201 matches
-
Nu-i așa că-i groaznic? Ignatius, de pe trotuarul de cărămidă, flutura din mână spre mama lui, în timp ce în cercel se reflectau luminile străzii. — Ignatius, fii băiat cuminte și vino aici, îl rugă doamna Reilly. — Deja mă doare capu’ de la fluieratu’ afurisitului de poștaș, se plânse domnișoara Annie. Am să sun la poliție peste un minut, amenință ea. — Ignatius, mai strigă o dată doamna Reilly, dar era prea târziu. Un taxi se apropia de casa lor și Ignatius îi făcu semn să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
exclamă Ignatius agitat. Cineva ne-a deconspirat! Spune-mi cine! Au pornit împotriva noastră! — Scoate-mă de aici, se rugă micul marinar. E teribil de întuneric. — Prostănac ce ești! exclamă Dorian, scuipându-l pe marinar. Cine te-a legat aici? — Afurisiții ăia de Bill și Raoul. Sunt atât de nesuferiți, amândoi. M-au adus aici să-mi arate cum ai redecorat locuințele sclavilor și așa, deodată, m-au legat cu lanțurile astea murdare și au fugit înapoi la petrecere. Micul marinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
grădină a lui Matthew și piscina ca să se blocheze În trafic și să returneze DVD-urile Împreună cu Desert Rose nu o atrăgea defel. Din nou, Charlie era la datorie, ca să-i strice ziua! — Dacă ar fi rămas să-și Închidă afurisitul lui de târg ai fi returnat și tu DVD-urile la timp. Sau poate-ar fi trebuit să le returneze chiar el. Era târgul lui de artă, ce naiba! Iar tu n-ai fost plătită În nici un fel. Cred că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
primul dintr-o serie de obiecte pe care are de gînd să le prezinte Diavolului ca dovadă a sincerității demersului său de căutare, dacă nu chiar de succes. Dracu’ să te ia, Bezebut, Înjură pe muțește, de ce nu tragi cu afurisitul ăla de pistol chiar acum, ca să pot să mă apuc serios de treabă? O clipă se Întreabă dacă focul acela de armă nu fusese deja tras și el nu-l auzise pentru că fusese prea ocupat cu vorbitul. Așteptînd să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Mouse În loc de kachina. Kachina Însemnau ceva pentru popoarele lor. Șoarecele nu Înseamnă nimic. — Trebuie să Însemne și el ceva, spune Wakefield. — Mda, Înseamnă bani. O kachina spune povestea pămîntului, a popoarelor, a dansurilor, ritualelor, cum să aduci ploaia... Vorbește cu afurisitul ăla de șoarece și vezi ce-ți spune. — Ei, Îți urez noroc, spune Wakefield, Întorcîndu-se la lift, În speranța că aspersoarele nu i-au distrus camera. — țin’-te ocupat cu viața, omule, nu cu moartea, strigă puștiul după el. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să adopte un ton de gheață. — Pentru că toate convorbirile mele sunt înregistrate, cum e și firesc. Era o minciună, ar fi fost o adevărată risipă, dar el n-avea de unde să știe asta. — Du-te naibii atunci și sper ca afurisitul tău de ziar să dea faliment, să vezi și tu cum e. Apoi îi trânti telefonul. Fran închise ochii. Știa că făcuseră bine publicând povestea. Fusese o poveste bună, iar Wadey’s Buses pusese într-adevăr în pericol viața pasagerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și de impactul pe care l-ar putea avea asupra Citizen-ului. Acesta din urmă se chinuia deja să se mențină înaintea Express-ului, deși nu avea decât o mică parte din fondurile sale. Putea oare să supraviețuiască acestui nou atac? Afurisitul de Jack Allen. Cum se făcea că sincronizarea lui era atât de perfectă, încât o prinsese la cotitură chiar când plănuia un weekend romantic cu Laurence? Oricine ar fi zis că știa lucrul ăsta. De fapt, la celălalt capăt al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
perfectă, încât o prinsese la cotitură chiar când plănuia un weekend romantic cu Laurence? Oricine ar fi zis că știa lucrul ăsta. De fapt, la celălalt capăt al orașului, în birourile selecte pe care Fran le invidia atât de mult, afurisitul de Jack Allen purta propria bătălie, a cărei miză nu era cu totul străină de persoana lui Fran. — Cum adică, nu vii? urlă Murray Nelson la redactorul său, începând să se învinețească la față. Am programat special prânzul ăsta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe săptămâna în curs apăruse fără probleme - unul chiar bunicel de fapt - și se distribuiseră sarcinile pentru săptămâna următoare, urmând să fie verificate din nou luni dimineață. Fran simți o gâdilătură de rău agur în gât. Probabil că îi revenea afurisitul de guturai. Mai mult ca sigur, avea să-și piardă weekendul zăcând în pat, perspectivă care o îmbia și o îngrozea deopotrivă. Ultimul lucru pe care și-l dorea era să iasă la un pahar de ziua lui Sean. