1,678 matches
-
de un prizonier de război, retrimis apoi în Rusia - fără a ști care va fi destinul său. Tristețea o învăluie, ultima scânteie de speranță pare pierdută, iar pentru o clipă avem senzația că fata aceea ar putea fi o reprezentare alegorică a Armeniei. O tragică lumină cade asupra capitolului alcătuit în întregime din cercuri - cercuri concentrice, în drumul spre moarte al oamenilor din convoaiele morții. Există în carte referiri asemănătoare la suferința evreilor. Trebuie reținut: genocidul armenilor s-a petrecut înainte de
Cartea Șoaptelor – un strigăt al suferinței by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/4214_a_5539]
-
citit prin caleidoscopul sugestiei. Apoi, nu e mai puțin adevărat că discursul aduce cu un scenariu sau cu un spectacol prin grăbita trecere în revistă a episoadelor relevante pentru realitățile despicate și, în final, odată cu intersectarea realităților, printr-o cortină alegorică. Ideea e că narațiunea preia aluviunile teatrale și concretizează un scenariu fantast, ce poate fi omologat oricând de realitățile experimentate de cititor. Pactul propus de Dumitru Radu Popa are în vedere cititorul pregătit să accepte faliile realității și imersiunea fenomenelor
Povești despre deznădejde by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4229_a_5554]
-
nu Biblia este cartea fondatoare a iudaismului. Pe lângă Pentateuc (primele cinci cărți din Vechiul Testament), esențial pentru gândirea iudaică, alte cărți sunt minore iar în unele din ele nici măcar nu e pomenit numele lui Dumnezeu. Cât privește Cântarea cântărilor, abia lectura alegorică a lui Rabbi Akiba, la sfârșitul secolului I și începutul secolului II, a situat-o în rândul celor importante, interpretând dragostea profană descrisă în ea drept un raport dintre Dumnezeu și poporul ales. Există, apoi, tot atâtea Biblii câte confesiuni
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4481_a_5806]
-
Le Cantique des Cantiques d’après la tradition juive (1925), pe care i-o publicase în revista Logos (cartea se ocupă și de interpretările creștine ale poemului). Elevul său accepta ca posibile ambele interpretări: cea literară (iubire trupească) și cea alegorică (iubire spirituală). Nae Ionescu, în schimb, înclină de partea lui Vulliaud și a interpretării cabaliste. El se întreabă dacă e îngăduit să dai Cântării numai interpretarea spirituală și, așa cum am văzut, ajunge la un răspuns pozitiv. De altfel, în concluzia
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
generalitate. Dacă simbolicul mai indică și altceva decât reprezentarea, o va face întotdeauna într-un mod indirect. Acum, există și opere de artă care strălucesc prin rațiune, vorbe de duh, bun gust și printre acestea așezăm de ase-menea toate operele alegorice. (...) Acestea împing spiritul în sine însuși (s.n.), sustrăgând de sub privirea lui ceea ce este cu adevărat reprezentat. Alegoricul se deosebește de simbolic prin aceea că, pe când acesta din urmă desemnează indirect, alegoricul desemnează direct."61 Goethe stabilește aici opoziția simbol-ale-gorie. Admițând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Acum, există și opere de artă care strălucesc prin rațiune, vorbe de duh, bun gust și printre acestea așezăm de ase-menea toate operele alegorice. (...) Acestea împing spiritul în sine însuși (s.n.), sustrăgând de sub privirea lui ceea ce este cu adevărat reprezentat. Alegoricul se deosebește de simbolic prin aceea că, pe când acesta din urmă desemnează indirect, alegoricul desemnează direct."61 Goethe stabilește aici opoziția simbol-ale-gorie. Admițând că alegoria împinge spiritul în sine însuși, conchidem că aceasta reprezintă tocmai forța centripetală de care exhibiționismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
gust și printre acestea așezăm de ase-menea toate operele alegorice. (...) Acestea împing spiritul în sine însuși (s.n.), sustrăgând de sub privirea lui ceea ce este cu adevărat reprezentat. Alegoricul se deosebește de simbolic prin aceea că, pe când acesta din urmă desemnează indirect, alegoricul desemnează direct."61 Goethe stabilește aici opoziția simbol-ale-gorie. Admițând că alegoria împinge spiritul în sine însuși, conchidem că aceasta reprezintă tocmai forța centripetală de care exhibiționismul lui Emil Botta avea atâta nevoie. Simbolul, dimpotrivă, este liber și eliberator. Tocmai aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Simbolul, dimpotrivă, este liber și eliberator. Tocmai aceasta este cauza pentru care obiectele, simbolice, se regrupează după voința proprie, zădărnicind intențiile "actorului", încercând chiar să îl anihileze. El se pierde în limbaj (Jankélévitch spune: "Limbajul nostru este în mod natural alegoric"), ratează întâlnirea cu obiectele. Quiditatea lor devine spațiul Însinelui poeziei. Ele sunt "reprezentarea absolutului sau a universului în particular" (Schelling). Creionam mai înainte rolul personificării în lirica lui Botta. Fr. Schlegel descrie arta ca o întrepătrundere a alegoriei și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
