491 matches
-
să vrea, dar cu plăcere, la brațele și picioarele lui oacheșe... Întinse mîna și-l ciupi cu vîrful degetelor. Unghiile i se Înfipseră acolo și el Își retrase repede brațul. — Au! Ai exersat chestia asta! Cred că ești o spioană afurisită! Își frecă locul ciupiturii și apoi suflă acolo. Privește, zise el, arătîndu-i semnul. CÎnd o să ajung acasă o să creadă că m-am bătut. Va trebui să spun: „N-a fost soldat, ci o fată cu care am intrat În vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
i se albi din nou și ochii Înroșiți Îi ardeau ca ai unui nebun. Duncan se gîndi din nou la taică-său. Își imagina ce-ar zice taică-său dacă l-ar vedea pe Alec În halul ăsta. Băiatul ăsta afurisit e țicnit de-a binelea, i-ar spune lui Duncan. E cazul să se maturizeze. Pierde timpul degeaba. O să-ți vîre idei În cap, băiatul ăsta... — Nu-ți mai roade degetele În halul ăsta, zise el stînjenit. Parc-ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Întinse. Dar Alec Îl refuză. Nu ăsta, spuse el. Or să creadă că a scris-o un nenorocit de copil, dacă o scriem cu ăla! Dă-mi stiloul tău. Duncan clipi și privi Într-o parte. — Nu-i aici. — Mincinos afurisit, știu că-i aici! Dacă ai un stilou bun, zise Duncan, nu trebuie să-l dai altora să scrie cu el. — Mereu spui asta! Dar acum nu mai contează, nu-i așa? Nu vreau să ți-l dau, asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
călătorie sau la picnic), când ușa magazinului se deschide și un bărbat între două vârste, în uniformă de infanterie iese, ducând un pachet în brațe. — Bună dimineața, zice acesta. — Bună dimineața, răspunde Bobby, surprins că i se adresase. — Ce zi afurisită! exclamă ofițerul. Cum puteți ieși fără pălărie? E foarte periculos soarele ăsta. Aveți grijă. Bobby vrea să spună ceva, dar bărbatul a pornit-o deja pe drum, fluierând. Este uimit. Pe ce ton ciudat i se adresase! Ca de la bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
așternut, să ai vise urâte și grele insomnii, care să-Ți alunge liniștea și somnul binefăcător și să te facă să regreți sincer cele înfăptuite? Te compătimesc, Doamne. Tare mi-e milă de Tine, de bătrânețile Tale, de reumatismul ăla afurisit care nu-Ți mai dă pace și Te chinuiește mereu... Din păcate, nu prea am cum să Te ajut. Ai comis, Doamne, atrocități de neiertat, pentru care vei fi pedepsit cu certitudine. Tribunalul Pământesc, precum și Tribunalul Ceresc Te-au condamnat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
sunt măcinați de ape. Se pare că s-a terminat, vom sta aici spuse calm tata. Moșul spunea că putem trece, mă încăpățânam eu să risc. Moșul, moșul, mormăi tata. Ce știe el. Dacă nu ne întâlneam cu moșneagul ăsta afurisit, nu aveam atâtea necazuri, nu lăsam căruța cu lemne în mijlocul câmpului. Revenindu-și, zise: Ei, ce facem, încercăm? Înspăimântat de hotărârea lui de a risca, am spus: Dar oamenii, spun să nu trecem. La naiba! Ei se află unde trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Linia evoluției ei ulterioare a cunoscut sincope (al căror mecanism îl revelează romanul "Universitatea care ucide" și, mai ales, confesiunile din "Saeculum" în dialogurile cu Al. Deșliu), păstrând, totuși, o tendință ascendentă, devenită de-a dreptul explozivă în ultimul deceniu. Afurisita muiere (examinat prin etimologie, substantivul muiere n-are nimic peiorativ) trăsnește în dreapta și-n stânga, fără a ține seama de sex, rasă, vârstă, prestigiu, susținere politică, box-office ori eventuală amiciție. În același timp, apără. Apără din răsputeri, potrivit "listei lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și multe alte forțe creatoare ar trebui să bage ceva la cap gândind la sumbrul și logicul final al „capodoperei” de pe linia Glasgow-Londra. 9: „Teignmouth” plutește de-a lungul coastei spaniole. Catargul cel mare de la pupă trebuie reparat: „Această barcă afurisită se desface în bucățele... Pentru a te face să pătrunzi în sufletul meu, care acum este liniștit, îți dau cartea mea. Sunt norocos. Am reușit în sfârșit să realizez ceva interesant. În sfârșit, sistemul universal m-a înregistrat... Dacă rechinul
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
astea. Dumnezeule, ce deștept ai fost! Ești un păcătos atât de curat, Charles, fața ta e curată și netedă și roză ca a unei fete, pariez că te bărbierești o dată pe lună, și mâinile-ți sunt curate, și unghiile astea afurisite-ți sunt curate (ia te uită la ale mele!), și ai scăpat de toate, fără impozite, blestemat de liber și fără impozite. Da, da, eu trebuie să mă străduiesc să obțin blestematul ăsta de divorț, dar asta înseamnă să comunic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
