964 matches
-
și studenții vin nepregătiți. Alexandru a gândit cursul pentru a le da șanse tuturor. Astfel, pentru el există patru categorii de studenți: Achiever, Explorer, Socializer și Winners. Primul vrea să rezolve toate punctele de pe listă și este tiparul studentului clasic, aliniat sistemului. Exploratorul vrea să răspundă la întrebări și să facă proiecte personale. De exemplu, studenții fac la cursul lui implementare și design pe propriul lor joc. Ei gândesc pentru produsul lor și afinitatea e mai mare. Studenții care sunt mai
Românul care a devenit profesorul anului în Olanda: „Am fost un etern nemulţumit de sistemul de educaţie“ [Corola-blog/BlogPost/92848_a_94140]
-
spun că e o forță diavolească dincolo de toate astea! Poetul nu Îl mai asculta. Privirea lui străbătea Întreg localul, examinând din nou fiecare amănunt. Pereții păreau din piatră compactă și erau perfect vizibili, cu excepția spațiului dinapoia raftului pe care stăteau aliniate recipientele cu ierburi. Se zori Într-acolo și, Înșfăcând un colț al mobilei, o scutură din toate puterile, ca pentru a-i verifica soliditatea. — Ajută-mă să-l deplasez, repede. Bargello se apropie perplex. Apoi, o scăpărare de inteligență Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la nevoie, flăcăii din subterană n-ar ezita să-mi tragă un glonț În frunte. Cavalerește și cu maximum de eficiență. Halal cavalerism! Să fie la ei acolo! La ei... La care „ei”? În nici un caz la adunarea de savanți aliniați alfabetic În catalogul computerului. Nu-l vedeam pe nici unul capabil să mânuiască un pistol sau un Kalașnikov, cu atât mai puțin să țintească imperturbabil și apoi să tragă cu sânge rece Între sprâncenele cuiva. Au până și savanții o etică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mărite Cetitoriule, că nu multă vreme după ce-și îndestulară stomacurile, eroii noștri trebuiră să se despartă. Cum era de așteptat, avu loc o mare jale. Se îmbrățișară, își strânseră îndelung mâinile și iar se îmbrățișară în văzul întregii tabere aliniate smirnă de-a dreapta și de-a stânga. Mai abitir decât toți suspina Huruzuma, sora hanului, nedezlipindu-se cu capul de sfioasa claviculă a tânărului călugăr Iovănuț, care, cu tătăroaica lipită de el, lua uimit cunoștință pentru prima oară de faptul eminamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
poate trece cu vederea sluțirea unei femei doar pentru că știe că ea a fost victima unei maladii necruțătoare? Să trecem peste asta. Lent și cu grijă coborîm pe pămînt. Alei, mașini, Îmbrăcate În huse de plastic sau pînză de cort, aliniate soldățește În fața blocurilor, flancate din loc În loc de pubelele din care se revarsă gunoiul, cîini, pisici, peluze de iarbă cu porțiuni pîrjolite, lăsînd să se vadă pămîntul acoperit de cenușă și cioturi carbonizate, căruțe cu coviltir Încărcate de sticle și borcane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că glumești. E ridicol să — Nu te-ai gîndit niciodată ce căuta Albu În lumea noastră, În dormitorul tău, de ce se agăța ca un naufragiat de Niki Bârsan? O petrecere adevărată! Și? Tăcură un timp privind absenți coloanele de cruci aliniate haotic după o ordine a hazardului. Citeau mașinal nume și profesii - miniștri, comersanți, doctori, prefecți, pianiști, soții și mame iubitoare. Wanda se opri lîngă o bancă de piatră ascunsă Într-un boschet de trandafiri sălbatici. Își scoase batista și șterse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se zărește parcul cu peluze de iarbă și ronduri de flori. În partea centrală se Înalță, retrasă mult În interior, o construcție din piatră cenușie, Într-o arhitectură sobră datînd probabil de prin anii 20-30, o clădire cu multe ferestre aliniate uniform la distanțe mici, respirînd aerul acela sever, inconfundabil, de școală veche, de cazarmă sau de spital. Chiar este un spital, relicvă a