490 matches
-
complex de ecluze străvezii, ce creau aparența mișcării de la sine, a naturalului. Cu timpul, ajungi să-ți lași viața pe mâna unui om a cărui iscusință o întrece clar pe-a ta; asta e anexarea soft, fără violență - cea mai afurisită! Nu i te dai pe mână în mod explicit, dar lucrurile urmează fluid înclinația terenului, pe care știi că el a studiat-o și luat-o în calcul; restul se clădește de la sine, înconjurându-te retentiv cu un firesc complice
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de mare și puternic la cei nouăsprezece ani ai lui. Fusese simplu: ea nu voia, și gata! De fapt, aproape gata, căci frământul lăuntric al lucrurilor nu se gată chiar la comandă... După ce o imobilizase, Rică începuse un joc tare afurisit, fără nici o altă noimă decât scoaterea ei din minți. Își mișca mâinile ca la șah: fiecare mutare a lui invita o alta din partea ei, și haldăul aștepta, presărând mărinimos între ei, cu degetele-i abile, fire de eternitate parcă din
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de-alături, sponsorul nolens al voiajului său de liberare. Aaa, dumnealui venise la expoziție să pătrundă subtilitățile mizeriei braziliene revelate de arta fotografică... Da, da... Ei, și uite că mizeria sărise afară din rama în care somnola, ca o jivină afurisită, și-l mușcase veridic de venit, pătrunzându-i ea lui în buzunar! "Mizeria-i ca stolul de porumbei", filozofă Rică, simțindu-se înălțat de înaripata constatare; "azi pe casa noastră, mâine pe casa voastră". Faptul că participase efectiv la acestă
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
două strategii de ființare nomazii n-ar fi putut spune care li se potrivea cel mai bine. Instinctiv, intuiau ei însă că o imagine de sine creată de circumstanță - fie ea și lipsită de candoare - poate deveni o capcană tare afurisită, ce-ți cade cu tronc lent, prinzându-ți-se de suflet ca un farmec malefic. Prin comparație, confuzia le inspira o siguranță casnică. Dar avea și ea perfidia ei. De-abia adoptată de Rică, disciplina în gândire începuse deja să
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
prezentat patru fabule din care lipseau ultimele rânduri. Li s-a cerut apoi să compună câte trei finaluri diferite pentru fiecare fabulă: unul moralizator, unul umoristic și altul trist. Iată, de exemplu, „Câinele cel răutăcios”: A fost odată un câine afurisit care, cum trecea cineva pe aproape, se năpustea pe tăcute la călcâiele omului și îl mușca, iac-așa. Până la urmă, stăpânul a fost silit să lege la gâtul potăii un clopoțel, ca să se audă când se mișcă. Ei bine, câinelui
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
prin sintagme nominale în vocativ întrebuințate în afara unei relații de incidență: „Femeie nebună! Ce ai făcut?” (I.L.Caragiale, I, p. 148) și enunțurile realizate prin sintagme guvernate de substantive rămase în afara paradigmei cazuale: „Urâtă vreme!” Substantivul poate fi exclusiv nedeterminat: „Afurisită treabă!” sau poate prezenta două variante, cu substantivul nedeterminat: „Frumoasă fată!” sau cu substantivul caracterizat prin determinare maximă: „Frumoasă fata!” Prima dintre variante păstrează ambii termeni în afara paradigmei cazuale și se caracterizează printr-un grad maxim de complementaritate a celor
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
crinul, Acei ochi ce schinteia, Cele buze ca rubinul, Cea dintură ce sticlea Ca nălucul se trecură: Sunt ca flori ce-au veștjit! N-au lăsat nicio trăsură, Moartea parcă le-a pălit. ... Dar sunt armele zdrobite De ast timp afurisit, De ast timp ce ne trimite Brazdele de îngrozit; De ast timp care pălește Orice-n drumuri va călca, Ș-urmele ce tipărește Nu-i putință-a se spăla!87 Mai interesant în acest sens e un articol din mai
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
diferențele dintre ei și peste bogăția viziunilor lor asupra lumii. Apoi, pentru a pune capac la toate, sunt împopoțonați cu o gândire magică, taumaturgică, mitologică, aburită și cu ceva religios, cu legende, care mai e și poetică pe deasupra - ah! deja afurisitul defect al expresiei elegante preferate expunerii obscure și muncite! Înaintea rațiunii rezonabile și raționante, înaintea deducției, a eristicii, a dialecticii, a dialogului și a retoricii nu exista, bineînțeles, decât discursul vrăjitorilor, al magilor, al poeților, al preoților - într-un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
