312 matches
-
susținută de jocul luminilor și umbrelor, de sublime imagini în clar-obscur, de focuri ieșite din farfurii cu nisip, de grupurile statuare vii ale personajelor multiplicate ( vezi Ariel&comp., amintind de măștile lui Ensor, dar cu nasuri de clowni și pielea albăstrie a Strumpfilor). Privită strict sinoptic, piesa e povestea lui Prospero, duce de Milano, mazilit de fratele său și ajuns cu fiica lui pe o insulă pustie. Grație magiei, el stăpânește stihiile naturii, viețile celor din jur și spiritele, pe Ariel
BRAINSTORMING, ÎN REGIA LUI SILVIU PURCĂRETE LA FESTIVALUL SHAKESPEARE DIN TEL AVIV de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372842_a_374171]
-
asupra creației sale” (Ispas, 2003:24). Într-o zi, a unui început de iunie, urcam pe un drum de munte, al Cibinului, când tăinuit de conifere, când binecuvântat de razele soarelui, unde poienițele erau pline cu mici plante cu floarea albăstrie înecate în firele de iarbă verde și mlădioase. O natură de basm care a dăruit din totul ei tainic inspirație românului de la munte, oferindu-i izvor nesecat de imagini împletite spre dăinuire cu imaginația și naivitatea lui. Dinspre Săliștea Sibiului
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > AICI Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 215 din 03 august 2011 Toate Articolele Autorului aici Aici, unde munții zămislesc povești cu balauri albăstrii lunecând printre cetini, aici, unde liniștea s-a logodit cu șoaptele izvoarelor și cu înaltul, am învățat că, dincolo de noi, îngerii cu ochi de lumină dănțuiesc în cuvinte, iar primăverile se caută-n flori și în coarnele cerbilor. Și tot
AICI de LEONID IACOB în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371272_a_372601]
-
semene cu Scarlet O’Hara. Veronica era o slăbănoagă. Prinzând-o de mijloc am simțit o mână de carne. Fabrica, despre care învățasem la școală că nu dă picioare, îi răpise tinerețea. Ochii încercănați erau înconjurați de o pată vânăt albăstrie. Din frumusețea ei de altădată mai rămăseseră doar buzele pe care i le-am sărutat cu ochii închiși. Tardiv sărut, căci ceea ce trebuia să fac cu mult timp în urmă, și nu făcusem din cauza emoțiilor, iată, îndrăznisem acum. Pentru câteva
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
și Veronica Micle pe sub munții înfloriți Parcă ar fi mirii lumii parcă Ar fi cerbii Cu stele în coarne parcă ar fi corăbii cu Velele în flăcări Susținând bolta lumii În vremea aceasta în semințe au loc Mari baluri Mireasma albăstrie a esenței luminează Odaia pustnicului Pe suprafața conceptelor crește Mătasea broaștei ( lumina e sentimentul soarelui frunza e sentimentul arborelui râul e sentimentul clipocitor al muntelui moartea al cui sentiment este ?) în curând drumurile se vor transforma în mari conducte iubirea
VERONICA MICLE, MIHAI EMINESCU, ION CREANGĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348853_a_350182]
-
lebădă. Ecoul lor străbate genunile. Îngândurată suplețe, « între cer și pământ / o linie viorie » (Doar cinci secunde). « Măsura timpului revărsării » - în clipa divină - marele mister al cuvintelor nenăscute. Ce dor, ce dor ne e de propriile cuvinte! De sângele lor albăstriu prelingându-se laolaltă cu lacrimile în extazul și nefericirea de a fi! Un calup uriaș de-ntuneric - cuvintele nescrise încă. Să facem lumină. Doar cuvântul răstignit de pe cruce respiră, ne înalță, dăruindu-ne mântuirea. Poetul mărturisește: “eu nu scriu poezie
RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346419_a_347748]
-
o aștepta cu nerăbdare, dar toamnei îi este într-un fel recunoscătoare, pentru izbânzile sale, mici în comparație cu ale altora, dar pentru ea foarte importante. Plutește deasupra covorului multicolor, purtată de sutele de cai putere ai locomotivei. Un firicel de apă albăstrie, străjuit de câteva sălcii tivește imaginea ce se schimbă uimitor de repede. Încearcă să se amuze punându-și singură întrebări, la care trebuie să răspundă: -Tu, Iulia Aron, ce-ți dorești cel mai mult și mai mult acum? se întreabă
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
ascult necuvântul privindu-i muțenia transmisă-ntr-un grai mie necunoscut și-ncep, pas cu pas, să descopăr sluțenia cuvântului fără sfârșit și-nceput. Nu-s somn, nici trezii, doar iluzii în piatra, ce-i simbol de veșnic cu chip albăstriu, târziu părăsesc nemișcarea-i din Hatra, tăcuta relicvă pierdută-n pustiu. *** Ciclul "Povești din veac" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: Sfinx / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1492, Anul V, 31 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
SFINX de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377040_a_378369]