să faci sensibil tot ce e spiritual. Cele două împreună redau determinarea artei." Dar personificarea, în poezia Școlarului Durerii, este un truc de limbaj, o ironie. Și ironia, știm bine, gândește un lucru și spune altul, deci este o figură alegorică. Personificarea alunecă în alegorie. Ironia personificării este uneori atât de crâncenă, încât devine reversul incisiv al melancoliei: Astăzi nu vă acord audiență, desperare, desamăgire, legiuni crâncene ale morții. Treceți pe-aici altădată, niciodată și depuneți galante carta de vizită. (Vacanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
se produc în afara lor, când o forță centrifugă le antrenează într-un soi de exhibiționism incantatoriu. În poezia Alegorie, figurile de stil se ramifică baroc, astfel încât spectacolul înfrățirii dintre pământ și cer ("teatrul") se interiorizează, se spiritualizează, pătrunzând în limbajul alegoric ("versul"): Unul în brațele celuilalt dormeau pământ și cer înfrățiți ca niciodată. Trecea Tatăl prin camera de culcare mormăind o binecuvântare. Verbul, de o sonoritate difuză, "mormăind", are un efect estompator. Nu mai suntem bruscați de contrastul liniște-zgomot, ci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
intitulat Păcatul și semnat Frantz Stuck. O femeie cu ochi mari și întunecoși, cu pieptul gol și plete negre curgându-i pe umeri până la mijloc. Un șarpe îi încolăcește bustul, sprijinindu-și capul pe umărul ei drept. Evident, o viziune alegorică proprie mentalității creștine medievale, din care scriitorul P.H.Lippa pare a fi reținut doar nota de senzualitate și de mister. Eroul său, un profesor (numit când „Profesorul”, când „Domnul R.”) aflat în pragul pensiei, dar „beneficiind” încă de suficientă vigoare
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
zi două, „sau chiar mai multe”. Teodora a încuviințat în tăcere, vorbind însă cu ochii (acum Profesorului i s-au părut negri), în care i se aprindeau scurt mici luminițe. I-a mângâiat părul, gândindu-se din nou la tabloul alegoric Păcatul de Franz Stuck, descoperit cândva dintr-o revistă ilustrată. Încă din adolescență, Domnul R., actualul profesor și ziarist de ocazie, avea obiceiul să caute prin poduri de case (ale rudelor apropiate) colecții de ziare și reviste vechi, din care
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
să dea în ziar un serial despre Che Guevara, dar nu avea încă toate aprobările. Că „material” adusese suficient: broșuri și pliante turistice de la „oneteul” lor, vederi, chiar și două cărți. Dacă nu merge varianta aceasta, va scrie un roman alegoric, că „tiparniță” avem în municipiul nostru, și se știe că noi (pluralul modestiei și al solidarității cu strămoșii! - Lulu Chiracu), încă de la călugărul Paisie, ne-am ocupat pe aceste meleaguri cu scrisul, încât turcii, impresionați de intensa noastră activitate intelectuală
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
dup? acele mâini albastre Întinse s? culeag? miere din fagurii cerului, la care poetul a renun?at. Fragmentul liric a fost Înlocuit cu un cântec unitar, modulat dup? tonurile acum Înalte, acum umile ale contempl?rii cosmice ?i ale regretului alegoric ". (Roșa Del Conte) Cu aceea?i senin?țațe clar?? ?i solemn?, luna prive?te alteori, din imensitatea ț?cut? a cerului, o lume plin? de frumuse?e ?i vraj? o adev?rât? Arcadie urzit? din murmur de fluier ? i plânset
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
intrase în plin, șoferul nu putuse să evite carnagiul, frânele (întotdeauna pot apărea probleme la frâne, nu sunteți de acord?) cedaseră, nenorocita de inerție împinsese mașina cu o ură feroce, spectatorii de pe margine fuseseră loviți primii, apoi urmase un car alegoric (zăcea și el răsturnat, iar mai multe mâini și picioare se iveau de dedesubt), apoi... Dacă pictorul ar fi reușit, prin absurd, să pună pe pânză și urletele celor mutilați, atunci acel tablou ar fi fost... perfect. O perfecțiune a
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
am citit, cu ani în urmă, cu ocazia unui "Festival Enescu" într-o revistă, ceva de neimaginat, de care cu siguranță puțini au aflat: la carnavalul de la Rio de Janeiro, una din cunoscutele școli de samba participase cu un car alegoric inedit. Carul prezenta, în amănunt, Castelul Peleș, cu sala tronului, cu Regina Maria și Regele Ferdinand ascultând recitalul unei tinere cântărețe braziliene de doar 18 ani, Bidou Sayao, care fusese pregătită de maestra Elena Teodorini. Pe Bidou o acompania la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
