710 matches
-
luptători de pe cele două metereze coborâră în grabă, care cu bomfaiere, care cu flexuri, sau cu autogene ca să taie bucăți din el, știută fiind apetența acestui brav neam pentru obiecte strălucitoare. Doar că, la cam un metru distanță, o flacără albăstruie îi spulberă pe atacatori. Restul muțiră și priveau îngroziți ... Nici muierile nu mai chirăiau ... Din obiect se ridică un fel de lumină și văzură toți cum un om înalt, cu părul lung, cam roșcat, cu ochi albaștri de o insuportabilă
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
se aflase în sat că nu este o redută greu de cucerit și că oricând era dispusă unei tăvăleli prin pădure sau unde putea fi liniște și discreție. Maria, ca și Ana, erau în plină formare. Ambele cu ochii verzi - albăstrui, părul la fel de negru ca și la celelalte surori mai mari. Nu aveau încă un metru jumătate ca înălțime, de aceea le plăcea să poarte pantofi cu tocul un pic mai mare, să pară și ele mai înalte. Ana era un
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
gust de amandine pe buzele senzuale, cea cu ochii de cleștar în care el putea vedea zeci de lumi înfiripându-se ca și galaxiile din Haosul dintâi, și mai ales cea cu pas fin. Îi apăreau cerceii aceia cu pietre albăstrui, primiți de la bunica ei când avea un an, împreună cu inelul de logodnă cu safir. Obiecte pe care ea i le făcuse cadou singurei lor fete când aceasta pășise în clasa a noua, cu o lună înainte de a dispărea în accidentul
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
privirea din zorii zilei și adeseori nu-mi permiteam să adorm când peste întinderile nemărginite se lăsa covorul negru al nopții.Stlele și luna îți luminau șălile ondulate,liniștite ,sclipitoare. Tu,îți vedeai de drum ,fără a te tulbura cerul albăstrui,fără a te emoționa scânteierile astrelor și fără a te supăra pe numeroasele voci pe lângă cre treceai agale. Erau pe maluri nu numai tineri veseli,bine dispuși ,îmbătați de murmurele tale ,de splendoarea trupukui tău ,a unui adevărat voinic . Și
RINUL de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362918_a_364247]
-
zis, l-am simțit trecând pe deasupra caselor, fără grabă. Soarele abia apusese, inca i se mai zăreau sprâncenele la orizont. Cerul era plin de nori care se duceau la locul risipirii, unii albaștri că tunetul, unii lăptoși că spaimă, unii albăstrui spre gri. Stăteam așezat pe marginea terasei, cu cățelușă ghemuita în iarbă, la picioarele mele. La un moment dat, a trecut o învolburare, un amestec între presimțirea galaxiei și valul înspumat, doborâtor de corăbii cu pânze, între câmpul de bătălie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
zis, l-am simțit trecând pe deasupra caselor, fără grabă. Soarele abia apusese, inca i se mai zăreau sprâncenele la orizont. Cerul era plin de nori care se duceau la locul risipirii, unii albaștri că tunetul, unii lăptoși că spaimă, unii albăstrui spre gri. Stăteam așezat pe marginea terasei, cu cățelușă ghemuita în iarbă, la picioarele mele. La un moment dat, a trecut o învolburare, un amestec între presimțirea galaxiei și valul înspumat, doborâtor de corăbii cu pânze, între câmpul de bătălie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
o sută de metri și intri într-o altă lume, un fel de Valea Plângerii atemporală. O împărăție cenușie, ca o pânză pictată în nuanțe de gri, creație a unui artist deprimat. De la trotuarul înveșmântat în nuanțe întunecate, la cenușiul albăstrui al cerului... Apar clădiri construite la început de secol, aflate în paragină, fără geamuri sau ferestre, cu pereți scorojiți, din care ți se dezvăluie fără pudoare cărămida stacojie, trecută prin negura vremurilor, rămășițe de ziduri. Distruse... ca după vreun cataclism
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
de transpirație, la mașină. În acest timp, frumoasa asistentă privea peisajul; își desfăta ochii cu verdele crud al frunzelor din copaci și cu roșul-vișiniu al cireșelor, încă, neculese. Bărbatul era undeva în spatele mașinii, de unde se ridicau câteva rotocoale de fum albăstrui, semn că se delecta cu o țigară. Nu erau interesați nici cât e negru sub unghie de speța în care ei fuseseră chemați. Se prefăceau că nu văd cum mama se chinuia să aducă fata spre mașină. Cu chiu cu
PROFESIONIŞTII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366854_a_368183]
-
zis, l-am simțit trecând pe deasupra caselor, fără grabă. Soarele abia apusese, inca i se mai zăreau sprâncenele la orizont. Cerul era plin de nori care se duceau la locul risipirii, unii albaștri că tunetul, unii lăptoși că spaimă, unii albăstrui spre gri. Stăteam așezat pe marginea terasei, cu cățelușă ghemuita în iarbă, la picioarele mele. La un moment dat, a trecut o învolburare, un amestec între presimțirea galaxiei și valul înspumat, doborâtor de corăbii cu pânze, între câmpul de bătălie
