162 matches
-
caracteristicile peisajului, și ele de o totală ambiguitate, stâncă, râpi adânci, vale îngustă? Plutarh povestește că, demult de tot, un păstor care s-a așezat din întîmplare pe marginea unei crăpături de unde ieșeau aburi, într-o cavernă, a început să aiureze. La început, lumea l-a socotit nebun. Pe urmă, spre uimirea celor care-l căinaseră, proorocirile lui s-au împlinit, ceea ce a atras atenția preoților lui Apolo. Legenda pretinde, însă, că Zeus însuși ar fi dat drumul la doi porumbei
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nici în casa ei plină de poze cu peisaje din Finlanda, nici în jegoasa garso nieră de la Apărătorii Patriei, nici în lumina de iarnă de la Ateneu, ci așa cum am văzut-o prima dată, pe când rătăceam amândoi pe străzile Cluju lui, aiurând pe teme literare și metafizice. O văd călcând strâmb în pantofii cu toc și arătând de parcă silueta ei ar fi fost ștearsă cu guma la întâmplare. Chiar în momentul când scriu rândurile astea o aud limpede cum spu nea, pe când
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
o să fii pe fază, acuma se fac urzelile, de pe o zi pe alta lașii națiunii vor deveni eroii ei cei mai curajoși, iar turnătorii cei mai nenorociți, mințile geniale, datorită cărora va fi înlăturat tiranul. Fă-i o compresă că aiurează, zice Gulie, și Tîrnăcop pune rapid mîna pe fața de masă, o înmoaie în chiuvetă sub jetul de apă rece ca gheața, o stoarce ca pe o rufă, i-o așază pe frunte. Dacă pe tine te lasă conștiința Curistule
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Era sezonul cel mai înăbușitor, când păsările nici nu puteau să zboare, erau vânate cu bățul, iar noaptea nori întregi de muște bâzâiau de-a lungul malurilor tăbărând pe animalele moarte. Unul dintre mașiniști, mușcat de un păianjen veninos, a aiurat două zile și două nopți înainte de a închide ochii. L-am aruncat printre hoiturile animalelor răpuse de secetă, după care ne-am încăierat fiindcă nu ne înțelegeam cum să-i împărțim lucrurile. Din această istorie am ieșit rău: fără nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Da, zise Iahuben. Cine cîntă? Sclavul părea îngîndurat: - Cântă nisipurile. Cântă pustiul... - Cum cântă pustiul? Nu înțeleg. - Nisipul cântă. Cheamă vântul. Cu el vine uneori moartea. - Moartea?... Care nisip? Iahuben se uită bine la sclav, să-l vadă de nu aiurează. Dar Auta întinse liniștit mâna spre zare. - Nu vezi? zise el. Iahuben se uită cu mai multă luare aminte. Până atunci senină, zarea se acoperise de ceață. Dar de unde ceață în deșertul uscat? - Nu vezi? mai zise o dată sclavul și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nici Tefnaht nu putură rosti o vorbă. Oricât de bine știuseră să se stăpânească oricând, acuma stătură cu gurile căscate ca robii cei mai de rând. De n-ar fi văzut turnul straniu în fața lor, ar fi crezut că sclavul aiurează. - Ce facem? întrebă Tefnaht, când își veni în fire. Bătrânul stătu un răstimp pe gânduri, oprindu-se din mers. Apoi porni din nou, zicând curajos: - Să intrăm, Tefnaht. Dacă nu intrăm, nu putem afla nimic. - Și dacă cumva... - începu Tefnaht
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Căci dacă socoteam altcândva că pământul stă, ne gândeam că se reazemă pe ceva. Dar acel ceva pe ce se reazemă? Altă dată încredințat de marea înțelepciune a acestui bătrân, Tefnaht clătină din cap cu îndoială, părîndu-i-se că Marele Preot aiurează. Zise: - Să mergem m corturile noastre, sa nu-i supărăm șezând aici prea mult. Și slăvitul nostru stăpân e obosit. Marele Preot îl privi mirat. I se păru nefirească această nepăsare, tocmai acum când începeau să afle atâtea lucruri uimitoare
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și fizic. Din nou se crede la Cork, la Dublin, la Edinburgh sau la New York și, când este asigurat că se află la Londra, Își acuză slujitorii că uneltesc să Îl Înșele. Are perioade când pare conștient de faptul că aiurează, dar numai pentru a schimba o Închipuire cu alta. — Crezi că nebunia mea va afecta casa? o Întreabă el Într-o zi pe dna James, săltând capul de pe pernă și Încleștându-și neliniștit mâinile pe brațul ei. — Adică Lamb House
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
