419 matches
-
lui vieți. Oricum ar fi, crucile nu se vor opri nicio clipă din a-și spune cu sinceritate povestea acelui om, care le va înțelege cu ușurință glasul. Uneori, e-adevărat, ele plâng, fiindcă știu cu precizie că steaua lor alburie nu mai apucă să pâlpâie vreodată într-un colț singuratic de Univers. Te simți atunci în mare suferință, tu, cel care vei deveni cândva, la rându-ți, cruce, tocmai pentru că nu le poți opri sau șterge măcar cu delicatețe lacrima
DE LA ESTETICA SUPERIOARĂ A TEATRULUI, LA URÂTUL EXISTENŢIAL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380923_a_382252]
-
scenă, filă cu filă... Apoi am plecat tiptil spre grădina cu pepeni. Am sărit gardul de nuiele și am ascultat. Nu se auzea nici țipenie de om. Tăcerile se așternuseră peste sat ca-ntr-un pustiu. Niște cârpe de nori alburii alunecau pe cer, închizând și deschizând ca o imensă perdea de mătase întreaga fereastră a cerului. Un foc de armă de undeva de lângă noi veni ca un adevărat trăznet. Avusese dreptate Frida, nenorocitul trăgea de-a binelea în cine-i
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
Acasa > Literatura > Recenzii > A APĂRUT ANTOLOGIA ALBURII SCLIPIRI DE STELE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017 Toate Articolele Autorului A apărut antologia “ Alburii sclipiri de stele“ A intrat în tradiția Editurii Napoca Nova de a publica trimestrial o antologie cuprinzând
A APĂRUT ANTOLOGIA ALBURII SCLIPIRI DE STELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375496_a_376825]
-
Acasa > Literatura > Recenzii > A APĂRUT ANTOLOGIA ALBURII SCLIPIRI DE STELE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017 Toate Articolele Autorului A apărut antologia “ Alburii sclipiri de stele“ A intrat în tradiția Editurii Napoca Nova de a publica trimestrial o antologie cuprinzând creații literare și artistice semnate de scriitori din toată țara și din diasporă. În spatele acestei inițiative se află scriitoarea Voichița Pălăcean Vereș, directoarea
A APĂRUT ANTOLOGIA ALBURII SCLIPIRI DE STELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375496_a_376825]
-
cu profesionalism de scriitoarea Voichița Pălăcean Vereș ne dovedește faptul că a fi generos înseamnă : “În fructele pomului să nu vezi generozitate, ci numai sete de continuitate,” cum spunea amicul Valeriu Butulescu. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: A apărut antologia ALBURII SCLIPIRI DE STELE / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2233, Anul VII, 10 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
A APĂRUT ANTOLOGIA ALBURII SCLIPIRI DE STELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375496_a_376825]
-
te iert că ai lăsat doar o umbră A chipului tău ..ce-i atât de sumbră Din noaptea-ți scurtă de pe urmă... A rămas o nesfârșită durere surdă Gându-mi poartă o sumbră reverie Se zbate încă-n pânza țesută alburie De ce lași umbre prin răspântii mute? Umbre solitare ce par necunoscute... Am să te iert pentru că mi-ai lăsat Cuvântul iubirii de oameni și nu abat Chipul tău și azi cu vise îl îmbrac Cu florile verii calde l-am
TRECUTUL PARE ȚESUT de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372069_a_373398]
-
l-am dat! Eu mi-am terminat misiunea. Salut! Și Pascu Vârtosu a plecat, lăsându-l pe Mărășteanu privind lung la târla de pe locul său. Se duse până acolo și văzu ușa încuiată. Privi în zare, unde desluși o pată alburie. Își zise că, poate era conturul unei turme,cu siluetele mișcătoare ale oilor, ca niște scântei ce-i provocau arsuri pe retină. De fapt, îi ardeau neuronii,care-i atârnau grei în tâmple,cu atâtea griji și temeri agățate de
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
culoare » Mai este nevoie de vre-un ... IV. CREPUSCUL, de Aurel Avram Stănescu, publicat în Ediția nr. 581 din 03 august 2012. se însera pluteam fierbeai și ne iubeam într-un desen pictat cu orizonturi Râvneam și-n ziuă ceața alburie ne diseca se-mprăștiau apusuri vieți cenușii și colbul se-răspândea umplându-ne cu vise Ne ascundeau cometele de lucși și noaptea-albastră cenușie se-nviora Era târziu și totuși ni se părea dorința miticului ars mustea din luminările încinse. Și
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
întrucât ploua mereu și râul era tulbure. „Când s-o limpezi apa!”, ne spunea. Era luna iunie. Sfârșit de iunie. Frig. Mai sus, pe muntele Ghițu, ninsese toată noaptea. Munții nu se mai vedeau. Totul era învăluit într-o mantie alburie, sfâșiată și îngrămădită pe alocuri. Mai aproape de noi deslușeam pădurea cu brazii ei crescuți la înălțimi mai joase. Apoi, negura începea să se plimbe, acoperind și descoperind copacii cu văluri albe, având forme diferite; în cele din urmă, spirale albe
