323 matches
-
tot am găsit ceva, zise domnul Martin, smârcâindu-se din nou și sculându-se din fotoliu. începuse să se miște mai lejer în pijamaua nouă. Se duse cu gesturi precise la bibliotecă. Scoase din primul sertar o foaie de hârtie albăstrie, pe care Clara desluși de departe cuvântul „Diplomă“. — Am păstrat diploma pe care ai primit-o la olimpiada de limba română, rosti el cu vocea lui dintotdeauna, care nu-i mai zgâria Clarei, pițigăiat, auzul. Vorbea din nou cu glasul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Rămăsese cu ochii în gol, cu umerii căzuți, până când privirea încețoșată, care cobora din ce în ce mai jos, observă la glezna dreaptă că i se dusese un fir la ciorap. Asta îi aduse aminte deodată de petrecerea Georgianei, de olimpiadă și de foaia albăstrie pe care o ascunsese în geanta mare din piele cafenie. Des chise geanta și despături cu înfrigurare diploma de amintirea căreia mintea ei refuzase ani de-a rândul să se anine. Diploma aceea, pe care o mână străină caligrafiase un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în bătaie de joc, ba aprinzându-l, ba stingându-l, după cum îi cășuna? Pe drumul de întoarcere spre casă, Clara observă pe geamul taxiului cum se zbenguia luna cu ea. O lună perfect rotundă și subțire ca foaia de hârtie albăstrie a diplomei din geantă, care își trăgea perfid peste față câte un nor negru străveziu prin care i se întrevedeau ba zâmbetul șiret, ba ochii mari și grei. Ba fugea în dreapta ei, ba în stânga. Parcă voia s-o învârtă pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pîn-o găsi, pipăind, dar cu toată opintirea puterilor n-o mai putu deschide. După mai multe încercări zadarnice, el începu să privească împrejuru-i și văzu în fund pe o scară, încolăcită asemenea coajei unui culbeci, {EminescuOpVII 243} o pară palid - albăstrie, ca o lumină de candelă, a cărei zare tremura pe murii negri de piatră... era cât un sâmbure de mac. El se-ntremă înc-o dată, merse pe pipăite spre pară, dar ea fugea dinainte-i. El veni pân jos la
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și așezate într-o ordine perfectă, fir lângă fir după dimensiune. Cuierele de lemn erau frumos cioplite și curbate aproape grațios. Pe masa de lemn, o masă curată fără să fie acoperită cu nimic, se afla o carte cu coperta albăstrie. Era o carte mică dar care se părea că era adesea răsfoită. O trase spre el, mări puțin flacăra lămpii și citi aproape silabisind: „Ioan Minulescu” „Poezii”. Era o carte din colecția „Cele mai frumoase poezii”. Pe moment îi fu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
el mergea cu pași din ce în ce mai repezi prin cameră scoțând frânturi de cuvinte, sau de cântec, cu intonații barbare, nedeslușite. Străinul deschise ușa spre zorii care năvăliră înăuntru învăluiți într-un nor de abur tivit cu sclipirea albăstrie a zăpezii. Se scutură ca de un fior în frigul ce-l învălui deodată din toate părțile. Parcurse repede o bucată de drum pe urma lăsată de plugul de zăpadă. Cantonul rămăsese în urmă sub străjuirea stejarilor din mica pădure
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
murmurat absent, doar așa pentru mine: „El a rămas acolo, anii i-am luat cu mine...”. Și am plecat apoi mai departe liniștit. Totuși n-am înțeles nici până acum de ce toată valea aceea se umpluse deodată de o apă albăstrie, spălăcită... Unghiul drept Culai doar o noapte ne desparte de oraș.” Cuvintele îi țâșniră aproape fără voie, speriate cumva, spuse cu o voce spartă ce se auzi până departe în liniștea marginii de pădure înțepenite sub Carul mare care parcă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
îndemânare, descoperim panorama Iașilor. E foarte frumoasă; a fost nu fără motiv comparată cu aspectul Algerului văzut din largul mării. Multele fleșe, ascuțite ca niște minarete, casele albe așezate în amfiteatru, urcând în formă de triunghi, totul, până și aburii albăstrii prin care se arată orașul moldav, justifică această apropiere. Schimbăm caii pe culmea colinei și drumul se azvârle curând în vale, trasând cotituri sinuoase precum inelele unui șarpe gigantic. Panoramele se succed și sunt admirabile în varietatea lor. Uităm pericolele
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
răspândise cu mărinimie. Le lua și le ducea în mormântul lui de zambile, trandafiri, violete și narcise. Mormântul viu întindea în zare un giulgiu minunat. Spațiul fremătă și toată zăpada se stinse; rugul aprins se preschimbă într-o nesfârșită marmură albăstrie. Luna ieși argintie din valul de lumină în care mai devreme, clară și tânără, se îneca. Crescu, mușcă din azur cu tăișul ei verzui, încovoiat și ascuțit și străluci puternic". Nu este acest răsărit de lună o minunată pagină de