la curent (...) Să n-ai nici o remușcare pentru ceea ce mi se întâmplă. Totul era, încă demult, scris în cartea vieții mele. Nu mai sunt descurajată. Nu știu de ce. Poate fiindcă îmi recapăt sănătatea. Toată lumea a suferit rău de gripa asta afurisită.” (op.cit., p.313) Să pierzi tot, înseamnă uneori să-ți pierzi și mințile. Ca să nu ți le pierzi, ai nevoie de mecanisme prin care toată drojdia suferinței să se transfigureze. Ai apoi nevoie de supape prin care să țâșnească din
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
1989, 39; Daniel Dimitriu, Tabieturile..., ATN, 1990, 4; Coșovei, Pornind, 56-59; Alex. Ștefănescu, Lipsa de suflu, RL, 1994, 45-46; Nichita Danilov, Mariana Codruț sau Parabola melcilor, „Contrafort”, 1995, 3; Carmen Neamțu, Lumea în formulă romanescă, O, 1997, 11; Gabriel Dimisianu, „Afurisită soartă are femeia!”, RL, 1997, 48; Grigurcu, Poezie, I, 268-281; Roxana Racaru, Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor), RL, 2001, 37. D.C.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286322_a_287651]
-
de aur. În mâna care cere doar o monedă În cele două texte se pot lesne observa două metafore. După gustul liricii occidentale ele sînt banale și obosite. Dar pentru habotnicii regulilor haiku-ului ele ar fi de-a dreptul afurisite. Și totuși, cine are gustul format pentru micul poem nipon va sesiza că ele nu sînt nici vreun ornament expirat și nici vreo păcătoasă și frivolă podoabă. Prispa cu greieri În toamnă vara fiind desigur trecută este locul În care
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
I.: Aha, avea totuși niște informații despre familia dumneavoastră. Biroul tovarășului de la cadre era în incinta intreprinderii? R. R.: Da, acolo era. C. I.: Tovarășul Dumitriu era secretarul de partid? R. R.: Da, era secretar de partid, șeful cadrelor, comunist afurisit, am aflat după aceea. Și parcă mi-a dat Dumnezeu tărie, că l-am luat un pic mai tare și i-am zis că eu vin de la Râmnicu Sărat și că n-am nicio legătură cu Ralea, moșierul care deținea
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
să se afunde și mai mult în noroi. Îi îndesă pe toți într-un loc strâmt de pe fundul unei văi înmlăștinite. Și nu găsise decât o mână de țărani care făcuse atâta larmă. Nici urmă de oștean în această văgăună afurisită. În acel moment, tunurile ghiaurului, ascunse la marginea pădurii, se puseră a bubui. Nici nu apucă să-și revină din tehuiala ghiulelelor, căci auzi un vuiet. Își dădu seama că se apropia un iureș cumplit de pe unul dintre dealurile împădurite
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cruce: atunci am auzit bine ușa bufnind și un vaiet de cotoi. Gazda știa că nu o mai văz, intrase degrabă în căldură și apucase pe cotoi cu ușa, desigur!’’), la fel trebuie să fim de acord cu interpretarea eroului: ,, Afurisit cotoi! se tot vâră printre picioarele oamenilor’’. Atunci când trebuie să plătească șederea la han, coana Marghioala îi cere să plătească atunci ,,când o trece înapoi’’. Numai reluând lectura povestirii de la sfârșit spre început (operație ca pe care suntem dispuși a
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
ilustrând acea specialitate locală cunoscută sub numele de Southern Gothic: un tată ciudat, actualmente paralizat, un mentor efeminat cu tendințe homosexuale și cu înclinații de transvestit, o fetiță energică, băiețoasă, ce amintește de Harper Lee din Monroeville, o mătușă severă, afurisită și misterioasă, un pitic negru, foarte bătrân, o pitică tânără și blondă, angajată la circ. La fel ca și Sal Paradise din romanul On the Road al lui Kerouac (pe care, în 1948, autorul Beat îl trăia cu puțin timp
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
ori trăgea cu ochii la alți bărbați, și atunci era și mai rău. Nu-i vorbă că nici soacra nu era numai pâine lui Dumnezeu. După părerea nurorii, acesteia adesea nimic nui era pe plac, era o scorpie rea și afurisită cu care nu se putea trăi. Deci, până la urmă era mai bine ca omul să se așeze la casa lui și să o ia cu gospodăria de la lingură și blid. Și apoi veneau din urmă celelalte fete și flăcăi, frați
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
astea. Dumnezeule, ce deștept ai fost! Ești un păcătos atât de curat, Charles, fața ta e curată și netedă și roză ca a unei fete, pariez că te bărbierești o dată pe lună, și mâinile-ți sunt curate, și unghiile astea afurisite-ți sunt curate (ia te uită la ale mele!), și ai scăpat de toate, fără impozite, blestemat de liber și fără impozite. Da, da, eu trebuie să mă străduiesc să obțin blestematul ăsta de divorț, dar asta înseamnă să comunic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
