576 matches
-
niște oameni extraordinari. Vă voi fi recunoscător toată viața. Dar am familia mea, și am sentimentul că... Nătângule! mi-a spus doamna Renling. Ce familie? Ce familie? Păi, mama, frații mei... Și ce-are una de-a face cu alta? Aiureli! Spune-mi și mie unde e taică-tău...! Asta n-aș fi știut să spun. Nici măcar nu știi unde e. Augie, nu fii prost. O familie adevărată reprezintă ceva, are ceva de oferit. Renling și cu mine o să fim părinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
fi știut să spun. Nici măcar nu știi unde e. Augie, nu fii prost. O familie adevărată reprezintă ceva, are ceva de oferit. Renling și cu mine o să fim părinți buni pentru că avem ce să-ți dăm, restul nu-s decât aiureli. Ei, lasă băiatul să se gândească. Cred că Renling nu era în apele lui în acea zi; avea părul lins la spate și i se vedeau cleștișorii bretelelor prin maieu. Ceea ce îmi indica faptul că suferea și el, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Strada Cincizeci și șapte astă noapte cu umflații ăia? Nu ziceai că lucrezi la teză? Cine naiba sunt? Unul arăta a poponar englez, las’ că l-am dibuit eu! Nu-mi spune mie că nu înțeleg. M-am săturat de aiurelile tale, nu știi decât să predici! Iar în timpul pauzelor pe care le făcea să-și tragă răsuflarea, auzeam glasul lui continuând măsurat în timp ce ședeam tolănit în balansoar și îi ascultam. Și apoi se ițea încheietura butucănoasă a lui Owens care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
copleșise gândul la familia Magnus și oroarea că până acum uitase că era un tânăr care abia își pornise o afacere și că Happy nu era decât o unealtă și că trebuia să încerce să se ridice de-asupra acestor aiureli. Răbdarea de care Simon a dat dovadă și modul în care și-a înghițit mânia m-au lovit în suflet mai tare decât furia sau grandomania lui - acea răbdare fizică ponosită, din obligație. Un alt lucru de genul ăsta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Dar înțeleg că a zbârcit-o. Cine ți-a spus? Oh, umblă vorba că e un eșec. Mișelul ăla mic de Jacinto! E adevărat, Bolingbroke? Pasărea aia falnică e de fapt nevolnică? E lașă? Vai, am spus eu, ce de aiureli! De ce ar fi un vultur diferit de altul? Sunt cu toții cam la fel. Un vultur e un vultur, un lup e un lup, un liliac e un liliac. Da, așa e, Boling. Aș zice însă că în speciile noastre suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de care să se atașeze și prin urmare au puterea să evite monomania. Întotdeauna aflai o mare parte a adevărului de la Einhorn. Este adevărul adevărat, i-am spus. Oliver a înnebunit și a încercat s-o omoare azi. Ce de aiureli îmi spui! Pe cine crezi că ar fi în stare să rănească amărâtul ăla? În plus, de ce trebuie să fii tocmai tu ăla care s-o protejeze? Cum reușești să te bagi în chestii de-astea? Pentru că, am răspuns eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de ce dracului îți dorești să crăpi aicea? Chiar crezi că ai o busolă în cap? Poate că în capul ăla al tău chiar crezi că știi să navighezi, dar să nu te aștepți să cred și eu cu tărie aceleași aiureli. Eu unul n-am de gând să-mi ratez șansele. Dar liniștește-te. N-o să crape nimeni. M-am uitat cu mare atenție la direcție acum vreo câteva ore și știu sigur că suntem aproape de uscat. Trebuie să fim, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
închipuim, doar de dragul discuției, că și Seymour - ar putea reflecta la cum ar fi viața dacă soțioara sa ar ieși din scenă (cu implicația că un poet de prima mână ar putea țese o frumoasă elegie din acest gen de aiureală), posibilitatea n-ar face decât să dea apă la moara psihologilor și, în orice caz, nu s-ar încadra în punctul dezbătut de mine. Punctul meu de vedere este următorul - și, în ciuda obiceiului, voi încerca să nu-l dezvolt prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
De la un timp, nu mă mai puteam uita înainte... Cum ridicam ochii, cum începea să joace drumul și să facă valuri-vălurele cenușii înaintea mea. Așa că, atunci când l-am văzut pe al treilea drumeț împreună cu cei doi, am crezut că-s aiurelile mele de sete sau foame. Dacă mergea alături de ei, ar fi trebuit să treacă pe lângă mine. Or, eu nu-l văzusem trecând. Și, în plus, cum de era așa curat veșmântul lui, doar pe drumul acela chiar alb ca zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