-
coboară! Uriașa pană ateriză, printre copaci, la marginea unei localități. Dacă din văzduh casele și copacii li se păreau strălucitori, aici, de aproape, li se păreau deosebite, uluitoare. Străzile erau asfaltate cu pietre nestemate, trotuarele acoperite cu plăci de gresie albăstrii, aurii, cu încrustații de safire, rubine și smaralde, de-ți era teamă să pășești. Casele din marmură albă, liliachie, azurie, verzuie, cu încrustații de sidef pe la uși și ferestre, înconjurate de palmieri, cu revărsări de flori la balcoane și pe
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
toate și-atunci vom pleca și părul -migdal înflorit- ne va cerne beție de cai pe o vale de perne; din sângele crud doi lăstuni ne-or zbura. De fi-va să fim doar o noapte în pârg, cu dungi albăstrii, cercănați de tăcere, inelul tău stâng va fi câmpul cu miere, biserica mea va fi roua din târg. Și-adânc scrijelind cu ninsori în amurg, când plopii vor smulge din noi două cruci, vom pune pământul pe umeri de cuci
CA IARBA de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/378100_a_379429]
-
Mai ai pelerina aia? - Cum să nu! Hai, că-ți vin ideile! Și Norocel dădu să scoată pelerina din buzunar, însă cercurile de foc îl strângeau de mâini de parcă ar fi avut cătușe. Deși erau departe de trup, aceste cercuri albăstrii nu-i ardeau, nu-i pârjoleau, dar nu le dădeau voie să facă mișcări mai mari cu mâinile. Mâinile le puteau mișca pe lângă corp, iar cu picioarele puteau face orice mișcare pentru că cercurile erau până la brâu. - Ia uite șmecherie cu
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
august 2015. Limba română e mama cea bună Care îmi cântă de jale și dor; Vorbele ei se adună-n cunună Și înfloresc pe al țării ponor. Limba română e floarea câmpiei Roșie ca focul ori galbenă-n grâu Sau albăstrie pe marginea iei... Limba e freamăt ori șopot de râu. Limba-i miracolul ce ne-nconjoară, Muzica sferelor ce ne surâd, Limba e cântec suav de vioară Și veselia din ochii ce râd. Limba română e tulnic și bucium, Doină
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
vorbim astă limbă, ... Citește mai mult Limba română e mama cea bunăCare îmi cântă de jale și dor; Vorbele ei se adună-n cununăși înfloresc pe al țării ponor.Limba română e floarea câmpieiRoșie ca focul ori galbenă-n grâuSau albăstrie pe marginea iei...Limba e freamăt ori șopot de râu.Limba-i miracolul ce ne-nconjoară, Muzica sferelor ce ne surâd,Limba e cântec suav de vioarăși veselia din ochii ce râd.Limba română e tulnic și bucium,Doină, baladă
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
și eșarfe purpurii, Să le-mbracam în noaptea dintre gânduri... Dacă vei vrea, voi dezlega Izvoarele tăcerii Și-n vers zglobiu voi îmbrăca Cuvintele ce cad din nesfârșirea vremii... Dacă vei vrea, voi răsfoi Privirile-ți senine, Să regăsesc reflexii albăstrii, Strivite-n alba noapte printre mătăsuri fine... Dacă vei vrea, voi caută Prin inserări ce curg Petala unui zâmbet dăruit cândva, Pe clipa-ncremenita într-un aprins amurg... Dacă vei vrea, voi reclădi Castele din cuvinte Și vorbele uitate, pe rând
DACĂ VEI VREA de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375774_a_377103]
-
lege). Spiritele profunde nu au destulă finețe pentru așa ceva. Cu toate acestea, mulți au Încercat. Încă de pe când Brummell mai trăia, două condeie celebre, dar prea delicate, muiate Într-o cerneală de China cam parfumată, au conturat - pe o hârtie albăstrie cu margini argintate - câteva linii fugare, dincolo de care se Întrevedea Brummell. Era fermecător prin acea ușurătate a spiritului și prin analiza fugară a portretului. Pelham și Granby. Până la un punct, acolo era chiar Brummell, pentru că se dogmatiza dandysmul. Dar ce
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
secolul al XIII-lea), În M•gapakÌiï³stra, vv. 653-738. Moscul - care poartă câteodată mitologicul nume de gandharva - e Întâlnit și ca •kÌa (propriu-zis „antilopă”, dar și „urs”) sau rÌya, termeni glosați de lexicografia sanscrită prin nșl³ñĂo hariña¡ („antilopa cu testicule albăstrii”). Vezi discuția lui Francis Zimmermann, La jungle et le fumet des viandes. Une thème écologique dans la médecine hindoue, Gallimard - Le Seuil, Paris, 1982, pp. 97-98 n. 31-36. 146. În original katretee. 147. Despre sati, arderea văduvei (văduvelor), care diferă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
