221 matches
-
unificarea celor două țări. Acum 30 sau 40 de ani numai, savanții vorbeau despre o singură cultură, babiloniană, rezultat al fuziunii acestor două ramuri etnice. Astăzi, toți savanții s-au pus de acord cu studierea separată a aportului sumerian și akkadian, căci, în ciuda faptului că ocupanții asimilaseră cultura învinșilor, geniul creator al celor două popoare era diferit. Mai ales în domeniul religios, aceste diferențe pot fi lesne sesizate. Din cea mai veche antichitate însemnul caracteristic al ființelor divine era o tiară
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Ființele divine. 18. Primul mit al Potopului Regalitatea a trebuit adusă din nou din cer după Potop, deoarece catastrofa diluvială e echivalentă cu "sfârșitul lumii", într-adevăr, o singură ființă umană, numită Zisudra în versiunea sumeriană și Utnapiștim în versiunea akkadiană, a fost salvată. Dar, spre deosebire de Noe, acestuia nu i s-a mai permis să locuiască "noul pământ" care a apărut din ape. Mai mult sau mai puțin "divinizat", bucurându-se în orice caz de nemurire, supraviețuitorul a fost transferat în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în Infern: Inanna și Dumuzi Triada zeilor planetari îi cuprindea pe Nanna-Suen (Luna), Utu (Soarele) și Inanna, zeița stelei Venus și a dragostei. Zeii Lunii și ai Soarelui vor cunoaște apogeul în epoca babiloniană. Cât despre Inanna, omologată cu Iștar, akkadiana, și mai târziu cu Aștarte, ea se va bucura de o "actualitate" cultuală și mitologică niciodată atinsă de vreo altă zeiță a Orientului Mijlociu. La deplinul ei apogeu, Inanna-Iștar era atât zeița dragostei cât și a războiului, adică stăpânea viața
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
el nu va rămâne decât o jumătate de an în Lumea Inferioară și că sora sa, Gheștinanna, îl va înlocui în timpul celei de a doua jumătăți" (Kramer, p. 144). Același mit, dar cu unele deosebiri semnificative, este povestit în versiunea akkadiană a Coborârii lui Iștar în Infern, înainte de editarea și traducerea textelor sumeriene, s-a putut crede că zeița s-a îndreptat către "Tărâmul fără întoarcere" după "moartea" lui Tammuz, și anume ca să-1 scoată la suprafață. Anumite elemente, absente în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
îndreptat către "Tărâmul fără întoarcere" după "moartea" lui Tammuz, și anume ca să-1 scoată la suprafață. Anumite elemente, absente în versiunea sumeriană, păreau să încurajeze o atare interpretare, în primul rând, consecințele dezastruoase ale captivității lui Iștar, subliniate în versiunea akkadiană: o dată cu dispariția zeiței reproducerea umană și animală sunt total întrerupte. Se putea înțelege această calamitate ca fiind o urmare a întreruperii acelei hieros gamos dintre zeița dragostei și fertilității și Tammuz, soțul ei atât de iubit. Catastrofa 19 Traducere de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pe ea, amenințând-o că o vor lua în lumea de jos, "îngrozită ea îl abandonează în mâna lor pe Dumuzi! Acestui tânăr (le spune ea), legați-i picioarele etc." (ibid.). Religiile mesopotamiene era de proporții cosmice și, în versiunea akkadiană, Zeii cei Mari, îngroziți de dispariția iminentă a vieții, trebuiră să intervină pentru a o elibera pe Iștar. Ceea ce surprinde în versiunea sumeriană este justificarea "psihologică", adică umană, a condamnării lui Dumuzi: totul pare să se explice prin mânia Inannei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
când își găsește soțul instalat glorios pe tronul ei. Această explicație romanescă pare să cuprindă o idee mai arhaică: "moartea" rituală și, deci, reversibilă însoțește, inevitabil, orice act de creație sau procreație. Regii din Sumer ca și, mai târziu, regii akkadieni, îl întruchipează pe Dumuzi în hieros gamos cu Inanna 21. Aceasta presupune, mai mult sau mai puțin, acceptarea "morții" rituale a regelui, în acest caz, trebuie să bănuim, în spatele narațiunii transmise în textul sumerian, un "mister" instaurat de Inanna, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
despre care avem cunoștință. O generație mai târziu, întreprinderea e repetată, cu mai mult succes, de către Sargon, regele Akkadului. Dar civilizația sumeriană și-a păstrat toate structurile. Schimbarea îi interesa exclusiv doar pe regii cetăților-temple: ei se recunoșteau tributari cuceritorului akkadian. Imperiul lui Sargon se prăbuși după un secol, ca urmare a atacurilor gutilor, "barbari" care nomadizau în regiunea Tigrului de Sus. De aici înainte, istoria Mesopotamiei pare să se repete: unitatea politică a 21 Cf. S. N. Kramer, The Sacred Marriage
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fi vorbită către ~2000, și-a păstrat funcția de limbă liturgică, și, în fond, de limbă savantă, încă cincisprezece secole. Alte limbi liturgice vor cunoaște o soartă similară: sanscrita, ebraica, latina, vechea slavă. Conservatorismul religios sumerian se prelungește în structurile akkadiene. Triada supremă a rămas aceeași: Anu, En-lil, Ea (= En-ki). Triada astrală a împrumutat, în parte, numele semitice ale divinităților respective; Luna, Sin (care derivă din sumerianul Suen); Soarele, Șamaș; steaua Venus, Iștar (= Inanna). Lumea inferioară a continuat să fie guvernată
