9,537 matches
-
de sălciile ce mă plâng,/ de râul ce se aruncă în lac,/ unde plutește umbra mea/ mână în mână cu imaginea ei în apă?/ Cui îi pasă de cerul fierbinte/ cu șuvițe cărunte/rămas de la norii ce nu mai suportă albastrul? Atâtea întrebări îmi rămân.../la care universul răspunde mereu/ cu marea lui muțenie! (Cui îi pasă? ). Adevărata poezie, dincoace și dincolo de orice retorică, ne pune față-n față cu semnificația profundă a realului, altfel spus cu necontenita, ne-înțeleasa împletire
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
cum curge dinspre azi spre mâine și-ai să-mi șoptești dacă nu ești cu mine nu exiști dare eu sunt aici captivă într-o imagine a iubirii stăpână peste morgane cu umbra-n asfințire răstorn o ultimă sclipire de albastru peste ea pasărea albă pasărea pasăre suflet să n-o inspire pământul mai simte încă amețeala azurului prin aripi cu amintiri frământate atâta de puțin a mai rămas din zare ... Citește mai mult Când ochiul își suie oglinda către ceram
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
de salciile ce mă plâng, de răul ce se aruncă în lac, unde plutește umbră mea mâna în mână cu imaginea ei în apă? Cui îi pasă de cerul fierbinte cu șuvițe cărunte rămas de la norii ce nu mai suportă albastrul? Citește mai mult A CHI IMPORTAA chi importă l’apprensionee la mestizia delle stelle che calano în me ? A chi importă le salici che mi rimpiangono,îl fiume che și getta nel lago,dove galleggia la mia ombraabbracciata alla sua
VIORELA CODREANU TIRON [Corola-blog/BlogPost/380687_a_382016]
-
Cui îi pasă de salciile ce mă plâng,de răul ce se aruncă în lac,unde plutește umbră meamână în mână cu imaginea ei în apă?Cui îi pasă de cerul fierbintecu șuvițe cărunterămas de la norii ce nu mai suportă albastrul?...
VIORELA CODREANU TIRON [Corola-blog/BlogPost/380687_a_382016]
-
E ca și cum timpul ți-a fost dat pentru a-i fi pilot de încercare precum pe o formulă greu de transpus pe de rostul căutării care să aducă după sine (re)găsirea. „Cum să fac”: „În ochi/ fulgerele/ în față/ albastru de cer// Din cartea veche/ scoate/ lanțul de cuvinte// În mașina asupritoare/ istorie de scrum// În venele mela/ nici sânge nici apă// Ce caută/ acea adiere de primăvară/ cu înnourarea/ feței mele// ce poartă/ amintirile arse/ de timp// ce mă
DANIEL MARIAN DESPRE DRITA N. BINAJ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380675_a_382004]
-
cu ardoare, Să las doar primăvara să se vadă, Că dintre noi, ni s-a rodit o floare ? Vrei să-ți fiu soț plimbărilor sub astru? Vrei să-ți fiu lotru când apari pe cale ? Sau vrei să fiu eterul din albastru, Cu mine să vibrezi în saturnale ? Dac-aș fi toate, cine să ne-oprească Să ne încununăm cu fericire ? Nici zodiile nu pot să se-amăgească, Ciuntindu-ne povestea de iubire. *** Referință Bibliografică: Vrei să-ți fiu ... Ovidiu Oana Pârâu
VREI SĂ-ŢI FIU ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380696_a_382025]
-
mare”; „...regret / timpul pierdut / făr’ de-nceput!”; „...iubesc / făr’ să cerșesc / Raiul ceresc”; „...scriu / cioplind la sicriu / pe maluri de Jiu”; „...șlefuiesc / Cuvinte / pentru lucruri sfinte”; „...mă-nchin / momentului în care a încremenit veșnicia / într-un amestec de verde și albastru / eu rămân un sihastru”. Dincolo de tonul persiflant, ironic, vehement, a se observa dimensiunea spirituală, căutarea, ca o promisiune de sărut) a Dumnezeului din sine, chiar dacă acest lucru e intim și autorul nu dorește să vorbească despre el, fiindcă fac parte
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
în neștire,/ Iar ceasul ca o ironie,/ Pesemne,/ Sună întotdeauna/ Cu un sfert de timp/ Mai devreme... (Ironie). Alteori, poeta simte înfrigurarea umblând prin labirintul singurătății. “Vor trece primaveri și multe toamne/ Pe sub colindul meu din labirint/ În așteptarea prințului Albastru/ Pe calu-i cu căpestre de argint”. (Prins în labirint) Poeta dă dovadă de mult bun simt în logodirea cuvintelor în imagini încărcate de prospețime. În fața dușmanilor ca niște haite de lupi care vor s-o sfâșie, se roagă smerit
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
-mi crească aripi spre soare să mă-nalț cu ciocârlia. Și să mă ierți pentru c-am strâns sub pleoape cu sârg toți norii toamnei până când ... Citește mai mult Vin astăzi, Doamne, să îți cer iertarecă am iubit prea mult albastrul cerși-am îndrăznit să îmi ridic privireacrezând că, încă, dreptul am să sper.Îți cer iertare de-am greșit cu faptacând am trăit prin munți de unul singurși-am haiducit cu șoimii și cu cerbiidin iarnă pân’a dat stejaru-n mugur
