498 matches
-
care Luke și cu mine am fost fericiți, un an de zile. Nu vreau să fiu dezrădăcinată din locul ăsta. — Deci vrei să știi ce se va întâmpla cu mine? spune Danny. Randall se mută cu prietena lui. Îl privesc alarmată. — Te dă afară din casă? — Exact. Mi-a zis că trebuie să încep să dau și eu bani în casă, atlfel e cazul să-mi caut altă locuință. Cum să fac asta? Danny își ridică brațele, nervos. Până nu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
din cap. Știi cine sunt fetele astea? — Îhm... — Sunt fetele care ajung să plângă cu lacrimi de crocodil deasupra tortului de nuntă, pentru că sunt prea stresate ca să se bucure de petrecere! Vrei să fii și tu ca ele? Nu! zic alarmată. — Păi vezi! Firește că nu vrei! Se lasă pe spate, privindu-mă așa cum își privește clasa profesorul ai cărui elevi au înțeles în fine că doi cu doi fac patru. Rebecca, eu îți voi lua această povară de pe umeri. Voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
femei nasc copii în fiecare zi, nu? Probabil că e unul din lucrurile alea care par mai groaznice decât sunt de fapt. Cum e și examenul auto. — O, Doamne. Suze se crispează toată. Iar m-apucă. — OK! Stai așa! Extrem de alarmată, încep să scotocesc printr-o pungă de plastic. Poftim! Suze deschide ochii cu greu și rămâne mirată când scot din pungă o cutiuță elegantă în celofan. — Bex... ce faci, mi-ai luat parfum? — Cică uleiul de iasomie îți ușurează durerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
le duc pe toate înăuntru. Și dacă am făcut bine că am cumpărat un țarc pliabil. — Sunteți Becky Bloomwood? Gândurile îmi sunt întrerupte de o voce și ridic privirea către o moașă tânără care mă fixează din ușă. Da! spun alarmată. A pățit ceva Suze? — Nu, e bine, dar contracțiile s-au intensificat și așteptăm să vină anestezistul... și a zis că ar vrea să încerce... mă privește nedumerită... Asta e o canoe? O, Doamne. O, Doamne. Nici nu știu de unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
aici. — Ce contează? Nimic nu contează, ascultă-mă pe mine. Aruncă bucățelele de hârtie pe jos și eu fac eforturi să nu mă aplec imediat să culeg ce a mai rămas din ele. Becky, ai foarte mare dreptate. — Eu? spun alarmată. Ceva nu e deloc în regulă aici. Suntem prea ahtiați după lucrurile materiale. Prea obsedați de ideea de a avea succes. De bani. De ideea de a încerca să impresionăm oameni care nu vor fi impresionați niciodată, indiferent ce... Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
motivele pentru care am venit la New York a fost cel de a petrece mai mult timp cu tine. Și, poate, de a te cunoaște la fel de bine cum o cunoaște Becky pe mama ei. Arată spre mine și eu ridic privirea, alarmată. Nu mă băga și pe mine în chestia asta, te rog! — Ce pierdere cumplită de timp! Glasul i se înăsprește brusc. Nici măcar nu sunt sigur că ești în stare să ai o asemenea relație. — Ajunge! spune Elinor. Luke, mi-e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
capăt al firului. Nu-mi vine să cred că a mers! Îmi vine să mă duc să le spun la toți! — Mai bine nu! — Dar e absolut incredibil! Când te gândești că azi-noapte erai la Plaza și acum... Se oprește, alarmată. Hei, sper că nu ești tot cu rochia de mireasă! — Normal că nu! zic, chicotind. Nu sunt chiar așa tâmpită. Ne-am schimbat în avion. — Și cum a fost călătoria? — Cool de tot. Pe bune, Suze, cred că de-acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
generată de „prăpastia culturală” este o tragedie a perioadei moderne. Dar oligofrenia pedagogică, pe care noii amatori de nondirectivism ar dori-o, ar fi o criză de mari proporții ce ar antrena, probabil, distrugerea speciei umane. Scriu aceste vorbe grele alarmat și cu spaimă. În ultimii ani, mass-media aduce la cunoștința publicului că în tot mai multe școli bântuie flagelul nondirectivist și, în consecință, a apărut bestialitatea școlară (criminalitatea, chiar!). „Creierul mic și gol” aparține acelei categorii defectologice numite „imbecilitate”. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
instala în casele lor, se-ntindea cu cizmele lui și cu haina lui de piele în paturile lor moi și-și făcea nevoile în veceurile lor albe de faianță, paștele mamii lor... Fanache a fost trezit din visare de vocea alarmată a lui Gârmoci: -Treizeci ai zis? -Treizeci, tovarășe prim, așa era ordinul! -Treizeci o fi fost, da acu s-a schimbat, în telegrama asta scrie clar: treișunu. Și eu de ordinul nou ascult, asta e biblia mea, bă, tovarășe Fanache
