3,112 matches
-
Acasa > Poeme > Devotament > CARPAȚII Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 2267 din 16 martie 2017 Toate Articolele Autorului CARPAȚII de Nicolaie Tony DINCĂ Se văd în zare munții Cu tâmplele lor ninse, Albiți de-atâtea veacuri, Bătrâni de-atâta dor... Carpații sunt părinții Și paznicii de vise, Stăpânii-acestor locuri, Zeii românilor. N-avem alți frați pe lume- Bătrânii munți și marea, Și Dunărea mlădie Ne-au întărit tulpina; Sub paza lor, se spune
CARPAȚII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1489696657.html [Corola-blog/BlogPost/374084_a_375413]
-
în poeziile lui Petre Ion Stoica, până și diminețile sunt albe „ca un batalion de surori medicale”, „coala albă de scris/ Pare o memorie ștearsă/ De o boală fatală/Uneori!”, „maculatoarele sunt niște rogojini albe așezate sub duzi”, „privirea senină albește hârtia” etc, iată, sunt imagini atât de blânde, liniștitoare, împletite cu acea culoare verde a ierbii, iarbă care prinde osânză și se îngrașă și „Nu o paște decât liniștea/ Și aceea sfioasă în cimitire”. Poeziile din volum nu au un
PROPOZIŢIILE DE IARBĂ ÎN POEMELE LUI PETRE ION STOICA de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/vasilica_ilie_1478421632.html [Corola-blog/BlogPost/366150_a_367479]
-
de cerșetor la bătrânețe! Neliniștea atâtor zile de lipsire, trezește-n el puternica pornire în valuri să-și arunce trupul ostenit, la răsărit. Așteaptă dimineața, fără tihnă, lipsindu-se de orice urmă de odihnă, îmbrățișează valul de pe urmă, cu zâmbetul albit de-atâta spumă, iar clipa-ncremenită strălucește ca viața lui... de care-și amintește într-o frântură mică de neant: un vis perdant. Foto: tablou de Marinela Grigoras Referință Bibliografică: VALURILE VIEȚII / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
VALURILE VIEŢII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1415073782.html [Corola-blog/BlogPost/349815_a_351144]
-
de la cine/ lua altele./ Tata era luat/ și dus departe./ Mama tăcea./ Acum încep/ Să învăț din nou cuvintele./ Vai, la vârsta mea/ ce greu e să le-nveți!/ Până când spun mamă/ îmi crește mare feciorul./ Până când spun tată/ îmi albește capul./ N-am timp de pierdut,/ mă silesc să le-nvăț/ măcar pe cele mai sfinte./ Încep să fac cântece/ din numai două cuvinte“ (Abecedar). Poezia lui Vieru nu este estetizantă sau experimentală. Ea este în primul rând trăire. Pentru că
„Doar în limba ta durerea poţi s-o mângâi“ by http://balabanesti.net/2014/04/07/doar-in-limba-ta-durerea-poti-s-o-mangai/ [Corola-blog/BlogPost/339975_a_341304]
-
mama lor când a aflat. Îl știa dus într-o excursie cu colegii, la terminarea liceului. Îi crescuse așa de greu și acum să stea tot cu frica-n sân că îl poate pierde oricând? Din vară până la Crăciun a albit de tot. O vedeam de multe ori plângând pe stradă, în alergările nesfârșite de la tribunal, la câte un cabinet de avocatură. “Dar ce l-a determinat pe băiat să facă asta?” o întrebau toți. Ce să le răspundă...că așa
IUBIRI CARE DOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Iubiri_care_dor.html [Corola-blog/BlogPost/366807_a_368136]
-
nimic...nimic !!”. E stupid. Din orgoliu, bună creștere nu ar face așa niciodată. Și clipele trec, încet în pas de melc, iar chinul său crește în intensitate și speranțele i se năruie, una câte una, ca un castel de nisip albit de spuma mării. În sfârșit se aude clicul sms-ului în telefonul său mobil. El simte asta mai întâi în palma cu care strânge aparatul și apoi fluxul îi înțeapă inima. “Ori e albă, ori e neagră”. Și e albă. Accept
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1456255738.html [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
