KorAP: Find »[drukola/base=alambic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...19 >

458 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907

clonele. Ce vrei mai mult? - Să supraviețuim, răspunse moale Johansson. - Păi ce, te-au speriat soldățeii împăratului? Am pierdut o bătălie și gata. Și fiindcă veni vorba de Z, oare nu acolo ar fi trebuit să fim, în loc să umblăm după alambicul ăsta? Johansson surâse trist. - Bătălia aia e pierdută. Nici tu, nici eu și nici chiar cu toții împreună nu vom putea stăvili ceea ce cred eu că a deșteptat Bella acolo. Animalele alea oribile au să ne distrugă pe toți, indiferent dacă

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
spulberase una câte una. Îi povestise mai întîi cum avusese ocazia să interogheze un trimis al Abației care veghease odată la formarea unei Planete Agricole. Mai mult de nevoie, acesta îi povestise totul despre generațiile din Satul de Clone, despre Alambicul de Dumnezei și despre destinul mesianic pe care îl avea de fiecare dată clona Sfântului Augustin. Johansson nu-și dădea seama nici acum dacă personalitatea dublă pe care se sprijinea mintea Oksanei era aceea care o făcuse să pășească spre

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
cel Nou, aveau nevoie de un mântuitor, nu în sens religios desigur, ci în acela uman al definirii unui țel. După ce cuceriseră Galaxia, clonele se treziseră fără un program, stăpânind o lume despre care nu știau mare lucru. Oksana descoperise Alambicul. Iar iscoadele lui Johansson se asigurau periodic că bucata aceea imensă de piatră este încă la locul ei. Lucrurile începuseră însă să se precipite și nu mai putea risca nimic. Avea să ia de pe Terra artefactul acela de care se

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
dădu o palmă peste frunte și fixă sub blocul imens de piatră clemele generatorului, reușind cu mare greutate să-i ajusteze câmpul de forțe așa încît sî răstoarne lin monolitul. Barna avusese dreptate. Nu mai încăpea nici o îndoială că găsiseră Alambicul. - Am putea foarte bine să plecăm chiar acum, zise Barna pe un ton meditativ. Avem ce ne-am dorit... - În nici un caz! Trebuie să aflăm cum anume a ajuns aici și poate și alte amănunte. Crezi că l-au folosit

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
Mă uit ca prostul. Nici măcar nu știu ce ar trebui să văd. Afirmația aceea conținea însă mai mult miez decât ar fi putut părea pentru un spectator străin de planurile celor doi. Oksana înțelesese încă înainte de a-l întîlni pe Johansson că Alambicul nu folosea la nimic atâta vreme cât nu găseau fie și măcar o celulă care să-i fi aparținut Sfântului Augustin cel Nou sau măcar unei clone de-ale sale. Sperau însă ca în Alambic, care fusese scăldat, teoretic, timp de generații

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
înainte de a-l întîlni pe Johansson că Alambicul nu folosea la nimic atâta vreme cât nu găseau fie și măcar o celulă care să-i fi aparținut Sfântului Augustin cel Nou sau măcar unei clone de-ale sale. Sperau însă ca în Alambic, care fusese scăldat, teoretic, timp de generații de sângele clonelor Sfântului Augustin cel Nou, să găsească măcar o singură celulă, un singur lanț ADN intact. La prima vedere însă, Alambicul părea o piatră oarecare, iar reproșul pe care Barna îl

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
măcar unei clone de-ale sale. Sperau însă ca în Alambic, care fusese scăldat, teoretic, timp de generații de sângele clonelor Sfântului Augustin cel Nou, să găsească măcar o singură celulă, un singur lanț ADN intact. La prima vedere însă, Alambicul părea o piatră oarecare, iar reproșul pe care Barna îl strigase tovarășului său părea mai îndreptățit ca niciodată. Încrederea că bolovanul acela putea să schimbe soarta clonelor și a Universului trebuia să aibă baze mistice. Trebuia să crezi în sens

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
nu păreai așa politicos. Bărbatul tăcu, înghițindu-și vorbele la vederea gestului scurt schițat de Johansson. - Noi nu suntem tâlhari. O să-ți lăsăm australul. Și nici n-o să trimitem pe cineva să-l recupereze. Luăm în schimb piatra asta mare. - Alambicul? râse bătrânul gâjâit. Vă păcăliți. Nu e bun de nimic. Nimeni n-a fost în stare să înțeleagă cum poate fi folosit. - Ce știi despre el? - L-am găsit eu însumi, la un an după ce nesăbuiții ăia au bombardat Abația