defazaj hilar, cu scene patriotice, de gen, în stilul Povestirilor istorice ale lui Dumitru Almaș, cu cuvinte memorabile, cu un Carol Nicolaescu care scrâșnește din dinți la fiecare replică și cu patrioți de operetă turnați în decor ca în carele alegorice ale ședințelor de partid sau vizitelor de lucru, dar subliniază și impostura grosolană, alibiul dinastic conferindu-i lui Carol Nicolaescu ceea ce-i lipsea, un cal între picioare și o goarnă în mână. Filmul este de nefrecventat ca documentar, un soi
Carol Nicolaescu Întâiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7186_a_8511]
-
ana, Elenă Badea Primarul Constanței Radu Mazăre participa, sâmbătă seară, la prima parada a carelor alegorice din sezonul estival 2013, aparținând cluburilor din Mamaia. Pentru acest eveniment, edilul municipiului Constantă s-a deghizat în Ludovic al XIV-lea, supranumit și Regele-Soare, fiind însoțit și de un alai de tinere superbe costumate în curtezane. Înainte de a da
Radu Mazăre, costumat în Regele-Soare, la prima paradă din acest an by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72015_a_73340]
-
cluburilor din Mamaia. Pentru acest eveniment, edilul municipiului Constantă s-a deghizat în Ludovic al XIV-lea, supranumit și Regele-Soare, fiind însoțit și de un alai de tinere superbe costumate în curtezane. Înainte de a da startul primei defilări a carelor alegorice din acest an, Radu Mazăre, într-o scurtă intervenție la România TV a declarat: “Vom deschide carnavalul care va dura două luni și în fiecare sâmbătă vor fi defilări, în care cluburile din Mamaia îi vor bucura pe oameni, îi
Radu Mazăre, costumat în Regele-Soare, la prima paradă din acest an by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72015_a_73340]
-
îi vor încântă cu dansatori. Va fi un Carnaval pentru toată lumea. Vom pleca în defilare, va dura o oră, apoi ne vom opri în piațeta de la Cazino, unde fiecare club își va prezenta în fața regelui și a mulțimii talentul: carul alegoric, dansatorii și o parte din program”, a declarat Mazăre.
Radu Mazăre, costumat în Regele-Soare, la prima paradă din acest an by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72015_a_73340]
-
de vizitatoarea neașteptată, Nori aruncă doar din când în când câte un bruion de poveste. Unde se desparte însă memorialistica orală de ficțiunea textuală, nu putem ști. Și nici deduce, prin calcul. Poate că intercalarea, destul de bucolică și de marcată alegoric, a capitolelor despre Paul și grijulia sa asistentă, Nuți, nu e decât rezultatul unui vast exercițiu imaginativ a cărui gestație coincide cu vacanța rustică pe care Ana-Maria o trăiește în dezordinea casei lui Nori. Poate, dacă schimbăm raportarea, însăși aparența
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
to what? Bubonic plague?". Este Anton întruchiparea uneia dintre cele 7 plăgi cu care Dumnezeu a binecuvîntat nu doar Europa, ci și America, anume violența? Din nou, frații Coen lasă spațiu interpretărilor, fără să vîneze pe cea mai grasă, mai alegorică și mai facilă. Anton este rău, dar demonia lui are ceva poetic, departe însă de sensul romantic, mai aproape de sensul japonez al unui poem compus înaintea morții sau un Texas Monogatari. Uneori, Anton oferă viața sau moartea printr-o alegere
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]
-
o poveste despre echilibrul și dezechilibrul lumii la care cea mai perfecționată ființă, omul, participă direct, o poveste despre putere. Mircea Eliade preciza faptul că istoria mitică este întotdeauna percepută ca adevărul fundamental al comunității, nu este doar o poveste alegorică, deși spectatorul citește alegoria. Lumea nu poate fi imaginată altfel decît în datele poveștii care o edifică. Mario Vargas Lossa în Povestașul ne arată cum istoria Vechiului Testament se poate rescrie în limba și în datele lumii indienilor los machiguengas
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
e pe aproape. Atunci cînd nu dă frîu liber unei unde baladești ("Chemați de plaiuri/ Primăvara/ Se întorc la noi haiducii.// Ca-ntotdeauna/ Se fac cuiburi pe pămînt/ Sau aproape de cer" - șRitualț), poetul își disciplinează tumultul prin inserturile unor figuri alegorice: "Cu părul pieptănat de vînturi/ Și brațele încinse de iubire -/ Asemenea fetelor Strigate prelung către cer/ Vorbele pămîntului/ Devin înalte.// Născute-n zodii bune/ Cuvintele/ Poartă pe umeri lumini/ Ridică cetăți/ Ce stau de strajă/ Vremii/ Pe drumul dintre cer
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
dintre tabletă - specie articulată înalt expresiv de sudicul Arghezi - și eseu. Dar particularitatea sa este adaptarea la stilistica tolerată, aceea a sugestivității metaforice, totuși transparente. Blandiana e, îndeosebi, o moralistă cu vocea ridicată, aflată în creștere, într-un discurs figurativ alegoric. În esență, Ana Blandiana este o structură romantică, autentică și persistentă, într-un context modern. Ea a recunoscut adesea că nu scrie deliberat după dicteu, dar dicteul îi este impus din interior. Suportă dominația visului (coșmarului) asupra gândirii, în această
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]