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
PUNCTELE DE SUSPENSIE Printre cuvinte și lacrimi atârnate, printre vise și respirații, printre așteptări, șoapte sau regrete, printre jocuri de umbre și suspine adânci, puncte, puncte, puncte... În căutarea ta, suspendate puncte, de la un rând la altul, în colțuri de albastru, asemeni firelor de păianjen, atârnă-n albul foii, prevestindu-i soarta. Puncte, puncte, puncte... Ghidate de instincte, adunate sinistru, ca boldurile se-agață de pieptul cuvintelor. Închizi ochii... Respiri adânc... Le simți peste tot prelungirea haotică, străpungerea vieții... Pe acoperișurile
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
într-un careu de blocuri au, slobozite de flerul unui poet, mersul lor înalt: "Și sufletul meu aprinse o țigare, la focul luceafărului scăpărat în bolți." O cabală pentru București, pentru plimbările în Cișmigiu și pentru reculegerile cu ochii în albastru. Dacă am avea un imn, care n-ar fi, ca aiurea, pe muzică de Strauss, ar trebui să-nceapă așa: Uitați-vă și-n sus, nițeluș, la cer...". Cerul unui oraș care poate tot, și-n care nici o declarație de
Într-un colț de țară veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10228_a_11553]
-
Când ceasul din turn Își face rondul de noapte În sufletul meu. Eu locuiesc Într-un ceasornic - mi-am spus -, strigătele oaselor aleargă toată noaptea prin mine. Uneori deslușesc printre ele glasurile mamei care mă cheamă din depărtarea grădinii, din albastru. Ale mamei, care Îmi leagă rănile cu mângâierile ei, care mă ceartă cu lacrima. Cineva a pus cu siguranță ochii pe mine. Roțile din cer ale ceasului mă urmăresc cu scrâșnetul lor de fier, cu strigătul oaselor. Cu soldații Întunericului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
mormântul mezinului familiei Eminescu, Matei Eminescu, căpitan și erou În Războiul de Independență 187778, care a sfârșit ca subprefect de Bistrița. Mormântul Îngrijit de elevii liceului, mai sus amintit, era Împresurat cu flori În culorile drapelului României (roșu, galben și albastru). Am făcut multe poze la acest mormânt, pe care, Împreună cu profesorul, le-am trimis colonelului Gheorghe Eminescu, fiul lui Matei și ultimul nepot de frate, pe linie bărbătească, al poetului, care trăia În București. Colonelul Gheorghe Eminescu a scris o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
devine cunoscut. Rugăciunea creștinului ortodox „precum În cer așa și pre pământ” Începe să prindă contur În Înțelegerea noastră. PICCOLO ARLECCHINO În urma ta... cioburi de gheață mă plouă cu emoții, când dulci, ca sudul din Apa Lunii, când misterioase, ca albastrul Apei lui Neptun! mă zăresc șerpuind o accentuare de dor... Îți strâng urmele Într-un buchet tomnatic, pe care-l uit la fereastra trenului Orient Express. mă vând unei vieți care mai are doar o monedă În buzunar... și pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
fost luat vântul. Timp de zece ani, zece luni și șase zile nu am simțit nici măcar o dată suflarea vântului pe piele. Nu știau că îl iubesc la nebunie, alfel mi-ar fi luat și cuvântul. Mistralul care dă cerului acest albastru intens și orgolios, cu, cât vezi cu ochii, albul măslinilor ca un sex de femeie stropit cu spermă, mistralul zguduind sub el pământul, biciuind apele Ronului și culcând la pământ chiparoșii, mistralul nebun și dezlănțuit care-mi mângâia obrajii, și
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
din piciorul scurt în piept, ca un fel de înțepătură. Stătea foarte drept, cu mâinile sprijinite pe baston, cu buzele strânse. Mi s-a părut că ochii lui aveau o culoare spălăcită, așa cum au adesea oamenii în vârstă, ceva între albastru și gri. Apoi focul din privire i s-a stins și s-a supus cu o curtoazie perfectă, dar total indiferentă, formalităților de intrare. Fratele Pierre-Paul i-a scris numele în registru, Donatien Alphonse François de Sade, și a înregistrat
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
din frunzare Vocea îngerului Papagalul Un buchet de cuvinte O poveste de demult de aici începe tinere domn ținutul translucid al neantului la început n-a fost cuvântul ci visul și somnul și marea ce s-a retras furioasă în albastru sângele tău luna trece atunci cu o femeie neagră în brațe peste o punte subțire în hau În ungherele netrebniciei noastre se sapă din greu cu mâhnire cu furie se sapă o adâncă întunecată crevasa așteptat sunt să spintec beznă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