accepte. Pe tot parcursul lunii ianuarie, starea lui Henry pare să rămână stabilă - „ca un copil ostenit“, cum o descrie Alice Într-o scrisoare pentru cei de acasă, „dar confortabil și liniștit“. Este slăbit fizic, dar nu are dureri și aiurează Într-un mod blând, pașnic. Vorbește despre ceaiul luat cu Carlyle și tatăl lui după colț, pe Cheyne Row, ca și cum s-ar fi Întâmplat ieri. Uneori, poate ca urmare a vederii remorcherelor, barjelor și bărcilor cu motor care se preumblă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ăștia îi împușcaseră doar în batjocură, cu gloanțe de cauciuc, au plâns atunci de durere și umilință... Acestea toate și le-a amintit Sinistratul, de la coadă spre început și de la început către coadă, în cele trei zile în care a aiurat, purtat fiind pe o targă meșterită dintr-o pătură și doi puiandri de brad, și transportat de către Regele Bolilor Nervoase și Iarba Fiarelor. Căci taman Iarba Fiarelor fusese infirmierul nebocciu și subțirel, care-și dăduse întîlnire cu ei la conacul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
conservă de pateu de ficat și aveau dependințe. Au stat ascunși o săptămână. Butuciți unul în altul, suflîndu-și răsuflare aburită nas în nas, deprinzîndu-și limbajele, croind planuri, băsmuind și ascultîndu-l pe Sinistrat, care, în prima noapte de văgăună, încă mai aiura, rostind cu șoaptă tare, dar din nou pe românește, scuturat de afazie, vorbele pe care le strigaseră prietenii săi în fața plutonului de execuție: - Vă zic alivoar! repeta, în leșin, Doru, vorbele Fiolei, care, e drept, era cam franțuzită și nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
văi de mite. Cu un roș fir de jeratic culmi de munte sunt tivite, Lunga lor fulgerătură în senin a-ncremenit. Marea aerului caldă, stelele ce-ntîrzii-line, Limba râurilor blândă, ale codrilor suspine, Glasul lumei, glasul mărei se-mpreună-n infinit. Codrii aiurează negri sub a stelelor povară. Râuri calde ca și sara apa-n arcuri o coboară, Prăvălind-o purpurie peste scările de stânci; În albastru-adînc, în marea cerului cea liniștită, Răpăd munții cu tărie fruntea lor încremenită Și în valuri verzi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dă-mi-i numai mie și nu-i întoarce-n laturi, "De noaptea lor cea dulce în veci nu mă mai saturi. "Las-să orbesc privindu-i, iar tu, ascultă-ncoace "Cum stă la sfaturi marea cu stelele proroace Și codri aiurează, - isvoarele-i albastre "Șoptesc ele-n de ele de dragostele noastre. "Luceferii, ce tremur sclipind prin negre cetini, "Pămîntul, marea, cerul cu toate ni-s prieteni Cît ai putea departe lopețile să lepezi, "Ca-n voie să ne ducă a mării
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mintea cea vicleană, cu sufletul avar. M-am fost uitat din lume ca învechita veste Despre o vreme care de mult, de mult nu este. Ci amintirea-mi numa venia din când în când Ca sunetul de clopot pribeag și aiurând Ce-n noaptea-ntunecată lin și melodic vine. De unde bate însă nu poți pricepe bine. Trăiam la gura vetrei, la focul cel de jar Unde-un bîtrîn ca iarna, cu graiu încet și rar Mă spunea la nepoții ce stau
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
oprit. DOAMNA CU VOAL: S-a oprit, s-a oprit, da’ n-ați băgat de seamă. BĂRBATUL CU ZIARUL: Erați, cum se zice, transpus. BĂTRÎNUL CU BASTON: Unde, domnule, eram transpus? Ce vorbe-s astea? Văd c-am ajuns să aiurăm cu toții. BĂRBATUL CU ZIARUL: Eu nu aiurez, pardon. Da’ tot nu e rău că s-a oprit, că e preferabilă, nu, muzicuța. DOAMNA CU VOAL: Ziceam eu mai înainte că dinte pe dinte se scoate, asta e scris, întotdeauna. BĂRBATUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
s-a oprit, da’ n-ați băgat de seamă. BĂRBATUL CU ZIARUL: Erați, cum se zice, transpus. BĂTRÎNUL CU BASTON: Unde, domnule, eram transpus? Ce vorbe-s astea? Văd c-am ajuns să aiurăm cu toții. BĂRBATUL CU ZIARUL: Eu nu aiurez, pardon. Da’ tot nu e rău că s-a oprit, că e preferabilă, nu, muzicuța. DOAMNA CU VOAL: Ziceam eu mai înainte că dinte pe dinte se scoate, asta e scris, întotdeauna. BĂRBATUL CU ZIARUL (Către BĂTRÎNUL CU BASTON.): Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