bucurat. — Nu, nu, n-a fost chiar atât de rău cu Titus, nu în măsura în care ți-am povestit eu. Era sever... — Era violent. La fel și față de tine. Nu încerca să-l aperi. Haide să nu mai vorbim despre omul ăsta afurisit! — N-au venit niciodată cei de la Protecția Copiilor, ți-am spus c-au fost, dar nu-i adevărat. Dă-i naibii pe cei de la Protecția Copiilor, ce-mi pasă dacă au venit sau nu? Dar ți-am spus că au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu o hurducătură, a ieșit, a deschis portbagajul, și s-a întors cu un cric, a sfărâmat într-o izbitură restul parbrizului, împroșcându-ne cu o ploaie de așchii de sticlă. Examină apoi crestăturile de pe caroserie. — Ce naiba caută cățeaua asta afurisită aici? mormăi pe un ton care nu părea să aștepte un răspuns. Puțin mai târziu, adăugă îngândurat: era bună la jocul de cricket, când era la școală. Bizara violență a incidentului mă buimăcise și, după un șoc de scârbă, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
așternut, să ai vise urâte și grele insomnii, care să-Ți alunge liniștea și somnul binefăcător și să te facă să regreți sincer cele înfăptuite? Te compătimesc, Doamne. Tare mi-e milă de Tine, de bătrânețile Tale, de reumatismul ăla afurisit care nu-Ți mai dă pace și Te chinuiește mereu... Din păcate, nu prea am cum să Te ajut. Ai comis, Doamne, atrocități de neiertat, pentru care vei fi pedepsit cu certitudine. Tribunalul Pământesc, precum și Tribunalul Ceresc Te-au condamnat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
sunt măcinați de ape. Se pare că s-a terminat, vom sta aici spuse calm tata. Moșul spunea că putem trece, mă încăpățânam eu să risc. Moșul, moșul, mormăi tata. Ce știe el. Dacă nu ne întâlneam cu moșneagul ăsta afurisit, nu aveam atâtea necazuri, nu lăsam căruța cu lemne în mijlocul câmpului. Revenindu-și, zise: Ei, ce facem, încercăm? Înspăimântat de hotărârea lui de a risca, am spus: Dar oamenii, spun să nu trecem. La naiba! Ei se află unde trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Linia evoluției ei ulterioare a cunoscut sincope (al căror mecanism îl revelează romanul "Universitatea care ucide" și, mai ales, confesiunile din "Saeculum" în dialogurile cu Al. Deșliu), păstrând, totuși, o tendință ascendentă, devenită de-a dreptul explozivă în ultimul deceniu. Afurisita muiere (examinat prin etimologie, substantivul muiere n-are nimic peiorativ) trăsnește în dreapta și-n stânga, fără a ține seama de sex, rasă, vârstă, prestigiu, susținere politică, box-office ori eventuală amiciție. În același timp, apără. Apără din răsputeri, potrivit "listei lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
precum eroul din basme <endnote id="(153, pp. 320-321)"/> - o tipică probă inițiatică, de identificare a fetei după Înfățișare : „Să ghicești care-i țiganca, care-i grecoaica, care-i ovreica...” <endnote id="(154, p. 452)"/>. Nu altfel este imaginată „«jidanca» afurisită” Estera Hirsch, ceva șefă „pe linie de UTM” În Bucureștiul anilor ’60, personaj din romanul Orbitor semnat de Mircea Cărtărescu. Cu „pielea albă ca smântâna, constelată până și pe fese, până și pe labii de pistrui”, frumoasa și focoasa Estera
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
et Acta Historiae Iudaeorum Romaniae, vol. III, Editura Hasefer, București, 1998. 360. Mentalitatea populară a ucrainenilor nu era cu mult diferită. Iată un pasaj din romanul lui N.V. Gogol despre cazacii zaporojeni de la sfârșitul secolului al XVII-lea : „Minți, iudă afurisită ! - țipă [la evreul Iankel] Taras Bulba, scos din fire. - Minți, câine ! Tot tu l-ai răstignit și pe Hristos, blestematule ! O să te ucid, Satană !” (Taras Bulba, 1835 ; cf. 660, p. 119). 361. Nu-l putem bănui pe Iuliu Barasch de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Adolphe Stern a relatat acest „episod zguduitor”, după cum l-au descris „ziarele din Lipsca” (754, p. 56). Acest tip de eveniment nu pare accidental În zonă. N.V. Gogol a descris un episod similar În romanul istoric Taras Bulba (1835) : „Jidani afurisiți ! La Nipru cu ei, cazaci dumneavoastră ! Să-i Înecăm pe toți spurcații ăștia ! [...] Cazacii Îi Înșfăcară și-i aruncară În valuri. Strigăte jalnice umpleau văzduhul, dar neînduplecați, zaporojenii râdeau...” (660, p. 74). Prin 1900, prim-ministrul României, Petre P. Carp
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]