sunt mult mai bătrână și că ți-am fost un fel de mamă. Nu te-am lăsat să crești. Lucrul ăsta trebuie recunoscut mai curând sau mai târziu. Sorbi din pahar. Nu mai arăta atât de înspăimântată. — Scutește-mă de aiurelile astea medicale, pentru numele lui Dumnezeu, am spus, mi se face silă. Părăsește-mă pentru că ai chef de alt bărbat, hai să spunem lucrurilor pe nume, să nu ne-ncurcăm cu explicații pseudoștiințifice. Dar de plecat n-ai să pleci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
catastrofale. N-a încercat - ceea ce ar fi fost foarte greu de realizat - să explice în vreun fel scena la care fusesem martor. Nici n-a încercat să-i minimalizeze importanța sau să o ascundă sub un văl de minciuni și aiureli. Se înfățișa deschis în fața mea așa cum te înfățișezi în fața unui cuceritor sau a unui judecător; și, pe măsură ce discuția noastră înainta, am început să simt, străbătând prin amețeala mea bolnăvicioasă amestecată cu milă dureroasă, că balanța puterii începe să se încline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
despre mine? — E-n regulă, pe bune, am liniștit-o eu. Oameni Îmi vorbesc adesea despre ei. Îmi place să-i ascult. La auzul afirmației mele, Tom ar fi slobozit un mare hohot de râs și-ar fi strigat: „Ce aiureli demodate!“. Norocul meu că nu era prezent. — Ei bine, eu cu siguranță asta am făcut! zise Janice. Mersi că m-ai ascultat. Te pricepi foarte bine. Am mormăit ceva depreciativ la adresa propriei persoane, Îngrozindu-mă de ce reacție ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
doctorului. — A, vasăzică te-ai dus să-l vezi pe doctor în legătură cu mine. Nu, l-am întâlnit întâmplător la Brian. — Și i-ai spus: „Bărbatu-meu a înnebunit și aș vrea să-l văd închis într-un ospiciu“. — Termină odată cu aiurelile astea! — Aiureli, la asta mă reduci tu pe mine! Sunt o marionetă, mă transformi într-o păpușă de cârpă și mă vârî în buzunar. Ești atât de dură, de rece, n-ai pic de blândețe în tine, pic de duioșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vasăzică te-ai dus să-l vezi pe doctor în legătură cu mine. Nu, l-am întâlnit întâmplător la Brian. — Și i-ai spus: „Bărbatu-meu a înnebunit și aș vrea să-l văd închis într-un ospiciu“. — Termină odată cu aiurelile astea! — Aiureli, la asta mă reduci tu pe mine! Sunt o marionetă, mă transformi într-o păpușă de cârpă și mă vârî în buzunar. Ești atât de dură, de rece, n-ai pic de blândețe în tine, pic de duioșie, de calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spiritul în sine? Ar putea vreodată spiritul - vorbesc de spiritul nostru, pentru că altul nu există - să se înalțe, în asemenea măsură încât să excludă sexualitatea? — Moartea exclude sexualitatea. Vecinătatea ei ucide dorința. — Sexualitatea, ca spirit, îmbrățișează desigur și moartea? — Vechea aiureală romantică! Mă mir s-o aud de la dumneata. Sexualitatea dumitale spirituală e generată de suferință. Creștinismul este cultul suferinței. — Așa ar fi, dacă Hristos nu s-ar fi înălțat la ceruri. Ar fi fost esențial să nu se fi înălțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
văzut cu adevărat și n-am avut o vedenie. Aș vrea să fi avut mai mulți copii. Mi-ar fi plăcut să am o fetiță ca Hattie. Mi-ar fi plăcut ca și George să fie copilul meu. Oh, ce aiureli coace bietul meu cap!“. Spuse cu glas tare: — S-o invităm la noi. Pe cine? — Pe domnișoara Meynell, desigur. Trebuie să se simtă foarte singură... — N-o să fie multă vreme singură, răspunse Brian. Ascultă ce-ți spun eu, fata asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
timpul. Stați puțin... „Nu pot să plec acum, își spuse Tom, torturat. Pur și simplu, nu pot.“ Apoi continuă: Nu o să-i plac, de ce i-aș plăcea? Și poate că ea n-o să-mi placă mie... și, oricum, e o aiureală. Firește că nu aștept să-mi promiți că vei izbuti. Cu excepția unor cazuri extrem de simple, mă îndoiesc că, e posibil, conceptual, ca cineva să promită că va izbândi. Făcu o scurtă pauză, ca și cum ar fi cântărit cele spuse, apoi urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
