6,982 matches
-
un suflet de elită care și-a păstrat nealterată esența și profunzimea, debordează de frumos și netezește cutele frunții, este îngerul meu scăpat din cer, energia melancolic-binefecătoare a diurnei mele banalități pierdută în timpul efemer. Sursa mea de energie, prea plinul agățat de personalitate care-mi picură pe obraz blândețea, o ființă locuită, un tezaur psihic care-mi luminează inima. Sunt gânduri liniștite așezate în încăperile nemărginite ale minții, sunt armonii delicate rostogolite în emoții, sunt parte din conștienta mea mediocritate spiritual-glazurată
DĂNUŢA, PRIETENA MEA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 783 din 21 februarie 2013 by http://confluente.ro/Danuta_prietena_mea_cristea_aurora_1361477045.html [Corola-blog/BlogPost/352027_a_353356]
-
totdeauna numele lui. - Doar eu am cheia de la cușca din grota aceea pe care nimeni n-o cunoaște înafară de mine și de tatăl meu. Lia asculta cu luare aminte și arunca din când în când câte o privire cheii agățate la brâul feciorului de împărat. Greu n-ar fi fost să i-o ia, dar îi era peste puteri să afle unde era acea grotă. Și atunci, se auzi un bocănit înfundat pe aleea pietruită. De ei se apropie arătarea
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1489579507.html [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
tot anul de nevolnice iubiri, de vise trandafirii curse-n palmele de miere și în gândurile - fiere ! prea ne ducem pe apus pe un mal ascuns, ascuns ... prea ne cerem asfințitul și de toate mult iubitul ! prea ne dăruim oricui agățați în vârf de cui ! prea dorim că azi să frângem și în brațe să iar strângem amintirea veșnic înger, în iubirile ce... sânger' ! prea ne mai dorim mereu să fim amândoi doar EU ! prea ne adunăm hai-hui un poem cântat
CLOPOTE SURDE (POEME) de LELIA MOSSORA în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Lelia_mossora_clopote_surde_poeme_lelia_mossora_1359356717.html [Corola-blog/BlogPost/348872_a_350201]
-
în loc să ne bucurăm de binecuvântarea lor? Dimpotrivă, pe noi ne întristau căci vărsăm lacrimi amare de despărțire... Simt uneori că lumea e atât de grea încât mă copleșeste cu apăsarea ei Aș vrea să găsesc ceva de care să mă agăț pentru a mă îndrepta , dar nu există nimic care să mă ajute și simt cum tăcerile mele sunt ca o răzvrătire. Mi se părea că cerul era atât de aproape , că nu era nevoie decât să mă ridic în vârfuri
ÎMPREUNĂ ŞI DINCOLO DE MOARTE! SUFLETE PERECHE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 by http://confluente.ro/Mariana_dumitrescu_1401515861.html [Corola-blog/BlogPost/350613_a_351942]
-
mai repede afară. În acel moment, acoperișul de deasupra ușii noastre sa dărâmat și a căzut pe scară, la picioarele mele troznind. Bucăți de zid, cărămizi și lemn s-au prăbușit într-un geamăt sfâșietor, unele rămânând suspendate deasupra intrării,agățate de sârme de la beton armat, ca în ghearele unei păsări de pradă hidoase, în timp ce praful și molozul în cădere, aproape că mă orbesc. Fratele meu se întoarce înapoi, pe scară, mă prinde de mână și mă trage cu forța de pe
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1465760048.html [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
nou, un trenuleț cu vagoane, care mergea pe șine, teleghidat. Desfăcură pe rând restul de cadouri, ochii îi străluceau de bucurie, era extaziat. - Bunica, ce frumos este puloverul, azi o să mă îmbrac cu el, mulțumesc, buni mea dragă! și se agăță de gâtul bunicii Ioana, potopind-o cu pupici. - Mami, tu ești cea mai bună și mai frumoasă mămică, nu mai este alta ca tine, și eu te iubesc enorm, la fel și pe buni, pe nenea Gabi, pe Angela, și
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 by http://confluente.ro/luchy_lucia_1465479296.html [Corola-blog/BlogPost/379196_a_380525]
-