bucurat. — Nu, nu, n-a fost chiar atât de rău cu Titus, nu în măsura în care ți-am povestit eu. Era sever... — Era violent. La fel și față de tine. Nu încerca să-l aperi. Haide să nu mai vorbim despre omul ăsta afurisit! — N-au venit niciodată cei de la Protecția Copiilor, ți-am spus c-au fost, dar nu-i adevărat. Dă-i naibii pe cei de la Protecția Copiilor, ce-mi pasă dacă au venit sau nu? Dar ți-am spus că au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu o hurducătură, a ieșit, a deschis portbagajul, și s-a întors cu un cric, a sfărâmat într-o izbitură restul parbrizului, împroșcându-ne cu o ploaie de așchii de sticlă. Examină apoi crestăturile de pe caroserie. — Ce naiba caută cățeaua asta afurisită aici? mormăi pe un ton care nu părea să aștepte un răspuns. Puțin mai târziu, adăugă îngândurat: era bună la jocul de cricket, când era la școală. Bizara violență a incidentului mă buimăcise și, după un șoc de scârbă, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
crinul, Acei ochi ce schinteia, Cele buze ca rubinul, Cea dintură ce sticlea Ca nălucul se trecură: Sunt ca flori ce-au veștjit! N-au lăsat nicio trăsură, Moartea parcă le-a pălit. ... Dar sunt armele zdrobite De ast timp afurisit, De ast timp ce ne trimite Brazdele de îngrozit; De ast timp care pălește Orice-n drumuri va călca, Ș-urmele ce tipărește Nu-i putință-a se spăla!87 Mai interesant în acest sens e un articol din mai
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ilustrând acea specialitate locală cunoscută sub numele de Southern Gothic: un tată ciudat, actualmente paralizat, un mentor efeminat cu tendințe homosexuale și cu înclinații de transvestit, o fetiță energică, băiețoasă, ce amintește de Harper Lee din Monroeville, o mătușă severă, afurisită și misterioasă, un pitic negru, foarte bătrân, o pitică tânără și blondă, angajată la circ. La fel ca și Sal Paradise din romanul On the Road al lui Kerouac (pe care, în 1948, autorul Beat îl trăia cu puțin timp
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
rost", "Obez, inform... neânsemnat" și "Botul meu de javră"), două lucrări din volumul Comediile regale ("Ferestre deschise, morminte deschise" și "Piscul Schwab") și ultimul manuscris postum, rămas neterminat, publicat în volumul Drame III, "Anticlimax". Dan STOICA ȘEFELE Cuvânt înainte Teatrul AFURISIT defilează ca o AUTOPLĂSMUIRE prin tot și toate: CEEA CE REZULTĂ, concretizarea, fiind, până una alta, o descoperire, trebuie să se numească o piesă de teatru. Descoperitorul descoperirii, care este o persoană plină de imaginație, tot trăgând apa prin teatru, recunoaște
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
coci și fierbi pe bune, Aici este fiert capul pătrat Și alinat cadavrul decapitat. Alinătoarele de suflete din vale își iau un rămas bun gălăgios. Cortina cade și se ridică. Trei femei tinere si drăguțe joacă pe scenă piesa "Șefele", afurisit, exagerând și chicotind. Publicul reprezentat pe scenă râde și aplaudă la scenă deschisă. Erna, Grete și Mariedl care se află și ele în public, se ridică în curând, revoltate, și vor să părăsească sala, dar lucrul se dovedește dificil pentru că
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
un semn cu degetul la cap și ciocnesc, dând peste cap câte o sută de lichior, mai înainte să așeze cele două pahare si să-i servească pe părinți) DOMNUL KOVACIC: Da, să te întinzi și să destinzi ziua asta afurisită. Să adormi ziua ca pe un bătrân bou de câine, așa cum ar fi trebuit adormită baba de Grollfeuer, dacă pe lumea asta ar mai fi pe undeva vreo dreptate. DOAMNA KOVACIC: Las-o-n ale ei pe bătrâna zgripțuroaică, să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
minuni și vindecătoare de boli. La Mariazell (în Austria inferioară) e, de asemenea, o biserică sfîntă. 7 Joc de cuvinte intraductibil: Herrmann = bărbat atotstăpînitor, Herzmann = om de inimă. Regizorul e liber să echivaleze cu ceva de genul "Din Herrmann cel afurisit să iasă un Herrmann inimă curată". 8 Mulți dintre cei veniți din străinătate vorbesc așa-numita "germană infinitivă" în care cuvintele sînt înșiruite unul după altul, fără declinare, conjugare sau alte flexiuni sintactice. 9 Aluzie directă și "obraznică" la papa
