648 matches
-
pe mai multe rânduri / pentru smuls limbă degete și unghii // și un burghiu de sfredelit în gânduri / Sânt dus în lanțuri ca un surghiunit / prin subteranele cofrate-n scânduri" (Tunel 1986). Avem aici un document în stare a indica un alibi al impasibilității surîzătoare, care, ca și în cazul lui Brumaru, poate fi un accent polemic mascat. Anvelopa feerică a majorității poemelor face plauzibilă ipoteza unei evitări deliberate a realității epocale sumbre de care autorul e cu prisosință conștient. Între aceste
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
a trimis glonțul în vecinul din dreapta - în stînga n-avea pe nimeni -, putînd să-și justifice apoi focul prin mistrețul năruit, împușcat în goana precedentă: porcul în care trăsese moș Damian, singurul rănit și pierdut. Evident, asasinul risca, dar fantasticul alibi i-a reușit." Faptele s-au petrecut înaintea războiului din 1916, iar ancheta n-a putut lămuri nimic. Victima: un armean bogat, un fel de bancher sau cămătar, creditorul moșierului Alecu Druia. Glonțul ucigaș fusese tras de fiul acestuia. Lucrurile
Epistolă către Odobescu (XII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7574_a_8899]
-
extrem de târziu, după un lung asediu al femeii active asupra bărbatului pasiv. La fiecare asalt afectiv al Marei, medicul se apără, se sustrage, vine cu explicații destul de stânjenitoare asupra unor infirmități sau - atunci când nici acestea nu mai funcționează ca un alibi - derulează istorii personale dramatice, bune să taie cheful erotic. La rândul ei, tânăra va riposta instinctiv prin rularea altor secvențe, dintr-o biografie mult mai scurtă, dar nescutită de întâmplări. După moartea tatălui (o scenă pregnantă), ea s-a văzut
Viețile altora by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7519_a_8844]
-
antici, pe care însă n-o poate atinge decît intermitent. Unitate supremă de măsură morală, "ea e posibilă numai cînd reușesc, prin meditație (golirea interioară) și concentrare (atenție), să obțin o stare de totală disponibilitate (luminoasă, iubitoare)". Iată dovada unui alibi spiritual al omului ce s-a implicat dramatic în istorie, conturbat, în mișcarea sa de dăruire, "de agitația (senzorială, pasională și intelectuală) provocată de multiple agresiuni exterioare". Împrejurare cu atît mai dureroasă cu cît "această agitație formată dintr-un șir
Mărturiile Doinei Cornea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7177_a_8502]
-
ani, producția sa scade brusc, devenind tot mai insignifiantă. Articolele despre literatură ori filozofie ajung extrem de rare; probabil că însuși criticul a suferit, intim, din cauza diminuării vizibile a creativității sale. Avocatura, profesoratul și mai ales politica au devenit tot atîtea alibiuri pentru evidenta inactivitate pe tărîmul literar; ediția definitivă a Criticelor, în trei volume, din 1908 adăuga destul de puțin la ediția din 1892-1893 și mai ales nimic substanțial. Doar astfel ne putem explica ideea lui Maiorescu de a-și strînge în
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
apelează guvernanți, oficialități sau membri ai serviciilor secrete, încredințându-i felurite misiuni. Narațiunea (în ramă) urmărește pas cu pas reconstituirea amintirilor fragmentare ale lui Simonini (care nu doar că suferă de lacune de memorie, dar pare a fi și schizofrenic - alibi perfect pentru a plăsmui un narator necreditabil!), suprapuse peste istoria „mare”, frământată, a celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea. După o introducere cuminte, marcată de amănunte biografice ale protagonistului (copilăria petrecută în umbra unui bunic cu
Conspirație mondială sau imensă farsă? by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5719_a_7044]
-
plămada de mediocritate și de spectacol ieftin menită să trezească fiori fetelor de pension. Julie Delpy pare indecisă ce să ne ofere mai întâi - o mare dragoste damnată sau o lecție de emancipare. Pe de altă parte, regizoarea construiește un alibi contesei, cel mai puternic alibi: dragostea trădată. Din cauza cruzimii societății în care trăiește, o lume în care bărbații fac legea cu sabia sau cu vorba împletită veninos, o biată văduvă ajunge în situația disperată de a-și pune în practică
Gore: pasiune și omor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5905_a_7230]
-
spectacol ieftin menită să trezească fiori fetelor de pension. Julie Delpy pare indecisă ce să ne ofere mai întâi - o mare dragoste damnată sau o lecție de emancipare. Pe de altă parte, regizoarea construiește un alibi contesei, cel mai puternic alibi: dragostea trădată. Din cauza cruzimii societății în care trăiește, o lume în care bărbații fac legea cu sabia sau cu vorba împletită veninos, o biată văduvă ajunge în situația disperată de a-și pune în practică fantasma macabră. O scenă la
Gore: pasiune și omor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5905_a_7230]
-
