444 matches
-
fi fost magnetizată de casa învățătorilor Ioan și Janeta Ionescu (foto 3). O construcție aparte, cu aspect boieresc, „altfel” arhitecturată decât casele dimprejur. O curte largă, totdeauna înverzită sub poala pomilor, cu broderii florale în tot timpul verii, cu bruma alburie din noiembrie pe vârful tufișurilor și-al ierbii... Nu mai știu cum anume ne-am văzut prima oară, dar am convingerea că nu se putea să nu ne apropiem spiritual. Aveau experiența și capacitatea de a vedea dincolo de moment, conștiința
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93472]
-
eram de obosit. Am ajuns pe la Chirică a lui Gheorghe a Zancirii unde drumul era mai bun, dar deoparte și de alta erau niște canale largi cu apă și-n care se vedea luna de pe cer și unii nori mai alburii. Mergeam în urma căruței și deodată aud pe cineva care-l somează pe tata: - Stai ! oprește, nu mai mișca ! Eu, auzind acestea, am mers pe lângă căruța oprită și am ajuns lângă tata care discuta cu un căpitan în uniformă și cu
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
stăpâni până și de căprioarele munților. Această frumoasă depresiune, înconjurată de culmile carpatine pe trei laturi, vestul rămânând deschis ca o poartă pentru ca Someșul Mic să se întâlnească cu fratele său Mare, bogăția vegetației și albastrul cerului sub care aburii alburii se ridică pe tot parcursul râului, i-au dat denumirea pe care localnicii o rostesc cu mândrie: „Gherla, picior de rai”. Plai mioritic transformat, prin implantarea temniței, în „gură de iad” pentru bietul nostru popor. Spre seară ne-au tăiat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
deal, așa cum îl rămîne binele pe rău! halta Piscu Rusului stejari, vatră de sat, tîrzie mîncătoria lor, locurile de oameni au trădat, nevoile lor sînt bolnave, pămîntul ținea o jucărie de muncele, gîlme, nu dealuri prelungi, pante, iarba curioasă aici, alburie de atîtea flori albe, pădure, încetinește, pădurea de sub copaci, din trenul agreat nișă ecologică în ecosistem, linie în consolidare, toarnă betoane, parapete, maluri galbene, vegetație rîcîită cu buldozerul, aruncat între pionierii căii ferate, asta da soartă, sub numele pădurii, cîtă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
zice satul de români de la Bug, înclinat spre Roman, nod de semnificații la nivel mediu, neguri, platou cu lucernă, dungi de lăstăriș de salcîm, ciuboțica-cucului în desenele florii, haltă km 54, crucea Sfîntului Andrei, sînziene în holde, semnul cu luna alburiu, acolo pămîntul, acesta este prea frumos, pieptare pădurile, mameloane dealurile, agricultură în casele pămîntului, Sagna lăsătura între locuri rele, pantă degradată, gunoiște, rambleu purtat pe lunca Siretului, povestea căutată gîlmă cu gîlmă printre dealuri ieșind cu autoritatea Luna, taie terasele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ruină ecologică, două căprioare la aceeași tufă, smocul alb coada sexualizată, mănăstirea Calu-Gastru pe verde umple gura de cuvinte, marginile strunjite, albă pe plaiuri verzi, adîncimi în brazi km 131+300 stînca cioplită Livezi-Ciuc, lumini pentru tunel, ieșirea explozie raze alburii, mai ales pe ecran foto, pîrîu precipitat în unghiurile imobiliare, vîlcica Freud în bazinul Trotușului, în loc de lava călătoriei rîu lava călătoriei case, km 121+500 împlinește fără greș albia, "Vînători de munte" și încă un rînd pe lozinca boltită la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ferată părăsită spre Săveni, parii de telegraf anacronici din start, pe la 1988, barza taie peste vagon, cuibul pe stîlp, n-am încuiat ușa la casă! cele mai intime coline pornesc obîrșia văii în revărsările scurte, luna pe cer de aseară, alburie în zi, înălțimea păstrată, km 101+7 text de reper pentru călătoriile în spații cosmic, literar etc., fraza pregătită de acasă, pacea văii stricată în facerea ei, a îndesit etaloanele, era vorba de forma mentis, nu scapi nici la obîrșii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