stăpânire pe el, ceea ce-l făcu să tremure și mai tare. Chiar în această situație răspunse cu siguranța unui student emoționat, care s-a pregătit bine pentru examen și căruia i-a căzut și biletul preferat. Muzeul Galaxiei Moluște? Imposibil! Aiurez eu sau își bate cineva joc de mine? E o glumă proastă dusă la extrem. Cine ar îndrăzni la începutul celui de al treilea mileniu să țină o ființă umană cu forța într-un muzeu? Moluștele? Acele vietăți inferioare, care
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mare... Il simt în mine, ca pe o vietate spurcată...“ gândurile o măcinau și lacrimile îi brăzdau obrazul. Anton înțelese, doar, că în sufletul ei se întâmplă ceva dincolo de priceperea lui. Arșița din ea o mistuia... Începu să bâiguie, să aiureze, strigând mereu ceva nedeslușit... Durerile și zbaterile din sufletul ei nu mai conteneau. Furtuna de afară se porni din nou, parcă, mai înverșunată, plesnind în geamuri și-n pereți. Dintr-o dată, un ăuit prelung și mârâitul lui Pârvu din coteț
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pe dinafară. Cînd noaptea își intră în drepturi, Vasile este chemat înăuntru. Era vînăt, tremura și era ud pînă la piele. Intră, Satană! Crapă cîrnați în săptămîna mare! Numai că Vasile se îmbolnăvește rău și face aproape 41 de grade. Aiura și amesteca mai multe cuvinte ca șobolani, foc, chibrituri, petrol etc. De pneumonie s-a vindecat greu și de Paști, deh, numai Paști n-a fost acela, cu țevuști în nas și alte țevuști cu ace la mîini. L-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o nenorocire... Totdeauna se mai găsește ceva de făcut. Devii filatelist, crescător de ciuperci sau albine, pleci pescar în deltă, găsești altă iubită, mergi mai des la cinema. Te-apuci de schi și înot sau de limbi străine. — Gata, gata, aiurezi... și Ortansa strivește mucul țigării în scrumieră. Mai bine află date despre Manole : locuiesc într-o singură cameră. Ei doi și băiețelul. Orice apropiere trebuie programată dinainte, îndelung pregătită. Se încălzește apă, se așteaptă să adoarmă copilul. Al cărui pătuț
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dacă privirea ar putea ucide, atunci am fi fost morți pe loc, căci ne-a aruncat o privire așa de cruntă și de fioroasă cum n-am mai văzut În viața mea, și-apoi a Început să-njure și să aiureze. Și-am pus mîna pe sticlă și-atunci a-nceput să se roage de mine să-i dau măcar o Înghițitură. „Nici gînd“ - am zis - „ai să te duci la spital, ba ai să te duci chiar acum. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ele? Știu precis că ți-am pus șase, doar nu le-oi fi pierdut. Unde sînt?“ - am zis. „Ah, mi le-au luat, mi le-au luat“ - a zis cu glas plîngăreț și-a Început să bată cîmpii și să aiureze, Înțelegi... „N-au decît să le țină! M-au sărăcit și m-au distrus, bestiile, mi-au supt sîngele, n-au decît să-mi ia și ce mi-a mai rămas.“ „Ce tot spui?“ - am zis. „Ce mai Înseamnă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cam un an și-apoi s-a Întors la tatăl ei. Chiar el i-a povestit, Înțelegi. A spus că era Îngrozitor și că fata n-a mai putut răbda, că Ed Începuse să-și piardă mințile și că uneori aiura și țipa că sufletele celor pe care i-a ucis se-ntorc din mormînt ca să-l hăituiască și să-l chinuiască. „Vezi“ - i-am spus tatălui tău cînd mi-a povestit - „vezi ce se-ntîmplă? Așa e Întotdeauna“ - am zis. „Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
câteva ceasuri mai devreme la bungalow și mi s-a părut ceaiul fără nici un gust. Aveam febră și tremuram. M-am culcat după ce înghițisem trei pahare cu brandy, amintindu-mi sfaturile lui Harold. Dar a doua zi am început să aiurez, și fiind chemat un eurasian, mr. Frank, el înțelese că e malaria, și m-au dus chiar în după-amiaza aceea la Sadyia. Soarele ardea de minune, și vedeam flori și paseri, iar în gară m-a zguduit prezența unei femei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mă rad, spusei eu calm, mîngîindu-mi obrajii, pe care-i simții scofâlciți și reci sub barba crescută în voie. Vă rog să mă iertați dacă mă prezint astfel în fața d-niei voastre. Cred că am fost adus aici în timp ca aiuram. Vă rog încă o dată să mă iertați. Femeia râse cu poftă. Apoi, serioasă deodată: ― Bine că v-ați venit în fire. Desperasem. Ar trebui să telefonez d-lui Carr. Bietul băiat a întrebat în fiecare zi de d-stră.... Gândul că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]