2,641 matches
-
cînd proiectul s-a urnit din loc, cu un nou regizor - Lasse Hallstrom ( de origine suedeză, lansat pe plan mondial cu un film pe care l-am văzut, în '86, la festivalul de la Londra, My Life as a Dog, despre agonia și sfîrșitul unei mame, așa cum le percepe un puști, cu un ton de dulce amărăciune și de nostalgie sfîșietoare, dar mereu cu un clinchet de speranță și de prospețime în fața miracolului vieții ). Aceeași linie melodică am regăsit-o în ...Casa
Oscar 2000: Punga de plastic și statueta de aur by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17200_a_18525]
-
fi coborît și mai jos, cerșindu-l. Fără să bănuiesc, să îmi treacă prin minte că această stranie, josnică întîmplare va însemna începutul propriu-zis al carierii mele literare. Deoarece întîlnirea cu prostituata la porțile cimitirului, pierderea ceasului, precum și alte obsesii, agonia mamei tatălui meu adoptiv, relațiile mele, mai curînd străine, cu acesta din urmă, în sfîrșit o dragoste nefericită, toate acestea transpuse în piesa Viața ascunsă, l-au impresionat pe marele cărturar care a fost Petru Comarnescu. A amintit-o, de
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
al cărui țel nu e atît comunicarea, cît disiparea și ocultarea înțelesului. Dificultățile propriei sale elaborări formînd mesajul de căpetenie al discursului, ne putem gîndi la o similitudine între faza aurorală a unei limbi și faza ei finală, somptuoasa-i agonie. Heliade și latiniștii, cu ai lor monștri lexicali suav-terifici, ce stîrneau hazul ori indignarea contemporanilor, însă pe care-i percepem azi cu o blîndă comprehensiune și în care vedem nu o dată prefigurările neologistice ale limbii literare ulterioare, s-ar putea
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
cărnii mele? Cu ce vom/ atinge acest pahar dacă buzele mele/ vor fi scrum, pulbere?"// Cu dinții, tîrfă, cu dinții. În tîrfa/ asta de viață crinii sînt albi/ doar în noaptea paharelor!"". (ibidem) Pascal e înfruntat prin antifrază, adus în fața agoniei umane, înfățișate fără menajamente. Se află aci, după toate probabilitățile, și o zvîcnire plebeiană, revendicativă, în fața aristocraticei culturi. Suferința generală a condiției umane e proletarizată, deci contrasă într-un caz particular: "Trestie/ ce cuvînt frumos, Domnule/ Pascal// dar n-ai
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
Filimon Ilea, Elie Damian Domșa, Ion Orga ș.a. ce vor lăsa mărturii prețioase despre acest moment din biografia poetului), la studiile din Viena (Slavici, Aurel Mureșianu, N. Teclu ș.a.), la Iași (Miron Pompiliu și Ioniță Scipione Bădescu) și până în anii agoniei sale morale. Acestea sunt coordonatele cărții lui Grațian Jucan, deschise după un Argument (sau preambul) spre mai multe direcții de cercetare. Una privește locurile din Transilvania prin care a trecut Eminescu, dintre care în primul rând Blajul și Sibiul. Față de
Despre "ardelenismul" eminescian by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17408_a_18733]
-
mare calitate, din toate punctele de vedere. * Dar cea mai neașteptată surpriză a acestui număr din Jurnalul literar este descoperirea romancierului N.I.Herescu, rămas necunoscut pînă acum. În 1960, la editură pariziana "Le Mont Saint-Clair", apărea un roman intitulat L^Agonie sans mort, semnat de un necunoscut, Ch. Séverin. N.I. Herescu a recomandat prietenilor și cunoștințelor sale această carte (care avea printre personaje și români exilați la Paris), trecînd cu discreție peste identitatea autorului. Nimeni nu a bănuit atunci că sub
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17958_a_19283]
-
la două luni după moartea lui N.I.Herescu în Românul, el scria între altele: "s-ar putea, bineînțeles, să mă înșel - încerc totuși de a identifica pe Ch. Séverin, autorul, unui român apărut anul trecut la Paris și intitulat L^Agonie sans mort, cu N.I. Herescu. Românul acesta, în care personajul principal e un scriitor român, e o expresie de mînie a noastră, a rătăcitorilor, împotriva rătăcirii în care ne tîraște, tîrîndu-se pe șine, istoria imediată." Pe urma acestei afirmații de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17958_a_19283]
-
Editura Jurnalul literar a publicat recent, în traducerea Corneliei Ștefănescu (o muncă deloc ușoară fiindcă originalul abundă în jocuri de cuvinte, expresii argotice și subtilități lingvistice, vădind pasiunea filologului nu doar pentru limbi moarte, ci și pentru cele foarte vii), Agonie fără moarte, restituind-o autorului ei. Cronicarul a citit românul, cu interes, căci lui N.I. Herescu nimic din ceea ce e omenesc nu-i e străin în ficțiunea pe care o creează, de la erotismul frust la marile întrebări existențiale și de la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17958_a_19283]
