148 matches
-
din Susa (oraș din Persia), cucerind toate teritoriile pe care le-a străbătut, sau după alte variante, din Caucaz, aducând o armată de etiopieni și indieni. El purta o armură făcută de Hephaistos, la fel ca Ahile. În timpul războiului cu aheii îl ucide pe prietenul lui Ahile, Antilochus, care s-a sacrificat în luptă pentru a-și apăra tatăl, pe Nestor. Apoi, Ahile și Memnon s-au luptat. Se spune că Zeus a cântărit soarta celor doi eroi, iar talerul lui
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
și a fugit pe Muntele Ida. Dar Chalcas a spus că Helenus știa profețiile conform cărora Troia avea să fie cucerită. De aceea Ulise l-a urmărit pe Helenus și l-a prins. Constrâns de dușmani, el a mărturisit că aheii vor câștiga războiul dacă vor recupera oasele lui Pelops, dacă îl vor convinge pe fiul lui Ahile, Neoptolemus, să lupte pentru ei și dacă vor fura statuia Atena (cunoscută și sub numele de Palladium) din Troia. Grecii au pus mâna
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
fiii lui Laocoon (Quintus Smyrnaeus, ""Posthomerica"" și Apolodor, ""Epitome""). Acest incident i-a determinat pe Enea și pe însoțitorii săi să se retragă pe Muntele Ida. Troienii au decis să țină calul și au sărbătorit până noaptea. Sinon, un spion aheu a semnalat că flota a staționat în Tenedos când era miezul nopții și luna plină se ridicase pe cer. Soldații din cal au ieșit și au ucis gărzile. Unii au sugerat că de fapt Calul Troian a fost un cutremur
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
de animale mașinăriilor de asediu. Robert Graves crede că, mai degrabă, zidurile Troiei au fost sparte de un turn de lemn pe roți, turn care a fost acoperit de piei ude de cal pentru a fi protejat de săgețile aprinse. Aheii au intrat în oraș și au început să ucidă populația care dormea. Un mare masacru a urmat, masacru care a continuat de noaptea până ziua. Neoptolemus l-a ucis pe Priam, care a încercat să se adăpostească la altarul lui
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
sprintenul a urmărit-o cu gând să o siluiască. Casandra a îmbrățișat statuia zeiței cerându-i protecție, însă Aiax a tras-o de păr înspre el. Statuia s-a sfărmat și întregul templu s-a prăbușit. Revoltați de această faptă, aheii îndemnați de Ulise au vrut să-l omoare pe Aiax cu pietre, însă acesta a fugit în templul Atenei și a scăpat de pedeapsă. Antenor, cel care i-a primit cu ospitalitate pe Menelaus și Ulise când aceștia au venit
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
sale. Andromaca, soția lui Hector, a fost prinsă de Neoptolemus și dusă ca sclavă pe corăbii. Grecii apoi au ars din temelii cetatea și au împărțit prăzile. Casandra a fost dată lui Agamemnon, Andromaca lui Neoptolemeus, iar Hecuba lui Ulise. Aheii l-au aruncat pe copilul lui Hector, Astyanax de pe zidurile Troiei, ori din cruzime și ură, ori pentru a sfârși linia regală și posibilitatea unei răzbunări din partea fiului lui Hector. Ei (sau după unele tradiții Neoptolemus) au sacrificat-o de
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
ori pentru a sfârși linia regală și posibilitatea unei răzbunări din partea fiului lui Hector. Ei (sau după unele tradiții Neoptolemus) au sacrificat-o de asemena pe prințesa troiană Polixena pe mormântul lui Ahile, pentru că aceasta l-a trădat pe eroul aheu. Aethra, mama lui Tezeu și una din slujnicele Elenei a fost salvată de nepoții ei, Demophon și Acamas. După unele legende, Hecuba nu a fost capturată de ahei. Deși a reușit să scape, a înnebunit din cauza durerii pierderii celor dragi
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
au fost furioși pentru acest act de cruzime și au trimis o epidemie de ciumă în Creta. Cretanii l-au trimis pe Idomeneus în exil în Calabria (Italia), iar mai târziu în Colophon (Asia Mică), unde a și murit. Dintre aheii mai puțin cunoscuți, foarte puțini au ajuns acasă. Conform epopeii Odiseea, flota lui Menelaus a fost dusă de furtuni în Creta și Egipt, de unde nu au mai putut să navigheze deoarece vântul era prea calm. Doar cinci corăbii au supraviețuit
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