șansă-s ca semințele de mac. Gustăm porția de viață cu efect elegiac, Râdem - nu e râsul nostru, ci un zâmbet cam posac, Dăm pe gât doar apă chioară, socotind că e caimac. Cotropiți de chinuiala ambalată simplu, vrac, Ne-agățăm de vagi speranțe, precum vița pe arac, Ne mai dăm de ceasul morții, când ne facem de spanac Ori primim, de la natură-n față câte-un bobârnac. Și ascunși în visul nostru, ca-n povești, într-un dovleac, Suntem prințul
JOC de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1483087084.html [Corola-blog/BlogPost/381189_a_382518]
-
spală toamna părăsită / Așternându-i iernii, / De nămeți, pufos covor.” ( Scrisoare iernii, pag. 34); primăverii „Doresc ca primăvara / Să-mi fie oglindă nocturnă.../ Să-mi fie poem sau stih de iubire, / Pentru noi, pentru pictură.” (Scrisoare primăverii, pag. 35); toamnei „Agățată-n crengi” (Toamnă supusă, pag. 36), când „Tună, plouă prăpădind / Toamna-n gri s-a îmbrăcat.” (Scrisoare toamnei, pag. 34). Poeta, mereu gata să dăruiască „Îți dau din dorul nevăzut / Un petic din inima mea /... Îți dărui sufletul meu răstignit
POEZII PASTELATE -CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ de LUCIA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 by http://confluente.ro/Poezii_pastelate_constanta_a_lucia_patrascu_1393332045.html [Corola-blog/BlogPost/353702_a_355031]
-
am început să scot pe balcon ceea ce mă ,,încurcă” pe moment. Pe un scaun stăteau la aerisit o pereche de blue jeans albaștri. În curtea din spatele blocului. băiatul se juca liniștit. Deodată văd pe cureaua de la blue jeans cum stă agățat cu toate puterile un pui de rândunica. Abia s-a lăsat desprins . Era lovit , răvășit și ținea un ochi închis.... L-am dus repede în bucătărie ,l-am pus pe masa și i-am picurat pe cioc puțină apă. Nu
BAIATUL RANDUNICA de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Baiatul_randunica_cornelia_curtean_1388651443.html [Corola-blog/BlogPost/347492_a_348821]
-
temeri o prefață. Chiar verbele pot rămâne pustii, fără puterea de a transmite mesajul și secate de sens. „Virgule de geruri” și „cratime de vifor” întăresc ideea unei lumi interioare reci, care aspiră la împlinire: „Nu știi ce vrei! Te-agăți cu mâini de gheață/ De marginile verii din cuvânt,/ Dar scrii prăpăstii zilnic în prefață/ Și-apoi arunci cu țipete în vânt/ Ca încrustarea lui să te întoarcă/ Din nou în iarna ta de răzgândiri/ Să-ți ningă iar cu
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1425804320.html [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
Scrijelit pe un trunchi de cuvânt, vreun îndemn/ Ca să cântăr mai mult cu balanța de spus/ Sau să tac ancorând continentul supus.// Și mă lași să adun alt buchet de-ntrebări/ De pe câmpul de cer, tulpinițe de mări/ Ce-și agață de vânt simple valuri de gând./ Ai să vii, ai să taci și-ai să pleci...Prea curând...” (Glisare între două taceri) Puritatea sufletului poate fi întreținută numai “trăind în propria poezie”: „Continuăm să rupem din hârtie/ Expresii mari sau
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1425804320.html [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
fim nevoite să zburăm de colo-colo! Și haideți, apucați-vă de treabă! Si să nu o văd pe vreuna dintre voi că stă! Ne-am înțeles? - Da, stăpână! aprobară cotanele în cor. Și zburând în jurul coliviei de câteva ori, se agățară de ea și o cuprinseră cu aripile strâns. Apoi își scoaseră ghearele ca un briceag și începură să zgârâie zăbrelele și lacătele. Imensa colivie începu să se clatine și moșii se speriară din nou, dar tăceau din gură. Se bucurau
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417733318.html [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