negre putrezind ușa de la intrare Ce ne pregătește negresa acesta săpunindu-ne de zor în leșia întunecată că și când ar vrea să ne curețe barbă cu briciul bunicului mort în copilărie în jur întunericul se înmulțește că lintița în albastrul ochilor noștri se ivește deodată un zeu cu arcul întins și noi stăm ascultând vântul ce freamătă cum împrăștie zvonuri și cântece în ramurile arborelui nostru genealogic Arborele genealogic Flautul Fluturele negru Credeam că am văzut tot Foșnesc bancnotele între
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
sale de istorie literară (dar și în Enigma Otiliei sînt, totuși, 16 atestări). E. Lovinescu, în Istoria literaturii române contemporane, folosește doar de două ori adverbul comparativ precum și de 6 ori locuțiunea precum și. La Ion Minulescu, în Roșu, galben și albastru, cuvîntul precum apare o singură dată, cu valoare finală atipică: "precum să se știe că romul e mai ieftin decît coniacul"; în Corigent la limba română, nu are nici o atestare. Acest tablou se poate rezuma în cîteva cuvinte: precum era
Precum by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10577_a_11902]
-
la un efect cathartic. Visează cu ochii deschiși: "Sînt aruncat într-o halucinantă lume dispărută, populată de fantasme". Dacă femeile din preajmă îl dezamăgesc (mostre: "femeia, de o frumusețe periferică, fardată violent, își potrivește buclele - brățări, inele, unghiile vopsite în albastru. Limbaj argotic, dacă nu vulgar"; " Femeile au abordat toalete de sezon, își plimbă tinerețea pe tocuri prea subțiri, se simte șla unele din eleț recenta debarcare în urbanitate"), nimic nu-l oprește a se deda unor adorații fantomale: "Michel către
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
din frunzare Vocea îngerului Papagalul Un buchet de cuvinte O poveste de demult de aici începe tinere domn ținutul translucid al neantului la început n-a fost cuvântul ci visul și somnul și marea ce s-a retras furioasă în albastru sângele tău luna trece atunci cu o femeie neagră în brațe peste o punte subțire în hau În ungherele netrebniciei noastre se sapă din greu cu mâhnire cu furie se sapă o adâncă întunecată crevasa așteptat sunt să spintec beznă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
negre putrezind ușa de la intrare Ce ne pregătește negresa acesta săpunindu-ne de zor în leșia întunecată că și când ar vrea să ne curețe barbă cu briciul bunicului mort în copilărie în jur întunericul se înmulțește că lintița în albastrul ochilor noștri se ivește deodată un zeu cu arcul întins și noi stăm ascultând vântul ce freamătă cum împrăștie zvonuri și cântece în ramurile arborelui nostru genealogic Arborele genealogic Flautul Fluturele negru Credeam că am văzut tot Foșnesc bancnotele între
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
despre viață Janush: nu corespunde cu ce știe lumea Janush: Ce înțeleg eu e unic Janush: Ce îmi doresc e unic și irepetabil Janush: Azi o femeie cu picioare excesiv de lungi Janush: ieri o călătorie în junglă. Janush: Un porche albastru care să nu polueze Janush: cu sistem imunitar inclus Janush: & o scrisoare de răspuns Janush: în care să mi se spună precis Janush: tot ce nu știu eu despre mine (din volumul în curs de apariție la Ed. Cartea Românească
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Journalistic/10019_a_11344]
-
filme am câștigat patru locuri întâi și un loc doi la diverse concursuri naționale pentru amatori. Negăsind sprijin pentru continuarea proiectelor în domeniul filmului, am trecut la fotografie.“ De la o carte În 1989 a citit cartea lui Viorel Sălăgean „Meridianul Albastru“. Într-un capitol de 50 de pagini, a făcut cunoștință cu iurtele, kumâsul, deșertul Gobi și cu ospitalitatea mongolilor. A rămas fascinat. Fiind și o țară mai puțin cunoscută, dar ceva mai ușor de abordat pentru o primă expediție, patria
Agenda2003-32-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281353_a_282682]
-
Una dintre acestea vine din partea salonului „Gabriela“ (strada Proclamația de la Timișoara nr. 5), care, începând din această lună, a pus în vânzare, în premieră, costume pentru miri marca „Lorenzo Uomo“, import Ungaria, mărimi de la 46 la 52, culori negru, gri, albastru și verde închis, la prețuri cuprinse între 5 500 000 și 7600000 de lei (cu sau fără vestă și lavalieră). Viitoarele mirese pot închiria de aici rochii (cu trenă) din satin, cu dantelă și mărgele aplicate, marca „Eddy K. “, import
Agenda2003-34-03-18 () [Corola-journal/Journalistic/281374_a_282703]