înăuntrul în afară. Am adormit, și în somn mi s-a părut că aud o suavă cântare. M-am trezit în zorii zilei. Miliardele și miliardele de stele se șterseseră de pe cerul care era acum de un albastru foarte deschis, alburiu, o uriașă, uniformă luminozitate boltită, rece, mută, pe care soarele încă nu se ridicase. Stâncile se conturau distinct, dar fără de culoare. Marea era de un calm absolut, lustruită, cenușie, neîncrețită, iluminată doar la orizont de cea mai fină și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sicriu și au pus un braț bun de paie, pe care l-au presat cu mâinile spre a fi mai bine așezat. Apoi au depus-o din nou. Așa. Fire de paie galbene, tăiate de combină, și fulgi de pleavă alburie presărau îmbrăcămintea neagră a adormitei în Domnul, sugerând mai degrabă somnul muncitoarelor obosite, lungite într-un scurt și binemeritat răgaz la umbra șirei din spatele batozei, formată din restul snopilor zdrobiți, din care fuseseră scoase boabele aurii de grâu. Vei intra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nu dorește să-și dezvăluie intențiile viitoare. Este felul lui discret de a se dărui chemării sale ancestrale. Când s-a ridica de pe scaun dând semne că intenționează să-și încheie plăcuta vizită, soarele trecuse mult de zenit. Puținii nori alburii, ca niște clăbuci învăluriți ieșiți la plimbare pe cerul siniliu, reduceau din când în când scânteierile ca de arc voltaic ale razelor solare, presărând pete de umbră pe pământul dornic de răcoarea picăturilor de apă cerească. Cu mulțumirea în suflet
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cumnaților mei de a face o călătorie cu mașina în localitatea natală a mea și a cumnatei mele, Dorobanți, nu departe de Botoșani. Dimineața frumoasă, luminată de un soare prietenos, cerul senin presărat ici-colo cu câte o zdreanță de nour alburiu, discuțiile lejere și apropiate ce se purtau între ocupanții autoturismului, drumul bun și nu prea aglomerat ne-au favorizat o călătorie agreabilă și tihnită. Tânărul de cetățenie româno-canadiană dorea să facă această deplasare pentru a revedea satul bunicilor după mamă
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Lapedatu, Scrieri alese..., p. 350. 58 Ibidem, p. 352. 40 sale înaintate Conferinței de Pace; și anume colorând cercurile administrative (plășile) ale comitatelor (județelor) transalpine cu populație românească într-o gamă de culori de la roșu intens până la cel mai deschis (alburiu), reprezentând raportul piopulației române față de cea neromână (ungurească, săsească, șvăbească etc.) de la 90% la 10%. Hărțile au fost executate de Alexandru D. Atanasiu, profesor la Școala de Belle-Arte de la Iași, refugiat la Paris, după datele statistice lucrate de Lapedatu 59
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
se deplasează în sus pentru a evidenția echilibrul cinetic al brațelor, urcă spre umerii ampli, spre ceafa viguroasă, surprinde în trecere zâmbetul calm și se oprește cinci secunde asupra privirii adânci, în care s-au adunat cerul albastru și norii alburii ca spuma laptelui, verdele pajiștii și cântul ciocârliei, surâsul gingaș al unei persoane neidentificate (dar devotată și ea vieții rurale, cauzei hrănirii poporului cu produse lactate și recompensată cu premiul anual al concursului "Cornul și Laptele". Lent ochiul camerei o
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
V. Ciochia și col., 1980), iar în cultura obișnuită pentru rădăcini reduce esențial producția și procentul de zahăr al acesteia cu 7-18 % (I. Pop și col., 1968). Simptome. Frunzele tinere mozaicate privite prin transparență prezintă pete mici, verzi deschis sau alburii, de forme variate, puncte, inele, pete neregulate, linii sau rețele de linii (fig. 58). În perioadele calde ale verii, simptomele dispar și reapar sub formă de arsuri spre sfârșitul perioadei de vegetație. Transmitere-răspândire. Virusul se transmite în natură cu ajutorul a
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
Simptome. La începutul lunii iunie, încep să apară pe frunze pete circulare de 1-6 mm în diametru, de culoare brună. În scurt timp, țesuturile parazitate încep să se albească în centru, rămânând înconjurate de un inel cenușiubruniu. În dreptul petelor devenite alburii, se observă prezența unor formațiuni punctiforme mici, negre, reprezentând fructificațiile ciupercii. Uneori, la soiurile sensibile, se formează un număr foarte mare de pete, acestea se unesc și practic, frunzele se usucă și cad înainte de vreme. Puieții atacați din pepiniere pot
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
Scaunul este comod, aerul respirabil, nu-i chiar insuportabil de cald și țînțarii sînt plecați în locuri care le oferă mai multe șanse. Stau într-un colț întunecat și privesc în noapte. Grădina este iluminată de becuri ascunse în globuri alburii, mari cît o minge de fotbal. Privesc cu atenție florile, arbuștii, arborii. Nici o mișcare, doar frunze izolate se mișcă inexplicabil. Simt pînă și cum dorm păsărelele, care ziua se foiesc și cîntă cu măiestrie. În fața mea este un mango maiestuos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