nimic. Norii trec peste câmp, zilele senine și zilele ploioase se succed în mișcarea anotimpurilor - iar semințele încolțesc în întunericul umed al pământului, dar la anul, iată câmpurile pe care grâul se leagănă ca o mare foarte verde cu luciri albăstrii, și iată mișcarea greoaie a grânelor de aur în iunie! La fel se întâmplă și cu inițierea, îndrumarea și roadele mișcării literare. Din discuții, din contactul cu oameni și fapte, încolțesc cărți, poeme, articole, ce vor îmbogăți viața noastră literară
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
luminile satului. Procurorul se trezi dimineața într-o larmă de glasuri sub fereastră. Apăruse la geam lumina zilei. Ningea sclipitor. Peste tot se așezau pașnic poduri înstelate. Roiuri de fluturi izvorau, covârșind pământul și casele care, între troiene, căpătaseră cușme albăstrii. Un copac, care abia ieri își gravase din țurțurii de gheață de pe ramuri autoportretul pe omăt, era azi înfofolit în puf. Spre cer urcau drumuri podite cu diamante. Omul legii și-aduse aminte de copilărie. Ca ș- atunci, el se
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
sur îi devenea plin de viață și fața sa căpătă alte trăsături. Aceleași, dar... mai tinere. Pielea alb-albăstrie nu mai părea a fi cea a unui mort, plină de paloare, ci însetată de viață și plină de sănătate, dar tot albăstrie. Părea chiar că oferă o ușoară strălucire. Până când ajunsese să stea față în față cu mine, se transformase într-un tânăr nu mai în vârstă decât mine. Unde ți-e calmul? Și răbdarea? Unde ți-e capul, băiete? Cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
aripa B, aproape de parter, în curtea interioară, dar nu făcu nici un fel de pagube. Helur suspină. Avionul dispăru din vedere după câteva momente. Se întoarse din nou printre nori, unde nu putea fi văzut. S-a zărit fantoma unui fulger albăstriu cum a fugit pe o latură a colegiului. Apoi a urmat unul alb, care îl străbătu din cealaltă parte. Secvența se mări și în curând întreg edificiul era fulgerat surd de șuvoaie de lumină până când acestea aproape îl acoperiră. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
măciulia de argint a bastonului. O droaie de copii lipăiau desculți în urma birjei, cerșind câțiva bănuți pentru roșcove. Cu gesturi mecanice de somnambul, grecul scotea din timp în timp, cu mâna lui fină străbătută de vinișoare, teancuri de bancnote mari, albăstrii, cu chipul filigranat al unor împărați bărboși, maiestuoși și necunoscuți, pe care le arunca în sus. Zbaterea lor de păsări rănite era urmărită până în zloata uliței, pentru a fi apoi aprig revendicate și sfârtecate de mâinile copiilor, în bucățele mici
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mi displace și mă păzește fără odihnă să nu mi se întîmple ceva. Lângă mine, pe nisip, e amorțită de oboseală. Totuși, de câte ori îmi fuge mâna în lungul corpului ei, îi tremură carnea. Și ochii ei enormi, negri cu străluciri albăstrii, mă privesc necontenit. E în stare să adoarmă cu ei deschiși, numai să mă vadă. Dar eu n-am liniște. Aplecat deasupra lor, mi se pare că au adâncuri așa de vaste, ignorate de noi amândoi, că mă cutremur. Asemenea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pași distanță. Inima i se opri, iar lumina lăsă imediat locul întunericului. 16 Când Balamber își veni în simțiri, furtuna încetase. Deschizând ochii, constată că privirea îi era încețoșată. La început, îi veni greu să limpezească imaginea fâșiilor de nori albăstrii ce alergau, pe deasupra sa, către răsărit, scăldați în lumina portocalie a unui nemaivăzut apus; sub mângâierea vântului, frunzișul primăvăratic, proaspăt, al copacilor tremura, lăsând să cadă stropi de ploaie. îl durea capul, își simțea fața arzând, dar, în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mișcare, se înecau, deși apa nu era prea adâncă. Lumina zilei se stinsese; lupta continua în confuzie, într-un peisaj de coșmar, în care fulgerele pe care cerul le descărca asupra combatanților luminau, din când în când, cu o lumină albăstrie mulțimea care, biciuită de furtună, se agita în apa clocotitoare. Ploaia se făcu grindină, fără ca din această cauză războinicii celor două părți - care, în plus, aveau zdravăn de lucru ca să-și țină sub control caii îngroziți și împiedicați de fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
măciulia de argint a bastonului. O droaie de copii lipăiau desculți în urma birjei, cerșind câțiva bănuți pentru roșcove. Cu gesturi mecanice de somnambul, grecul scotea din timp în timp, cu mâna lui fină străbătută de vinișoare, teancuri de bancnote mari, albăstrii, cu chipul filigranat al unor împărați bărboși, maiestuoși și necunoscuți, pe care le arunca în sus. Zbaterea lor de păsări rănite era urmărită până în zloata uliței, pentru a fi apoi aprig revendicate și sfârtecate de mâinile copiilor, în bucățele mici
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]