402 matches
-
al doilea consul și apoi arhicancelarul imperiului. Franța nu este numai în haos, dezordine și confuzie, ci este și guvernată de o mână de oameni "înecați în datori și crime". La sfârșitul lui septembrie 1795, frământarea se face simțită, Convenția agonizează, iar unsprezece din membrii săi s-au pus pe lucru și la 5 fructidor - 27 august 1795 a fost votată o nouă Constituție, cea a anului III. Puterea este preluată de un directorat, se constituie Consiliul celor Cinci sute și
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
e din această categorie ; artă să este o liturghie închinata amurgului tuturor zeilor și mai cu seamă sfâșietor de frumosului amurg al zeilor picturii. Una dintre temele picturii sale e - nu întâmplător - tocmai virtuozitatea, virtuozitatea aceea rămasă singură atunci cand miturile agonizează. În numele talentului sau supraabundent, Vladimir Zamfirescu poate încerca totul și poate reuși totul cu strălucire . Vladimir Zamfirescu are un tragic sunet nietzschean. O natură sensibilă la zvonurile Apocalipsei ar putea vedea cu ușurință în ea un simptom tipic al acelui
Vladimir Zamfirescu () [Corola-website/Science/316053_a_317382]
-
nu putea să le ascundă tinerețea. În acea seară, Leon Lingg și-a pus o bombă artizanală în gură și a detonat-o. Când am auzit, am rămas șocat. Am aflat ulterior că Lingg nu a murit imediat, ci a agonizat încă șase ore în timp ce trei medici încercau în zadar să-l salveze - pentru a putea fi spânzurat peste două zile... Ca răspuns la apelurile de grațiere care se înmulțeau (unul dintre cei mai fervenți susținători ai cauzei acuzaților era chiar
Munca salarizată și ziua de 1 mai () [Corola-website/Science/295712_a_297041]
-
mai 1975, „"El sentido del progreso desde mi obra"” („"Sensul progresului din opera mea"”). A publicat romanul „"El disputado voto del señor Cayo"” în 1978 și discursul rostit la Academie a fost publicat în 1979 sub titlul „"Un mundo que agoniza"” („"O lume ce agonizează"”). În 1982 a publicat „"Los santos inocentes"”, o nuvelă poetică (autorul a suprimat până și punctul, pentru a menține ritmul) care prezintă viața unor oameni născuți și obligați să muncească gratis într-un latifundiu din sudul
Miguel Delibes () [Corola-website/Science/308226_a_309555]
-
del progreso desde mi obra"” („"Sensul progresului din opera mea"”). A publicat romanul „"El disputado voto del señor Cayo"” în 1978 și discursul rostit la Academie a fost publicat în 1979 sub titlul „"Un mundo que agoniza"” („"O lume ce agonizează"”). În 1982 a publicat „"Los santos inocentes"”, o nuvelă poetică (autorul a suprimat până și punctul, pentru a menține ritmul) care prezintă viața unor oameni născuți și obligați să muncească gratis într-un latifundiu din sudul Spaniei, fără drept la
Miguel Delibes () [Corola-website/Science/308226_a_309555]
-
scriitorilor nu e deloc de invidiat: "Călinescu, deși politicește aparent cu ei (cu diriguitorii comuniști n.m.) este vehement atacat public în presă pentru așa-zisul Ťidealism hegelianť al pozițiilor sale de critic și istoric literar". Și mai grav, "Șerban Cioculescu agonizează moralmente, ținând anticăria lui Sterescu. Bietul Voiculescu capătă o figură tot mai scobită și mai palidă, de Christ în suferință, Teodorenii, de asemenea, puși la index, o duc Ťtârâș-grăpișť". Scriitorul nu era încă dezabuzat. în 1946, își anunța sora și
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
În afară de aceste statui, relieful împodobește pereții palatelor, sub forma frizelor. Ele înfățișează mai ales pe regi pe tron, șiruri de prizonieri, scene de luptă sau vânătoare și zeități înaripate. Exemplificări: Statuia regelui Assurnasirpal II, Assurbanipal la vânătoare, Leoaica rănită, Leu agonizând. Civilizația babiloniană cunoaște o mare dezvoltare, în strânsă legătură cu Babilonul care devine - începând cu mileniul al II-lea î.Hr. - cel mai puternic oraș comercial și militar, regii babilonieni supunând întreaga Mesopotamie. Babilonul va acumula bogății imense care vor duce
Arta mesopotamiană () [Corola-website/Science/315155_a_316484]
-
vrea să fie cine era. Înapoi la sediul CIA, Conklin îi urmărește pe Bourne și Marie până la casa de la țară. În dimineața următoare, Profesorul încearcă să-l împuște pe Bourne, dar Bourne creează o diversiune și îl rănește mortal. În timp ce agoniza, Profesorul îi spune lui Bourne despre legătura lor reciprocă cu Treadstone. Bourne o trimite pe Marie departe pentru siguranța ei, apoi se foloseste telefonul Profesorului pentru a aranja o întâlnire cu Conklin într-un loc liber, pentru a-l putea
Identitatea lui Bourne (film din 2002) () [Corola-website/Science/326756_a_328085]