368 din 03 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Mi-au apărut fire de nea în părul lung și mătăsos... primul atunci când m-ai trădat, al doilea când m-ai înșelat, al treilea când m-ai umilit.. Doamne, ce repede am albit! Dar nu-i nimic, că-n spuma mării acest blestem îl voi spăla și peste griul cel de gheață, din curcubeu, voi agăța un indigo fără de margini... în cartea mea, pe albe pagini, voi aștepta să se reverse o auroră
NINSOAREA de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Ninsoarea.html [Corola-blog/BlogPost/361746_a_363075]
-
Acasa > Versuri > Minipoeme > Haiku > POEME HAIKU Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 721 din 21 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului puii de la incubator toți albi: parcă vin din fabric șoferul gras mănâncă la volan castraveți cu pâine când n-am chef de scris iau scoica de pe birou și ascult marea din volumul Poeme cu ochii ingusti Referință Bibliografică: poeme haiku / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN
POEME HAIKU de ION UNTARU în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Poeme_haiku_ion_untaru_1356103872.html [Corola-blog/BlogPost/358065_a_359394]
-
pictează pe horn,/ Cocoși și flori stilizate. Lili Bobu Dacă ați fi un zugrav al penelului și ar trebui să imortalizați o imagine din această mirifică lume, care ar fi acest tablou ? Grigore Vieru Ferestrele casei/ deschise-n Univers./ Pereții albi/ ca miezul de nucă proaspăt,/ ca niște steaguri de pace,/ mama răcorindu-și palmele,/ alipindu-le de fața lor. Iarba înaltă, uitându-se pe geam în casă. Eu, jos, în ogradă, sub umbra zarzărului, care nu mai este, păzind țărâna
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 by http://confluente.ro/lili_bobu_1455193785.html [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
de imobile...de toate tipurile...în toate zonele bune. Singura fobie o constituia...Complexul studențesc! Îi ura din suflet pe toți “sărăntocii...și țărănoii” care veniseră la Timișoara să se facă „domni”. Așa de puternic trăia acest sentiment...că se albea...îl apuca tremuratul...voma...dacă trebuia să schimbe urgent ceva valută...și n-avea unde altundeva decât în Complex. Într-una dintre turele mai aerisite, cu control, la vamă...îi mărturisi unuia dintre șefi „durerea sa”. Se gândi șeful mai
HEI, COŞAR, COŞAR...COŞAR! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 51 din 20 februarie 2011 by http://confluente.ro/Hei_cosar_cosar_cosar_.html [Corola-blog/BlogPost/367193_a_368522]
-
A mai trecut un viscol și o iarnă, Dorințele in vers de când le-am scris, Cu frământări ce-n suflete rărstoarnă Zăpezi de dor, pe orice gând nescris. Pierduta vreme ce-a schimbat natura, Albind-o cu zăpezi imaculate, Ne-a așternut în inime căldura Și ne-am iubit prin flori pe săturate. Am presărat ca floarea de cais, Desprinsă de pe ram în primăvară, În zori de zi și-n nopțile de vis, Sărutul meu
A MAI TRECUT UN VISCOL ŞI O IARNĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1488179464.html [Corola-blog/BlogPost/373406_a_374735]
-
al Cosmosului, iar în partea stângă erau camerele sfinților și a îngerilor. Sprijinindu-se de sceptru, se uită spre camerele îngerilor și se apropie de una dintre ele. Apăsă pe clanța de rubin și deschizând ușa, intră. Pereții camerei erau albi și pictați cu cruciulițe și aripi de înger. În fața Lui era o scenă uriașă cu o cortină de mătase orange dată la o parte. În mijlocul scenei se afla un pat mare cu baldachin. Deasupra baldachinului era o coroană regească și
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Debut_mihaela_mosneanu_lica_barbu_1391008547.html [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
-mi cert părinții, fericit, Că mi-au făcut lecția prost și profa iar s-a sictirit, Ca prin liceu, de-aș lua un 3, la vreo lucrare ce n-o știu, Mai tolerant aș fi cu ei, să nu-i albesc de timpuriu, Și-aș fi cuminte și corect, nu vicios, iar de fumat Nici pomeneală! Din respect, n-aș încerca măcar o dat' Să-i necăjesc pe-ai mei părinți, să-mi pomenească ei, mereu, Cum i-am tot scos