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
la un nivel mai subtil. Mi s-a părut potrivit atunci să dau muzicii disonante, angoasate, moderne, care conduce spre acest final, un echivalent vizual pe măsură. „Oedipe din noi, auzi, dom’le!“, zumzăiau pe culoarele Ministerului Culturii voci deja alarmate de ce va să fie. „Sfinxu’ e Stalin?“ „Da’ tu de unde știi, că arogantul ăla de Șerban ține repetițiile Închise?!“ „Păi, am dat o raită la ateliere. Se cruceau și tâmplarii: o Volga pe scenă, costume de mineri, pușcării și sârmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de cortină ale covoarelor întinse pe sârmă, scuturate și lăsate, gospodărește, la aerisit în curte. S-au ascuns și au tăcut mâlc, multă vreme, cu tenacitatea copiilor care au pus la cale o șotie. Abia într-un târziu, apelurile ușor alarmate ale celor mari (ca și dorința de a-și savura succesul, reușita deplină a șotiei - rămăseseră până la urmă nedescoperiți) i-au înduplecat să iasă din ingenioasa ascunzătoare. Ca fetiță, Doina își avea sadismele ei. Odată, gest memorabil, făcut fără nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
insectelor. Aerul încins se lichefiază în tentativa de a se răci, curgând opărit în apa mării. Unul în doi Numai prin ea pot să-mi sondez toate pliurile eului. E ca și cum te-ai cufunda adânc în bulboana memoriei, ca să dezgropi alarmat câte o mică parte din comorile copilăriei. Acum știu că nu mi-am pierdut puritatea de tot: era numai ascunsă bine și, desigur, n-ar fi ieșit la suprafață fără impulsul sentimentelor ei, reflectat în sufletul meu. Fiece gest, fiece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
poate așa. Dacă se slobozește... noi... Ahaaa! Ai sfeclit-o... Cară-te! îi spune lui Cupcici. N-auzi?! Cupcici bolborosește ceva a mulțumire și pleacă grăbit, să nu se răzgândească... Ai greșit, Isaio! "Cârpă" aista... dacă, dacă vorbește?! spune Alexa alarmat. Au chiar așa prost mă crezi, Alexo? Ar trebui să-mi săruți mâinile, spune și un zâmbet cinic, drăcesc îi schimonosește gura. Au n-ați aflat ce-a pățit sărmanul Cupcici în noaptea aiasta chiar? Alexa și Negrilă îl privesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și, ca un ecou, îi răspunde alt străjer, din alt turn: "Peste tot e liniște!"... Un fluturaș de noapte a încins o nesăbuită horă aeriană în jurul unei flăcări de la o lumânare a sfeșnicului de pe masă... Bagă de seamă! strigă Ștefan alarmat întinzând mâna. Prea târziu. Aripioarele sunt scrum și trupul fluturașului se îneacă în băltița de ceară topită... "Aiasta vrea să fie un semn al Destinului?" cugetă Ștefan. Broaștele orăcăie... Voichița se strecoară ușor-ușor pe ușa de taină, pășește tiptil... E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
atinge prestigiul oricărui stat; ca atare, mă consideram onorat de această însărcinare. Dar, când mi-a precizat că voi fi singur în această acțiune diplomatică (deși la primul Raport participase o delegație de câțiva specialiști), am rămas pe gânduri, chiar alarmat. Mi s-a explicat că, din motive financiare, s-a recurs la această formulă extremă (un singur delegat) și că voi fi încadrat în schema Misiunii permanente pe un post de consilier rămas liber, în perioada respectivă, spre a mi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
întors acasă, mama lui Mircea [Eliade] cu vești proaste de rechemare în țară, cu fraze neinspirate; dar, cum spuneai tu cu o anume eleganță, puțin îmi pasă... Sub ușă, aveam cheia 1 - am găsit scrisoarea Mimi de pe întâi iunie. Pari alarmată. Dacă crezi că făcând o croazieră o poți salva pe Mimi, fă-o. L-am întrebat pe Bondy, singurul avocat pe care îl cunosc, și mi-a spus că are să vină să-mi explice altfel decât prin telefon, dar... n-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mai târziu o să fim toți în situația asta. Am auzit că în iulie vor fi mari reforme și poate că n-am să mai fiu în învățământ. Mi-am strâns niște provizii pentru eventualitatea asta. 3) În ultima scrisoare-curier pari alarmată. Fii liniștită acolo, altfel tot sacrificiul meu e inutil. Pentru luna iulie, am întrebat o pe o inspectoare generală la care fusesem pe vremuri în inspecție dacă pot face cerere pentru acte. Mă iubește mult, mă stimează mult, așa că mi-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mi-ar fi frică de un început de extravaganță, aș duce doi trandafiri roșii pe care i-aș da unei fete tinere oarecare ce s’ar găsi întâmplător în tren. [De] la gară va veni să mă ia Gaby ușor alarmată, cred, de ceea ce s’ar numi vulgar „trăsnaie“, lubie. Nu încerc să evoc ziua de aziși totuși... De dimineață tu ai plecat la coafeur (ce frumos erai coafată!) și eu am alergat prin toate magazinele pentru mănuși, porte cigarette și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