-
doi ani, dacă guvernul de la București ar avea curajul de a tăia în carne vie. Aș putea spune că fac mii de kilometri distanță pentru a ajunge în România anului 2001. Asta dacă actuala putere își va da seama ca agoniei de acum, întreținute prin alimentarea monedei naționale din rezerva valutară, îi e de preferat o moarte bruscă, din care, înviind, am putea rezolva marile probleme ale economiei reale." Și dacă guvernul nu taie, ce va vedea Ion cristoiu? Se va
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18031_a_19356]
-
la început de monsoon. bestiile acestea blînde te ucid o dată. Dar lipitorile? Se apropie - și nu poți fugi. Le vezi - și nu le poți lovi. Dacă ești înspăimîntat - ești pierdut. Pentru că omul înspăimîntat fuge în vale, si in vale e agonia lungă, cu sfîrșit fără sînge... Urcuș pe coasta mărăcinoasa, sub ploaie, cu lipitori pe mîini, pe trup, pe față. Întîi mi-am sfîșiat cămașă, ca să strivesc limba de piele neagră ce-mi scrijela sînul. Apoi mi-am rupt umerii cămășii
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
și publică opera) un... roman-frescă. Sau, cum ni se explică pe coperta IV a cărții, cu o logică defectuoasă, "o vastă frescă semnificativă a societății românești dintre anii 1939-1989, redata prin destinul unei familii a cărei existența între extaz și agonie creează o îmbogățire spirituală diminuată prin evenimente..." De un kitsch scenaristic comparabil doar cu un film de Sergiu Nicolaescu, Dezastrul ține să spună totul. Dar nimic nou. E un inventar de informații comune oricărui manual mediocru de istorie, dar înțesat
O lecturã-pedeapsã by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17446_a_18771]
-
e bine deghizata, ascunsă în subtext, tocmai ea conferă siguranță în manevrarea unei intrigi permanent irigate de realitatea cea mai frusta. Numai că această realitate, conform incontrolabilelor legi ale vieții, glisează spre reverie sau spre șoc, spre extaz sau spre agonie. Acasă este, de fapt, un imn subliminal adus legăturii afective cu spațiul în care ne-am născut și am crescut. Întâmplările se derulează pe timpul sălbaticelor demolări din anii '80. Personal, am resimțit față de o asemenea opțiune tematica o pronunțată undă
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
Imagine de coșmar pe străzile din orașul Uricani, unde mai mulți maidanezi zăceau, marți, fără suflare pe străzi și în unele scări de bloc. Unii dintre ei erau în agonie și își trăiau ultimele clipe, informează Mesagerul Hunedorean. Localnicii s-au înfiorat când au văzut sumbrul tablou și cred că animalele au fost ucise cu cârnați otrăviți, dat fiind faptul că au găsit resturi de mâncare lângă leșurile câinilor. Medicii
Masacrul câinilor de la Uricani se transformă în război politic () [Corola-journal/Journalistic/24799_a_26124]
-
lirice accente și mai îndrăznețe caracterizări este Craii de Curtea-Veche („Ce senzualitate tulbure în această carte... O lumină difuză cade pe obiecte și pe oameni, fără să-i scoată deplin din obscuritatea în care își petrec câteva ultime ore de agonie. Totul e stins și nesigur etc.”), cărora li se adaugă pecetea unicității, „un roman fără formulă, o operă ce iese din rânduri, un poem de expresie”, dar nu doar cele din 1936, de când datează exemplul citat, ci încă din 1928
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
un atac de inimă, iar mai tîrziu va muri, vegheat de ceilalți locatari ai pensiunii, dar moartea lui e mai curînd semnul unei înțelegeri a sfîrșitului care s-a consumat cu mult timp în urmă, la plecarea sa din Rusia. Agonia lui este a unui om împăcat, care și-a acceptat nostalgia că durere adîncă și îi cedează pentru că nu crede în vindecare. Lui Potdiaghin nici prin minte nu-i trece, de pildă, să își caute cu adevarat pașaportul. El pricepe
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
cuvintele sale gîndurile altcuiva, și pentru aceasta lucrînd intens, cu acea obsesie pentru muncă, trudă, care i-a marcat existența poetică și omenească. S-ar părea că numai un efort pe măsura trudei lui Rilke însuși, poate chiar cea a agoniei sale, va putea cîndva produce traduceri pe măsura valorii versurilor poetului. Tălmăcirile romanești din Rilke sînt în mare parte mediocre; cele englezești sînt în mare parte foarte slabe, dar și foarte numeroase. O nouă încercare, de ultimă oră, de a
Traducîndu-l pe Rilke by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16706_a_18031]
-
frate pot da "apă neagră" la moara istoriei. Fapt e că nu ne amintim să fi citit de curând scene atât de eficiente stilistic, performante ca forță epică, ce nu pregetă să coboare în profunzimea subliminară, la granița între vis, agonie și memorie vindicativă. Despre întâmplările iadului conjugal (Ștefan - Olimpia) sau despre viața și moartea unui "idealist periculos" ca "fratele Ilie", scrie Nicolae Stan pagini dintre cele mai bune, ca să nu mai vorbim de reușita portretelor de personaje-femei, cum ar fi
