3,029 matches
-
lift, cu maica-sa, cu taica-sau și cu un vecin. Tăcere politicoasa. La un moment dat, ăsta micu’ strâmba din nas și întreabă în gura mare “Ba, care s-a bășit aici?”. Părinții s-au înverzit, vecinul s-a albit. A coborât la următorul etaj, iar nemernicul mic și-a continuat călătoria cu liftul în pumnii lui taica-sau.
Porcul ramas fara capra si falsii invalizi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20667_a_21992]
-
acest “altceva” vom vorbi astăzi. Care “altceva” - știe toată lumea - înseamnă tot ce ține de confortul unui cămin: de la cratițe la draperii, de la faianțe la mașini de spălat, de la covoare la lenjerii, de la căzi la mobile. Câte femei n-ați văzut albindu-se de emoție în fața perdelei perfecte, bâlbâindu-se în fața cuierului viselor lor, aproape lăcrimând în fața vasului de WC mult căutat sau cu genunchii moi și tremurând la modul vizibil, în fața Mobilei de Bucătărie cu M mare și B mare (echivalent
De la Făt-Frumos la mobile by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20847_a_22172]
-
mult de aci se duce. Fata prea des pe ea atât de sigură, Atunci fu atât de decimat nesigură, Deodată ochii i-au venit peste cap, Și fără pre-cuvinte pe loc a leșinat.. A fost internată fata căci s-a albit, Aflând al 'nost' s-a și dus la doftorit, Încerca săracul fata să-și îmbuneze, Însă nu mai era pe ale ei metereze.. La început mai avea puțină cunoștință, Dar când tatăl ei și-a făcut ei căință, Fata i-
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384130_a_385459]
-
oameni de litere, atât de timid și oarecum rușinat de vastele lor cunoștințe în domeniu, încât nu cred că aș fi făcut față. Ascultasem atent multe intervenții înainte de a intra în sală, ale celor cinci scriitori ajunși la vârsta părului albit de timp și ale celorlalți, adică cei doi ai „noștri”, ai taberei, la care mi s-a părut că aș fi șchiopătat dacă mi-aș fi permis participarea. Ei erau familiarizați cu nume și titluri de cărți, erau obișnuiți cu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384068_a_385397]
-
aproape imediat după domnul Ioan Grămadă, cel sosit primul ca un cunoscător al locului și al mai multor persoane din grupul nostru. Purta o servietă ce nu părea deloc ușoară. M-a impresionat, mai întâi, prin aspectul general, prin părul albit în aceeași măsură și la tâmplă și la barbă ori mustață. Părea obosit și frământat de o mulțime de gânduri. Analizându-l cu privirea am exclamat în gând: „Doamne, ce bărbat frumos a fost la tinerețe! Iată-l ușor adus
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384068_a_385397]
-
afla Prin degete, pe marginile firii, Cu ochi de răsărit de n-ai veghea Tactil, geometriile gândirii Și cât aș fi-n tăceri de neînvins, Cât aș ofta, dacă-n oricare stare Nu Te-aș simți motivul meu de vis, Albit de dor ca mările de sare! Știu, ai să spui că mă copilăresc Și cât nu-i bună dependența-aceasta; Din mine patru zări de aripi cresc Și-n limba Lunii m-a cântat Măiastra... Să-ți dau naiv, ciudat
PRIN LUMI... de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384293_a_385622]
-
ploaie peste amintiri Vestalele aprind focuri-n închipuiri Prind clipe fugare în tainică chemare Suspinul ploii cu mâini mângâietoare Vin gândurile ploii ce se-ascund în scrin În giulgiul clipei moarte și-a florile de crin Re-nvie același dor albit-n clipă de mprumut .. Ploaia biciuie sufletul pe drumul străbătut Vântul biciuie ierburi ..ce se-ncolăcesc, Ca șerpii de picioare...se zvârcolesc! În fulgere de lumină și vântul plângea Ploaie aleargă și merg la braț cu ea! Ploaia cântă... și-
SUSPINUL PLOII de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383673_a_385002]
-
rictus stropi rubinii ce îl transformă-n zâmbet iar mâinile roiesc în cercul unui zbor viu ce se adună se întinde să tot dea să tot ia să primească și-atât este de cald că dintr-o dată în cimitirul ce albește sub ploaia petalelor de vișin veșnicia își dă obștescul sfărșit. Referință Bibliografică: SFÂRȘITUL VEȘNICIEI / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2349, Anul VII, 06 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
SFÂRŞITUL VEŞNICIEI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383676_a_385005]
-
Dar l-au trimis înapoi... îmi spunea, El pregătise cu desfătare: Prinderea vânatului urmărea. Melancolic pășește, pușca și-o vinde, Printre lacrimi mângâie câinele iubit, Că nici nu știe câte ierni va mai prinde, Anii de pe umeri, părul i-au albit! Referință Bibliografică: Bătrânul vânător / Deogratia Artangel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1876, Anul VI, 19 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Deogratia Artangel : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
