406 matches
-
azi, mereu un pescăruș se scaldă în sfioasa clipă a unui zbor, a unui dor zbor lung, prelung și trecător pășesc printre alge lovindu-mă de scoici mă înțep în gânduri în zare, o albă barcă, fără catarg se leagănă agonic în larg în briza unei clipe zise, odată, viață Referință Bibliografică: PRINTRE STÂNCI / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2245, Anul VII, 22 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Viorel Birtu Pârăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
PRINTRE STÂNCI de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365541_a_366870]
-
Tu ești ovală, noi am ajuns licurici. Inima-mi bate ca o copită, Alerg peste câmpii pline de conopidă, Or fi cadavre de foști soldați, Voi ați uitat, câți au murit dintre frați, Mă dor măselele de atâția idioți, Unii agonici, alții se cred mateloți, Vine iubita, facem și dragoste la nevoie, Era cândva un sportiv pe nume Dan Coe, Soarta ne este amară, nu-i bai, Farul morții cum străluce-n Hawai, Înțelepciunea rade case, orașe, Potul e mare, amicul meu
AGONIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361700_a_363029]
-
Germania. Iubirea e cea de la care reîncepe viața. Pe fundalul ei, femeia renaște precum Pasărea Phoenix: „-Eu, eu sunt...cenușa Phoenixului spulberată în moarte pentru a renaște prin iubire și rugul meu arzător stoarce esența relativei existențe în șapte zile agonice... Și facem legământ ARNO!” Eliberarea din căsătoria nepotrivită și împlinirea într-o nouă iubire sunt manifestările simultane ale revenirii la viață. Scrisul este suportul moral și psihic care o propulsează, precum trambulina în marea învolburată a vieții. În plus, ca
FRAU MOVIE, DE VIOLETA DĂNĂILĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361645_a_362974]
-
infini dans le fini”. Am putea recunoaște, de ce nu?, aprofundând aceste aserțiuni, că modernitatea, postmodernitatea, cu materialismul lor maladiv, cu totala lor inapetență (și incompetență) metafizică, am putea accepta, iarăși, că internaționalismele de orice fel, propunând ideologii agresive, colectiviste, deprimante, agonice, că globalismul - lume hipertehnologizată, căreia i s-a retras harul și, ca urmare, a pierdut simțul Centrului, rătăcind, dezorientată, în confuzia dintre eternitate și neființă, am putea admite, într-un cuvânt, că toate acestea, și altele încă, și-au propus
UN MARE SCULPTOR AL PERSOANEI UMANE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350597_a_351926]
-
poate ne vom mai întâlni vreodată în cine știe ce lumi viitoare. Am încercat să mâncăm ceva, dar parcă mâncam gumă, ne-am îmbrăcat și am ieșit afară. Soarele răsărise dincolo de munți, razele lui erau parcă lasere îndreptate spre noi. Niște frunze agonice bătute de vânt prevesteau o toamnă cu năbădăi. Mi-a zis mătușa că vrea să te cunoască și ea, mi-a spus Căprioara, trebuie să dăm și pe la ea. E o fire ciudată, a fost până decurând la mănăstire și
RATACIRILE LUI ABEL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350625_a_351954]
-
Acasa > Literatura > Comentarii > ROMÂNIA LITERARĂ LAURENȚIU ULICI. PRIMA VERBA. DIFERENȚE Autor: Aurel Avram Stănescu Publicat în: Ediția nr. 341 din 07 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului PRIMA VERBA. DIFERENȚE Angela Nache: Miraculum (Ed. Dacia)” Întristări aburind fără rost/ Agonic prin ierburi prin stele ori lună/ Poezia nu-i acest paradis languros”... iată aici sugerata o poetica antisentimentală, apropiată principial de felul în care privesc și concep poezia tinerii de azi. Dar totul nu-i decât aparență, căci mai nimic