NICOLAE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371189_a_372518]
-
maică-sa. Apoi începu: -Era prin februarie pe la sfârșit, pe șapte, pare-mi-se, mai sigur în noaptea dintre șapte și opt, căci venise pe seară o furtună mare după care a nins trei zile la rând...Erau niște nori alburii pe cer, învolburați care prevesteau ploaie și furtună...Eu eram la Canton, la tata. Vreau să vă spun că tata este pădurar la pădurea Academiei...Marine, zice el... -Care el?- sări unul dintre pușcăriași, atras de frumoasa poveste. -Tatăl meu
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
-ți vină de hac!> Și se repede și-mi ia sacul cu marfa de jos. Eu atunci, parcă mi-a luat cineva mințile, mă uit în toate părțile și era un întuneric beznă, bătea crivățul și se ridicau niște nori alburii pe cer, zăpada se așezase cam de un sfert de metru, luasem cu mine o rangă de fier de acasă să mă păzesc de câini și nici una, nicidouă, îi croiesc o lovitură drept în moalele capului...Eu n-am dat
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
îngălbeniseră ca sânzâienele, și așteptau să fie tăiați, făcuți snopi și puși în fânărie pentru vite. Bruma de grâu ce se făcuse, nu le ajungea bieților oameni nici măcar pentru câteva luni. Norii se răsuceau cocoloașe-cocoloașe, ca niște funii mari: când alburii, când negri ca balaurii, de ziceai că o să cadă ploaia cu găleata, dar cum veneau, așa se și topeau... odată cu speranța țăranului care și-o pierduse în rugăciuni la Cel de Sus, ca să se milostivească odată și să ude pământulnul
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
răbdători Cu cheile trăirii, dăruite de alte ursitori. SECUNDĂ ÎN ZORI Un Pegas desprinzâdu-se din ceață Un Pegas în trap nebun de dimineață Ne înflorește zborul și ne cheamă Ducându-ne cu el spre o zeiță Mamă Zori în reflexe alburii scânteiază Tainică, pădurea ne binecuvântează Mirajul ei ne pătrunde în alaiul simțirii Nemilos, zvârlindu-ne în ținutul iubirii Unde se întrec în cântece și rugăciuni Toții oaspeții pădurii și stolul de lăstuni Aici nu este timpul măsurat, ci infinitul Se
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
pescarilor lipoveni, pline de pește, apoi în dreapta era pădurea de sălcii înalte și drepte ca lumânarea în care -și făceau cuibare tocmai spre vărfuri - graurii - pădurea Bou-Roșu cu luminișurile încărcate de ruguri în care se vedeau de la distanță murele negre- alburii. Lăsase în urmă Vadul Racului , acolo unde îi plăcea lui să mângâie bujorii și nuferii trecând prin brădișul des cu apa mult peste subțiori, sau dând la o parte ciulinii din cale, ciulini maron-verzui ce-l înțepau cu coarnele lor
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
vă e supărarea? Lasă că-i păcălim noi! Norișorii se-nțeleseră să se întoarcă în grădină, învăluindu-i pe cei doi cu vata lor vaporoasă. Acum pana uriașă de vultur plutea și cobora deasupra grădinii foarte încet, învăluită în pânza alburie a norilor. Când ajunse deasupra grădinii, un nătăfleață de căpcăun, rezemat de zid, cu ochiul închis și sforăind nevoie mare, începu să bolborosească pițigăiat: - Mie!... îmi... mi... a-nghiroasă a inamic! Ceilalți căpcăuni începură să râdă în hohote: - Ia uite la
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
Ediția nr. 2082 din 12 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului noaptea înainta tot mai hotărât peste umbrele orașului frigul atacase violent totul deasupra asfaltului crăpat de timp în cârciuma din gang fumul de țigară se întinsese gros, ca un nor alburiu, deasupra puținilor clienți rămași vocile tari și răgușite umpleau aerul călduț, plin de un miros greu de transpirație la o masă șubredă, un cerșetor își calcula, ușor amețit, gurile de vodcă rămase în pahar și asculta cu atenție o poveste
O BALADĂ MODERNĂ A MORŢII CERŞETORULUI DE SUB POD de ADRIAN CREȚU în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376425_a_377754]
-
Crețu , publicat în Ediția nr. 2082 din 12 septembrie 2016. noaptea înainta tot mai hotărât peste umbrele orașului frigul atacase violent totul deasupra asfaltului crăpat de timp în cârciuma din gang fumul de țigară se întinsese gros, ca un nor alburiu, deasupra puținilor clienți rămași vocile tari și răgușite umpleau aerul călduț, plin de un miros greu de transpirație la o masă șubredă, un cerșetor își calcula, ușor amețit, gurile de vodcă rămase în pahar și asculta cu atenție o poveste
