615 matches
-
generale înaintea celor personale. Nu pot reproșa altora greșelile mele. Sigur am găsit numeroase activități intelectuale spre a da o oarecare valoare timpului, diferite activități sociale ca voluntar și viața se scurge mai ușor. Am muncit mereu și astfel am agonisit câțiva „bani albi pentru zile negre" cum se spune atât de înțelept în proverbele noastre. Am posibilitatea de a ajuta copiilor „împrumutându-i” fără a gândi eventual la vreo restituire. Am auzit adesea spunându-se: „Ce le-o mai fi
SCRISOARE CĂTRE UN PRIETEN DRAG DE-O VIAŢĂ ŞI PENTRU O VIAŢĂ... de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361129_a_362458]
-
vei fi și tu odată bătrân!” [Menander] Cu greu putea înțelege de ce acum, spre deosebire de înainte, schimbările datorate anilor ce-i purta cu mândrie ce-i drept, cam multișori după unii, dar el nici nu-și dădea seama când i-a agonisit în goana timpului ce niciodată nu privește la cei ce nu țin pasul cu el. La una din obișnuitele aniversări ale zilei de naștere a unuia dintre copii lui dragi, a auzind vorbindu-se de anacronism, fără a înțelege cuvântul
BERTHOLD ABERMAN [Corola-blog/BlogPost/361132_a_362461]
-
vei fi și tu odată bătrân!” [Menander]Cu greu putea înțelege de ce acum, spre deosebire de înainte, schimbările datorate anilor ce-i purta cu mândrie ce-i drept, cam multișori după unii, dar el nici nu-și dădea seama când i-a agonisit în goana timpului ce niciodată nu privește la cei ce nu țin pasul cu el.La una din obișnuitele aniversări ale zilei de naștere a unuia dintre copii lui dragi, a auzind vorbindu-se de anacronism, fără a înțelege cuvântul
BERTHOLD ABERMAN [Corola-blog/BlogPost/361132_a_362461]
-
antologică, de la selectarea tinerilor în constituirea cetei călușarilor, până la adevăratele spectacole ce nu au egal în viața satului. Sunt toate aceste tradiții, obiceiuri, datini, etc., la care ne-am referit- o avere ,,un rost”pe care oamenii câmpiei l-au agonisit într-o lungă și zbuciumată istorie. Un rost la care oamenii satului țin și pe care în respectă . Căci, așa cum mărturisea ,,nemuritorul” Ilie Moromete, ,,până în clipa din urmă omul e dator să țină la rostul lui”. Nicoleta Milea Referință Bibliografică
SATUL MOROMETILOR de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360826_a_362155]
-
din curte vaca și vițelul, cei doi cai frumoși - Mircea și Cezar - doi armăsari tineri, boii - Plăvan și Ciolacu - celui din urmă îi ziceau așa, pentru că atunci când mergea la jug, arunca un picior într-o parte - și toate utilajele agricole agonisite de tata și mama de-a lungul căsniciei, muncind, atât pământul ce-l primiseră de la părinții lor, ca dar de nuntă, sau cumpărat mai târziu, cât și pe cel luat în arendă de la nașii lor de cununie, chiaburi și cu
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
inima văzând-o, îngâna prostește o mulțime de versuri deșuchiate umblând după daiboj și târându-și pașii a lene, a evidentă lehamite. Din acest motiv, cel mai probabil, nu reușea niciodată să se căpătuiască din munca lui de cerșit, să agonisească ceva parale din care să trăiască în zilele următoare, ori să strângă ceva pentru bătrânețe. Când se plictisea se oprea un timp într-un loc, își potrivea temeinic traista pe spinare și pleca la întâmplare, spre alte meleaguri, prin alte
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
cântă mandolina./ Viață copacilor iar piere,/ Ceața le stinge-ncet lumina.” (Toamnei îi cântă mandolina) Faptul că autoarea și-a adunat avuțiile de suflet între coperte de carte e un lucru îmbucurător, pentru că, oricât ne-am strădui și oricât am agonisi, această mărturie este tot ceea ce rămâne. Și asta nu e puțin. Aceste poezii smulse din cămările inimii, purtând marca originalității, având multă culoare, străfulgerări poetice cu impulsuri lăuntrice, ne dau îndreptățirea să credem că vor avea ecou în inimile cititorilor
POEZII CU INIMĂ CURATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368378_a_369707]
-
speranțe pentru o altă zi! Totuși nădejdea avută nu i se-mplinise, căci de-atunci îl copleșea o teribilă teamă de-a se-ntoarce în adâncuri. De lucru altceva nu găsea, doar câte-o slugăreală din puțin plătită. Abia de-agonisea pentru orezul zilei... Dong-Hae, feciorașul drag la zece ani ajuns, nu fusese o zi măcar la școală. Din ce să scoată părintele woni de taxă, de haine, de papuci?! Însuși Bu-Bu, cățelul de pripas, oploșit de ani la ei, slăbit
UN COPIL SUSPINĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368547_a_369876]
-