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu atât mai puțin să îl dea pe gât dintr-o suflare, dar asta era probabil exact ce-i trebuia acum. Pe de altă parte, poate era mai bine să meargă cu toții să mănânce ceva în curând, ca să atenueze efectul afurisitului ăla de punci. Se pregătea să le propună asta, dar apăru din senin încă o carafă. Când ea protestă că n-o comandaseră, barmanul arătă spre cineva din mulțimea zgomotoasă. — De la domnul de colo! Stevie întinse gâtul și în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lui Sean McGee în ghiveciul în care se afla Yucca. — Asta n-o să ne strice deloc în competiția pentru Premiile Presei Regionale. Vreo știre despre asta, apropo? — Nu le propunem noi articole, ei le aleg. — Și în fiecare an câștigă afurisitul de Express, remarcă Stevie pe un ton sumbru. — Nu și anul ăsta. Or fi venit ei cu o șmecherie ieftină, dar noi am prins compania de autobuze cu mâța-n sac. Până și juriul trebuie să recunoască asta. Amintirea trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ei cu o șmecherie ieftină, dar noi am prins compania de autobuze cu mâța-n sac. Până și juriul trebuie să recunoască asta. Amintirea trupului masculin, solid, al lui Jack îi năvăli în minte pentru o clipă. O alungă furioasă. — Afurisitul de Jack Allen. Individul ăsta are tot atâta sensibilitate cât un instrument chirurgical. Stevie se întrebă ce anume mersese prost. Totul păruse atât de promițător. — Apropo, adăugă Fran ca din întâmplare, n-a sunat, nu-i așa? Aha, zise Stevie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
CITIZEN“, o frază destul de stângace dintr-o campanie promoțională de pe vremea când redactor-șef era tatăl ei, și o aruncă de perete, cât pe-aci să lovească ușa de sticlă pe care intra Stevie. — Ce Dumnezeu se întâmplă? întrebă ea. — Afurisitul de Jack Allen! Vrei să știi ce-a mai făcut onorabilul domn Jack, care nu are obiceiul să profite de femei în stare de inconștiență? Stevie rânji auzind cum i se confirmau bănuielile și se întrebă ce se întâmplase când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
parc și lipsește cu orele. Trebuie să-i spui fiecare lucru de zece ori și tot îl uită. Nu știu ce naiba se întâmplă cu el. Și nici că-ți pasă, își zise Fran cu amărăciune, asta dacă nu te deranjează de la afurisitul ăla de bridge. Deci, când plănuiți să vă căsătoriți? întrebă în cele din urmă maică-sa. — Nu ne-am hotărât exact. Totul s-a întâmplat destul de brusc. Oricum, cred că ar cam trebui să mă întorc la redacție. Phyllis atinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să-și fi dat osteneala să se ocupe ea de flori. Fără îndoială, nu-i displăcea că era și Camilla implicată, însă nu și dacă asta presupunea că avea să stea în fața altarului încadrat de tulpini de floarea-soarelui, arătând ca afurisiții de Bill și Ben. — Ești sigură că floarea-soarelui e o idee atât de inspirată? o întrebă el. — Bineînțeles, dragule. O să fie o nuntă atât de elegantă, încât o să se vorbească despre ea luni întregi. Sunt convinsă că Francescăi îi vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
jandarmi. Armelle nu gustă deloc ironia vorbelor lui. Nu-i venea nicidecum să glumească. Mai ales după povestea cu cimitirul. PM făcu ochii mari cînd află că trupul lui Erwan nu era În sicriu. Apoi un zîmbet Îi descreți fața. - Afurisitul de frate-meu! Întotdeauna i-a plăcut să facă pe interesantul! - Ești sigur că te simți bine, PM? Îl Întrebă Armelle Îngrijorată. - Niciodată nu m-am simțit mai bine. - E desigur bucuria de a afla că Erwan e În viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-i făcuse să stea locului? De ce erau atât de nepăsători? - mă gândisem atunci deși, În vremea aceea, n-aveam habar nici măcar ce Înseamnă să-ți pese de ceva... - Enkim! Enkim! strigă Runa, alergând la omul ei cu Unu În brațe. - Afurisitul ăsta de Krog! M-a salvat din nou! Frate! - Îmi spuse Enkim, punându-mi o mână pe umăr. Îmi arătă cealaltă palmă cu degetele rășchirate. Râzând ca un prost, i-am răspuns gestului și ne-am Îmbrățișat. Cu coada ochiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aruncat au știut ei că fântâna e secată. (Pauză. Cei doi ascultă încordați. BĂRBATUL CU BASTON a încetat să mai arunce pâine.) BĂRBATUL CU BASTON: Nu vrea. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: E clar că a terminat. BĂRBATUL CU BASTON: Nu vrea, afurisitul. Și ce frumos clepfăia la prânz. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Să încerc și eu? BĂRBATUL CU BASTON: Păcat că nu clepfăie. Avea un clepfăit plăcut, de câine sănătos. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Poate c-ar fi bine să încerc și eu. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
