1,817 matches
-
Vorbeam și eu ca să nu tac, pentru că oi avea vreme destulă pentru asta... Te ascunzi după deget, mehenghi bătrân. Ia fă binișor și răstoarnă carul cu gânduri. Doar te știu de-o viață...Sunt sigur că în scăfârlia ta cea afumată se învârt destule gânduri. Sloboade le și n-o mai fă pe niznaiul. Pâcu și-a pipăit punga cu tutun, în timp ce în cealaltă mână învârtea luleaua goală. Moș Dumitru îl urmărea cu nerăbdarea zugrăvită pe chip. „Uite așa îmi face
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
avea parte de cântec din fluier. De asta era convins și moș Dumitru. Cum văd eu, Pâcule, nu te mai trage ața la cântec. Așa că fă bine și gândește-te la o poveste din cele pe care numai scăfârlia ta afumată poate s-o scornească. Drept urmare, Pâcu a privit cu parapon spre moș Dumitru și-a scos luleaua, punga cu tutun și celelalte scule trebuitoare. Le-a așezat pe masă. Cu un calm demn de un mare meșter, a pornit să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
face, Catincă, dacă ne-ai pune dinainte ceva de-ale gurii, fiindcă udătura fără așternut îi ca nunta fără lăutari. Dacă îți zăbovi oleacă, am să vă fac niște turte coapte pe plită și alături am să pun niște slănină afumată. Parcă ți-o ieșit un sfânt din gură - a apreciat Pâcu vorbele mătușii Catinca. Moș Dumitru a umplut ulcelele aduse de nevasta lui și, ridicând-o pe a lui, a grăit: De azi înainte, mă ai musafir în șir Catincă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mine m-ai întrebat dacă vreau să mai fiu ajutorul tău? Nu m-ai întrebat și rău faci! Da’ ce îmi răcesc eu gura de pomană?... Că tu tot după capul tău faci... Da, Pâcule, fiindcă eu nu am capul afumat, cum au unii și alții... Adicătelea ce vrei să spui tu cu vorba asta? Vreau să spun că, dacă pofetești să afli ceva, mai întâi trebuie să întrebi. Iar tu nu m-ai întrebat , pentru ca și eu să te întreb
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Prima pereche de pantaloni lungi i-a fost cumpărată din atelierul de croitorie al domnului Stavarache, un bătrânel surd, dar vioi care ținea În permanență Între dinți, un fir de ață albă pentru Însăilat. S-a privit atunci În oglinda afumată și pătată de vechime și s-a văzut dintr-odată un om important, un mic dictator care poate manevra după ambițiile lui , supușii. A fost primul semn al Încrederii depline În propriile capacități de demobilizare a ,,inamicului,, În folosul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și un hâtru și un glumeț, nu uita, un îndrăgostit de viață în vârstă de nouă ani! Nutrindu-se plin de înflăcărare cu visurile simple ale cartierului! — Mă duc la teren, strig eu în bucătărie, cu carne roz de somon afumat printre dinți, de zici că-i fir lângă fir de mătase dentară; mă ducă la teren, mamă, strig eu dând cu pumnul mirosind a crap în mănușa de baseball; mă-ntorc pe la unu... Ia stai puțin. La ce oră? Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
era altfel, deși se chema tot Republicii, ca bulevardul cinematografelor. Fiind duminică dimineața, ne duceam la meciurile de la matineu. Și cine juca la matineu? Rapid. Atât. Cincizeci de mii de oameni se înghesuiau în tribune ca sardelele sau ca șprotul afumat (și tribunele chiar semănau cu o conservă), stăteau și pe scări, pe garduri, se cățărau pe stâlpii cu difuzoare și pe pancarta uriașă de la peluza a II-a, pe care scria cu litere roșii „Trăiască și înflorească R.S.R.!“. Și cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nici o problemă să mă strecor printre rîndurile de scaune goale și să recoltez cu dexteritate de prestidigitator cele mai bune bucățele de dropsuri, de floricele și, din cînd În cînd, chiar și cîte o porție de crenvurșt sau de șuncă afumată (publicul de noapte Își aducea adesea mîncare la pachet), În timp ce raza proiectorului pîlpîia ca o lanternă deasupra mea. Și totuși, faptul că aici găseam potol la discreție nu era cea mai importantă dintre atracțiile de la Rialto. Pentru că aici, pe ecranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dispăru pe dată, fără să aștepte răspuns. Dinspre Tamisa se auzi sirena unui vapor, ca strigătul unui animal rănit. Pe coridor cineva trecu fluierînd, apoi se auzi un clinchet de cești, iar de departe veni un vag miros de scrumbie afumată. Grăsunul apăru din nou, În mînă cu formularul pe care Rowe Îl completase la intrarea În clădire. Avea o față rotundă și cam mare, Împodobită cu o mustăcioară blondă. Va să zică, dumneata ești domnul Rowe? spuse omulețul, cu asprime În glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