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
A se vedea traducerea în ANET, pp. 387-389. Religiile mesopotamiene mai ales prin luminozitatea lor terifiantă. Lumina este considerată atributul prin excelență al divinității, și în măsura în care regele împărtășește condiția divină, el însuși radiază 28. O altă creație a gândirii religioase akkadiene este divinația. Se remarcă, de asemenea, înmulțirea practicilor magice și dezvoltarea disciplinelor oculte (mai ales astrologia), care vor deveni mai târziu populare în toată lumea asiatică și mediteraneană. În fond, aportul semitic se caracterizează prin importanța acordată elementului personal în experiența
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Această nouă și grandioasă sinteză mesopotamiană prezintă totuși o viziune tragică a existenței umane. 21. Crearea Lumii Poemul cosmogonic cunoscut sub numele de Enuma eliș (după incipit: "Când sus.") constituie, împreună cu Epopeea lui Ghilgameș, cea mai importantă creație a religiei akkadiene. Nimic comparabil în grandoare, în tensiune dramatică, în efortul de a uni teogonia, cosmogonia și crearea omului, în literatura sumeriană. Enuma eliș povestește originile lumii pentru a-1 slăvi pe Marduk. În pofida reinterpretării lor, temele sunt vechi. Mai întâi, imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Eroul, Ghilgameș, regele Urukului, era deja celebru în epoca arhaică, și au fost regăsite și câteva episoade din versiunea sumeriană a vieții sale legendare. Dar, în ciuda acestor antecedente, Epopeea lui Ghilgameș este opera geniului semitic; a fost compusă în limba akkadiană, pornindu-se de la diverse episoade izolate. Este una din cele mai emoționante legende despre căutarea nemuririi sau, mai exact, despre insuccesul final al unei întreprinderi care părea să aibă toate șansele de reușită. Această saga, care debutează cu excesele erotice
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
activității imaginare. Cel puțin, în cazul romanelor arthuriene cunoaștem tradițiile inițiatice care le-au precedat redactarea, în timp ce protoistoria eventualului scenariu inițiatic, implicat în aventurile lui Ghilgameș, nu o cunoaștem. S-a insistat, pe bună dreptate, asupra faptuiui că gândirea religioasă akkadiană pune accentul pe om. În ultimă instanță, legenda lui Ghilgameș devine exemplară: ea proclamă precaritatea condiției umane, imposibilitatea - chiar pentru un erou - de a cuceri nemurirea. Omul a fost creat muritor, și el a fost creat exclusiv pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
din corp, ca și cum ar fi dezrădăcinat o plantă. În cele din urmă, sănătos, cel drept aduce mulțumiri lui Marduk, traversând în mod ritualic cele 12 porți ale templului său din Babilon 53. În fine, punând accentul asupra omului, gândirea religioasă akkadiană scoate în evidență limitele posibilităților umane. Distanța dintre oameni și zei se dovedește de netrecut. Și totuși omul nu este izolat în solitudinea sa. Mai întâi, el împărtășește un element spiritual care poate fi socotit divin; este vorba de "spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
prin metalul respectiv 56. Așadar, mânuind în chip ritualic un anume obiect de metal sau o piatră semiprețioasă de o anume culoare, omul se considera sub protecția unui zeu. În sfârșit, numeroase tehnici ale divinației, majoritatea lor dezvoltate în epoca akkadiană, permiteau cunoașterea viitorului. Se considera deci că anumite întâmplări nefericite puteau fi evitate. Diversitatea tehnicilor și numărul considerabil al documentelor scrise care ne-au parvenit ne arată prestigiul de care se bucura mandea în toate straturile sociale. Metoda cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
împărtășesc escnțialmente același simbolism: necesitatea de a distruge radical o lume și o umanitate degenerate, pentru a le putea recrea, adică a le restitui integritatea inițială. Dar această cosmologie ciclică se dovedește a fi deja modificată în versiunile sumeriană și akkadiană. Redactorul povestirii biblice reia și prelungește reinterpretarea catastrofei diluviale: el o ridică la rangul unui episod al "istoriei sfinte". Iahve pedepsește stricarea omului și nu-i pare rău după victimele cataclismului (cum fac zeii în versiunea babiloniană: cf. Epopeea lui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Ideograma se naște odată cu argila, care poate înlocui dornul sau dalta cu pana (de lemn sau de trestie) tăiată oblic, de aici provenind și scrierea cuneiformă (în formă de colț, triunghi sau cui). Limba monosilabică și aglutinantă, sumeriana, este cuneiformă. Akkadiana este mai elaborată, la fel și hitita. Cînd suportul se schimbă, se schimbă și grafia. Papirusul permite folosirea trestiei, mai suplă și mai subțire, după cum pergamentul va permite mai tîrziu folosirea penei de gîscă. Trecere crucială de la unghiular la rotunjimi