sufletului și ca modalitate de a se salva în existența sa și în lume: „Dăruiește-mi iertarea, iubirea mea dintotdeauna și o vei primi pe a mea. Este ultima chemare. Ar fi o nedreptate să se piardă tot ce am agonisit. Totul ar putea fi recuperat de am fi din nou împreună. Să credem, să înfăptuim reconstruind din nou cu migală și suflet” Mirel care în tinerețe a fost un dandi, care a frânt multe inimi și a lăsat în urmă
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
de unde să răsară scânteia flăcărilor ce-ar arde un cămin?! Această familie este vitrină a colecției de cristaluri adunate ca grăuntele de aur din nisip, în doi. Maestrei Mariana Mihuț îi revine mult și nu mai puțin valoros decât partea agonisită într-o viață de artist, de către maestrul Victor Rebenciuc. Născută pe 7 noiembrie, la București, actrița a simțit din copilăriea sa atracțiile scenei în ferestrele privirii și oglinzile inimii. Comenta scene de film pe care le viziona la televizor și
MARIANA MIHUŢ. UNIFORMĂ RIGOARE ÎN FAMILIE ŞI PE SCENĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367946_a_369275]
-
din curte vaca și vițelul, cei doi cai frumoși - Mircea și Cezar - doi armăsari tineri, boii - Plăvan și Ciolacu - celui din urmă îi ziceau așa, pentru că atunci când mergea la jug, arunca un picior într-o parte - și toate utilajele agricole agonisite de tata și mama de-a lungul căsniciei, muncind, atât pământul ce-l primiseră de la părinții lor, ca dar de nuntă, sau cumpărat mai târziu, cât și pe cel luat în arendă de la nașii lor de cununie, chiaburi și cu
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
apropiate cu prof. I. Lupulescu. Numele lui Petre Lucaciu strălucește lângă celelalte mari nume de donator: Adamachi, Tache Anastasiu, Agarici, prof. N.G. Lăzărescu etc. ce “au adus pe altarul culturii neamului prinosul muncii lor”. În timpul vieții și activității sale a agonisit o mare avere evaluată la suma de 15.000.000 lei, constând în efecte și acțiuni la diferite societăți și bănci ca Marmoroș Blank, Prevederea social, fabrica de ipsos Hraby et Nicolau din Slănic etc. Această avere a format suportul
INGINER PETRE LUCACIU de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367481_a_368810]
-
din curte vaca și vițelul, cei doi cai frumoși - Mircea și Cezar - doi armăsari tineri, boii - Plăvan și Ciolacu - celui din urmă îi ziceau așa, pentru că atunci când mergea la jug, arunca un picior într-o parte - și toate utilajele agricole agonisite de tata și mama de-a lungul căsniciei, muncind, atât pământul ce-l primiseră de la părinții lor, ca dar de nuntă, sau cumpărat mai târziu, cât și pe cel luat în arendă de la nașii lor de cununie, chiaburi și cu
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
asemenea lor (Matei 7, 12) Și pe harta duhovnicească a lumii se petrec lucruri noi. Deprinderi și bunuri duhovnicești, cunoscute și folosite altădată numai de călugări, au început a fi cunoscute și folosite de o lume mai largă. Bunurile spirituale agonisite cu migală, vieți de-a rândul în incinta mănăstirilor, au trecut azi dincolo de ziduri și au început să trăiască din ele și oamenii din lume. Privind lucrurile mai aproape, ai impresia că, așa cum dezlegările la marile probleme de știință întâi
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
același lucru: Dacă omul care-și subțiază mintea, ca să pătrundă în tainele tuturor firilor, întru toată cunoștința, este bogat în pricepere și înțelegere, întru toată cunoștința, dar are sufletul întinat de stricăciunea păcatului și din toată strădania lui nu a agonisit îndemn către împlinirea cea mai de pe urmă a sufletului său ci, dimpotrivă, i se pare că acolo unde stă e limanul izbăvirii, se cuvine a ști că lumea nu are pe nimeni mai de plâns decât acesta. Fiindcă înseamnă că
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
Pentru cârdășia aceasta a ei cu zadarnicul, cu diabolicul, cu păcatul, au urât-o cu pasiune. Au iubit însă zidirile lui Dumnezeu din lume, veșnicul din ea, cu tot atâta avânt; și, sub pașii și ploaia rugăciunii lor, firea își agonisea mult suspinata izbăvire. Dar mai e încă ceva. Nici ura lor față de păcătoșenia lumii și nici dragostea lor de făptură n-ar fi căpătat atâta avânt și putere, dacă n-ar fi avut înaintea ochilor dumnezeiasca pildă a Domnului. Dumnezeu
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
domniei, trăia rugăciunea isihastă, rugăciunea minții. De altfel, după pravile, aceasta este calea împăratească a trăirii ortodoxe. Alții își călesc duhul însingurării evadând, la vreme potrivită, în locuri de meditare, rugăciune și sihăstrie. Unii au dobândit-o fulgerător. Alții au agonisit-o mult mai anevoie. Greutatea cea mare este, înainte de toate, întoarcerea către tine însuți, regăsirea, întâlnirea - desigur printr-un necurmat lanț de convertiri intime, de război și ceartă cu tine - a lăuntrului tău cel adevărat, personal original, al interiorului tău