țac-țac, ca prețurile la alimentară, și să știe totul. TOTUL. Să nu mai întrebe nimeni nimic. M-am născut, dacă nu era decretul nu știu de s-ar fi produs miracolul, era să mă lepede maică-mea, poftea la pește afumat, a găsit niște capete într-un ziar, lăsate de ăia care lucrau la drumuri, le-a dus la gură, m-am potolit în burtă, „parcă voiai să ieși chiar atunci, să te tot duci...”, ar fi trebuit să mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
trag apa după ce s-au golit, cum să-ți meargă bine?” - Da’ și el căca în capul ălora de jos... - Da, da’ la el nu se punea... - Da, când venea mai abțiguit... Nu-i așa, tanti Tinco? Când venea mai afumat, nu mai nimerea blocul, se ducea pe la toate scările, urca, cobora, încerca să descuie, „Cum paștele și dumnevranghela mă-sii să ții minte? Ușile-s la fel, soneriile la fel, liftul la fel...”. Se ducea la leagăne și stătea acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
din cap. Nici nu mă gândesc. Cu brațele încrucișate, se leagănă călcâie-vârfuri, călcâie-vârfuri. Manus își vâră bărbia în piept și se leagănă, uitându-se în jos la toate sticlele sparte. Plouă mai tare. Nu simți mirosul penelor mele de struț afumate și nici L’Air du Temps al lui Brandy. — Atunci ești domnul Denver Omelet, zice Brandy. Denver Omelet, fă cunoștință cu Daisy St. Patience. Mâna îngreunată de inele a lui Brandy se deschide ca o floare complet înflorită și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
este formidabilă. Sudoarea ți se prelinge pe trup râuri-râuri. — Lăsând dare în funingine. — Întocmai. Toți scriitorii stăteau bucșiți în cabană aia, cu soldurile lipite unul de celălalt, arătând că niște sălbatici vopsiți în culorile războiului și mirosind ca niște costițe afumate. Erau bărbați și femei laolaltă? — Nu. Finlandezii erau surprinzător de pudibonzi pe tema asta. Nu tocmai cum te-ai fi așteptat din partea unor scandinavi. Doamnele au făcut sauna separat și mai tarziu le-am reîntâlnit la bere și cârnați. Sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
făcuți la comandă; lângă geam, Erzebet, țeapănă de spaimă la gândul că o mișcare prea bruscă a coapselor ar putea provoca deraierea trenului, mai ales la schimbarea macazelor. În plasa de bagaje, În cufăr de lemn, o jumătate de porc afumat aștepta În liniște sfârșitul călătoriei. Odată ajunși la Odorheiu Secuiesc, domnul Húsvágó a pus-o pe Erzebet să jure, În fața rudelor, cu mâna pe geamantan că, dacă va muri vreodată, Îl va Înmormânta În pijama și cu papuci de casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și plin cu tovarăși: lupta pentru colectivizare era În toi și orice Întârziere putea primejdui viitorul de aur al omenirii spre care ei se Îndreptau posomorâți ori mahmuri, ținând pe genunchi servietele de vinilin burdușite cu broșuri de propagandă, slănină afumată, ouă fierte și, cei mai norocoși, cu câte un pui fript, În timp ce În biserici credincioșii se pregăteau cu sfioșenie de liturghie, iar la Canal se Împărțea aceeași zeamă chioară și călduță. Slab, conchise doamna Moduna la capătul unei examinări severe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ton firesc, Îți spun egyböl că nu mă duc. Nici eu, interveni Zegrea. Aștept telefon de la fiică-mea. Mă sună să Îmi spună la mulți ani. Poate ne sună și Cain... Parcă la ei e altfel, zise Horacsek. Fără cârnaț afumat, hrean, sarmale. Ce contează, o urare poți face, zise Gheretă. Regreta deja că ar putea rata prima sa convorbire cu străinătatea. Pe de altă parte, dacă rămân acasă, Zorela nu avea cum să-și vândă blana de nutrie. Se cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Înmormântare cât mai simplă. Așa ca la Reformați. Și mai ales fără precipitații. Lacrimile familiei, ale rudelor de tot felul, ale hoverilor și ale foștilor clienți Îi erau de ajuns. Pentru acest mic efort vor fi răsplătiți apoi cu mezeluri afumate făcute de mâna lui, cu țuică de pere și cu multe alte finomșaguri care să Îl facă repede uitat, iar lumea să se simtă bine, ca la o Înmormântare reușită. Resemnarea și indiferența vor fi tulburate o dată pe an de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