ROMÂNIA LITERARĂ LAURENŢIU ULICI. PRIMA VERBA. DIFERENŢE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351392_a_352721]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > MUZA MEA Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 717 din 17 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Muza mea la ceas de seară Cu efect sublim, exotic, Uneori incendiară, Alteori gemând erotic... Muza mea la ceas agonic Cu efect de vin popesc Uneori păgân, demonic, Alteori nu cât doresc... Muza mea la ceas mirific, Cu efect de sfinți celești, Uneori te identific, Alteori nu știu ce ești... Muza mea la ceas preludic Cu efect de lung extaz, Uneori timid
MUZA MEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351602_a_352931]
-
el, cea mai numeroasă, ar avea drept lider de opinie pe Mircea Eliade și, alături de el, pe Emil Cioran, Eugen Ionescu, I. Dobridor etc. Aceștia respingând vechile distincții sunt în căutarea unei spiritualități noi, iar căutarea lor capătă adesea accente agonice. Tot ce am făcut în aceste puține rânduri este o reamintire a unor lucruri al căror rost este de mare importanță pentru ORIENTAREA generației tinere de azi, un răspuns celor care sunt îngrijorați de diversitatea manifestărilor acesteia. Reamintim vorbele lui
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A 60 DE ANI DE LA MUTAREA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI A UNUI MARTIR ŞI MUCENIC AL NEAMULUI ROMÂNESC – MIRCEA VULCĂNESCU (28.10.2012) ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 662 din 23 o [Corola-blog/BlogPost/346523_a_347852]
-
Acasa > Poezie > Cantec > CÂNTĂ, COBZARE ... Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1177 din 22 martie 2014 Toate Articolele Autorului Cântă, cobzare, cu foc! mi-e sufletul de noroaiele lumii murdar și aripa frântă, iar ceasul agonic al zilei ticăie-n zadar. Hai, cântă, cântă! alină-mi durerea albită în tâmplă, de-atât nenoroc... ah! de-amar și de of până-n zori să tot joc. Strunește-ți cobza, ușor, din umbra înserării mă ridică și inima-mi
CÂNTĂ, COBZARE ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354983_a_356312]
-
pe bandă rulantă ego-ul se sinucide public imperfect în timp ce în piept îți bat inimi salvate concret între noi corăbiile miros a furtună întunericul arde podul primitiv ne iubim ca în Cartargina printre ruine de stele demonic apărând ultimul zid cel agonic Referință Bibliografică: Portret (dez)idealizant / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1266, Anul IV, 19 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angi Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
PORTRET (DEZ)IDEALIZANT de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370444_a_371773]
-
unei simfonii de George Enescu: „Toamna-i o risipă de iubire, de flăcări/ Ce-ngroapă pământul în fluturii-frunze/și calcă alene prin stele, pe roșii cărări/ Când arborii-și ard veșmântul demuze/ grădinile zac mocnit, foșnindu-mi arame/ din frunze agonice, cu fructe-n talaz/Aduse-n miresme, răsfiră marame/ când ziua tresare și cerul nu are răgaz.” (Toamna-i o risipă, p. 33). Iată de ce, odată cu exprimarea admirației mele față de această creatoarede excepție, vă îndemn să vă apropiați cu dragoste
ION C. ȘTEFAN ELISABETA IOSIF ”ICOANELE TOAMNEI” CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370597_a_371926]
-
imanente existenței. Preferă existența dramatică „chinuită de cele mai consumatoare flăcări interioare”, disprețuind „absența riscului, a nebuniei și a pasiunii”. Când vorbește despre tristețe, Cioran spune: „Tristețea apare după toate fenomenele prin care viața pierde din ea însăși”. Viața fiind agonică, tristețea pare a reflecta ceva din această agonie; ea ajunge la ireparabil și „a lăsa o dâră de sânge și de fum după tine, ca simboluri ale dramei și ale morții ființei tale, înseamnă a fi nefericit...”. Altă obsesie este
EMIL CIORAN DINCOLO DE CULMILE DISPERĂRII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352960_a_354289]
-
