1,555 matches
-
Apoi stelele. Sari la tristul moment când ne cumpărăm biletele și ne suim în liftul ăla mare de sticlă care urcă lin prin mijlocul Acului Spațial. Suntem în drum spre stele în cușca aia de discotecă toată numai sticlă și alamă. Urcând, vreau să ascult muzică Telestar hipoalergică, neatinsă de mâna omului. Orice e generat de computer și cântat de-un sintetizator Moog. Vreau să mă rup în figuri la o petrecere dansantă într-un zbor al TWA către Lună, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
un zbor al TWA către Lună, unde băiețași și fetișcane cool dansează twist sălbatic la gravitație zero și mănâncă delicioase pilule snack. Asta vreau. I-o spun lui Brandy Alexander, și ea se duce ață la geamurile din sticlă și alamă și execută un dans scălâmbăiat, chiar dacă ne mișcăm în sus, iar forța gravitațională face asta să pară un dans de pe Lună, unde cântărești patru sute de kile. Partea tristă e tipul în uniformă de poliester mixt care mânuiește ascensorul și căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
care te iubește nu sunt niciodată una și aceeași persoană. Sari la noi coborând iute într-un zbor TWA de întoarcere de pe Lună acasă, Brandy și Seth și eu rupându-ne în figuri într-un dans în cușca liftului de alamă și sticlă la gravitate zero. Brandy strânge pumnul mare împodobit de inele și androidului metis de serviciu care încearcă să ne oprească îi zice să stea calm dacă nu vrea să moară la reintrare. Înapoi pe pământ în secolul XXI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pușcă așa cum aș ține o cârjă. Mda, și mi-am pierdut un sabot, unul din saboții ăia cu tocuri înalte. Portarul în frac nici nu se uită la mine. Mda, și părul meu, îl văd reflectat în placa mare de alamă pe care scrie hotelul Congress. Aerul rece de noapte mi-a transformat frizura de frișcă glazurată cu unt într-o ciufuleală câlțoasă. Sari la mine la recepția hotelului Congress unde încerc să-mi confecționez o privire seducătoare. Se spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
printre eleun cadou de la Tiffany’s. Toaleta asta în care ne ascundem e un exemplu de decorațiuni exagerate pe ideea unei grote submarine. Până și telefonul cu disc e de culoarea apei, dar când te uiți pe geamurile mari de alamă ca niște hublouri, vezi orașul Seattle din vârful lui Capitol Hill. Vasul de veceu pe care șed, doar șed, capacul e închis sub curul meu, nu-ți face idei, dar vasul de veceu e o mare cochilie de melc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
am ținut un pumn de Valium atât de mult că palma mi-a devenit de-un albastru deschis Tiffany’s. Doar Brandy și cu mine toată după-amiaza, cu soarele răzbătând înăuntru în unghiuri din ce în ce mai înguste prin geamurile cu margini de alamă ca niște hublouri mari. — Talia mea, zice Brandy. Gura Plumbago pare puțin prea albastră, e de-un albastru deschis Tiffany’s, după părerea mea. Supradoză de albastru-pulbere. Sofonda a zis că trebuie să am o talie de patruzeci de centimetri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
al doilea și al treilea -, ca să zic așa, se zăreau armatele, intendența, jandarmii; se auzeau salve de tun și lătratul surd al câinilor. Tot aici apare și o sinteză cronologică a Primului Război Mondial, uruitul roților de tren din preajma orășelului, muzica de alămuri, gâlgâitura apei de la gura bidonului, geamuri făcute țăndări, fluturarea baticurilor... Fiecărui amănunt Îi era rezervat câte un paragraf, iar fiecare moment era evocat cu un anume lirism, transpus În metafore, cronologia nu era strictă, unele momente coexistând Într‑o simbioză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
canapele duhnind a haine murdare când te așezi și iese aerul din ele. Acolo, sub cupola înaltă, răsunând de ecouri, pictată în culori de pietre prețioase care nu vor vedea niciodată lumina zilei, nu vor păli niciodată, sub candelabrele de alamă atârnând, cu becurile lor roșii, albastre ori portocalii luminând prin cuștile ornamentate din bronz, acolo stătea domnul Whittier înfulecând cu pumnul hrana dehidomnișoaratată, crocantă, dintr-o pungă de plastic Mylar. Zicea: — Să dăm în vileag marea surpriză ca să terminăm odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