visezi un an, de nu mai mult, tu și familia! Că Îți pierzi părinții, rudele, frații, prietenii, e În firea lucrurilor. Da' să-ți pierzi porcul! Să nu-ți miroase casa a cimbru, usturoi și dafin și cămara a șuncă afumată! Să nu-ți poți tăia tu o felie de slănină de pe burtă, cu șoricul subțire și cu carne la mijloc, lângă o ceapă roșie de Reghin. Să nu mănânci tu un cârnat Înghețat ori fript, cu hrean! Să nu simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
inspirat când eliberase porcul. Nu mă poți despăgubi, omule... Porcul ăsta era un copil malformat pe care noi Îl mâncam. Cum Saturn Își mânca copiii, zise Flavius-Tiberius pentru sine. Continuă cu voce tare, vehement: toată viața v-ați mâncat osânza afumată, nenorociților! Asta ați făcut! Omulețul Îl privea descumpănit. Nu prea Înțelegea de ce se răstea la el domnul acela, dar era gata să accepte despăgubirea de care vorbise adineauri. Chiar și antena aia. Dacă tot zice că prin ea ar vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
O forță scenică! Gustav se ducea la prima cârciumă dintr-o lume paralelă, încercând să-și revină din sensul giratoriu al gândurilor. Bodega avea patru mese tăblii înfipte într-o țeavă cu fețe de masă găurite de țigări. Un bec afumat. Tejgheaua barului era atât de înaltă încât trebuia să te ridici pe vârfuri pentru a striga printre pahare și turnuri de scrumiere cine ești, scopul vizitei, durata consumației. Pe braț ți se tatua numărul de pahare consumate, prețul țigărilor fumate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
încă soția și deja mă înșela. Și eu, pe cât se părea. Îmi era foame. Coborâi la parter. Nimic nu poate fi mai plăcut decât să mănânci în bucătăria altcuiva. În frigiderul american, era cu ce să hrănești întreaga Suedie: somon afumat, smântână, dar și alimente obișnuite. Am luat ouă, brânză și mi-am pregătit o omletă. Într-un ungher, pâine: am pipăit-o, era din dimineața aceea. Am pus la prăjit câteva felii, nu fără a fremăta la gândul că predecesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
numai pentru a constata ordinea și liniștea!) unde l-a cinstit un „chiabur” și pe la Primărie, unde conu’ Arghire, primarul i-a oferit -după un bine stabilit obicei lunar o tărie de Ardeal, cu mărgeluțe Înlănțuite, primind felicitările acestuia, „bine afumat”, cum ar fi zis bunică-sa după mamă, intră la Notar, deși pe ușă scria : Secretar Sfat Popular. Notarul, domn’ Popovici, cu care era În relații amicale, respectându-se reciproc, deseori până la nivelul „amândoi din aceeași sticlă”, după ce l-a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
elegant și curat decât nenea Ionel. Iarmarocul era plin de care, căruțe, oameni și chiar copii, mărfuri de la țară erau Înșirate peste tot, oamenii se târguiau, vindeau și cumpărau diverse, de la boi, cai, oi și până la păpușoi, făină, grâu, slănină afumată și săpun de casă. Victor s-a salutat cu niște cunoscuți, cu Bârțoi, Ciulică, Cioancă și cu Ionel, dascălul din sat. Și-a rotit ochii peste târg, s-a schimbat la față de emoție, a făcut un semn cu mâna către
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
bunica, Aneta, Ionel și moș Costachi a dascălu’, fratele lui Ghiorghi a dascălu’, un om răutăcios și Încrezut care pretindea că el este mai bun decât ... „băcăuoanii tăi”. Bunica l-a servit pe Valerică-Va cu rasol din carne de porc afumată, jumate macră jumate grasă, hrean cu oțet și mămăliguță, apoi a urmat felul doi: jumări scoase din chiupul cu untură, Înfierbântate și bine fixate Într-un scrob galben-portocaliu, mujdei de usturoi frecat cu undilemn și „harbujăi muraț”. Era Lăsatul Secului
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
moș Sava, vărul bun al lui Ghiorghi a dascălu’ pe care bunica Îl iertase că educase atât de rău pe fiu’su Niță (da-păi copchii s-așa cum țî-i dă Dumnezeu, uneori părinții nici nu-s vinovați!). Vărul era cam „afumat”, nu a vrut să mănânce dar a solicitat un pahar cu vin. Bunicu’ Ghiorghi, fire hotărâtă, comandă: Sârba, de la capăt! Începură În aceiași formulă și formație. Văzând și auzind cam ce făină se macină la moară, moș Sava a renunțat
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]