face să se comporte așa, ci și curiozitatea nestăpînită de a afla, primul, spuma de zvonuri pe care G. a cules-o trecînd prin birourile Uniunii Scriitorilor, Consiliului Culturii sau ale Comitetului Județean de Partid. Îi place să fie șocat, alarmat, uimit. E un bun conducător de panică, calitate pe care G. i-o exploatează la maximum. *Ceașca mea i s-a părut „extraordinară”. „Iată aici - mi-a arătat - o «măiastră» cum n-am mai văzut niciodată”. Nu lipseau, bineînțeles, nici
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de la o zi la alta. Încerc totuși să-mi combat neliniștile și îndoielile, care uneori se strecoară și în somn. Azi dimineață, în vis, stăteam pe platforma unui camion, abătut fiindcă am să mor. Toată ființa mea s-a trezit alarmată. În primele ore ale zilei mi-am analizat cu de amănuntul situația. Mi-am spus că trebuie să blochez porțile în fața anxietății, să astup orice fisură prin care ar putea pătrunde răul. Am destule motive să trăiesc, și-l rog
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
spre a provoca reacțiunea, fie în sensul pozitiv, adică schimbarea politicii guvernului, fie în sensul negativ, trimiterea lui în închisoare. În regimurile comuniste, orice critică, orice denunțare a unei rele stări sînt calificate: act de rebeliune. Or, Tătărăscu atrăgea atenția, alarmat, în acel memorandum, că: Starea de spirit care domnește acum în toate categoriile sociale dovedește existența, în toată țara, a unui val de nemulțumire, care, crescînd și mai mult în fiecare zi, atinge proporții îngrijorătoare. Aceasta este realitatea. Avem datoria
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
local. Nu erau decât familiile, căci cununia la biserică a “fetei decanului” și a “băiatului directorului” Întreprinderii de scule din Pașcani, putea avea urmări destul de neplăcute. Dar În Iași toată lumea proceda la fel, spre deosebire de București, unde imediat ar fi fost alarmat c.c.-ul. Deși mai fusesem În ziua respectivă de câteva ori până la local, n-am trecut de recepție. Acum impresia mea și-a tuturor a fost deosebită. Intrarea se făcea prin salonul de dans, care la capătul opus făcea
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
lungile și plăcutele noastre conversații colonelul, care fusese cîndva în fruntea celui de al 2-lea birou al Statului Major mi-a povestit, à propos de afacerea Dreyfus, că atunci cînd s-au constatat "scurgeri", iar cînd serviciile de contraspionaj, alarmate, au pornit pe pistele posibile, căpitanul Dreyfus avea la dosar o fișă defavorabilă datînd din perioada cînd se prezentase la examenul de intrare la École de Guerre. Iată ce mi-a povestit colonelul Bonnand: "Ofițerii candidați aveau de trecut o
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
vigilentă. Semnele rele se înmulțeau, ca negrii corbi ai wagnerianului Wotan. "Dansul deasupra vulcanului" era deja o realitate, iar împăratul șef de orchestră, Wilhelm, executa preludiul marocan 67. Aruncarea acestui pietroi în baltă a provocat valurile de la Algésiras și comentariile alarmate ale presei. Dar indiferenților vienezi nu le păsa, ci își continuau plimbarea între Hotelul Sacher, supravegheat de faimoasa proprietară cu trabucul în gură, înconjurată de buldogii pe care îi strunea, și patiseria Demel, unde, la ora cinci, tronau Prințesele Rosa
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
franceze! " Am făcut-o deja de mai multe ori, dar cei de la palatul Farnese parcă sînt "paralizați". Un fost președinte al consiliului este ceva "tabu", nu îndrăznim să semnalăm faptul, spre a ne plînge la Quai-d'Orsay; poate că vocea alarmată a României aliate, atît de greu încercată în prezent, va fi ascultată la Paris pînă la a provoca, conform dorinței Italiei, rechemarea lui Caillaux pe solul francez. Luînd în considerație motivele sale, am făcut demersurile necesare pe lîngă departament 142
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]