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
iubit (2); limpezi (2); observație (2); oglindire (2); om (2); orizont (2); peisaj (2); personalitate (2); pierduți (2); roșii (2); țintă (2); ținti (2); urechi (2); văd (2); văzător (2); văzut (2); verzui (2); viitor (2); ager; ageri; ajutor; alb; albăstrii; albăstrui; altfel; apetit; aragaz; ardere; arhivă; ascunși; atent; aude; boldi; bolnavi; bucătărie; ca la nimeni; cal; carte; castor; cătare; ceață; cer; clar; clarvăzător; comunicare; contact virtual; credere; da; de sticlă; depărtare; deschiși; descoperi; deștept; doi ochi; dor; dorințe; dulceață; durere
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
de lângă Eminescu și Macedonski dintre poeții români, iar dintre cei străini de lângă Baudelaire și Hugo, pentru ca la glorioasa lui maturitate să se vadă înconjurat de piscuri românești ca Bacovia, Blaga, Barbu și alții, ca și de culmi europene, acestea mai albăstrii în perspectivă, ca Valéry, Esenin și Rilke. Numai relieful muntos, cu concurența lui de creste, a peisajului care îl cuprinde, îi declară adevărata altitudine." Voce critică distinctă, dialectician redutabil, garantând o durabilă și exemplară transparență de extracție maioresciană, spirit obiectiv
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
așa, țărănească și grosolană, de care râdeau vijelios. Gavrilă râdea și el, aidoma celorlalți. La urma urmei, se tot povestea chiar de dragul lui. Cu timpul, începură să se liniștească, câte unul mai și ațipi ori se holba tăcut la noaptea albăstrie. Doar focul mai trosnea, uniform... Deodată, un sunet nou se amestecă cu trosniturile focului. Un urlet prelung, parcă șoptit. De departe. Îndelung. Un sunet misterios, care parcă nici n-ar fi răsunat prin văzduh, ci cumva din pământ, prin zăpadă
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
științelor exacte potasiu natriu aluminiu fuseseră cu prisosință scoase la lumină cînd ei chiar în ajunul acelei zile se retrăseseră în vîrstă pîlpîind prin odăi cu perdelele trase clipeau către moarte și ea ca o doagă crăpată le înfoia penajul albăstriu primăvăratic al plămînilor Plumburiu se făcu cerul apoi alb cu nori tociți cenușii peste acoperișe încovoiate pe care ploaia bătea într-o cadență nemaiauzită viermi albi mici țiuiau prin aerul subțire deasupra caselor - ca bețele vătuite ale tobelor peste sat
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]
-
sens estetizant, somptuos ca la, spre exemplu, Peter Greenaway, ci într-un sens muzical, impresionist. Culoarea prezentă nu pe pînză, sau reificată în obiect, ci ca efect luminos, vivant, vibrant răspunde în ecou emoțiilor: tenta albastră a asfaltului șoselei, reflexul albăstriu al lămpii pe chipul Juliei, hîrtia albastră în care e învelită acadeaua cu care se joacă Anna cu puțin înainte de accident, reflexul apei în bazinul în care înoată Julie etc. Albastrul este nu numai culoarea melancoliei, ci și expresia unor
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
de mine, fac un pas îndărăt. Mi se face frică de ea!"... Teama pe care o inspiră acel necunoscut formidabil ce zace în spatele frunții sale vaste de femeie ambițioasă și calculată, prin fascinația stranie a ochilor ei negri, cu reflexe albăstrii, prin forța și duplicitatea ce le simți îndărătul privirii de felină mare, mereu la pândă. Este de înțeles vorba prințului de Waldeck: - Dacă această femeie nu face o revoluție, atunci nimeni nu-i în stare s-o facă... Or, totul
Portrete (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6716_a_8041]
-
În plus, Everard rămâne doar un simplu cavaler în căutare de bani și aventură, nefiind nicidecum magicianul evoluat din Furtuna. Dimensiunea mistică este preluată în roman tot de Sycorax. Producând vopseaua indigo de mulți ani, corpul vrăjitoarei devine și el albăstriu. Dintr-un simplu înveliș al sufletului și din trupul inferior al unei alterități devalorizate, el se transformă în corpul străveziu al unei creaturi angelice, total opusă, desigur, vrăjitoarei la care se referea Shakespeare când o numea "hidoasa hârcă" sau "cloanța
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
ce are pe suflet, s-o salveze în sinea lui de balele care o umpleau, de prelingerea de neîndurat a acelor zvonuri. După cinci zile (nu vorbise cu Delia și nici cu părinții ei) a sosit a doua. Pe cartonașul albăstriu era mai întâi o steluță (nu se știe de ce) și apoi: „Eu în locul dumitale aș avea mare grijă cu scara de la glasvand”. Arse și anonima aceea, și nu-i spuse nimic Deliei. Era în decembrie, cu căldura acelor luni de