venit în ajutorul regelui Priam în cel de-al zecelea an al războiului troian, instalându-și tabăra în fața zidurilor Troiei. Rhesus era vestit pentru carul său de luptă bogat ornamentat și pentru cei mai frumoși cai pe care-i văzuseră aheii, albi ca neaua și iuți ca vântul. Conform unui oracol, atâta timp cât acești cai ar fi păscut pe câmpiile Ilionului și s-ar fi adăpat din apele râului Xanthus, Troia nu ar fi putut fi cucerită. De aceea Rhesus și o
Rhesus (mitologie) () [Corola-website/Science/304417_a_305746]
-
în sensul că nu presupune existența unei unități nici teritoriale, nici politice. Dintre numeroasele mici state ahee, cel a cărui capitală a fost orașul Micene era desigur cel mai puternic (urmat de alte orașe ca Argos, Tirint, Pilos, Atena, Teba). Aheii sunt atestați în Grecia încă de prin anul 1600 î.C. În curând ei ocupă Grecia centrală, nordul Peloponezului cu insulele din zona centrală și sudică a Mării Egee. Înainte de 1400 î.C. cuceresc Creta și o jefuiesc de comori pe care
Civilizația miceniană () [Corola-website/Science/310999_a_312328]
-
de corăbii,cele mai mari ducând câte 120 de oameni,sub comanda regelui Micenei, Agamemnon, au asediat timp de zece ani Troia. Evenimentul este plasat de Eratostene în anul 1183 î.C. După ce au cucerit orașul și l-au jefuit, aheii s-au retras. n-a durat nici șase secole. Rând pe rând palatele și cetățile miceniene au fost jefuite și distruse. Singura cetate care și-a continuat existența încă multe veacuri a fost Atena. Orașul Micene a supraviețuit până către
Civilizația miceniană () [Corola-website/Science/310999_a_312328]
-
semnifică "viclenia", și adjectivul δόλιος (dolios) care are înțelesul de "fals", "viclean", "înșelător". În "Iliada" lui Homer el a fost trimis ca iscoadă de Hector în tabăra adversă, în cel de-al zecelea an de luptă, pentru a afla dacă aheii, osteniți de luptă, și-au hotărât în fine retragerea. Personajul este descris de Homer drept înstărit, urât la chip și iute de picior, singur fiu la părinți pe lângă cinci surori. În timpul misiunii el a purtat o piele de lup, arme
Dolon () [Corola-website/Science/305528_a_306857]
-
Agamemnon trebui să-și sacrifice fiica, Ifigenia, pentru a putea primi vânt prielnic de la zeița Artemis. Însă zeița o luă pe Ifigenia și o duse în Taurida (Crimeea), unde deveni preoteasă a cultului ei. Războiul a fost unul dezastros, dar aheii au învins și Agamemnon s-a întors acasă în triumf. Însă soția sa, Clitemnestra, împreună cu Egist (fiul lui Tieste), îl asasinară pe atrid și se puseră pe tronul lui. Fiul lui Agamemnon, Oreste, ajutat de sora sa Electra și de
Micene () [Corola-website/Science/297350_a_298679]
-
al funeraliilor lui Hector. După armistițiul temporar încheiat cu Priam, Ahile se luptă și o ucide pe regina amazoniană Penthesileia, care venise în ajutorul troienilor. Se spune însă că după crimă, Ahile s-a îndrăgostit de chipul tinerei războinice. Soldatul aheu Thersites ia în râs iubirea lui Ahile și este ucis de acesta. După ce trupurile Penthesileiei împreună cu alte 12 amazoane sunt date troienilor pentru a le înmormânta și după un scurt pelerinaj la Lesbos unde se purifică de păcatul uciderii lui
Ahile () [Corola-website/Science/298348_a_299677]
-
a morții lui Memnon. Așa cum a prezis Hector când se afla în pragul morții, Ahile este ucis de către Paris. O variantă spune că zeul Apollo a îndreptat săgeata lui Paris către călcâiul lui Ahile, unicul său punct sensibil, în timp ce eroul aheu se afla pe câmpul de luptă. O altă variantă susține că Ahile a fost ucis cu un cuțit în spate de Paris în timp ce se afla cu prințesa troiană Polixena, iubita sa, în templul lui Apollo. Amândouă versiunile anulează valoarea și
Ahile () [Corola-website/Science/298348_a_299677]
-
lui Marcel Proust, James Joyce, "Caliban pe Setebos", "Prometeu înlănțuit" a lui Eschil, poeziile lui Shakespeare și chiar la William Blake și "Eneida" lui Vergilius. Cartea reia acțiunea din locul în care o lăsase "Ilion". În trecutul îndepărtat, troienii și aheii se luptă împotriva zeilor de pe Olympus Mons de pe planeta Marte. În viitorul îndepărtat, "oamenii de stil-vechi" sunt atacați și decimați de creaturi mecanice numite "voynicși", care le-au fost servitori docili sute de ani, precum și de maleficul Setebos, un creier