BĂTRÂNUL VÂNĂTOR de DEOGRATIA ARTANGEL în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380234_a_381563]
-
Mai bine sau mai rău. Nicidecum bine sau rău. Unii își fac concediul la Miami alții la coada cratiței că acum se ieftinesc legumele și e timpul să punem murături. Unii văd răsăritul soarelui între creste muntoase de pe o pajiște albită de narcise alții de la fereastră dacă au avantajul unui apartament la etajul 45 sau mai sus pe malul Hudsonului. Cel mai frumos răsărit de soare este însă pe mare unde noaptea orizontul este numai și numai stele pe un fundal
NIMIC NU-I NOU SUB SOARE! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380220_a_381549]
-
în mine,Dragul de tine-i dezgheață.... V. CRĂCIUNUL STINS, de Maria Cristina Pârvu, publicat în Ediția nr. 2129 din 29 octombrie 2016. Crăciunul stins Cristina Pârvu Crăciunul se-apropie grăbit, Sufletu-mi e deja-nghetat. Și părul parcă mi-a albit, De când, tu, mama, ai plecat. Nu-i zi să nu-ți vorbesc, măicuța, Să-ți spun ce simt sau ce gândesc. Încă mai sunt a ta fetiță, Chiar de-n veci, nu te mai zăresc. Te simt cu mine pretutindeni
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
n-o să-ți ia în veci locul. Cu toții-așteaptă iar Crăciunul, Pentru mine-i mai grea durerea. De-acum sărbătorești cu bunul, ... Citește mai mult Crăciunul stinsCristina PârvuCrăciunul se-apropie grăbit,Sufletu-mi e deja-nghetat.Și părul parcă mi-a albit,De când, tu, mama, ai plecat.Nu-i zi să nu-ți vorbesc, măicuța,Să-ți spun ce simt sau ce gândesc.Încă mai sunt a ta fetiță,Chiar de-n veci, nu te mai zăresc.Te simt cu mine pretutindeni
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
vară nu-i uitată Oricâte păcate ar ispăși cei ce în toamnă sunt rămași. Copacii plâng cu lacrimi ruginii De frunze moarte ce cad în unduiri Schimbând natura în mizere nebunii Ce din această vară dețin doar amintiri. Munții se albesc în vârf ușor Zăpadă fină de toamnă timpurie Iar frigul se scoboară binișor Zădărnicind orice sentiment de bucurie. ....................... E trist că inima îmi plânge După soare, căldură și nisip În timp ce starea asta se răsfrânge Neputând-o învinge sub niciun chip
RUGĂCIUNE PENTRU O TOAMNĂ NEDORITĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378197_a_379526]
-
știu dacă este bine sau rău ce se face, mă interesează un singur lucru, și anume ce a spus colegul meu Ion Marin, cu care, în această privință, mă aflu într-un consens total”. Dovada se făcuse. Darie s-a albit, apoi s-a ridicat după o vreme înfrânt, aplecat de umeri, cum și era de fel, și a vrut să se îndrepte spre birou, dar noi l-am condus, cu bâte, cum a și spus în emisiune cel care produsese
CÂTEVA PRECIZĂRI LA ”ADEVĂRUL SCÂNTEII” 1 [Corola-blog/BlogPost/93723_a_95015]
-
TIMPUL EFEMER Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1647 din 05 iulie 2015 Toate Articolele Autorului În prezența ta au roșit garoafe, Timpul efemer s-a prins de un snop Clipele rebele au pus de agape, Mărăcini tufliți au albit pe loc... Pietrele-au strivit toată așteptarea Pașii rătăciți s-au oprit în drum, Pânza de păianjen a furat uitarea Mâini în căutare și-o dâră de fum... Geamul s-a crăpat ușor în lumină, Când visam albastru și ciopleam
TIMPUL EFEMER de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377125_a_378454]
-
au crescut, Îmi amintesc viața frumoasă Și tinerețea ce-a trecut. De viață eu sunt mulțumită Și sufletul mi-e liniștit, Căci am trăit-o fericită Alături de omul iubit. Eu voi intra curând în iarnă, Ca neaua părul mi-a albit, Dar inima nu vrea să-aștearnă, Nici o poveste,nici un mit. Pe un covor de frunze moarte, Eu pașii încet spre tine-ndrept. Acuma Domnul va socoate, Când mă vei ține iar la piept. Va fi la fel, va fi mai bine
MEDITAȚIE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382251_a_383580]
-
E un memento care ne îndeamnă să conștientizăm condiția noastră trecătoare pe acest pământ, în care orgoliile și egoismul steril, dorința de glorie și de putere ne umbresc bucuriile, încât uităm că toți ne vom pierde cândva în anonimatul veșniciei: „Albit de-aritmice coșmaruri,/ inventezi universuri paralele/ în care te înscăunezi/ cu focul încrederii/ sau abdici/ înainte de a deveni/ un zero absolut” (Ofrandă). Incertitudinea destinului și enigma sfârșitului care ne înghite sunt metaforice concluzii filozofice topite în versuri de răscolitoare vibrație
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