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376428_a_377757]
-
se închise la toți nasturii paltonului său ros până la ... Citește mai mult noaptea înainta tot mai hotărât peste umbrele orașuluifrigul atacase violent totul deasupra asfaltului crăpat de timpîn cârciuma din gang fumul de țigară se întinsese gros, ca un nor alburiu,deasupra puținilor clienți rămașivocile tari și răgușite umpleau aerul călduț,plin de un miros greu de transpirațiela o masă șubredă, un cerșetor își calcula, ușor amețit, gurile de vodcă rămase în paharși asculta cu atenție o poveste porcoasă spusă lângă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376428_a_377757]
-
în multiple decoruri asumate de personaje și de narator ca niște stări de suflet: în cheia memoriilor sau în aceea a notațiilor Anitei, într-un București, azi, surpat: „În diminețile bucureștene senine, văzduhul e de un albastru spălăcit. Nori rari, alburii și cîlțoși, stau suspendați în înaltul bolții cerești, aproa¬pe în nemișcare. Casele cu aspect prăfuit, patriarhal, ale periferii¬lor emană parcă o căldură omenească. Unele dintre ele au un aer mis¬terios, năpădite fiind pînă la acoperiș de iederă
POPULAŢIA FLĂMÂNDĂ, ZIARISTUL ŞI ACTRIŢA de ION HOLBAN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375147_a_376476]
-
astrului. Își dezbracă vesta. Sau poate o fi oboseala lucrului său?... Are mulți doritori să intre în cabină pentru masaj, iar el nu refuză pe nimeni... Ridică ochii spre tavan. În locul irisului colorat, prezent în ochiul sănătos, este o pată alburie care oprește pătrunderea luminii spre retină. Fereastra ochilor lui e închisă pe veci!... Cum e, oare, să nu vezi toată viața, culorile obiectelor, ale ființelor din preajma ta? În cabina maseurului, pe pervazul ferestrei se află câteva ghivece cu mușcate înflorite
LUMINIŢA DIN FLOAREA OCHIULUI de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373039_a_374368]
-
o apăsare de buton se dau la o parte, lăsându-te în fața brizei cu plaja Ecrene sub ochi, cretoane imprimate la ferestre, paturile și fotelurile au semănate pe ele flori de câmp, pe mese vase tătărăști de aramă, peste dealul alburiu un pumn de case, pitite printre arbuști...Balcicul...de aici încolo miroase a Orient , lume pestriță : greci , români, bulgari, tătari, turci și macedoneni...,, Cum, n-ai rămas gravidă până acum ?” - m-a întrbat Nicu. Aflu de la el că Eliza Câmpineanu
EXCURSIA, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373201_a_374530]
-
repici, muncă multă, ce să zici. Zi de zi s-o uzi că-i cald, altfel frunzele îi cad... S-o stropești pentru gângănii, pentru alte urâtănii! Tot mereu te uiți la ea, cum îi crește mantia, De jupoane creponate, alburii și-nmiresmate! Mândră tare se fălește și-apoi crește iar și crește, Se-nfoiază și se strânge, până ce sferică-ajunge! Iată este numai bună, de tăiat noaptea pe lună, Ca să nu se ofilească, frunzele să nu-i pălească! Dimineața vine-n grabă
VARZA de NELU PREDA în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374185_a_375514]
-
din copilărie . Cum se făcea că zbura peste sat, peste case și păduri cu mîinile întinse ,da’ cu fața în sus, către cer.... Adia un vânt recișor care-i ridica cămașă lungă, ce-i acoperea trupul. Parcă era un nor alburiu.... Numai că puterile îi slăbeau și el nu mai putea să zboare da ‘ nici să plutească...și s-a speriat!Tare s-a mai speriat! Deodată aude o voce ce venea din toate zările și de nicăieri ,numai pentru urechile
PLECAREA LUI PAVEL CUCI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377739_a_379068]
-
NICOLAE BĂLCESCU după Ion Ghica E o zi ploioasă de martie. Acum, parcă s-a mai luminat. Peste o jumătate de oră, clopoțelul va suna sfârșitul lecțiilor de dimineață. Soarele, când se ivește, când se ascundea printre norii pufoși și alburii. La poarta școlii și În curte, de-a lungul zidurilor, așteaptă numeroși vânzători de bunătăți pentru școlari. Un băiețandru negricios, slăbuț, cu ochii Întunecați, dar strălucitori și delicați iese acum pe poarta școlii. Nu pare să aibă paisprezece ani. E
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
văd viitorul cu sânge și ruine Nu cred nimic. 2254 Sunt eu!... Privesc trecutul ș-icoana lui barbară E zugrăvită aspru d-ursita-ne amară. Cum gândul meu nu poate să rup-acea perdea Ce-ascunde viitorul teribil după ea? Dar umbre alburie abia prin ea transpar, Mă împle cu-ndoială, martiriu și amar. Cîntarea?... Cea mai naltă și cea mai îndrăzneață Nu e decât răsunet la vocea cea măreață A undelor înalte, cu mii de mii de limbi, A unui râu ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]