1 IUNIE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 by http://confluente.ro/Valeriu_cercel_1401189828.html [Corola-blog/BlogPost/350472_a_351801]
-
ei favorit, Dochia o va trimite într-o zi geroasă de iarnă, pe nora sa, la râu cu un fir din lână neagră, spunându-i că nu avea să se întoarcă acasă decât numai atunci când firul de lână va fi albit. Înghețată și plânsă, tânăra fu vizitată de Iisus care, făcându-i-se milă de ea îi dărui o floare roșie cu ajutorul căreia firul de lână se albi. Din curiozitate, tânăra femeie îi ceru să-i spună numele, pentru a-și
SĂRBĂTOARE A IUBIRII LA ROMÂNI, DRAGOBETELE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 by http://confluente.ro/Sarbatoare_a_iubirii_la_rom_stefan_lucian_muresanu_1361854401.html [Corola-blog/BlogPost/351975_a_353304]
-
avea să se întoarcă acasă decât numai atunci când firul de lână va fi albit. Înghețată și plânsă, tânăra fu vizitată de Iisus care, făcându-i-se milă de ea îi dărui o floare roșie cu ajutorul căreia firul de lână se albi. Din curiozitate, tânăra femeie îi ceru să-i spună numele, pentru a-și aduce mereu aminte de minunea cu care a făcut ca firului negru de lână să se albească. Iisus i-a spus că numele lui este Mărțișor. De
SĂRBĂTOARE A IUBIRII LA ROMÂNI, DRAGOBETELE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 by http://confluente.ro/Sarbatoare_a_iubirii_la_rom_stefan_lucian_muresanu_1361854401.html [Corola-blog/BlogPost/351975_a_353304]
-
dărui o floare roșie cu ajutorul căreia firul de lână se albi. Din curiozitate, tânăra femeie îi ceru să-i spună numele, pentru a-și aduce mereu aminte de minunea cu care a făcut ca firului negru de lână să se albească. Iisus i-a spus că numele lui este Mărțișor. De atunci, soția Dragobetelui, a început să împartă fetelor necăjite, pentru a primi bucuria miracolului, șnururi de lână roșie. Se cunoaște că slavii au venit pe teritoriul țării noastre, ca popor
SĂRBĂTOARE A IUBIRII LA ROMÂNI, DRAGOBETELE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 by http://confluente.ro/Sarbatoare_a_iubirii_la_rom_stefan_lucian_muresanu_1361854401.html [Corola-blog/BlogPost/351975_a_353304]
-
revanșe care nu vor conduce decât la o altă și altă revanșă ș.a.m.d. Îți recomandăm Trump președinte! Cum a fost posibil?! E suficient că atâția americani au hotărât, prin vot, să se scuture de „rușinea de a fi albi” și „vinovăția de a fi majoritari”. Mesajul a fost limpede, ferm. Oricât ar fi de mari, erorile economice, rateurile în politica internă și externă, altele pot fi mult mai ușor reparate, decât punțile dintre oameni diferiți (politic, religios, etnic etc.
Tăcerea și strigătul Americii care l-a ales pe Trump: de la „rușinea de a fi albi”, la „vinovăția de a fi majoritari”. O lecție pentru lumpenelite by https://republica.ro/tacerea-americanilor-care-l-au-ales-pe-trump-de-la-zrusinea-de-a-fi-albi-la-zvinovatia-de-a-fi-majoritari [Corola-blog/BlogPost/338988_a_340317]
-
limbă neștiută, iar pielea mea decoda, în înfiorări violet-roșcate...în bobițe ude. Îmi amintesc așa de viu și acum jocul acela. “Vreau blugii tăi. Ți-i cumpăr. Îți dau cât vrei pe ei. O să-i decolorez. Vreau să-i fac albi” așa mi-a zis într-o zi, Lucian. Erau singurii mei blugi. Îi cumpărasem de la portăreasa de la liceu, care avea un fiu bișnițar. Erau blugi originali, americani. Dădusem o groază de bani pe ei, dar îi și purtasem doi ani
LUCIAN de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 by http://confluente.ro/Lucian_0.html [Corola-blog/BlogPost/344304_a_345633]
-
trupul, cât am reușit să-l văd, e trăsnet! Trebuie sa fiu foarte atent pentru că pare a fi inteligentă, dar...ce se întâmplă cu ea...?", s-a întrebat Fănel întrerupându-și monologul interior. - Nu te simți bine, Mariana? Te-ai albit de tot... Ți-e rău? - A... nu, nimic... Am vrut să spun ceva dar, poate că mai târziu... "Curajos băiat și știu bine ce dureri mari avea atunci, chiar dacă reușea să-și ascundă suferința. Iar ochii... ochii parcă mă învăluiau