GOYA de RAUL BAZ în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349479_a_350808]
-
lor, trase bine pe urechi și pe mâinile înroșite de frig, apoi o porneau iar, la goană. Din camera mea, aflată la stradă, auzeam toată noaptea pașii copiilor, care treceau spre focuri, zăpada scârțâia sub bocanci, noaptea avea o lumină albăstruie. În ziua de 23 decembrie, bunica frământa aluat de pâine. Mă așezam pe ladă, în bucătăria caldă, mâinile bunicii modelau aluatul ca pe o franzelă. Bunica tăia bucăți pe care le punea în tavă, ca să mai crească, în timp ce ochii ei
BUNĂ DIMINEAŢA LA MOŞ AJUN ! de DACINA DAN în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350281_a_351610]
-
în comert și industrie, pentru ca, datorită banilor de care dispun, industriașii să câștige în domeniul puterii politice.. Prin aceste mijloace popoarele vor fi obligate să ofere corporatiștilor dominația totală. Există, undeva pe lume, o vie frescă planetară, în care o albăstruie pâclă mărămită în cer, se răsfață peste inelul piscurilor de nepătruns, inel de logodnă între Zalmoxis și primii oameni..frescă în care mări de spice dogorâte foșnesc, din amiezi până în asfințituri, ticluind, în unduite șoptiri, legendele fără pereche ce i-
ROMÂNIA ȘI NOUA ORDINE MONDIALĂ de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350273_a_351602]
-
ieșind din adăpost) E liniște. Furtuna a trecut. Parcă nici nu a fost vreodată. Nu știu nimic de Piatră și Sfinx. Piatră: (pe la mijlocul muntelui) S-a luminat! Acum pot observa roca ce m-a agățat. E o piatră cu reflexe albăstrui. (Gândește.) E piatra lunii, da, ea este. O piatră semiprețioasă m-a agățat. Am găsit ce căutam. Sunt mulțumit. De fapt nici nu am știut ce caut, această piatră mi-a deschis ochii. (se dezleagă de piatra ce-l ținea
LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350035_a_351364]
-
lăsă sabia din mână și, ținând vulturul în cealaltă, intră pe ușa care se deschise. Acolo, la o masă supradimensionată, stătea o ființă care putea speria privirea omeneasca prin mărimea sa. Era un bărbat înalt, cu pielea cu nuanțe de albăstrui deschis spre verde. Flăcările din lampa de pe masă îi evidențiau nuanțele părului, de un albastru intens. Pielea era acoperită de solzi în zona frunții, a gâtului, la încheietura mâinilor și a picioarelor, lăsând impresia că s-ar înrudi cu vechii
VULTURUL, ANTAL ŞI ENERGIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365382_a_366711]
-
se aflase în sat că nu este o redută greu de cucerit și că oricând era dispusă unei tăvăleli prin pădure sau unde putea fi liniște și discreție. Maria, ca și Ana, erau în plină formare. Ambele cu ochii verzi - albăstrui, părul la fel de negru ca și la celelalte surori mai mari. Nu aveau încă un metru jumătate ca înălțime, de aceea le plăcea să poarte pantofi cu tocul un pic mai mare, să pară și ele mai înalte. Ana era un
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
luptători de pe cele două metereze coborâră în grabă, care cu bomfaiere, care cu flexuri sau cu autogene ca să taie bucăți din el, știută fiind apetența acestui brav neam pentru obiecte strălucitoare. Doar că, la cam un metru distanță, o flacără albăstruie îi spulberă pe atacatori. Restul muțiră și priveau îngroziți... Nici muierile nu mai chirăiau... Din obiect se ridică un fel de lumină și văzură toți cum un om înalt, cu părul lung, cam roșcat și cu ochi albaștri de o
MESAJUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1007 din 03 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352337_a_353666]
-
cuprins mijlocul cu brațul, puțin mai sprințar și parcă, mai grăbit... În cîteva minute eram în fața ușii mele, la parter. Nu-mi găseam cheile de emoție și nici nu nimeream yala cu ele... Neonul din hol se reflecta cu irizări albăstrui în părul ei de culoarea spicului de grâu. Am reușit să deschid, în sfârșit, ușa, invitând-o să-mi treacă pragul și, brusc, am luat-o în brațe și am intrat cu ea în sufragerie, unde am depus-o cu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350529_a_351858]
-
mai aduna în ea în continuare miliarde de ani. ( departe se aud clopotele unei biserici scufundate în pământ ) Ce mister are în ea ființa aceasta ? Când taie dalta în piatră, ea timp concentrat, esențializat, taie, timpul devenit ca sticla, limpede, albăstrui. Știrbește gura daltei și se face cioburi, dacă nu știi să te apropii de el. (tace un moment) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (furat de gânduri) Mda...Dacă nu, mi-aș dori să fiu poet, căci materialul cu care aș lucra nu este