altceva, Cora Reynolds își are familia cu ea. 10 Mama Natură pune pe ea un soi de jachetă neagră. E o uniformă militară sau un costum de patinaj artistic, din stofă de lână neagră, cu două rânduri de nasturi de alamă în față. Parcă-i o majoretă neagră de catifea, cu nasul ei despicat, ținut laolaltă de cojile de un roșu închis. Își vâră mâinile prin mânecile lungi, apoi îi spune Sfântului Fără-Mațe — Mă închei? Flutură ce-a mai rămas din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mâncare putrezită. Domnul Whittier nu e cea mai mare problemă în momentul ăsta. După calendarul de pe ceasul Sorei Justițiare și după rădăcinile șatene din părul lui Miss America, suntem aici de vreo două săptămâni. Închizându-o la ultimul nasture de alamă, Sfântul Fără-Mațe se apleacă s-o sărute pe Mama Natură, întrebând-o: — Mă iubești? — Ce să fac, trebuie, spune ea, dacă vrem să meargă idila. Cu Lordul Zdreanță scânteindu-i pe deget, Mama Natură își șterge buzele cu dosul palmei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
momentană, pentru fiecare curent mai rece sau zgomot ciudat sau miros de mâncare, dăm vina pe stafia noastră. Pentru Agentul Ciripel, stafia e un detectiv privat ucis. Pentru Contele Calomniei, stafia e a un actor copil în mizerie. Crengile de alamă ale copacului, unduitoare, încovoiate, răsucite ca niște vițe de vie scăldate în aur stins. Picurând „frunze” de sticlă și cristal. Clinchetul lor fremătător în timp ce pătrunzi între ele. Mirosul de praf ars al fiecărei piersici „coapte”, încă strălucind alb incandescent. Prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
vrea asta. Pe măsură ce piersicile coapte lăsate pe copac putrezesc și se sting, îți construiești din nou scara de mobile. Te cațări iar acolo sus. Îți vâri capul în coroana de frunze de sticlă și cristal, în bolta de crengi din alamă stinsă. Prin praf, printre excrementele șoarecilor și pânzele de păianjen. Și înlocuiești piersicile întunecate cu alte câteva coapte încă, care ard albe, incandescente. Piersica moartă din mâna Pețitorului nu ne oglindește așa cum suntem. Mai degrabă așa cum eram odinioară. Sticla întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
-și pierdeau frunzele În vânt. A petrecut multe după-amiezi mergând prin grădina asta, neștiind ce altceva să facă. S-a dus la o mare braserie din Montparnasse, una despre care Îi vorbise cândva Karl. I-au plăcut tuburile strălucitoare de alamă care despărțeau băncile Îmbrăcate În pluș roșu, Însă nu i-au plăcut chelnerii eleganți și plictisiți, nici bărbații Îmbrăcați fără cusur care se uitau la ea cu un amestec de mirare și de bănuială. Vous-êtes seule, madame? a Întrebat-o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o mai viziteze acasă, o văzu oscilând între cei patru pereți ai camerei, nehotărâtă parcă, s-o apuce la dreapta sau la stânga. Și mai departe, mai departe? se întrebă Carmina. Fana? întrerupse Sidonia tăcerea și roti țigara în suportul de alamă ca să-i curețe bine scrumul, își îngustă și mai mult ochii și mănunchiul de riduri să mută în jurul orbitelor, Fana s-a măritat, îi comunică sec și își flutură mâna a dispreț. Nu știu, nu mă întreba ce face sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
crispă În așa hal, Încât Cain socoti că sosise momentul să se odihnească un pic Înainte de a porni spre casă. Locul cel mai potrivit era, neîndoios, sala de spectacole. Era de ajuns să Întindă mâna și să apese clanța de alamă. Ceea ce și făcu. Intră cu graba furișată a unui spectator Întârziat la premieră. Pe scena slab luminată, Într-un talcioc melancolic se Înghesuiau fragmente de decor din Solo pentru orologiu, Căsătoria și Svejk În al doilea război mondial, piesele preferate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
scenei acoperită cu o pâslă cenușie bine Întreținută, Între un scrin rustic și un cuier cu picior, trona un fotoliu Îmbrăcat În plus vișiniu. Lângă el, pe un taburet, se afla un patefon. În spatele lor, se vedeau un pat de alamă fără somieră, un paravan pictat, un lavabou și o mașină de scris cu câteva taste lipsă. Rame vechi de tablouri, cărți, o icoană, o candelă. Și Încă multe alte obiecte greu de identificat la o repede ochire. Deoparte, la fel de stingheră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Însă, după cum bine se vede, lipsesc cu desăvârșire din visele lui Petru. De ce? Tocmai eu, grefierul lui. 4. „Vis la mare, la Venus. O cafenea pe faleză. Câteva mese albe sub umbrele de soare colorate. Domnul Leu plimba ibricul de alamă În nisipul Încins. Nemții de la Saturn așteptau cuminți să primească ceștile de porțelan alb În care domnul Leu avea grijă să pună mai Întâi o linguriță de caimac. Domnul Leu purta o cămașă bleu cu mâneci scurte și un papion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