Proza câmpiei by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16733_a_18058]
-
unei maturizări. Apare proclamat, în 1973, cu prilejul apariției revistei Ethos, un "exil secund", care-și propune a-i înlătura "pe toți disponibilii și nevertebrații", pe toți cei "care ar dori să-l transforme într-un martor decorativ pentru o agonie ce se pretinde o reînviere". Iată conținutul său pozitiv, care, odată cu închiderea unei uși, deschide o alta, către țară: "Exilul secund cheamă în spațiul lui de rigoare etică pe toți cei care în afara Țării sau înlăuntrul ei nu pot accepta
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
prin mișcarea lentă a lumii ei interioare, asemenea levitației din vis. Lumea sordidă și abrutizată, lumea aceea colcăitoare a mahalalelor unui imperiu secătuit și muribund, în care piatra, carnea și sufletele putrezesc deopotrivă, agonizează grotesc și exhală fără întrerupere miasmele agoniei și ale morții, se întrepătrunde cu lumea lăuntrică a unei conștiințe fragilizate, a unei sensibilități ultragiate și a unei aspirații irepresibile către puritatea eterului și către transparența celestă. în bogatele viziuni ale copilului Chagall, lumea reală este doar o materie
Spovedania unui înger by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16880_a_18205]
-
de la liberalul pedeserizat, Radu Câmpeanu. A se vedea combinația cu dl. Pădure sau tratativele de alianță cu APR. Una peste alta, editorialiștii s-au întrecut în a scrie discursuri la înmormântarea Convenției. În ADEVĂRUL, Adrian Ursu se grăbește să descrie agonia PNȚCD, într-un stil amintind de cel al lui Cristian Tudor Popescu în zilele sale proaste: În ochiul stins al PNȚCD, cu geana mucegăită, de-abia se mai citește un licăr de viață" și alte asemenea fraze de roman foileton
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16885_a_18210]
-
șalău în tigaie") și în special un ton hiperbolic - peluza "duduie", difuzoarele "urlă", "larmă infernală", nemții sînt "prezenți la stadion cîtă frunză și iarbă" - împins pînă la parodie (o echipă învinsă, "cu visurile năruite", suferă "trecerea bruscă de la extaz la agonie").
Clișee fotbalistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17003_a_18328]
-
o permanentă surdină, dialogul parcă murmurat, căci personajele trăiesc plutind în starea de teamă și deopotrivă duioșie pe care le-o provoacă această treptată și inexorabilă apropiere de clipa finală a despărțirii. Matiora este de fapt personajul central, iar la agonia ei sînt spectatori disperați și neputincioși toți locuitorii satului. Fiecare trăiește tensionata așteptare a finalului în felul său, unii au credința că o pot lua de la capăt altundeva și prin urmare evadează din acest spațiu îndoliat devenit sufocant, alții acceptă
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
toate, nepotrivirea dintre trăire și "corsetul" ei lingvistic, forma ei scrisă (în cuvinte, versuri, pa-gină, carte). E o poezie a corporalității, a vitalității și petrecerii trupului, a ipostazelor și funcțiilor sale (poemele se numesc Trupul meu, Sîngele tău, Moarte, Călugărie, Agonie, Viață, Inexistență, Rugăciune, Pyhoenix, Îngenunchere etc.), care se adresează, într-un neliniștit, mereu neliniștitor discurs sufletului. Cele două "entități" ale poeziei din Călăuza tăcerii - corpul și sufletul - nu doar comunică, ci se substituie reciproc într-un balans baroc, pe o
Un debut by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17054_a_18379]
-
Roxana Racaru Romanul Dinei Hrenciuc, " cu un pronunțat caracter, simbolic, esoteric", cum ne anunță editorul pe coperta a patra, este o privire înăuntru, fără desfășurare epică, roman al unei agonii (a personajului central, Amun) văzută ca inițiere, dar fără Iluminarea așteptată. Nu un adevăr, sau măcar adevăruri ni se arată în călătoria acestui mic rege spre capătul înțelegerii și al conștiinței sale (al vieții), ci imagini impenetrabile și amintiri: pentru
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
revelației. Nici Maria, soția lui, cea care, chemîndu-l prin vrăji, îl ține, un timp, suspendat la marginea vieții, pe cînd pe trupul lui se înmulțesc însemnele morții. Pas în cerc nu este numai drumul personajului (poate doar efect halucinatoriu al agoniei), ci și al romanului. Construit din secvențe - fluxuri ale conștiinței - privirea interioară trece de la Amun, centru al atenției, dar și al grupului de personaje, pe rînd la cei patru purtători ai lui. Lume închisă, claustrofobică, deschizîndu-se doar prin amintirile pe
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]