Olimp (roman) () [Corola-website/Science/322374_a_323703]
-
i-au creat cu mult timp în urmă) și a înțelege motivele pentru care sistemul solar este amenințat de manipulări cuantice, cărora le caută sursa. Zeii reușesc să îi învrăjbească din nou pe ahei și pe troieni unii împotriva altora. Aheul Ahile, zeul Hefaistos și scoliastul Hockenberry se coalizează împotriva lui Zeus și, cu ajutorul titanilor din Tartar îl răstoarnă de pe tronul Olimpului. În cele din urmă, Troia este desprinsă de pe planeta Marte alternativă pe care se afla și readus în Asia
Olimp (roman) () [Corola-website/Science/322374_a_323703]
-
Patroklos") a fost un erou din mitologia greacă, cunoscut ca fiind cel mai bun prieten al lui Ahile. A participat la Războiul Troian. În al zecelea an al războiului, după refuzul lui Ahile de a mai ridica armele împotriva troienilor, aheii au început să piardă teren, fiind împinși de către troienii conduși de Hector către tabăra lor de la malul mării. Mai mult, troienii au reușit să spargă zidul ce împrejmuia tabăra aheilor și chiar să intre în tabără, fiind pe punctul de
Patrocles () [Corola-website/Science/322313_a_323642]
-
troieni. El a reușit să îi alunge pe troieni, făcându-i să se retragă dincolo de zidurile cetății. Patrocles a fost însă ucis de Hector (cu ajutorul zeului Apollo), fiind străpuns de sulița troianului, care a luat armura lui Ahile de pe trupul aheului. După o luptă îndârjită, grecii au reușit să recupereze trupul lui Patrocles și să i-l ducă prietenului său, Ahile. Acesta, furios, reintră în luptă și-l ucide pe Hector sub zidurile Troiei, răzbunându-l astfel pe Patrocles. În memoria
Patrocles () [Corola-website/Science/322313_a_323642]
-
și Tesalia, unde și-au impus limba lor, dar mare parte dintre ei au emigrat colonizând aceeași coastă anatoliană la nord de ionieni și până în Troada, împreună cu marile insule dinvecinătate, Lesbos și Thasos; ținutul acesta se va denumi de Eolia. Aheii au păstrat Arcadia, mai puțin râvnită de invadatorii dorieni datorită reliefului muntos și lipsei de comunicare,iar o parte din ei au migrat în Cipru. Nici dorienii nu au rămas cu toții în Grecia balcanică, ci urmând aceleași direcții cu cei
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
Agema), sub comanda lui Eurylochus Magnezianul, 2000 de peltaști sub comanda lui Socrate Boețianul, 25,000 de falagiți înarmați cu sarise sub comanda lui Andromachus Aspedianul și Ptolemeu, fiul lui Thraseas, 8,000 de mercenenari greci sub comanda lui Phoxidas Aheul și 3,000 de arcași cretani și neo-cretani sub comanda lui Cnopias din Allaria și a lui Philo Cnossianul. Deasemeni, el mai avea 3,000 de libieni sub comanda lui Ammonius Barcianul și 20,000 de egipteni sub comanda ministrului
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
din cele mai vechi texte ale literaturii grecești și este cunoscut mai ales pentru mitul vindecării miraculoase a impotenței (sau infertilității) sale de către ghicitorul-tămăduitor Melampus. În "Iliada" lui Homer, Iphiclos din Phylace este menționat ca tatăl eroului Protesilaos (primul dintre aheii căzuți la Troia) și al fratelui său Podarces. Bătrânul Nestor îl evocă drept un concurent redutabil la alergări, pe care l-a învins în tinerețe la întrecerile funerare organizate în cinstea lui Amarynceus. Avea reputația că putea alerga atât de
Iphiclos (fiul lui Phylacos) () [Corola-website/Science/331625_a_332954]
-
erau inspirate din filosofia Orientului. Astfel, sufletul, fiind nemuritor, migrează de la un corp la altul, părăsindu-l pe cel mort, purificându-se un timp în Hades apoi reîncarnându-se. Pitagora își amintea că fusese cândva o curtezană celebră, apoi eroul aheu Euforbiu din războiul troian. Ba chiar mergând odată la Argos, își recunoaște acolo o armă din timpul expediției. Toate aceste aspecte îl fac pe Pitagora un personaj aproape fantastic. Timon din Atena ni l-a înfățișat din punct de vedere
Viața și moartea lui Pitagora, între fascinant și spectaculos - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102149_a_103441]