159 matches
-
pat și am ieșit grăbit. Soarele încălzea Stâncile, valurile se sfărâmau de țărm cu un zgomot moale, luminos și rar, iar departe, în larg, marea era verzuie și părea moleșită de căldură. Mi-am amintit de o statuetă groaznică a Afroditei pe care o lăsasem acasă pe o etajeră, o adevărată capodoperă de kitsch, de un desăvârșit prost gust, pe care o cumpărasem tocmai din această cauză; mi se păruse că așa trebuise să arate ursitoarea mea. Am încercat să fac
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
al naturii, ancestral și mereu același, mereu egal cu sine. Pentru că Nanatsumori înseamnă "cele șapte păduri", iar cele șapte păduri se întind pe aceste șapte coline de taină, cu spinări line, din care naște, la fiecare arcuire, grația, asemenea unei Afrodite răsucite cu burta spre cer. Îmi era cald; mă îmbrăcasem prea gros, gândind că o să petrec ziua în munții reci ziua aceasta specială, ziua aprinderii focului în cuptorul uriaș, unde așteptau, stivuite deja spre jertfă, măruntele opere ale trudei noastre
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ea, este deopotrivă absent și prezent. În Hipolit a lui Euripide, cele două statui ale zeițelor Afrodita și Artemis sunt prezente în scenă, fiecare având în fața ei un altar. Iar aparițiile lor au rolul de a încadra acțiunea, cea a Afroditei la începutul tragediei și, simetric, cea a lui Artemis la sfârșitul ei. Statui de zeițe care figurează, tocmai prin această dualitate, însăși ambivalența forțelor supranaturale, protectoare aici în cazul lui Artemis și răzbunătoare în cazul Afroditei. În Andromaca aceluiași Euripide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ca un bibelou, într-o cutie căptușită cu pluș roșu pe al cărei capac era scris cu litere grecești „Afrodita”. — Vai, ce minunată este!o pipăia Teofana până când găsește și o carte de vizită în interiorul cutiei pe acre scria: „ O Afrodită pentru Afrodita mea, cu toată drafgostea” și semnătura lui Cezar. Teofana îl privește pe Cezar, îl îmbrățișează și de data aceasta îl sărută cum îi place lui, adresându-i-se. — M-ai făcut să cred că nu ești romantic. M-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
bibelou, într-o cutie căptușită cu pluș roșu pe al cărei capac era scris cu litere grecești „Afrodita”. — Vai, ce minunată este!o pipăia Teofana până când găsește și o carte de vizită în interiorul cutiei pe acre scria: „ O Afrodită pentru Afrodita mea, cu toată drafgostea” și semnătura lui Cezar. Teofana îl privește pe Cezar, îl îmbrățișează și de data aceasta îl sărută cum îi place lui, adresându-i-se. — M-ai făcut să cred că nu ești romantic. M-am înșelat
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de bun gust. — Sigur în orașele mari, se simte civilizația. — Tare mult îmi place. Am s-o pun la mine în cameră și i-o arăt și mamei Zina, o tot pipăia Teofana. — Este cinstit ca tu să ai două Afrodite și eu niciuna. Teofana îl privește drăgăstos știind la ce se referă Cezar. — Nu crezi că este corect ca una să fie a ta și cealaltă să fie a mea? Ieri mi-ai rămas datoare cu un răspuns. Ți-aduci
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cât îi place și cum îi place, neuitând nici zgârâietura de pe sânul ei din ziua revederii. Avalanșa de fericire, din inimile lor îi face să se simtă la cotele cele mai înalte ale dragostei. — Sunt fericit, Teofana! Înțelegi? Sunt fericit, Afrodita mea! Au trecut atâția ani pe lângă noi. Puteam să facem pasul acesta mai înainte. Nu l-am făcut din diferite motive. Cât am fost în facultate din dragoste ne-am hârjonit, când am terminat facultatea din dragoste ne-am respectat
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Laertios, Despre viețile și doctrinele filozofilor, VI, 69). Ca nu cumva să credem că este vorba de unele gesturi simbolice, comentatorii ne spun că, de fapt, „cele cuvenite Demetrei“ privesc faptul de a mânca și a bea, iar „cele cuvenite Afroditei“, conduita sexuală. Dacă acestea nu-s absurde prin ele însele, atunci, spune Diogene, nu sunt absurde nici în piață. Nu știm ce au resimțit inițial cei care l-au întâlnit în piață pe Diogene. Probabil au fost șocați de ceea ce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și de asemenea câteva grămezi de caiete ici și colo, fără a uita biblioteca Înaltă unde literatura pare să conviețuiască cu muzica În cea mai perfectă armonie, care azi este știința acordurilor după ce a fost fiica lui ares și a afroditei. Moartea mângâie corzile violoncelului, Își trecu suav vârfurile degetelor peste clapele pianului, dar numai ea ar fi putut distinge sunetul instrumentelor, un vaiet lung și grav mai Întâi, un scurt ciripit de pasăre apoi, ambele de neauzit pentru urechile umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Și Afrodita cea În șolduri lată, Și Joe, cu alaiul lui ceresc, Nu s-au ivit din bolta Înstelată, Ci dintr-o amforă cu vin grecesc. (Păstorel Teodoreanu) Monarhia prezidențială... Dacă-aș mai trăi un ceas, de dragoste nu mă las! Din