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
fi mediatori între oameni și divinitate. În „Dicționarul de simboluri“ semnat de Jean Chevalier și Alain Gheerbrant, apărut la Editura Artemis, se spune că îngerii sunt ființe intermediare între Dumnezeu și lume, care apar menționate sub forme diverse în textele akkadiene, ugaritice, biblice. Ei ar fi niște entități pur spirituale sau niște spirite înzestrate cu un corp eterat, aerian; ei nu pot însă împrumuta de la oameni decât aparențele. Tot ei ar îndeplini funcția de miniștri, de ajutoare ale lui Dumnezeu: crainici
Agenda2006-20-06-senzational 4 () [Corola-journal/Journalistic/284963_a_286292]
-
spiritul și cultura europeană. Pe lângă texte cunoscute de orice om cultivat, de pildă fragmentul din Teogonia lui Hesiod, Imnurile homerice, versurile lui Teocrit, cititorul va întâlni poeme pentru prima dată tălmăcite în limba română, cum sunt imnul în cinstea zeiței akkadiene Innana, compus de poeta Enheduanna în secolul al douăzeci și patrulea î.d.Cr., Coborârea zeiței Ishtar în infern, imnurile orfice în integralitatea lor. Câteva considerații asupra unor texte din antologie: până acum eram convins că întreaga literatură orientală, cu excepția hitiților
Trei milenii de poezie by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/11626_a_12951]
-
fragment de disc ea apare în ipostaza de mare preoteasă însoțită de doi slujitori. Mai știm despre ea că și-a pierdut demnitatea sacerdotală și că a fost izgonită din orașul Ur de către regele Lugullane din Uruk răsculat împotriva regelui akkadian Naram Sin. Poemul Enheduannei este expresia suferințelor și a umilințelor pe care fiica regelui Sargon le-a îndurat. Cu alte cuvinte, la începuturile literaturii întâlnim nu numai un nume de poet, ci și biografia sa. S-ar putea întâmpla ca
Trei milenii de poezie by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/11626_a_12951]
-
cerești, închizându-le „în pântecele munților”. Lumea este amenințată să dispară și numai înfrângerea dragonului Vtra de către zeul Indra (numit în texte V«trahan = „distrugătorul lui Vtra”) este în măsură să restabilească ordinea cosmică. Într-un mit sumero- akkadian, un zeu avimorf al lumii de jos - Zu (sau Anzu) - îi fură zeului suprem Enlil atributele puterii și, mai ales, „divinele tăblițe ale destinului”, pe care le ascunde „în muntele său”, suspendând astfel normele Cosmosului (1, p. 62). În textul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
divinele tăblițe ale destinului”, pe care le ascunde „în muntele său”, suspendând astfel normele Cosmosului (1, p. 62). În textul fragmentar al mitului nu apare numele zeului care, învingându-l pe Zu, reinstaurează ordinea, dar se pare că în perioada akkadiană această victorie a fost atribuită zeului Bel-Marduk, pentru că într-o Invocare către Marduk acesta este slăvit ca fiind „cel care sparge țeasta capului lui Zu” (1, p. 245). Într-un mit hitit, balaurul Illuyanka îi răpește zeului furtunii Teshub ochii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
apă (28) : Moise pe Nil, într-un coș de papură etanșat cu rășină și smoală (Moshe - ebr. mosheh = „scos din apă”) (Exodul, II, 3) ; Sargon pe Eufrat, într- un coș de trestie ceruit (Sargon este întemeietorul legendar al marelui imperiu akkadian de la sfârșitul mileniului III î.e.n.) ; Romulus și Remus, într-o albie de lemn, pe apele revărsate ale Tibrului (imagine a potopului) ; Perseu, pe valurile mării, într-o ladă de lemn ; fondatorul legendar al dinastiei tibetane, pe Gange, într-o ladă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fără efectuarea unor rituri magice de construcție (118). c) Legende sumero-akkadiene. Pentru a demonstra arhaicitatea motivelor în discuție, voi face apel la unul dintre cele mai vechi texte cunoscute : tăblița XII a Epopeii lui Ghilgameș. Iată-l rezumat după versiunea akkadiană, care (cf. 50, p. 258) „nu este altceva decât o traducere textuală în limba akkadiană [...] a unui poem sumerian”. Un copac - Huluppu - care creștea pe malul Eufratului a fost smuls de Vântul de Sud și acoperit de ape. Zeița Inanna
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
motivelor în discuție, voi face apel la unul dintre cele mai vechi texte cunoscute : tăblița XII a Epopeii lui Ghilgameș. Iată-l rezumat după versiunea akkadiană, care (cf. 50, p. 258) „nu este altceva decât o traducere textuală în limba akkadiană [...] a unui poem sumerian”. Un copac - Huluppu - care creștea pe malul Eufratului a fost smuls de Vântul de Sud și acoperit de ape. Zeița Inanna (Iștar la babilonieni) l-a luat și l-a răsădit în grădina sacră a templului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]