tovărășie, un ceviche cu raci, și niște creveți la grătar, și niște gustărele cu șuncă slabă, și niște feliuțe de brânză... — Spuneți ceva, părinte! — Taci din gură, fiule, ca n-am mai mâncat ca lumea de când am plecat de la Misiune. Afurisitul ăla de metis de la Hotelul Santa Marta! Nu vorbiți urât, părinte. Uitați că sunteți basc! — Creveții ăștia îmi amintesc de locurile natale. Dacă ar fi avut și niște sardeluțe prăjite! Ai mânca niște sardeluțe prăjite, fiule? — Aș mânca „toate“ sardeluțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și secretarii lor, cei care cercetează cu luare-aminte sacrificiile oferite zeilor, care iau parte la celebrarea misterelor; dar există și alții care pedepsesc trufia și fărădelegile oamenilor 1. (B) Așa se face că Hesiod atrage atenția În mod solemn asupra «afurisiților risipitori de averi» cărora le-a fost Încredințat acest privilegiu 2. În viziunea lui, așadar, binefacerea este un privilegiu șgherasț regal. Și În categoria daimonilor, ca și În cea a oamenilor, există diferență valorică. La oameni, natura afectivă și irațională
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
de sobă de fabricație proprie cu care, cât îi ziulica de lungă, se dădea pe gheață și pe care le ascundea cu multă precauție undeva, după o stivă de lemne. Părinții îl certau de mama focului că distrugea prea repede afurisiții de bocanci, întotdeauna cu două numere mai mari, care îl încurcau la fixatul fiarelor îmbârligate denumite eufemistic patine, însă mirajul gheții, fiind prea ademenitor, nu putea fi stăvilit. În momentul culminant al plăcerii, atent la bocancii prea largi, la patinele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și pe tablă am presărat sare din aceea mașcată. Am așezat pe sare bibanii și mirosul de pește prăjit se întinsese până la nasul lui Tarzan. - Hm, am apă în gură și-mi ghiorăie mațele și asta nu-i decât de la afurisitul aista de miros de pește fript! spuse el. Și avea dreptate băiatul! Trebuie să știți că mirosul de pește fript pe cărbuni de lemne, amestecat cu fum, este ceva așa de parfumat că dacă nu-ți lasă gura apă, înseamnă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
coada ochiului spre Bologa. Îl văzu amărât și, crezând să-l ușureze, întrebă supus: ― Ați primit vreo veste rea de acasă, don' locotenent? ― Ce veste, măgarule? răcni deodată Bologa, ridicîndu-se furios. Ce-ți pasă ție?... Numai acasă îți umblă gândurile, afurisitule, acasă! Soldatul înlemni în poziție, cu fața la locotenentul aprins de mânie. Era om de peste treizeci de ani, înalt, spătos, cu mâinile ca niște lopeți, cu obrajii osoși și cu ochii nespus de blânzi, în care pâlpâia evlavie și resemnare. Apostol îl
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
are să-l învețe minte și omenie, de să-l pomenească cât va trăi. Apostol, fără să spună un cuvânt, își luă chipiul și porni grăbit spre piață, lăsând pe maică-sa îngrozită, "că acuma de bună seamă o să omoare pe afurisitul de buzat", regretând că i-a mai spus ce-a auzit chiar de la biata Marta. Doamna Bologa petrecu un ceas spăimântător, frîngîndu-și mâinile, plângând și mai dojenind pe Rodovica asta, care "s-a obrăznicit și s-a lenevit de tot
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
frumusețe, o liniști Anna. Numai să te descurci mai bine decât data trecută. —Data trecută am fost la o masă proastă, protestă Darcey. N-aveam pe nimeni care să se priceapă la sport și erau mult prea multe întrebări din afurisitul ăla de fotbal. — Am să le zic să bage și o întrebare din aritmetică special pentru tine, spuse Anna. —Ha, ha. Nu știu de ce-ți pierzi timpul cu mine, zise Anna. Mai bine fă-ți și tu rost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]