câteva minute Începu să scandeze: meseleu, tindeu, merindare, meseleu, tindeu, merindare. Înscrieți-vă și veți fi fericiți! Părea o replică dintr-un film ce nu-și găsise Încă producătorul. Flavius-Tiberius stinse două din cele trei becuri ale candelabrului vechi din alamă Înnegrit de muște și se duse la culcare, nu Înainte de a pune peste genunchii bătrânului o pătură ușoară de lână. Teracota era caldă Încă. Ceasul trecuse de miezul nopții. 22. Fericirea, ca și războaiele, sunt date oamenilor ca să le ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
certitudine este că, înainte de izbucnirea Primului Război Mondial - încăpățânat și neîmblânzit ca întotdeauna -, Ward își găsise un post de ofițer în armată. Însă Marele Război nu semăna cu nici unul dintre războaiele trecutului. Era Brigăzii Ușoare apusese de mult, despuiată de mândria și alămurile și poemele și picturile ei. Războiul era acum industrializat, lumea întreagă era despărțită în două mari mașinării de finanțare a zilnicei zdrobiri a milioane de corpuri omenești. După cum am spus, Ward nu era un om rău. Hotărârea la care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
automat mă adusese acolo. Corpul meu acționând din... Ce? Instinct? Nu, acționând dintr-o rutină învățată pe care mintea mea o uitase. Corpul meu găsise singur drumul într-acolo, spre acea ușă. Spre ușa aceea de pin cu mâner de alamă și o yala mică dedesubt. M-am uitat din nou la mâna mea, apoi am trecut în revistă puținele chei de pe inel: cheia de la jeepul galben, cheia de la ușa din față a casei mele, cheia de la ușa din spate, cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
acum un catarg adevărat, un vinci adevărat, o ancoră adevărată. Continuându-ne traseul, am observat din loc în loc urme fantomatice ale precedentei încarnări ale lui Orpheus: un mănunchi de pete pe punte care încă mai semănau vag cu numerele de alamă care fuseseră odinioară lipite pe fațada unei uși; urmele aproape șterse de pe pereții cabinei formau pe alocuri fragmente din textul pe care-l văzusem prima dată imprimat pe cutiile de carton ca parte din montaj - dar, în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
muzică pe strada Lăpușneanu. Unul dintre cele patru magazine ieșene, dar cel mai mare și mai bine aprovizionat. Magazinul Conservatorului. Preluat, dacă-mi amintesc bine, de la un Grünberg sau Grimberg. Vindeau cît și ce puteau: piane noi și instrumente de alamă, viori de tot felul, note. Se cereau mai mult clasicii. Bunicul proba la pianina magazinului șlagărele recent primite; la nevoie, repara și instrumente. Pianul pentru cinema "Elisabeta", de pe strada "Gîndu", el avea să-l aducă, de la Viena. La pianul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în ceașcă. Facem o pauză, cît îl caut pe Croh. Încaltea să vorbim cu cărțile pe masă. Alege tu un disc. La concerte nu mai merg. Ultima dată cînd am fost la Filarmonică, au sunat trei-patru telemobile. Mai tare ca alămurile. Cred că Tano are o problemă, anunță Șichy, ajunsă la geam. Pare a avea o problemă. Se face roată în jurul cozii, pe urmă, foarte precaut, scormone ceva în maldărul de frunze. Miss Deemple distinge ce se întîmplă. Îngroapă o nucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mult, Uniunea Sovietică a trimis ieri un ajutor medical pentru România și s-a consultat cu aliații Pactului de la Varșovia în legătură cu continuarea luptelor, dar nu a existat nici o evidență de plănuire a unei intervenții militare. Trompetele dracului, tromboanele, trîmbițele, toate alămurile alea nenorocite și soioase, se enervează Bătrînul, asta a fost trista realitate, Poștașule, zice, capitaliștii au făcut încă o dată în istorie jocul comuniștilor, și nu fiind duși în eroare cum s a încercat să se spună după aceea, ci cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dimineață, mormăie profesorul a reproș. Dumneavoastră ați fixat ora. A, da. Uitasem. Bătrînețea, bat-o vina. Așteaptă în bibliotecă pînă termin și eu tabietul de dimineață. Pe hol Lupașcu observă niște ghetuțe pentru femei. Remarcă mai ales o cataramă din alamă care, împreună cu o curelușă erau absolut inutile. Are o pițipoancă, ghiujul. Cine ar fi crezut că un om așa de sobru ca el se ține de... prostii. Gheorghe lasă intențional ușa bibliotecii deschisă spre hol și aude șușoteli, țopăituri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]