noroc cu carul...Am apucat un cal de căpăstru și am intrat în apele Donului... Dintrodată mi-a înghețat sufletul în mine, apa era rece și m-a înfierbântat, parcă m-a trezit odată dintr-un somn adânc...M-am agățat de coama calului și am trecut înot Donul...Când am ajuns dincolo și am privit acel infern, m-am închinat la Dumnezeu și am căzut în neștire pe niște paie, la marginea unui colhoz. De acolo m-am trezit în
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Nebunul_din_vis_ion_ionescu_bucovu_1350800417.html [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
e-un vis portocaliu, plutind... Și oare visul nopții pline nu s-a încheiat și se reflectă pe verdele dintre coline?.. și visul își preia geana perfectă? Mă voi visa la țară... Orizontul viu m-așteaptă, de picior să se agațe, voi pune-n vis plăcerea boltii, să se coboare într-o noapte, și gândurile să-mi înhațe... La țară visele îmi sunt aroma de mentă paradisiacă- Orice cuvânt, din el, e noima și orice floare mă încearcă... TE-AM AȘTEPTAT
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 by http://confluente.ro/lilia_manole_1436093335.html [Corola-blog/BlogPost/377143_a_378472]
-
coroniță, iar în partea dreaptă, părul îi era prins cu o clamă rotundă, probabil din argint, sau poate chiar din platină și cu un citrin sclipitor la mijloc, lucrat cu mare finețe. Marginile metalice imitau dantela, iar de ele erau agățate, câteva pene de vultur alb. Pe umărul drept i se putea vedea clar un tatuaj cu însemnele nobilelor amazoane. Purta niște brățări metalice, din cel mai bun oțel, care treceau, puțin, peste încheietura mâinii, acoperindu-i o parte din ea
CEI PATRU VOINICI de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 by http://confluente.ro/Aga_lucia_selenity_1400401260.html [Corola-blog/BlogPost/350536_a_351865]
-
Am cheia la gât, descui și intru în apartament. A mai fost în situația asta în vară când frații ei jucau fotbal și ei i se făcuse foame. Mami era la serviciu. La fel ca acum, ăl mare, i-a agățat cheia de gât și i-a spus scurt: -Ți-e foame? Uite cheia și...valea! Nu înțelesese ce-i cu valea și atunci, celălalt frate i-a dat explicații suplimentare : -N-ai înțeles, bă? Întinde-o acasă. Repede, că te-apucă ploaia
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1418415071.html [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
în sus ca să ajungă la butoane... Credea că ei îi vor deschide gospodarii, când vor auzi vocea ei cristalină și le va spune că ea este...asta mică. Dar degeaba. S-a convins că nu poate butona misterioasa cutie. Se agăță înciudată de mânerul nemiloasei uși, tot în speranța că, dacă insistă, îi va înmuia balamalele. Renunță. Nu însă de a spera că trebuie să mai fie alt mijloc de a deschide ușa asta rea. Nici nu observă când un domn
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1418415071.html [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
motiv s-o însoțească acasă pe cea care musai trebuia să-i devină nevastă. Când a ajuns pe la poarta gospodăriei lui, căci pe-acolo avea drum codana, a tras-o-n ograda sa cu tot cu creanga părului de care fata se agățase, în încercarea disperată de-a se opune. Odată intrată în casa flăcăului pe înnoptate, victima acestui vicleșug nu mai putea da înapoi. A împărtășit cu Dumitru Dominte, flăcău răsărit, cu minte înclinată spre acumulări intelectuale (îl citea pe Tolstoi, pe
COPII ROMÂNI ÎN LAGARELE NAZISTE (I) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 614 din 05 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Copii_romani_in_lagarele_naziste_i_gheorghe_parlea_1346874368.html [Corola-blog/BlogPost/343773_a_345102]
-
jale plânge clopotul în turlă; Turmele coboară-agale, lupii, dând târcoale, urlă. Vântul șuieră prin ramuri, bruma arde iarba udă. Caii trag din greu în hamuri, bacii-s obosiți de trudă. Prin copaci, umflate-n pene, păsări, toamnei, stau priveghi; Frigul, agățat de gene, doarme asudând sub zeghi. La fereastră, prin perdele, frunze numeri în gutui; Poftă ai de... rogodele și în pod, pe scară, sui. Scârțâie sub tălpi podeaua, umbra sare din pereți. Pe-un stâlp cântă cucuveaua; coasa umblă prin
