Oul descojit), la ființa iubită (Vizuina din tablou ori Îmbolnăvirea de cuvinte, cu versuri de mare delicatețe, din care
Noblețea discursului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7346_a_8671]
-
o privase, ca pe toți de rangul ei, de naturalețe, s-a supus; femeile din familie nu încetau să repete și să arate că într-un mariaj nu despre iubire este vorba și că în toate circumstanțele, chiar și tragice, afectele trebuie ocultate. A acceptat și derutată, într-un fel, de faptul că între cei cinci posibili pretendenți figura un tânăr plăcut, manierat, iubitor de cai, contele Villaforesta. însă ideea însă că mariajul - rezultat al unui aranjament bazat pe calcule materiale
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
o excursie, însă nimic din această excursie nu are de-a face cu distracția. Timpul apare de la început măsurat, nu știm ce condiționări apasă asupra tatălui (Konstantin Lavronenko), dar acesta încearcă să concentreze în această excursie parcă toți anii pierduți. Afectele sale nu răzbat la suprafață, își exercită autoritatea cu o duritate care nu admite contestare, iar dacă există o rezistență de înfrânt, aceasta este a fiului mai mic, Ivan. Ivan nu vrea să mănânce la ora fixată, nu vrea să
Tați și fii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6006_a_7331]
-
nu are un real caracter politic. Chiar și atunci când tinerii împrumută retorica consacrată cu tot cu recuzita ei pompieristică aceasta este instrumentată erotic sau ironic servind, spre exemplu, construirii unui fictiv profil eroic al adolescentului miop. Este un mod de a deghiza afecte, de a se proteja și în cele din urmă, chiar de a șarja ironic. În familia lui Michael Ehrenreich nimeni nu mai crede în comunism, de la tată la mamă toți tânjesc după produsele pe care unchiul Heintz (Ignaz Kirchner) rămas
Cireșarii de pe Aleea Soarelui by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6021_a_7346]
-
un fel de numen temperamental care, dictîndu-le preferințele, îi condamnă la sterilitate speculativă. Acestor „decuplați lăuntric" le lipsește fie empatia pentru esențe, așadar rafinamentul, fie inflexiunea menită a le exprima, așadar subtilitatea. Ei nu pot lega latura sensului de latura afectului, nu pot provoca emoția mediată a ideii, pe scurt nu pot sesiza detaliul rafinat spre a-l spune apoi în chip subtil. Distincția mi-a fost sugerată de lectura Întîlnirii cu un necunoscut, o carte în care elementarul uman atinge
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
conținut e dat de patru laitmotive, diversitatea lor fiind ținută în unitate de întrebarea-călăuză a cărții: „Cine sunt eu?". Cele patru teme de bază sînt: 1) „patria mică" și patria mare; 2) rentabilitatea binelui; 3) moartea și Dumnezeu; 4) cultura afectului (erosul, creația, muzica, cărțile). Nu e pagină în carte care să nu încapă într-una din aceste categorii tematice. Să le descriem așadar pe scurt. Patria „mică" sau „România de buzunar" este reacția de apărare în fața unei țări desfigurate de
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
cruzime câtă umilință și, ca o încununare a acestor sentimente contradictorii, iertarea pe care o solicită printre acuze și rugămintea de a fi iubită, de a i se dărui afecțiunea, acea afecțiune care să tranziteze formulele convenționale, stereotipiile telenovelistice, parada afectelor. Scena este construită cu o mare finețe, ca și cum întregul film este pregătit pentru ea, ceea ce o face însă inegalabilă este frumusețea unei declarații de dragoste care blochează receptarea, eșecul acestei emoții extrem de puternice de a străbate zidul conveționalismului matern. Doamna
Felicia, în cele din urmă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6232_a_7557]
-
universal. Dimpotrivă, toți acești spioni au o aparență de burghezi obosiți care-și dansează cuminți nevestele, își omoară timpul la o canastă sau la un bridge, își semnează condica și își ronțăie pensia în lumina tulbure a crepusculului, vidați de afecte, cu amintiri îndepărtate și regrete mumificate. Filmul lui Thomas Alfredson accentuează deeroizarea unei caste concomintent cu surprinderea unui declin accentuat al foștilor spioni de prim rang secerați nu pe câmpul de luptă, ci de formalitățile birocratice ale unui aparat prăfuit
Șah-Mat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4881_a_6206]
-
o formă de bovarism ideologic, o sensibilitate care a ținut mult timp trena comunismului văzut ca o formă de frumoasă rebeliune, ca un fel de revoluție cultural-politică, ca pe un impuls dat idealurilor de schimbare a umanității. Nu este singurul afect pus în joc de acești maeștri ai schimburilor de ture, dar este singurul atașament ideologic. Nimic glorios nu însoțește acest joc de-a v-ați ascunselea, poate doar sentimentul că în afara acestui joc nu mai există nimic. Totul s-a
Șah-Mat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4881_a_6206]