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
cerul s-o-ndura, măcar, o noapte, Să-mi stingă-n ploaie-a buzelor arsură Ori arșița din trup, când vântul bate. De n-oi primi nimic, din toate cele, Tu leagă-mă pe rug și-aprinde focul! În fumul albăstrui să urc spre stele, Să-i caut veșniciei noastre - locul. George SAFIR Bacău 28 aprilie 2011 Referință Bibliografică: DOR DE ȚARĂ / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 118, Anul I, 28 aprilie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
DOR DE ŢARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 118 din 28 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350818_a_352147]
-
cuprins mijlocul cu brațul, puțin mai sprințar și parcă, mai grăbit ... În cîteva minute eram în fața ușii mele, la parter. Nu-mi găseam cheile de emoție și nici nu nimeream yala cu ele... Neonul din hol se reflecta cu irizări albăstrui în părul ei de culoarea spicului de grâu. Am reușit să deschid, în sfârșit, ușa, invitând-o să-mi treacă pragul și, brusc, am luat-o în brațe și am intrat cu ea în sufragerie, unde am depus-o cu
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355849_a_357178]
-
Mușcă puțin dintr-o parte a lui, apoi se apucă să-l decojească. După ce termină îl înfulecă grăbit, iar când să se așeze mai comod observă o femeie cum cercetează atent o pereche de cerceii din sârmă, cu o bilă albăstruie, micuță, de calcedonie, în mijloc. Ahmed știa că trebuie să facă prima mișcare doar în momentul în care femeia avea de gând să plece, așa că așteptă, străduindu-se să pară indiferent. - Cu cât dai cerceii aceștia? întrebă femeia întorcându-se
BELAY, REGELE MAIMUŢĂ de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/355994_a_357323]
-
de transpirație, la mașină. În acest timp, frumoasa asistentă privea peisajul; își desfăta ochii cu verdele crud al frunzelor din copaci și cu roșul-vișiniu al cireșelor, încă, neculese. Bărbatul era undeva în spatele mașinii, de unde se ridicau câteva rotocoale de fum albăstrui, semn că se delecta cu o țigară. Nu erau interesați nici cât e negru sub unghie de speța în care ei fuseseră chemați. Se prefăceau că nu văd cum mama se chinuia să aducă fata spre mașină. Cu chiu cu
PROFESIONIŞTII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357014_a_358343]
-
trup cu mult mai viguros. Pantalonii, și ei prea largi, sunt susținuți cu o curea înnegrită de timp, lată de trei degete, având o cataramă în formă de pajură bicefală, turnată din alamă, și două rânduri de perforații. Postavul lor albăstrui e ros în dreptul genunchilor până la urzeală. Are picioarele vârâte în saboți de lemn, ale căror fețe sunt prinse de talpă cu niște cuie mari, înflorate la capăt, din bronz. Îl așteaptă pe vechiul său prieten, Sibla, frizerul. E clientul lui
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
folosit. Așezându-se pe taburet, moșu Klesch rostea de fiecare dată: „Tuns și frezat cu cărare la dreapta.” Frizerul își scotea instrumentele dintr-o tașcă de piele scorojită cu încuietori galbene, își potrivea ochelarii rotunzi pe nasul împânzit de vinișoare albăstrui, alegea o oglindă cu mâner și ramă albă de lemn, aducând-o cu un gest aproape grațios în dreptul obrazului clientului său. Îi ridica o șuviță de păr cu două degete și întreba: „Scurtăm?” Moșu’ Klesch cumpănea câteva clipe, contemplându-se
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
căldură decât în putoarea aia. Da’ fără femei la cajă. Atunci să te iei și să pleci. Unde vezi cu ochii! Skerla, el a venit cu ideea. Auzi! Femei în laminor!... Puah!” Moșu’ Sibla s-a agitat pe scaun. Vinișoare albăstrui i se iviseră și în rumeneala obrajilor. „Lungești vorba, Klesch, îi tot dai cu laminorul tău.” Bătrânul maistru își încruntase sprânceana stângă. „Parcă ziceai că vrei amănunte, Sibla!” rostise nemulțumit. „Nu amănuntele astea, Klesch. Amănuntele cu Petrescu. Și dacă vorbești
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
dublă față de una obișnuită. Unde mergea sau ce făcea, în jurul lui se afla întotdeauna un nor de fum. Tutunul era de calitate, avea un prieten vechi la București care i-l facea rost de la niște cubanezi. Un fum gros și albăstrui plutea acum în toată încăperea chilerului. Degeaba ținea ușa deschisă, fumul nu ieșea afară. Se încăpățâna să se încolăcească în jurul lui, așteptând parcă să se înfrățească cu celălalt, care ieșea cald din plămânii ce se auzeau de la poarta cum horcăie
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]