-
cei trei (Raoul, Joséphine și Beaumagnan) începe o cursă, la care Joséphine pornește în avantaj, ea reușind să-i lege pe ceilalți doi. Ea ajunge la comoară și o dezgroapă. Dezamăgit, Beaumagnan se sinucide și îi spune lui Raoul pe când agoniza că el era tatăl Clarissei, cerându-i să se căsătorească cu ea. Câteva zile mai târziu se află că vaporul „Licuriciul” sărise în aer la Le Havre în urma unei explozii și se presupune că Joséphine murise. Raoul nu crede în
Contesa de Cagliostro () [Corola-website/Science/326444_a_327773]
-
să producă lucrări artistice bine primite până la moartea sa, de exemplu, o farfurie mare la Edinburgh datată 1670. A murit în sărăcie extremă, ultimele sale cuvinte înregistrate fiind o rugăminte adresată executorilor judecătorești ca să nu-i ia patul pe care agoniza. Hollar a produs o varietate de lucrări; cele 2740 de farfurii conțin panorame, portrete, nave, subiecte religioase, subiecte heraldice, peisaje, și multe alte forme diferite. Desenele sale arhitecturale, cum ar fi cele ale catedralelor din Anvers și Strassburg, și panoramele
Václav Hollar () [Corola-website/Science/336072_a_337401]
-
să se întoarcă la Ferma Hatherley. După ce a parcurs vreo 500 metri, și-a auzit tatăl strigând și s-a întors. El și-a găsit tatăl zăcând pe malul lacului, acesta murind în brațele sale aproape imediat. Pe când tatăl său agoniza, James a reușit să audă doar "a rat", fără a-și da seama la ce se referea acest cuvânt. Fiul victimei a refuzat să spună care era motivul certei aprinse dintre cei doi. Alice Turner i-a spus lui Holmes
Misterul din Valea Boscombe () [Corola-website/Science/320109_a_321438]
-
pe care-l ruinează, obligându-l să-i cedeze cu acte două moșii. Se bucură de moartea soțului ei, încearcă fără succes să-l distrugă pe Urmatecu și îl scoate pe Bubi la un bal în seara când tatăl lui agoniza. În final, îl părăsește și pe Bubi, fugind în străinătate cu prietenul comun Gună Licureanu, o secătură cu un simț practic. Spre deosebire de arivismul lui Urmatecu care are un țel precis, arivismul Jurubiței este unul instinctual. Mai există și alți ariviști
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
Calu se întâlnesc pe un teren viran unde încing o bătaie cu bâte și cuțite. Venit în fugă de la concurs, Vio încearcă fără succes să-i despartă. Calu este înjunghiat, iar Vio împlântă cuțitul în burta lui Nic. În timp ce rivalii agonizează, toți ceilalți bătăuși o iau la fugă. După bătaie, Davinci le dă membrilor găștii lui Nic un pistol cu care să-l răzbune pe cel ucis. Marcela se duce la locul unde se afla gașca lui Calu și îi transmite
Poveste de cartier () [Corola-website/Science/312591_a_313920]
-
dulce care pătrundea peste mine prin fereastra deschisă de la baie, nu-mi mai umfla pieptul și nu-mi mai invada inima și nu-mi mai făcea gândul să zboare fără hotar. Pasăre rănită, care spera să se vindece, inima mea agoniza cu aripile tăiate și gândul "ar fi mai bine să mor" veni ca o liniștită salvare. Dar atunci descoperii că mai există o speranță și o bucurie care mi-au mai rămas: fetița. O să trăiesc pentru ca, îmi spusei, nimeni nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
moarte toți sîntem datori"', reflectase odată Ion Micu când doi scriitori din București muriseră, unul după altul, ba chiar rîsese: "La cimitir, parodiase el ritualul unei ședințe, Cezar Petrescu", pe care tocmai îl îngropau, se pregătește Al. Chirițescu", care tocmai agoniza), Ion Micu încercă să mă distreze povestindu-mi senzaționala ședință care avusese loc la București între timp și pe neașteptate între scriitori și I.C. Era curios, în acei ani nașterea și moartea erau evenimente care loveau mai puțin conștiința cuiva
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în 1951; în august 1952, împreună cu alți fruntași țărăniști este transferat la Sighet. La aproape optzeci de ani, singur în celulă, este lăsat practic să moară, fiind incapabil, din cauza paraliziei, de-a se hrăni singur. Era lăsat să sufere, să agonizeze, ultima rugăciune i-a oficiat-o prin ușa celulei, pe atunci măturătorul-șef al penitenciarului, episcopul Alexandru Todea. În ziua de 5 februarie 1953, directorul închisorii, ofițerul de Securitate Vasile Ciolpan, a sunat la București anunțînd că în camera nr.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
zăpezilor, când doamna Danovski îl aducea cu mașina, îl sprijinea să coboare, să urce treptele Casei de cultură unde se făceau repetiții deja cu decor și costume, mi-l amintesc cum nu am să-mi amintesc niciodată de un om. Agoniza, cu microfonul în mână, în primul rând de bănci. Cădea, într-un fel de leșin, ca atunci când ți-e somn într-o sală de ședință, pentru câteva secunde. Apoi îi auzeam vocea, venind parcă deja de dincolo, spunând "Felicia, vii