irascibilul de Cezărică continuînd să doarmă și să sforăie alene, scos momentan din schema jocului, cu toată acea ultimă stranie manifestare, restul amicilor priveghetori, căpătase iarăși chef de flecăreală. Of, noroc că s-a culcat Aligatorul, cu muștele și cu aiurelile lui! oftase Buletin. Tonul antrenului, ca de obicei, îl dăduse Iulică: Domnu' Dan, ești mata în regulă? Pe cinstitelea? Perfect! Vă spui un secrețel, da' să nu mă-njurați! Bine? Io..., v-am minciunit, adineauri. N-a fost frumos, dar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
drumul pînă acolo, pentru ca el să-și dea mai bine seama. Ceva ca un castel cu multe ferestre, Împrejmuit de un zid Înalt și cu un turn ca o ciupercă alături, pe ușa căruia se intra Într-o peșteră... - o aiureală. Pesemne că acolo Îi spusese Vic cel din vis că o așteaptă. Ar fi urcat ea Însăși pe munte, să-i arate unde se află, dar În ultimele zile Kiki făcuse febră și trebui rămînă cu el pentru a-l
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
întuneca și schimba vorba. Era o combinație între Dumitru lu Nae și Cocoșilă,un om sfătos care știa să te și asculte și care te putea întrerupe brusc,să te facă prost și să te corecteze dacă vedea că spui aiureli. Copil al satului fiind, născut în plină epocă a socialismului, nu cunoșteam altă lume și nici nu bănuiam atunci că altădată lumea a fost organizată și a trăit și în alte cadre. Mai târziu, în anii '80, odată cu descoperirea ,,Moromeților
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
întâmplă acum lui Cioran i se întâmpla și în tinerețe. Abia ajuns la Paris, îi scrie lui Jeni Acterian, pe 28 noiembrie 1938: „De dimineață până seara mă preumblu printre emigranți, neinteresanți și imbecili, și zac prin cafenele într-o aiureală acordată la gama demenței. Când te gândești că am ajuns să împiedic pe alții de la sinucidere, deși eu sunt mai aproape de ea ca oricine Ă ce zic? Ă sunt după ea! De n-aș cunoaște setea infinită de tristețe, de
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
perfect îndreptățită. - III - LITERATURĂ, MORALĂ, POLITICĂ Dialog cu ADRIAN PĂUNESCU — Când vor să vă califice, mulți dintre contemporani - v-atrag atenția că tot ceea ce scriem astă-seară e definitiv scris! - ... — Adică cum? — Adică nu mai puteți reveni. — Adică, dacă iese o aiureală, așa rămâne? — Depinde de noi să nu iasă. Deci: când vor să vă califice nu unii, ci majoritatea contemporanilor spun că sunteți un intelectual - atenție! - distins, de bună - iarăși atenție! - rasă, de modă - iarăși atenție! - veche. Vă mulțumește vreuna din
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Paradisul negru" Când Helga Greene, încurajată de experiența încheierii cu succes a cărții neterminate a lui Chandler, The Poodle Springs Story, i-a propus lui Robert B. Parker să scrie o urmare la romanul Somnul de veci, totul părea o aiureală. Cum să continui un roman care se încheiase perfect rotund, cu o memorabilă meditație despre destin și moarte? Enigma fusese rezolvată, asasinii pedepsiți, iar singura femeie pe care detectivul Marlowe ar fi dorit s-o revadă - Mona Mars - plecase pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
întreținută artificial. Această abordare păguboasă pentru toți, a fost transmisă mai departe noilor generații, astfel că noțiunea de ,,Vip” a fost și ea total răstălmăcită. Astăzi tot felul de neisprăviți sînt promovați și vorbesc tot felul de prostii și de aiureli pe la televiziuni. Iar această stare de fapt nu este tocmai întîmplătoare. Și asta cu un scop clar definit: debusolarea în continuare a populației pentru ca hoții și impostorii să poată huzuri în continuare pe spinarea altora! Cap. V Debusolare, ipocrizie și
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
în arhivele Franței, iar pe baza documentelor consultate, și-a construit și renumitele sale romane. (Aceasta înseamnă un scriitor adevărat, să te inspiri din viața reală, din experiențele și suferințele oamenilor, și nu să așterni pe hîrtie tot felul de aiureli, tot felul de bazaconii ca fiind rodul unei minți ,,înfierbîntate” ) Scriitorul mărturisește în una din cărțile sale că s-a simțit onorat cînd un concetățean al său i-a spus că acesta cunoaște istoria Franței mai mult din cărțile lui
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]