la amiază. Până în ziua de azi, cine vorbește despre cartea care, de 70 de ani, este reeditată mereu, ține să spună când a citit-o pentru prima oară și cum a reacționat atunci la ea. După această piatră de hotar, alibiul ignorării adevărului, al legănării în iluzii reconfortante, și-a pierdut credibilitatea. Nimeni nu mai putea să pretindă că n-a avut de unde să știe că realitatea sovietică nu-i anticamera imaculată a unui viitor luminos. Dând în vileag monstruozitatea proceselor
Maniheism la două capete (3) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6252_a_7577]
-
fascinantă: fostul uriaș cu picioare de lut s-a prăbușit sub hățurile piticului cu dosar beton-armat. Ca realitate democratică, totul e de-o mârșăvie respingătoare. Drept urmare, premierea profesioniștilor mai sus citați și a altor câtorva n-a constituit decât un alibi pentru defilarea triumfalistă a numelor responsabile, în mare parte, pentru instaurarea climatului de tensiune și violență din societatea românească. Gala APTR a premiat, la secțiunile cele mai importante, exact personajele care, de ani de zile, contestă întreaga direcție civică, anticomunistă
Scursura catodică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6256_a_7581]
-
relativizîndu-i „trufia", fărîmițîn-du-l în jocul metaforic: „Mai bine adună luna ce cade-n / miresme, săgeată învinsă / și-ntoarsă sub ierbi // iubește-mă cu trupul tău tulbure / cît pentru tăcere / și prăbușire // mai bine sărută-mă în lacrimă sub / roșu amurg" (7). Alibiul pios al acestei malaxări nu-i poate disimula cruzimea. Poetul își proiectează propria „destrămare" (cu un punct de referință blagian) asupra unui univers tot mai ostil, deși decepția e vătuită, stilul ceremonios, împiedicînd patetismele: „cade destrămarea / în noi și albastrul
O ipostază a iluziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6065_a_7390]
-
Ungureanu nu e un negativist negru, un „vînător” al valorilor pe care le dorește cu orice preț ca trofeu al unei „intransigențe” dincolo de bine și de rău. Cele mai tăioase incriminări lasă loc unui set de prețuiri statornice, aidoma unui alibi moral al contestării care nu se produce anapoda. Criticul are alura mai curînd a unui dascăl care-n catalogul d-sale personal înscrie admonestări ca și propuneri premiale. Corneliu Coposu, Alexandru George, Barbu Cioculescu, Luca Pițu, Sergiu Al. George, de
Un polemist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4825_a_6150]
-
toate cazurile, cineva râde la urmă. Pe drept, sau pe nedrept. Alteori, aparențele rămân netulburate, ca-n Luna de miere. Dincolo de disperarea de-o secundă pe care o trăiesc cucoanele imprudente, musafirul nepoftit în vagonul cu codoșlâcuri nu le strică alibiul. La urma urmei, cui i-ar folosi? Probabil că încurcăturile cele mai celebre, ținând de apele-ape ale caracterului - dacă se poate spune așa - moftangiilor sunt cele din Amici și din Infamie... Decorul diferă, este de berărie fără ștaif, unde oricând
Identitate... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5214_a_6539]
-
stilistic, criticul. Distanței analitice i se alătură, deci, o altă distanță, morală, care e a personalității lui Maiorescu. Soluția cea mai la îndemână ar fi fost aceea a apropierii de operă prin intermediul jurnalelor. Numai că Mihai Zamfir evită din principiu alibiurile de acest fel. („Dacă toată corespondența particulară și jurnalele intime cunoscute ar începe să fie considerate literatură propriu-zisă, atunci numărul marilor scriitori sau măcar al scriitorilor buni s-ar tripla instantaneu”, scrie el la un moment dat.) Așa încât, abordându-l
Stilul intelectual (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5227_a_6552]
-
este atunci tocmai aceea de a servi drept releu pentru memoria colectivă, pentru ca valoarea inaugurală a evenimentelor fondatoare să devină obiectul credinței întregului grup". Sunt cuvintele lui Paul Ricoeur. Astfel intră în scenă convenția solemnă, ritualizarea, festivismul precum un fals alibi istoric. Așadar "învățătura" ce se dorește infailibilă a comunismului uzurpă nu doar prezentul ci și trecutul, al cărui exponent se recomandă, precum și viitorul al cărui profet-constructor se proclamă. Altfel spus, ideologia mimează istoria. Suspendînd cultura, ea se străduiește a-și
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
Deja din aceste rânduri jocul lui Ernu iese la iveală. Din loc în loc, el pare să fie, spontan, în dezacord cu sine, să uite crezul de adineauri pentru o convingere abia cristalizată. (Și nu întotdeauna astfel de retractări beneficiază de alibiul de-a fi enunțate de instanțe diferite. Și Vasilyi Andreevici, și A. I. își dau singuri peste mână cu fervoare.) Pentru un ideolog, lucrul ar fi amendabil. Dar cel care-a scris Ultimii eretici ai Imperiului nu e un ideolog! O
La pachet by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6710_a_8035]
-