aveți, doamnă Rozalia? În farfuria de aluminiu din mijlocul mesei, stăteau boabele de porumb "dintele calului", "rânjind" la noi sinistru, ca maxilarele dezosate ale unui copitat, privind amenințătoare din mormanul de oase azvârlite într-o groapă de la marginea abatorului. Unele alburii sau galbene cu pielița crăpată de temperatura focului, altele arse, calcinate, zgrunțuroase, negre, zărindu-se ici-colo deasupra lor câte o granulă de sare, păreau un osuar sau poate mai degrabă un crematoriu în miniatură. Mama, inspirând profund, așa cum procedează culegătorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
farfurie cât se cuvenea, și dat fiind faptul că eu eram cel mai slăbuț dintre frații mei, și văzând cu câtă poftă mănânc mi-a mai pus un mic supliment. Din momentul în care i s-a dat startul, fiertura alburie și fierbinte a parcurs cât ai zice "pește" lungimea integrală a tractului, până în spațiul confortabil al stomacului, fără să bănuiască nici un moment ce revoluție va produce și, mai ales, de ce primire ostilă va avea parte acolo. I-am mulțumit mamei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nevinovatele galinacee prin același orificiu inestetic și vulgar din care suntem aprovizionați cu binecuvântatele ouă înroșite și sfințite la sărbătorile pascale. Iar din cauza umidității excesive și îndelungate a colțurilor gurii, se făceau niște urâtănii de zăbele de culoarea chișleagului alterat, alburii și zgrunțuroase ca la puii de bufniță, încât te apuca instantaneu o vomă vulcanică viscerală. Am întors rapid capul pentru a nu mai vedea o asemenea imagine insalubră și letală. De atunci mi s-a tăiat apetitul de spart semințe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
întunecoasă, aflată în spatele fostului regiment care găzduia acum liceul agricol. Ne-am urcat pe un gard metalic. De acolo se zărea ca-n palmă, prin geamul luminat: fetele erau în dormitor, se așezaseră în pat, îmbrăcate în cămăși de noapte alburii, se odihneau, stăteau fără grijă, neglijente, pulpele li se dezveliseră, pulpe frumoase, strălucitoare, semănau cu niște lingouri de aur. Ce minune, aproape uitaserăm să mai respirăm, olala!... Dacă ne-am fi oprit aici ar fi fost bine. Dar Cornel avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mine somnul, ah, somnul acela liniștitor de care avusesem atâta nevoie și care mă ocolise în noaptea trecută. Îmi rotesc ochii în jur și descopăr un nor tocmai potrivit să-mi fac culcușul în el. Mă cuibăresc în valurile sale alburii, parcă aș fi întins pe o saltea moale, moale, învelit într-un sac de dormit. E cald și bine. Adorm într-o clipită. Mă trezesc refăcut, nu-mi dau seama câtă vreme s-a scurs, dar sunt odihnit și într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
moment dat, tata s-a auzit strigat de o voce feminină: -Tovarășe brigadier! A întors capul nedumerit: cine îl cunoștea pe el în orășelul acesta străin?, poate cineva din colonie îl strigase... Era doctorița de la cabinetul oftalmologic: cu un fulgarin alburiu strâns cu cordon și mulat pe ea, care-i sublinia corpul frumos, cu un batic pe cap, cu ciorapi de mătase și pantofi cu toc în picioare, arăta neverosimil de bine: un amestec de simplitate și sofisticare. Chipul ei îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
meu, urmăresc eu ceva anume, n-am cum să obosesc, când ești locuitor al văzduhului n-ai cum să obosești. Totuși, intră în jocul meu: -Vrei să ne odihnim? mă întreabă cu bunăvoință. -Aș vrea, confirm. Ne așezăm pe valurile alburii, moi, ale unui nor. Chiar aveam anumite intenții ascunse, propunându-i așa, hodoronc-tronc, popasul acesta: doresc să-l provoc pe înger la o discuție mai serioasă: -Lazarus, probabil ceea ce visez eu e chiar adevărul. Și atunci lumea de jos e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
lor caldă și sălbatică. Erau lupi transparenți, care ocupau spațiul imaginar, aidoma unor arhetipuri; frica noastră atavică îi făcea să se manifeste. Arhetipul lupului nu avea trupul fiarei concrete. Se limita să ia contururile dealurilor sau pe cele ale norilor alburii. Deodată ne-am dat seama că nu exista nici un lup. Nimic nu era adevărat. Zgomotul pașilor noștri, care scârțâiau la contactul cu zăpada, era unicul lucru real în clipa aceea. Ideea de lup se manifestă în noi când ne este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ordini a Naturii, mi-a apărut ca o mustrare violentă În clipa următoare, când i-am văzut expectorările, râgâielile și vomitările incoercibile ale acestei sărmane prosti tuate care arunca jos, din gura ei veștedă și nocivă, produc tul acela fiziologic alburiu, tulbure, lipicios și cu un miros de o nuanță sui generis, prea bine cunoscut tuturor oamenilor În dragoste. [...] Ca să Încheiem: va fi existând, oare, un suflet cu toate atri butele lui În comportările, nu exterioare, ci interioare, ale prosti tuatelor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]