moralitate, a-moralitate, limpezime a minții, delir. Lumea scrierilor lui Marian Drumur nu e nici bună, nici rea. Este derizorie. O lume perfect verosimilă, dar inutilă și inexplicabilă. Am putea-o numi post-realitate, ori, mai exact, infra-realitate Vital și, concomitant, agonic, împăcat, pare-se, cu nevolnicia lui, acest univers schițează, timid, la răstimpuri, anume tentative de a se salva, de a-și redobândi existența firească, spiritualitatea uitată. Una dintre aceste tentative este de ordin structural (vizează reorganizarea); cealaltă - este de ordin
EUGEN DORCESCU, PROZA LUI MARIAN DRUMUR SAU DESPRE INFRAREALITATE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353786_a_355115]
-
aparținând cândva - sau trebuind să aparțină - ființelor umane, dotate acum de Veșnica Putere Obscură cu afectivitate senzorială, se târăște chinuită, parcă, de ictusuri comițiale spre unica lumină rămasă. Ultimul Far, fascie plăpândă și efemeră în vasta și orbitoarea semiobscuritate, pâlpâi agonic. Deodată proteza unui picior, proteza unei mâini și o perucă bărbătească se detașează de grosul masei. Mâna, suprapusă piciorului vârât într-un bocanc militar, se cațără pe coama unui gnais, fluturând în degetele rășchirate peruca decolorată. Un glas cavernos împunge
MARŞUL SUICIDAR AL PROTEZELOR de ION IANCU VALE în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354722_a_356051]
-
să insist, Și dacă-mi ceri puțin să te am mult... Sunt uneori o frunză, umbră rece A vieții și a morții vegetale, Când toamna morții și-i petrece În lung convoi de muguri și petale. Sunt frunza ce toamna agonică moare Și-n lemn fără sevă de frig se usucă, În tremur de licăr de lumânare Și-n bocet de jale din doină de ducă... Sunt trist ca frunza desfrunzită Ce moare-n pasta de pastel Pe o paletă ruginită
VERSURI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357039_a_358368]
-
din patimă mea vie...// El?// Eu!// Poemul - când mă scrie!” (Identitate). Iar de aici până la materializarea acestei iubiri dorite, râvnite, așteptate cu înfrigurare, trăită la cota maximă a unei pasiuni devoratoare, dar și blestemata în egală măsură, de la acest extaz agonic în permanență nu este decât un pas: „Singură,/ eu și cărțile/ în trudnica exilare,/ privind cu spaimă/ furnicarul de pe trotuare...// Singură/ fără nume,/ c-un sentiment vinovat/ c-am purtat în mine,/ am născut/ și am legănat/ această lume nepăsătoare
SOMETHING ELSE THAN SIGNS de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344636_a_345965]
-
is embodied în the bridegroom’s poetry, în love, passion, and destiny. And from here to the finding ouț of this longed for, yearned, waited feverishly, lived at the climax of a devouring passion but also cursed to that permanently agonic ecstasy there is only one step.” SOMETHING ELSE THAN SIGNS can be ordered on Amazon at or http://amzn.to/2bQr03U
SOMETHING ELSE THAN SIGNS de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344636_a_345965]
-
întâmplare peste noi: de dincolo dragostea încă mai vorbește într-o limbă pe care n-o înțelegem, iarna își poartă indispoziția peste tot ca o madonă care și-a preschimbat soțul într-un preș alb, durerea lui Dumnezeu se-ntoarce agonic în negura prevestirilor rele, cad zeii, urlînd lângă mine, orașul doarme cu gâtul în jos spânzurat în ceață, totul e foarte alb, numai fericirea are o culoare indefinită, oftează vântul prin glasul ei, hieroglifa fericirii șade pictată în inimă ca
PEISAJ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359083_a_360412]
-
arde firescul pe rugul încins; Fiara zvâcnește la atingerea fricii, Omul-reptilă umil și învins. Sfârșit, îmi văd umbra căzută pe mal, Vine un câine-nfiorat și grăbit Și sângele-mi linge-n delirul carnal, Mușcă din mine flămând și scârbit ... ZBOR AGONIC Agonic este sensul ființării în magia Născută din teluric.Balanța mă înclină Să nu mai cer iertarea ci să trăiesc orgia Când viața și cu moartea în mine aglutină. Voi aștepta și astăzi minunea, ca să vină, În răstigniri de raze
POEME ALESE de ALENSIS DE NOBILIS în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359357_a_360686]