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
ultimul trubadur” (E. Lovinescu) își susură într-un decor sublunar, de irizări simboliste, cantilena. Frapează generozitatea luminii („nămeții de lumină”) în ambianța împânzită de semnele extincției. Întunericul ce se apropie, lugubru, ațâță părelnicele străluminări. De fapt, senzitivul, împăienjenit de oboseală, agonizează cu o îndurerată resemnare într-un peisaj de umbre, în preajma unui țintirim pe care o rece rază selenară îl face să pară, în contururi eterate, o „grădină de sidef”. Reveriile din amurg, doar aparent senine, trădează un zbucium dincolo de care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
mai prezintă pericole industrial-militare. Ea importă sub presiunile ipocriților interesați de evaziuni, sau își vinde și ultimele resurse. Nu se refac locuri de muncă pierdute, ci se trimit, iresponsabil, oameni în putere să muncească în lume. Bătrânii și copiii rămași, agonizează. Importurile dezechilibrează balanțe și bilanțuri statistice. Numeric, populația rurală a crescut prin migrațiile inverse, dinspre orașe spre sate, unde se face o agricultură ineficientă pe circa jumătate din terenuri. Tradițiile bazate pe viața de comunitate sunt înlocuite cu idei și
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
În raport cu noile stări de lucruri care au urmat evenimentelor de la 11 februarie 1866, atitudinea redacției devine oscilantă, uneori violent antidinastică și anticonservatoare, alteori temperată. Spre 1880 declinul este evident; R., depășit ca ideologie, păstrând un aspect și o organizare învechite, agonizează. Încercările făcute la sfârșitul secolului al XIX-lea de a-l revitaliza nu dau rezultate, gazeta aparținând unei epoci revolute. În perioada de avânt național care a premers Unirii, C.A. Rosetti a încercat să impună aici și o direcție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289364_a_290693]
-
ignorînd clopotul ce vestea orele de prînz și cină, acoperind foaie de foaie cu scrisul sau repede și mărunt și aruncînd foile peste umăr jos pe podeaua pe care ele zăceau nemișcate că morții pe un cîmp de bătălie." * Balzac agonizînd. Un desen de 0,40 pe 0,29, colecția Arrault. O reproducere a acuarelei lui J.T. Lix făcută după relatarea lui Victor Hugo apărută în Choses Vues după ultima vizită pe care o făcuse muribundului în seara zilei de 17
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
o vreme când numele meu reprezenta o adevărată legendă în rândul Femeilor Care Merg la Cumpărături. O vreme când nici nu se punea problema să aleg între o pereche neagră și o pereche verde. Niciodată nu m-ai fi văzut agonizând, cu degetul arătător lipit de obraz și cu fruntea încruntată într-o atitudine de consternare adolescentină. Nu, domnule, eu cumpăram amândouă perechile. Și pe lângă faptul că trebuia să-mi apăr reputația, nici nu aveam nimic de îmbrăcat. Dar aveam un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a te juca cu prințesa cea frumoasă din grădina parfumată și a te lăsa mâncat de balaurul cel hidos din prăpastia puturoasă. Ei, asta nu e deloc o alegere greu de făcut, nu? Nu e o alegere în urma căreia să agonizezi din cauza gândurilor, care să nu te lase să mai pui geană pe geană noaptea, așa-i? Să fii o victimă nu e o treabă prea plăcută, dar, fir-ar al naibii!, măcar nu te mai lasă cu nedumeriri. Măcar știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și fugea de-acasă? Of, Doamne! Ei, nu trebuia să-mi fac încă griji din cauza asta. Era prematur, mai ales că deocamdată mi-era teamă că nu aveam să mai întâlnesc niciodată un alt bărbat. Ei, nici chiar așa. Nu agonizam la gândul că n-o să mai întâlnesc niciodată un alt bărbat. Eram doar ușor îngrijorată. M-am hotărât să mă întorc la Londra pe cincisprezece iulie. Puteam să mă mut în noul apartament și să-mi acord mie și lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de agende și hârtii oficiale! Scrisoarea 2. 7.03.1998 Direcția operativă, serviciul corespondență De la mii de kilometri, din locul unde la ea este ziuă, iar la mine noapte, Adina îmi trimite propriile coșmaruri. Fabrica ei de tenebre produce pești agonizând ca-n tablourile lui Bosch, jumătăți de păpuși violacee, Hamleți și Oedipi desfigurați. Somnul se transformă într-un câmp de luptă pe care lâna saltelei îl scufundă în abisuri foșnitoare. Ne înfruntăm telepatic, fiecare cu fricile și dorințele lui. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]