PE-UN STÂLP CÂNTĂ CUCUVEAUA de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Pe_un_stalp_canta_cucuveaua.html [Corola-blog/BlogPost/359282_a_360611]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > TE AGĂȚAI DE INIMA MEA Autor: George Pena Publicat în: Ediția nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului T Admiram sedus picăturile ploii, ca în suflet să mi te fixez; țipam prin ploaie, ne simțeam bine, și-mi venea să
TE AGĂŢAI DE INIMA MEA de GEORGE PENA în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/george_pena_1448307900.html [Corola-blog/BlogPost/342873_a_344202]
-
ploii, ca în suflet să mi te fixez; țipam prin ploaie, ne simțeam bine, și-mi venea să cânt, să dansez. Vara sosea cu hohote de grâu, cu cicori de ploaie cântând; tu, cu rochia udă ca-n copilărie, te agățai de inima mea râzând. Și fugeam către sat pe un drum, ținându-ne de mâini amândoi; o, pământul era de apă acum, și-ți vedeam sânii, aproape goi. Referință Bibliografică: TE AGĂȚAI DE INIMA MEA / George Pena : Confluențe Literare, ISSN
TE AGĂŢAI DE INIMA MEA de GEORGE PENA în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/george_pena_1448307900.html [Corola-blog/BlogPost/342873_a_344202]
-
tu, cu rochia udă ca-n copilărie, te agățai de inima mea râzând. Și fugeam către sat pe un drum, ținându-ne de mâini amândoi; o, pământul era de apă acum, și-ți vedeam sânii, aproape goi. Referință Bibliografică: TE AGĂȚAI DE INIMA MEA / George Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1788, Anul V, 23 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 George Pena : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
TE AGĂŢAI DE INIMA MEA de GEORGE PENA în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/george_pena_1448307900.html [Corola-blog/BlogPost/342873_a_344202]
-
o mostră de crasa incultura și provincialism, într-un oraș care se zbate de ani buni, prin energiile sale sănătoase, dar, vai, sunt prea puține cele care mai au curajul să se manifeste, să iasă din mediocritatea existențială, tânjind și agățați după valorile tradiționale românești, europene și universale! Nonvalorile din perversitatea politică actuală, (valorile din păcate sunt risipite și nu se pot afirma), din nefericire, ne dau statutul de societate urbană și nu numai, mediocră. Dar iată ei ne hotărăsc destinul
ODISEEA UNUI DESTIN POLITIC de CORNEL DURGHEU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 by http://confluente.ro/cornel_durgheu_1465772346.html [Corola-blog/BlogPost/352739_a_354068]
-
IV-A) Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 2109 din 09 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului -Să zicem că te cred, spuse locotenentul, deși... să știi ceva... Dacă mor acum sau la anul ce ar mai conta? Nu mă agăț de viață Shantal... -Ai rămas același tip Silan... de pe vremea când lucram cu Loverture -Adică? -Nu-ți pasă de nimeni! -Știu și unde cam vrei să ajungi, spuse locotenentul Silan așezându-se pe o mică banchetă. Și ca să-ți demonstrez contrariul
FORTĂREAȚA ( PARTEA A IV-A) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihai_condur_1475960965.html [Corola-blog/BlogPost/352693_a_354022]
-
o urmări câteva momente cu privirea, după care își liniști setea cu o gură mare din lichidul rozaliu, înțepător. Avea un gust delicat, aromat, răcoritor, așa că bău și restul, întorcându-se ușor spre bărbatul care o privea atent, cu zâmbetul agățat de colțul gurii. - E o cameră frumoasă, dar eu nu am cine știe ce resurse... El întinse mâna liberă și îi mângâie creștetul, frământând o clipă șuvițele de păr auriu între degete, după care își apropie fruntea, lipind-o de a ei
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1452315944.html [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]