ISPITA (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_4_.html [Corola-blog/BlogPost/348127_a_349456]
-
de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1789 din 24 noiembrie 2015. Un lut străin mă ține prizonieră și mă zidește-ntr-un castel de oase cu gust de cloroform și de migdale mă adâncește-n somnuri mincinoase Pe umerii albiți de vechi orgolii port lire adormite printre șoapte din haina veche-a rimelor necoapte țes trapele secrete peste noapte Mai mohorâtă-s ca o zi ploioasă și mult prea obosită-mieste pana când sufletului rătăcit în toamnă în trist cuvânt îi
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/elena_glodean/canal [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
ea înscrisă iubirea pe-o petală de-orhidee. Din volumul”Între două tăceri” 2008 Citește mai mult Un lut străin mă ține prizonierăși mă zidește-ntr-un castel de oasecu gust de cloroform și de migdalemă adâncește-n somnurimincinoasePe umerii albiți de vechi orgoliiport lire adormite printre șoaptedin haina veche-a rimelor necoaptețes trapele secretepeste noapteMai mohorâtă-s ca o zi ploioasăși mult prea obosită-mieste panacând sufletului rătăcit în toamnăîn trist cuvântîi sângerează ranași-n lutul ce mă ține prizonierăarar mai fulgeră
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/elena_glodean/canal [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
Norii cerniți o lacrimă-și destramă pe chipul nostru-'mpovărat de ceață, roiuri de fluturi cu sclipiri de-aramă în suflete crispate ne îngheață. Prin bruma deasă clipa se grăbește în toamnă să ne-mbrace pe-amândoi, privește-apoi tăcută și albește când depărtări se surpă între noi. Citește mai mult Sub semnul gândului ce-a-ncărunțite valea dintre noi tot mai adâncă;copaci suntem și trupul desfrunzitun vânt tăios în palmă ni-l descântă.Norii cerniți o lacrimă-și destramăpe chipul
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/elena_glodean/canal [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
nu știu cum să-ți explic: parcă simțeam că îmi crește inima de bucurie văzîndu-i cum alergau cu banii și cum se întorceau mușcând din pâinea caldă. Îmi creștea inima de bucurie, nu alta. Partea rea este că astăzi când mi-a albit părul, am slăbit, ca să nu zic că am pierdut acest obicei. Trec pe lângă cineva care stă cu mâna întinsă, îl observ, nu are importanță cât de mulți sau de puțini bani am în buzunar, dar trec fără să-l miluiesc
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (26) de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Ne_am_intalnit_pe_internet_26_ion_untaru_1348740791.html [Corola-blog/BlogPost/365818_a_367147]
-
-l pe George cu o privire rece, îl întrebă, făcând semn cu capul către ea. - George, cine este ființa asta? - Mamă, ființa asta, cum o numești tu, este doamna Petrescu, soția mea. Doamna Eleonora Petrescu făcu ochii mari, bulbucați, se albi toată și căzu direct pe asfaltul care fusese stropit cu câteva minute mai înainte. - Lasă mamă teatrul, te rog, ne cunoaștem bine, cum nu-ți convine ceva cum leșini. Vreau să te rog să nu mă mai șantajezi. Voi fi
HAYFA de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Hayfa_florentina_craciun_1335769886.html [Corola-blog/BlogPost/359233_a_360562]
-
Acasă > Poeme > Devotament > RIGOR MORȚIȘ POETIC Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1589 din 08 mai 2015 Toate Articolele Autorului Chipul tău sclipind în soare Rupt din frescă lui Monet, Tenul tău albit în mare Prin finețea lui Bizeț. Îți spun din nou iubire Că gelozia m-a răpus, Furat de-a ta menire Eu te-am iubit nespus. Ai plecat în moarte Lăsând un vid amar, Sufletu-mi să poarte Un frig
RIGOR MORTIS POETIC de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1431107445.html [Corola-blog/BlogPost/369744_a_371073]