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
pe unele fațade decât pe altele, așa că la margini apar mici denivelări când cuprinzi șirul de case cu privirea. Harry uită întotdeauna ceea ce-i și greu de imaginat în Florida cea atât de plată, aglomerația pestriță, înghesuiala arhitectonică bizară, dealurile albăstrii din zare, care împing în prim-plan casele cu frontoane, silindu-le să urce și să se agațe de partea de sus a străzilor, zidurile de sprijin ascuțite și pantele abrupte încununate de garduri de magnolii sau straturi de lalele
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
de erudiție indiană. Îmbătrînind, semnele senescenței îl vor copleși, devenind un bărbat „de statură medie, aproape mică și bondoacă, corpolent, cu o față blajină, rozalie, cu barbă sură, cu ochi mici, cam tulburi, dar prietenoși, care se ascundeau în spatele lentilelor albăstrii. Vocea sa era slabă și moale.” (p. 213). Mai mult, Deussen se va îngrășa pînă la a stîrni remarcile răutăcioase ale teologului Franz Overbeck, iritat de „figura umflată la dublul mărimii de odinioară” (p. 204), și va cădea victima unei
Alumnus portensis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4072_a_5397]
-
vor lepăda cu mare durere de toate acestea. Poetul își continuă mult timp vorba. Deși avea un glas puternic și deslușit, Tuz Okcean îl urmărea cu greu. Duruitul daulelor era asurzitor. Fețele dervișilor păreau, în lumina lunii, când albe, când albăstrii. De jur-împrejur, oștenii, fermecați de spectacol, băteau din palme în ritmul daulei și, strigând „uh", „uh", însoțeau urletele dansatorilor. Unii dintre derviși se rostogoleau la pâmânt și rămâneau acolo. Se târau pe jos și gemeau. Alții stăteau nemișcați și-ți
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]
-
amar ca fierea. În fața ta biet diavol, care îmi ești emul, Simții din nou în mine iscându-se acele Pliscuri de corbi și boturi hulpave de pantere Ce altădată carnea mi-o sfîșiară dur. - Era în pace cerul și marea albăstrie Dar mie-mi părea totul cernit și sângeros, Iar inima-mi de atuncea, ca într-un giulgiu gros, E-nmormântată toată-n această-alegorie. În insula ta, Venus, eu am putut găsi Doar chipul meu simbolic într-o spânzurătoare; - O, Doamne, dă-
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
din întreaga poezie a lui Philippide. Vis (a visa, visare) posedă cea mai înaltă frecvență din poezia autorului și constituie emblema acesteia; albastru apare și el obsesiv încă de la debut: visul vine pe furiș, vise-n traista lui albastră, rază albăstrie, fior albastru, albastru-i lunecos, înmărmurite valuri albăstrii, vis albastru-n barca lui de umbră. Oglinzile albastre plîng, cioburi de ger. Azurul, umerii de marmură albastră - toate în doar primele 4 poezii ale primului volum. O poezie intitulată Împăcare înregistrează
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
visa, visare) posedă cea mai înaltă frecvență din poezia autorului și constituie emblema acesteia; albastru apare și el obsesiv încă de la debut: visul vine pe furiș, vise-n traista lui albastră, rază albăstrie, fior albastru, albastru-i lunecos, înmărmurite valuri albăstrii, vis albastru-n barca lui de umbră. Oglinzile albastre plîng, cioburi de ger. Azurul, umerii de marmură albastră - toate în doar primele 4 poezii ale primului volum. O poezie intitulată Împăcare înregistrează sintagmele, lacuri de azur, pîrtii de azur, visul
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
cabluri și clești, un letcon, piulițe și lămpi. Lămpi cum nu mai văzusem: cu o încrengătură de filamente ciudate, cu socluri înalte de ebonită neagră din care ieșeau 4, 5 sau mai multe "picioare", lămpi în care luceau luminiscențe bizare, albăstrii, roz, verzui. Erau diode, heterodine, super-heterodine, încastrate într-un cadru de aluminiu pe care se înălțau alte necunoscute obiecte: condensatoare, rezistențe, transformatoare. Era, de fapt, un aparat de radio în devenire, un aparat despuiat, din care două firave fire de
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
la un monumental aparat cu pendulă (deja săltasem în copilărie), suit pe un taburet vopsit lilial în alb, înălțîndu-mă în vîrful picioarelor pirpirii, am spart mai întîi sticla groasă, șlefuită-n fațete creatoare de curcubeie neașteptate... mda... am mîngîiat țăndările albăstrii cu buzele, le-am supt pînă ce mi-am simțit gustul sîngelui pueril, neviciat de dorinți, am lins acadelele produse ad-hoc, am jubilat... Apoi s-a declanșat lupta. Tija puternică, talgerul final, blăngănitor în dreapta și în stînga, mă agasa la
Nu vă lăsați momiți de orologii (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15152_a_16477]