Iliescu!". După ce am punctat astfel factura atît de plastic-intransigentă a analizelor în discuție, să ne îndreptăm atenția spre acele texte în care autorul se oprește cu aceeași justă conștiință asupra unor predecesori. Dorim a crede că cinstirea lor reprezintă un alibi moral al spiritului critic desfășurat aici pe un front larg împotriva eterogenității anomaliilor din actualitate. Un complement binevenit al posturii critice care nu s-ar putea dispensa de un temei istoric, o opțiune ce coroborează militantismul pentru valoare, nu în
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
Iată cum trebuie să-i înțelegem întreaga operă." (s.m.) Afirmație temerară, deoarece, în timp, pe măsură ce cunoaște tot mai profund omul și opera, interogațiile devin tot mai dramatice. În 1978, se întreabă "în ce măsură ura agnostică față de lume nu devine cumva un alibi pentru hedonismul, egoismul, estetismul individual, pentru dezangajarea personală, a cărei autocunoaștere poate duce apoi, de fapt, la o mare bunătate, amabilitate și iubire de aproapele. Un ocoliș straniu." O problemă pentru el este și cea relațiilor lui Cioran cu transcendența
Vestigiile unei prietenii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6623_a_7948]
-
ca să auzi cum cade o unghie de crin. Trebuie să-ți aurești manșetele cămășii cu fîntîni ca să atingi inocența" (Testamentul detectivului Arthur). E pururi prezentă tentativa poetului de-a evada din sine în ambientul proxim chemat în ajutor ca un alibi, de-a se reifica făcînd inventarul acestuia. Seducătoarea înfățișare calină a textului nu e decît o trapă a evaziunii: "Aeru-i cald și roz ca sub umbrele, / Crini înjugați trag care de parfum, / Fagi ceruiți în sobe fac un scrum / Mirositor
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
crimele de război pe care în scenariul său paranoid, Teddy le transportă pe teritoriu american. Cine este artizanul unui proiect dement în care ființele umane sunt degradate fiind folosite ca material experimental? Jocul ficțiunii la marginea realității îi conferă un alibi solid, acela al unei istorii traumatice în care se varsă micul afluent al traumei unui soldat american demobilizat trăind departe de ororile care au loc de cealaltă parte a Cortinei de Fier. De la început, regizorul construiește un castel de nisip
Mind Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6472_a_7797]
-
Gheorghe Grigurcu Nu o dată poezia Letiției Ilea a fost pusă sub semnul golului, al vidului. Precum o barieră nec plus ultra, acesta e mărturisit de poetă, deși cu un alibi senzual („miros de deșert în nări") sau sentimental-ocazional („aș porni acum chiar acum / dar nicăieri nimeni nu mă așteaptă") ori ca o secvență parabolică („ani de zile / bătuse la o poartă / în spatele căreia / erau doar hăul și pustia"). Într-un
Nostalgia concretului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6376_a_7701]
-
franceză, ciuruit tot, mai ales că pe vremea aceea nu se inventaseră supracopertele de plastic. Pompilia Eliade fuma ca un turc. Când ieșeam de la ea emanam un damf de tutun care mi-ar fi putut servi de cel mai bun alibi, dacă m-aș fi apucat eu însumi de fumat. După douăzeci de ani de la aceste vizite, am aflat că exista cineva care profitase din plin de alibiul cu pricina. E vorba de Virgil Ierunca. In 1967, când am fost prima
Amintiri amestecate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6350_a_7675]
-
damf de tutun care mi-ar fi putut servi de cel mai bun alibi, dacă m-aș fi apucat eu însumi de fumat. După douăzeci de ani de la aceste vizite, am aflat că exista cineva care profitase din plin de alibiul cu pricina. E vorba de Virgil Ierunca. In 1967, când am fost prima oară la Paris, m-a întrebat pe nepusă masă dacă am cunoscut-o pe Pompilia Eliade. Îi fusese elev, cu vreo cincisprezece ani înaintea mea, după cum îi
Amintiri amestecate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6350_a_7675]
-
motiv de ieșire din Coaliție așa cum a spus președintele UDMR, așa cum au spus mai mulți miniștri și conducătorii UDMR, nu am făcut acest pas", a declarat Frunda. În opinia sa, comasarea alegerilor în 2012 ar fi o măsură greșită, întrucât "alibiul financiar material, cum că am face economie", nu este plauzibil. Democrația costă mai mult decât dictatura, dar are ca scop buna guvernare și o viață decentă a cetățeanului", mai spune Frunda.
"UDMR trebuie să iasă de la guvernare", afirmă Gyorgy Frunda () [Corola-journal/Journalistic/47715_a_49040]
-
semnătura” (ibidem). Spre a notifica în alt loc că se formează cozi la Apocalipsă, pîinea ca și poezia revenindu-le doar celor sătui. Să fie aici o aluzie la gloria unor barzi cărora li se recunoaște meritul în exces? Cu alibiul unui „complex”, autorul se refuză unor preciziuni: „mă văd nevoit să dau afară un bîlbîit de complex care îmi interzice să-i strig pe oameni pe numele lor prenatale” (Antiteze). Un ditiramb închinat înjurăturii se dezinfectează printr-o aderență programatică
Un manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4589_a_5914]