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
care stăteau grămadă pe podea. - Negai. Cred că e fiul unor clone. Barna rămase cu gura căscată. Aflaseră de la călugărul prizonier că prima generație de clone, cea din sat, menită să asigure doar dezvoltarea celui care avea să sfârșească în Alambic, era formată din indivizi programați genetic să fie sterpi. Dacă tânărul acela era într-adevăr fiul unei clone, el putea reprezenta o incertitudine pe care s-ar fi putut dovedi interesant să o urmărească până la capăt. - Și ce vrei să

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
reprezenta o incertitudine pe care s-ar fi putut dovedi interesant să o urmărească până la capăt. - Și ce vrei să facem cu el? întrebă Johansson. - Nu știu, luați-l cu voi, la urma urmei, el e cel mai legat de Alambic... Pe patul de moarte, maică-sa mi-a zis că tatăl lui s-a jertfit pentru ceea ce el credea că era binele clonelor. Am undeva sus chiar și o cămașă, cu pete de sânge vechi, pe care i-a adus

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
care i-a adus-o o femeie din Abație. Maria, parcă, o chema. Barna scutură din cap ca și cum ar fi vrut să-și reașeze gîndurile: - Stai să înțeleg. Tu susții că tânărul ăsta e fiul celui care a murit în Alambic și că, în plus, are și haine pline cu sângele tatălui său? Bătrânul încuviință. - Îți bați joc de noi? Este oare cu putință ca mintea ta perversă sa știe prea multe și să-și râdă de noi? rânji Barna care

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
uneori să-și trimită infractorii și nebunii. Alarik fusese fericit cu ea până când femeia murise, pradă unei boli despre el era convins că fusese programată genetic, de călugării augustinieni. - Nu știu la ce vă poate ajuta băiatul. Știu însă că Alambicul, Negai și cămașa aceea sunt tot ce a mai rămas din Abație. Și atunci când le veți folosi pentru a învinge definitiv Imperiul, să vă gândiți și la Alarik, ologul, și la blânda Xentya. Răzbu-nați-ne și pe noi. * * * - Dacă nu o să

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
cel Nou. Din fericire, știm amândoi că așa ceva nu se poate. Zestrea lui genetică nu mai există niciunde în Univers. Abatele clătină dezaprobator din cap. - Presupunerea asta e destul de șubredă. Sacul cu pletele Sfântului Augustin a fost distrus probabil, odată cu Alambicul, în explozia care a pârjolit Abația. Pe Planetele Agricole e greu de crezut că mai există ADN provenind de la vreuna din clone. Cu excepția Praxtorului, toate celelalte Planete Agricole erau la multe generații după aceea a însămînțării. Și totuși nu am

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
deveni lider, prin a-și conduce semenii pe calea dreaptă a credinței. L-am văzut de fiecare dată împlinind taina cea de pe urmă, jertfindu-se pentru a nu-și lăsa Dumnezeul să-și întîlnească propria nemărginire. Nu au nevoie de Alambic. Trebuie doar să-l cloneze. Le va fi conducător. Airam se trase mai aproape de Abate și-i puse ușor o mână pe creștet. - Dar te-ai gândit vreodată, Rade, că poate viziunea noastră e mărginită tocmai fiindcă ne-am petrecut

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
corp. - Priveliștea asta e mai degrabă macabră, glumi Oksana într-un târziu. - Prefer să văd în ea germenii noii noastre conduceri. - Ar fi de rău dacă ai vedea altceva. Avem profeția, știm cum trebuie să arate Mântuitorul, avem chiar și Alambicul, pentru cazul în care nu reușim de la început. Ce ne poate sta în cale? Johanson își strânse buzele într-o încercare de zâmbet, învăluind-o pe Oksana într-o privire caldă. - Sper să reușim să creăm ceva la fel de miraculos ca

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
cele două Marii și chiar el însuși observaseră la populația tribului amănunte care li se păreau cunoscute. Abatele observase că organizarea muncii în comun semăna perfect cu cea care survenea într-un sat de clone, în preajma maturării și trecerii spre Alambic. Înainte de a-și mărturisi însă bănuielile, Maria îi spusese că văzuse pe trei oameni semnul cercului. Acesta era un fel de marcă a populației de clone a Abației, un neg, o excrescență aflată în dosul urechii, care arăta ca un

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
de tipul celor care apăreau în Satul de Clone. Abatele știuse cu siguranță că vorbele lui aveau să trezească în mintea tânărului aceleași sentimente pe care Maria le născuse în sufletul lui Stin, ultima dintre clonele care se jertfiseră în Alambic. - Ești foarte viteaz, Rade. Nu mă așteptam, zise Airam, mângâind părul lung și moale al Abatelui. - Palma aceea era singura soluție. Nu ne puteam permite să răspândim virusul prin aer și să-i trezim și pe ceilalți. Trebuia să îl