-
firescul pe rugul încins; Fiara zvâcnește la atingerea fricii, Omul-reptilă umil și învins. Sfârșit, îmi văd umbra căzută pe mal, Vine un câine-nfiorat și grăbit Și sângele-mi linge-n delirul carnal, Mușcă din mine flămând și scârbit ... ZBOR AGONIC Agonic este sensul ființării în magia Născută din teluric.Balanța mă înclină Să nu mai cer iertarea ci să trăiesc orgia Când viața și cu moartea în mine aglutină. Voi aștepta și astăzi minunea, ca să vină, În răstigniri de raze, pe
POEME ALESE de ALENSIS DE NOBILIS în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359357_a_360686]
-
un al treilea, și mai grav. Într-adevăr, această idee pornește de la premiza că miezul problemei privește personalitatea conducătorului. Or, nu este așa ! Chiar dacă am avea în posturile de conducere sfinți, genii și eroi, tot nu ne-ar ocoli criza agonică a guvernării reprezentative, adică a tehnologiei politice din era post-industrială. Dacă totul s-ar rezuma doar la dificultatea de a alege cel mai bun conducător, problema care ne frământă ar putea fi soluționată în cadrul sistemului politic existent. S-o spune
ESEU DESPRE PUTERE (IX) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359647_a_360976]
-
sale pentru a caracteriza „la maniera” în ruptura cu canoanele clasice din perioada târzie a creației lui Michelangelo. Manierismul, spune Nicolae Balotă (prefațând o carte a lui August René Hocke, intitulată chiar Manierismul în literatură), a apărut întotdeauna în fazele agonice, crepusculare ale unei epoci istorice, în acele perioade în care noul, modernul, subminează și doboară vechiul. Manierismul apare în cultură la limita dintre epoci, el reprezintă lupta dintre tirania dogmei și libertatea nelimitată a creației individuale. Ar exista dintotdeauna o
DESPRE MODERNITATE ŞI MODERNISM de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340316_a_341645]
-
Sila și scârba au fost radiografiate de Ștefania Mincu, Aurel Pantea, Dan Bogdan Hanu, Constantin M. Popa, Daniel Cristea-Enache, Iulia Iarca. Gheorghe Grigurcu îl catagrafiază pe Coande drept un „captiv al biologiei“, iar Al. Cistelecan ca „un expresionist al fiziologiei agonice“. Mircea A. Diaconu nu vede „nicio iluminare în această poezie“. Apoi, Al. Cistelecan constată la Coande „întunericul vesel care este lumea“, ca și dezamăgirea, furia, sarcasmul și vitriolanța. Un design al modului în care se concepe lumea poeziei îl întâlnim
NICOLAE COANDE: Extatica întunericului, de STEFAN VLADUTESCU () [Corola-blog/BlogPost/339519_a_340848]
-
în lume, sunetele-i lăuntrice amintindu-i mereu, că odată trecută - clipa nu se mai întoarce. Lirismul din volumul “Vipera” poartă amprenta legănărilor nostalgice ale valurilor, a mării ce-și caută un sens... neînțelegând captivitatea țărmurilor de care-și lovesc agonicul plâns. Poeta Florentina Dinu este un suflet deschis către semeni, luminos, fascinată de “cântecul de sirenă”... un suflet tânguitor care-și găsește mângâierea în creație. Vă recomand cu căldură acest proaspăt volum! Valentina Becart 1 ianuarie 2013 Referință Bibliografică: Note
NOTE DE LECTOR .VOLUMUL VIPERA , AUTOR FLORINA DINU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341367_a_342696]
-
cu împușcături. Oameni normali. În cele din urmă, este bine să ne întrebăm, după ce lectura ia sfârșit: și acum? Ei bine, fără să-mi arog daruri profetice, voi risca să dau niște răspunsuri, jumătate în serios, jumătate răspunzând unei provocări agonice. Ziceam, la începutul acestei recenzii-eseu, că A treia forță: România profundă, amintește tulburător de Omul recent. Din diverse motive de ordin personal, am citit această din urmă lucrare „la spartul târgului”, când valurile pe care le-a suscitat se domoliseră
A TREIA FORŢĂ – ROMÂNIA PROFUNDĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 148 din 28 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344346_a_345675]