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
medicinii nu lipsesc din dictările sale: șarlatani, scolastici, retori guralivi recurgând la artificii de limbaj pentru a-și ascunde incompetența, personaje inutile, incapabile să pună niște diagnostice coerente. Ei „fac sănătatea bolnavă”, zice el... Populațiile care ignoră existența acestei categorii afurisite o duc cât se poate de bine. Medicamentele nu servesc la nimic, și nici medicii: atunci când nu vindecă, ei își justifică eșecul pretinzând că fără ei, boala s-ar fi agravat îauziți dumneavoastră, domnilor psihanaliști din zilele noastre!...); când starea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sau în preajma unui semn, un "bour", iar în cazul averilor fabuloase ale bogaților sau ale împăraților, în "tainițe adânci", "beciuri mari" cu uși de fier și lacăte de nedescuiat. Există comori bune -lăsate spre norocul cuiva - și comori rele, "vrăjite, afurisite, legate", păzite de spirite (știma/duhul banilor, diavolul sau "cel-de-pe-comoară") care "aprind focul pe ele", bani care rămân "jurați" în pământ sau care pot fi luați numai prin "moarte de om" sau prin vânzarea unui suflet. Comorile bune/curate pot
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
să se afunde și mai mult în noroi. Îi îndesă pe toți într-un loc strâmt de pe fundul unei văi înmlăștinite. Și nu găsise decât o mână de țărani care făcuse atâta larmă. Nici urmă de oștean în această văgăună afurisită. În acel moment, tunurile ghiaurului, ascunse la marginea pădurii, se puseră a bubui. Nici nu apucă să-și revină din tehuiala ghiulelelor, căci auzi un vuiet. Își dădu seama că se apropia un iureș cumplit de pe unul dintre dealurile împădurite
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cruce: atunci am auzit bine ușa bufnind și un vaiet de cotoi. Gazda știa că nu o mai văz, intrase degrabă în căldură și apucase pe cotoi cu ușa, desigur!’’), la fel trebuie să fim de acord cu interpretarea eroului: ,, Afurisit cotoi! se tot vâră printre picioarele oamenilor’’. Atunci când trebuie să plătească șederea la han, coana Marghioala îi cere să plătească atunci ,,când o trece înapoi’’. Numai reluând lectura povestirii de la sfârșit spre început (operație ca pe care suntem dispuși a
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
de care cumva, adică cine din mahalagii și vecini împrejuruși veți ști de faptele aceștii femei de iaste curvă și ce felu de trai și de viață au între ei, care va tăgădui adevărul, acela să fie pro clet și afurisit de domnul nostru Iisus Cristos și de 318 sfinți părinți de la Nichea și de sfintele soboare (concilii), așișderea și de smerenia noastră. Hierul și pietrele să să to pească și să să răsipească, iar trupul aceluia dupre moarte să rămâie
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
pă alții că-i vrăjmuiesc viața și nu va spune, despartă-să“. Așa că Dobre băcanul din mahalaua Golescului obține divorțul mai repede decât s-ar fi așteptat. Capul spart și rănile proaspete îi conving pe clerici că viețuirea cu o femeie afurisită nu este de loc ușoară. În plus, pentru că a în drăznit să ridice mâna asupra bărbatului, ea trebuie să fie pedepsită cu închiderea la schitul de maici „să-și plângă urma faptelor sale, al doilea să fie și spre pildă
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
cuconul Stejărel lămurind pe Neculai Brateș cam pe unde trec hotarele moșiilor, cum se învecinează între ei proprie tarii, a l cui e grâul încă nesecerat, de ce se dărâmă cutare conac, cât cuprinde Bahluiul când se revarsă și cât de afurisită e apa lu i... Când a început a se arăta ca o căciulă roșie, țurcăne ască, acoperișul de țiglă al turnului cooperativei Cotnari, cuconul Stejărel s a pornit cu înverșunare contra acelei ins tituții de stat. - Să vezi, Culai, mișelie
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
ființe iubite, poetul i se adresează transtemporal "în bătaia lunei" motiv de efuziuni, în fapt de tristeți existențiale: Înfățișarea ta, o insulă cosmică, mai multe. Tu o insulă... Îmi faci semn cu capul, îmi zâmbești: insesizabil zâmbet. Ești o vrăjitoare afurisită. Știi interesul pentru acest fel de insule a fost mereu prezent pentru mine. În fine, ce a fost mai rău a trecut: întunecată, tainică și îndepărtată, iată că ai apărut. Înțelegând că mai avem de făcut un drum împreună înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]