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
acestui amănunt însă, trebuia să recunoască faptul că nu avea de ce să se teamă. Arca era plină de provizii, de surse energetice capabile să reziste multe milenii, de oameni hotărâți și pricepuți. Undeva, într-o încăpere sigilată, se afla și Alambicul, recuperat de pe Vechea Terra, dispozitivul de care se legau mai toate speranțele Oksanei, în cazul în care primul lor plan avea să fie un eșec. Durdrin realizase că nici identitatea lui Negai nu era tocmai un lucru public, când băiatul

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
Kyrall a realizat aici Prima Însămânțare. Xtyn nu e un produs oarecare. Dacă-l veți urmări cu atenție veți vedea că urmează tiparul mesianic pe care noi îl cunoaștem atât de bine fiindcă ne oferea nouă invariabil pe candidatul la Alambic. - Ce e ăsta? întrebă mirat N'Gai Loon. - Nu mai are nici o importanță acum, bătu Abatele în retragere. Contează doar că siguranța cu care m-am certat cu el provenea din cunoașterea profundă a felului în care va reacționa. Cunoaștem

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
pentru ai săi, și e obsedat de unicitatea vieții lui. - Dar palma? Aproape că strigă Kasser. Ăsta n-a fost risc? - Nu. Îmi picurasem în mână puțin din soluția în care, preț de atâția ani, am ascuns ultimul distilat al Alambicului. Nici eu nu știu dinainte ce o să se întîmple. În mod normal, peste doar două zile, băiatul ar trebui să aibă amintirile Sfântului Augustin cel Nou. Sângele lui Xtyn s-a amestecat însă și cu cel al quintului vostru înainte de

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
știu dinainte ce o să se întîmple. În mod normal, peste doar două zile, băiatul ar trebui să aibă amintirile Sfântului Augustin cel Nou. Sângele lui Xtyn s-a amestecat însă și cu cel al quintului vostru înainte de a pătrunde în Alambic. Cine știe ce va ieși de-aici? N'Gai Loon făcu semn quinților săi care ieșiră repede. - Uite, el a înțeles, zâmbi Abatele spre Kasser. - Și ce dacă? Eu tot nu pricep nimic, protestă Kasser. - I-am trimis pe quinți să apere

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
morții tovarășilor săi, se nărui o clipă sub povara disperării și a singurătății, își aminti de anii pustniciei din munți, de întîlnirea cu o ființă ciudată și apoi de proiectul său cel mai măreț: Abația. Planul subtil și perfid al Alambicului și al readucerii la viață a unei imense armate de atei i se devoală în toată splendoarea lui și înțelese că tot ceea ce i se întîmpla acum nu era decât izbânda unei capcane pe care Augustin Bloose o întinsese întregului

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
Vezi, Augustin! Tu de ce nu ai judecat în felul ăsta? hohoti Zuul. - Fiindcă nu am nevoie de nemurirea ta, urmă Xtyn. Toți cei din această încăpere, chiar și morții, știu că nemurirea pe care ai vrut să ne-o aducă Alambicul nu e o fericire, ci un blestem. - El a creat Alambicul? întrebă Abatele care se ridică în capul oaselor, deși era evident că numai voința sa extraordinară îi permitea o asemenea mișcare. - Da. După luni întregi de controverse, i-am

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
Zuul. - Fiindcă nu am nevoie de nemurirea ta, urmă Xtyn. Toți cei din această încăpere, chiar și morții, știu că nemurirea pe care ai vrut să ne-o aducă Alambicul nu e o fericire, ci un blestem. - El a creat Alambicul? întrebă Abatele care se ridică în capul oaselor, deși era evident că numai voința sa extraordinară îi permitea o asemenea mișcare. - Da. După luni întregi de controverse, i-am spus și eu că oamenii nu-l pot urma și nici măcar

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
spus și eu că oamenii nu-l pot urma și nici măcar înțelege, fiindcă nu sunt nemuritori, iar el mi-a zis că îi poate face să devină astfel. Trupul nostru e desigur muritor, dar el se poate copia și, cu ajutorul Alambicului, se pot rechema conștiințele și amintirile. Asta era felul de nemurire pe care Zuul îl pregătise pentru noi. Eliberați de perspectiva morții și în echilibru perfect cu resursele, am fi devenit probabil asemeni cristalului său. - Știi bine că nu, zise

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]