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Din unele puncte de vedere, chiar sînt altul acum. Mă uit și la acest Siva de fildeș, dansînd, adus dintr-o călătorie În India și nu pricep de ce l-am luat cu mine aici; În schimb, am lăsat acasă o Afrodită de gips, fără valoare estetică, la care țin Însă foarte mult și pe deasupra ar fi adecvată derivelor mele prin mitologia elină... Și totuși sînt destule lucruri pe care aș vrea să le uit. Știu că Între amintiri nu voi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
cenușa caldă se răscumpără creînd viață. Din ea iese o pasăre cu un colier de pene aurii, strălucitoare. Tot ce-a fost obosit și impur a rămas În zgura rugului. Phoenix se Întoarce În ea Însăși cum s-ar Întoarce Afroditele obosite din perioada helenistică la puritatea primelor statui; sau formele lui Rubens la curățenia fecioarelor lui Fra Angelico. Ceea ce n-au reușit să ne convingă piramidele, despre o șansă de a Înfrunta timpul, ne convinge dragostea. Iată-l pe Sisif
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
decît să spui: iată un adevăr greu de obținut; sfărîmÎnd imaginea zeiței, degetele sculptorului antic ar fi pipăit neantul; și nimic mai normal deci, pe țărmul unei mări, decît elogiul soarelui, al apei și dragostei, și decît o statuie a Afroditei cu buzele sărate, În vreme ce soarele Începe să coboare, iar printre stînci valurile extenuate insinuează căldura unui iulie torid. E poate un loc unde ne Întîlnim Într-adevăr cu grecii antici, mai degrabă decît Între ruinele Acropolei. Cea mai frumoasă dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
eretică față de idealul pe care-l adora. În acest sens Înțeleg ideea că Renașterea a descoperit o nouă credință. Ea a descoperit, de fapt, că nimic nu e perfect repetabil. Și ajunge să compar tabloul lui Botticelli Nașterea Venerei cu Afroditele clasice pentru ca să simt adevărul dintr-un vers al lui Rilke: E atît de multă frumusețe În tot ceea ce Începe... Nimic din melancolia privirii botticelliene În ochii Afroditei din Cnid, convinsă că buzele ei freamătă În centrul lumii. Renașterea reabilita un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
multă frumusețe În tot ceea ce Începe... Nimic din melancolia privirii botticelliene În ochii Afroditei din Cnid, convinsă că buzele ei freamătă În centrul lumii. Renașterea reabilita un ideal despre care știa că murise, care se dovedise vulnerabil, muritor, În timp ce sculptorii Afroditelor clasice credeau În nemurirea lui. Cine a Întîlnit printre ruine sfinxul grec nu va mai putea rosti numele adevărat al nici unui zeu. Venus pictată de Botticelli nu mai e aceeași care a ieșit fericită din valuri sub privirile uimite ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
umor Îndoielnic că Faust a Încheiat contract cu diavolul pentru a face „ceea ce a făcut fiecare dintre noi la douăzeci de ani, a seduce o modistă”. Așa nu vom explica niciodată nimic. E vulgar și inutil s-o căutăm pe Afrodita prin bordeluri. Frumosul Paris este tot ce poate fi mai contrar părerii auzită cîndva la G. Călinescu după care femeia ar fi fizică, iar bărbatul metafizic. Principalul june prim al antichității grecești, arbitru al frumuseții zeițelor, seamănă adonișilor cu mușchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Doar surîde și grota se luminează Înălbită de lună. Și, lucru ciudat, se observă pe sine Însuși cum stă În mijlocul grotei, ca un sfinx de piatră, și surîde. Iar zeița era parcă urmarea surîsului sau. Se năștea din el ca Afrodita din spuma mării. Apoi plecau Împreună Încet și se opreau Într-o poiană unde În loc de iarbă creștea, În fire subțiri, lumina În mijlocul unei păduri Întunecoase. Se culcau alături tăcînd continuu. Nici n-o mai vedea pe zeiță. O simțea numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Forma mea de speranță și de demnitate e să văd În Întuneric doi ochi lucind fosforescenți... Cuprinsul SFINXUL OEDIP LABIRINTUL TEZEU ARIADNA SISIF ULISE LOTOFAGII AHILE PASAREA PHOENIX OLIMPUL MUNTELE CÎMPIA PROMETEU NARCIS ICAR ANTEU APOLO DIONYSOS MARSYAS IANUS PYGMALION AFRODITA PARIS SIBARIS ORFEU BELEROFON PROTEU EPIGONII FATA MORGANA NEMESIS TIRESIAS CASSANDRA HERACLES MEDUZA IASON SATURN ENDIMION DESTIN PANDORA AIAX ANTIGONA HIPERBOREEA DRUMUL FILENAME \p D:\Carti editura\Mitologii subiective\Surse\Listat\Octavian Paler Mitologii subiective.doc PAGE 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