sovietic invocat, mă proiectam într-un nenumit Rastignac sfidând Parisul (A nous deux, maintenant!), cu lumea "așternută la picioare": Douăzeci de ani ai, numai douăzeci! Vezi, în depărtare zarea se-ncovoaie, Luna-ți împlinește pașii pe poteci ca-n făgașuri stropii albi de ploaie. Iarba sub călcâie freamătă supus, luminos e aerul și tare, drumul ca un far a izbucnit în sus așternându-ți lumea la picioare. Versuri dictate de obediență se pot găsi în mare număr în poemele mele și ale
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
ruinele antice, le vom reconstitui spiritul nu printr-un epigonism involuntar parodic, ci prin investițiile noastre imaginative, prin "aventuri interioare" mai importante decât excursiile turistice, printr-o reflecție mai consistentă decât o reflectare fidelă (de altfel, imposibilă). Printre statuile ciobite, albite de ploile și vânturile mileniilor, printre coloanele prăbușite ale Parthenonului există locuri, spații, momente speciale și durate de intensitate pentru acele temple pe care "ni le construim singuri". Elada, ca și Spania lui Don Quijote, nu se trăiesc prin procură; nici
Melancolii eline by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8491_a_9816]
-
au echivalat lucrările de refacere a conacului ei din Normandia cu un milion de euro, deși, după cum s-a dovedit, banii investiți nu se ridicau decât la vreo treime. Mai mult, naiva Sagan a fost folosită de "petroliști" pentru a albi alte câteva sute de mii de euro... Statul francez i-a pus sechestru pe drepturile de autor, astfel încât tot ceea ce se câștigă în clipa de față din vânzarea cărților sale merge direct la fisc. Femeia care scria cecurile cu viteza
Vă place Sagan? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8526_a_9851]
-
eu, deodată, foarte bătrân... * 17 octombrie 1957. Am suferit cu Frédéric și cu doamna Arnoux la sfârșitul Educației sentimentale. Ce ciudat, era ora 3 noaptea, și, de emoția despărțirii lor, sfâșitoare regăsiră și despărțire în pragul bătrâneții, când doamna Arnoux, albise - parcă mi-a venit să plâng, inima s-a umplut de un sentiment dureros - ce trist este totul, ce tristă și absurdă-i viața! în acest timp, îl admiram cu luciditate pe Flaubert. Sfârșitul, într-adevăr, este admirabil. După seria
Cabina de machiaj by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8556_a_9881]
-
cauză va deveni loc comun al literaturii noastre, însă Alecu Russo l-a formulat cel dintîi. "Părul, cu locul bătut pinpregiurul de vitele satului lui, ce singure astăzi mai țin divan; curtea boierească, opcină strămoșească ce nu se mai află, albind pe troscotul verde al ogrăzii mari, mari și întinsă; livada din dosul curței, biserica cu ținterimul pestriț de iarbă lungă, de sulfină aurită și de cruci negre; cumpăna fîntînei de la poartă, aninată pe răchita crengoasă; toate trec dinaintea mea, vii
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
ori de a primi sfârșitul cerut de ea cerului, dacă s-ar fi dovedit infidelă. Tocmai atunci Marion se pregătea de bal și îmbrăca, ajutată de cameristă, o rochie albă, ușoară. Auzind bătăi în ușa de la intrare, fața i se albi de spaimă. Camerista se duse să deschidă și veni cu vestea că afară așteaptă un tânăr înalt, îmbrăcat ca în Highlands. Își auzi stăpâna abia murmurând: William Ross. Apoi Marion, cu o lumânare în mână, se îndreptă, la rându-i
William Ross - iubirea ca fataliate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6918_a_8243]
-
autotren și un autoturism, iar o persoană a fost rănită. Circulația a fost deviată între km 24 și 27, prin București. Și în județul Ialomița, traficul rutier a fost întrerupt pe DN1D Urziceni - Albești-Paleologu, la ieșirea din localitatea Jilavele către Albești, din cauza unui autotren care a derapat. Autovehiculul a acroșat și un autoturism, dar nu s-au înregistrat victime. Porturile închise Conform informațiilor primite de la Serviciul de Poliție Transporturi Maritime Constanța, din cauza vântului puternic au fost închise de luni seara toate
Ploaia face ravagii: Accidente și trafic întrerupt by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/69321_a_70646]
-
de mărunțiri de sine de la o clipă la alta, de la un an la altul: "Inima copilului meu -/ O herghelie/ De cai tineri,/ Cotropindu-mi duios/ Trecutul,/ Nesomnurile...// Toamna de-afară,/ Tremurând prin geam,/ Picură miere și doruri/ Pe tâmplele mele/ Albite,/ Iar eu,/ Eu îmi aștept copilul/ Ca pe cea mai adevărată,/ Mai luminoasă cărare/ Spre mine însămi. Un buchet de pasteluri vădind frăgezime sufletească, răbdare și extaz față cu ce ne rămâne după o viață, plăcerea de a iubi și
Actualitatea by George Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/8131_a_9456]