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
toate,Le-a creat, Săraci suntem,când "urii ", nu răspundem cu iubire, Cum Domnul,celor ce Îl rastigneau,Le-a arătat! Săraci suntem,când căutăm o altă bogăție, Decât aceea de-a trăi,o viață,cu Hristos, Săraci suntem,de-agonisim o avuție, Ce sufletului,nu îi este de folos! Săraci suntem,când clopotele sună, Chemându-ne-n biserici,tot mai goale, Săraci suntem,când n-ascultăm pe cel ce-ar vrea să-și spună, Necazul său,iar Domnul nouă ni
SĂRACI SUNTEM..... de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367519_a_368848]
-
vremuri au rămas în urmă. După plecarea soției sale acum trei ani, viața nu mai avea același farmec. Nu mai trăia emoțional cu aceeași intensitate. Se dedicase muncii și dorinței de a face un turism de calitate. Investise tot ce agonisise în cei cincisprezece ani de activitate turistică, plus împrumuturile bancare, pentru a ridica standardul de calitate al Complexului său. Era singurul din Neptun care avea hotel, restaurant, discotecă și bază de tratament, frecventat încă de înainte de revoluție de către turiștii străini
ROMAN (CAP. II ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367548_a_368877]
-
a oamenilor cu Dumnezeu, intrată în istorie”. Cu alte cuvinte, Biserica este alcătuită din oameni (bărbați și femei) și îngeri, adică din „pietre vii”, cum spune Sfântul Apostol Petru (I Petru 2, 5), formând o casă duhovnicească și un „popor agonisit de Dumnezeu” (I Petru 2, 5, 9) care să aducă jertfe duhovnicești bineplăcute lui Dumnezeu prin Iisus Hristos și să vestească în lume bunătățile Lui, și „pietre vii” ale Bisericii sunt toți aceia care mărturisesc dumnezeirea lui Hristos, adică pe
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ . de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368493_a_369822]
-
ajunge, cu chiverniseală, până în ceasul morții, s-a încurcat cu un instalator, țigan șmecher, mai tânăr decât ea cu vreo două decenii, dar cu nevastă și un trib de copii, de dragul căruia, în doi ani, a făcut praf tot ce agonisise armeanul. Femeia aceea, atât de răsfățată o viață întreagă, cochetă, năzuroasă și răutăcioasă, a murit singură, pe salteaua împuțită a azilului în care o internase, din milă, fără a-i anunța familia, amantul care o nenorocise. Toate se plătesc ... MARIANA
CIREŞOAIA DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364633_a_365962]
-
-s bani. Cumpărați ceva la copii, de altceva nu vă ajunge. Am fi vrut să vă putem da mai mult. Nu ne-am ales cu nimic din averea lui tata. A fost mare gospodar și tot ce a avut, a agonisit prin munca lui și a noastră: vii, livadă, păsări, vite , oloiniță, mașină de cusut Singer. În beciul nostru se întorcea carul cu 6 boi. Acești bani nu înseamnă nimic pentru mine. Eu aștept de ani de zile hârtia de reabilitare
DOR DE MAMA de VALENTINA BUTNARU în ediţia nr. 55 din 24 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349024_a_350353]
-
undeva la kilometrul 21 din Argel, unde am curățat o jumătate de zi acele merișoarele. Apoi am reușit să le predam la centrul de colectare. Câștigasem vreo trei sute de lei. Tata era mulțumit. Uite așa, cu mult chin, reușeam să agonisim niște părăluțe pentru trebuințele noastre de la școală, care urma să înceapă cât de curând.
LA MERIŞOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349786_a_351115]
-
dintre care două mondiale. Chiar dacă avea vârsta de 103 ani, avea o memorie foarte bună și îmi povestea o sumedenie de evenimente la care luase parte dea lungul timpului. Cum fugeau din calea oștilor și se refugiau cu tot ce agoniseau prin zona Brăilei, prin gospodăriile unor oameni străini care se îndurau să-i primească în curtea și în casele lor. Cum trebuia să se separe membri aceleași familii pe la alte gazde, după cum aveau oamenii spațiu să-i primească. Uneori veneau
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
dorit în atenția sa de centenară. Până la urmă tata a fost nevoit să se resemneze, însă nu aceasta a fost jalea cea mare, ci aceea când au venit să-i ia caii din grajd căruța și tot ce avea el agonisit pentru lucrarea pământului, alături de vaca care ne dădea laptele de zi cu zi nouă copiilor, că eram trei frați. Ne-au lăsat doar vițica tânără de vreun an. Cotorișcă poate numai ca să sfideze bunul simț și-a ales pe Cezar
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]