multe zile într-o grotă, cu fața la mare, și am comparat, în reproduceri, statuile Afroditei, din diverse etape, pentru a surprinde momentul în care zeița s-a pregătit să schimbe marea cu o cadă de baie. Am ținut o poză a Afroditei din Cnid, multă vreme, între foile cursului de "Metafizică", deoarece eram, aproape, îndrăgostit de Frina, amanta lui Praxitele, ce i-a fost și model, și, deși nu cred în metempsihoză, convingerea lui Pitagora că, într-o viață anterioară, fusese o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
lor, întâlnindu-se din plin în coliziuni complexe repetate la nesfârșit în filme rulate cu încetinitorul, de rănile identice suferite de corpurile lor, de imaginea sticlei de parbriz mătuindu-se în jurul feței ei când aceasta îi spărgea suprafața fumurie ca o Afrodită născută din moarte, de fracturile multiple ale coapselor izbite de maneta frânei de mână și, mai mult decât orice, de rănile organelor genitale, uterul ei străpuns de ciocul heraldic al siglei producătorului, sperma lui vărsându-se peste cadranele luminoase ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pat și am ieșit grăbit. Soarele încălzea stâncile, valurile se sfărâmau de țărm cu un zgomot moale, luminos și rar, iar departe, în larg, marea era verzuie și părea moleșită de căldură. Mi-am amintit de o statuetă groaznică a Afroditei pe care o lăsasem acasă pe o etajeră, o adevărată capodoperă de kitsch, de un desăvârșit prost gust, pe care o cumpărasem tocmai din această cauză; mi se păruse că așa trebuise să arate ursitoarea mea. Am încercat să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
profanată și ea, prin amputarea mădularului masculin) fuseseră ba mutilate, ba făcute cioburi, ca după un cutremur, mai bine zis Hera și Pallas Atena erau cu nasul retezat ca al episcopilor luterani de pe sarcofagiile din cetatea episcopală din Biertan, iar Afrodita făcută cioburi și ascunsă alandala în sertare, în locul caietelor mele cu însemnări, în seara de Ajunul Anului Nou ’76/ ’77, cu toate că trebuia să serbez revelionul cu prietenii la cineva acasă, luasem o hotărâre de ultimă oră, de a reasambla fragmentele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vina asta? Foarte mult, Antonius. Îmi doresc să pot plăti împreună cu tine. 39 După victoria asupra lui Antonius și a Cleopatrei, împăratul Augustus adusese la Brixia o veche statuie a Afroditei, de la Alexandria, din Aegyptus. Statuia, care o înfățișa pe Afrodita aplecată, oglindindu-se în scutul lui Marte, fusese donată de Augustus orașului. Ani la rând stătuse în sala principală a Pretoriului, până când fusese cumpărată de Calvia Crispinilla, care reușise să convingă cu banii ei un guvernator din cale-afară de slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
eruditului homo viator, care nu-și reprimă plăcerile cunoscute, ci alege să le fasoneze în maniera cea mai potrivită spațiului și unghiului de observație (a se vedea, bunăoară, Cântec pentru Anais Lee, Zâmbetul de Mona Lisă, Fata de la recepție sau Afrodita pe coamele egeene). Diversitatea, fie ea a spațiilor ori a figurilor întâlnite în Creta, Azore sau Londra, nu îl atrage însă pe poet decât în măsura în care îi poate stimula observația cu miză gnoseologică sau mai larg filosofică. Aproape orice descripție alunecă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
zilei în miile lui de fărîme strălucitoare. Balzac, Crinul din vale, pp. 93-94 După această descriere limită, contestată totodată de predicatele funcționale care predomină și de enumerație, naratorul adaugă un comentariu care explicitează semnificația: (15') Ce femeie, îmbătată de mireasma Afroditei ascunse în paragină, n-ar pricepe belșugul de idei smerite, dragostea asta albă, tulburată de porniri nepotolite, și această dorință purpurie a dragostei care cere o fericire respinsă în bătălii de o sută de ori luate de la capăt de patima
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]