Bucureștiului de altădată, rămas În mod paradoxal neatins de suflul Înnoitor al epocii moderne. Ceea ce se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lăsat să-i scape un zâmbet profesionist afișându-și dantura albă ca pasta de dinți. Vocea ei era și mai artificială decât perlele din urechi. Pe o masuță de cafea din sticlă neagră erau câteva reviste, aranjate meticulos, atât de aliniate de parcă abia fuseseră scoase de la presă. Am vrut să le frunzăresc, dar toate aveau titluri de genul Business World sau Resources Management, nici măcar o rețetă pe care să o rupi. Hello! sau Woman’s Weekly au fost probabil deja șterpelite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
apăreau cronici literare referitoare la acest puști, pe numele lui Elefterie Măceș. Citi repede, înfrigurat, temându-se în fiecare clipă că nu va găsi ceea ce căuta. Și, spre dezamăgirea lui, când termină de parcurs cele câteva coloane de rânduri frumos aliniate ale ziarului, chiar acesta a fost rezultatul. Nimic care să-l inspire, nimic referitor la vreo crimă sau la alte lucruri de genul ăsta, de care Mircea avea mare nevoie. Se pare că băiatul era nu numai talentat, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Toma se apropie repede. Fără să spună nimic tânăra îi arătă ceva pe jos. La baza trunchiului printre cele câteva firicele de iarbă crescute acolo, se afla o pereche de bocanci bărbătești scâlciați. Cu vârfurile aproape de copac, încălțările stăteau frumos aliniate una lângă alta. Inspectorul se opri pe loc câteva momente privindu-i nedumerit. Prezența bocancilor acolo era cel puțin ciudată. Nu era vorba de un obiect aruncat la întâmplare, cel care îi lăsase acolo, aranjați frumos, se gândise că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întâmplat. La ora două și treizeci de minute din noapte toată lumea era gata să dezlege parâmele care o ținea legată de palatul președintelui, de micul palat al șefului de guvern și de diferitele edificii ministeriale. Strălucitoarele automobile negre se aflau aliniate în așteptare, camionetele cu arhive erau apărate de gărzi înarmate până în dinți, puteau scuipa săgeți otrăvite oricât de incredibil ar părea, bătăușii poliției se aflau pe poziție, ambulanțele erau pregătite, iar înăuntru, în cabinete, încă deschizând și închizând ultimele dulapuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ca urmare a unei nenorociri care i se Întâmplase cuiva dintre cei dragi. Și În timp ce am completat formularul de cazare, deși Îmi tremurau degetele și nu puteam să-mi scriu ca lumea numele și adresa, le-am zâmbit tuturor angajaților aliniați dincolo de recepție. Am zâmbit, Încercând să mă impregnez de un profund sentiment de recunoștință, și Înspre portretul fondatorului hotelului, agățat pe peretele din spatele recepției. În timp ce eu mă ocupam de formalitățile de cazare, Akemi a intrat În vorbă cu o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a facilita supravegherea deținuților. Pe scurt, aceștia nu se bucurau de intimitate nici măcar atunci când Își făceau nevoile. Platformele aveau o lățime de cam un metru. Era ușor de Înțeles de ce orificiile erau dispuse În zig-zag, pe două rânduri, și nu aliniate una dupa alta: pur și simplu pentru că așa Încăpeau mai multe! Dacă ar fi săpat prea multe găuri una după alta, pe un singur rând, prizonierii s-ar fi deranjat unul pe altul. Rândurile acestea de gropi se Întindeau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și bătrânelul amuțise. Odaia era caldă, focul își arăta limbile roșietice, prin zăbrelele portiței de la sobă. Pe perete, candela era aprinsă, împrăștiind în jur pace și liniște. Masa de la perete era gătită deja de sărbătoare și bucatele aburinde stăteau frumos aliniate! Mirosea a sarmale de ghebe, a plăcinte de mere cu scorțișoară și rom! Credea că visează sau că a murit și a ajuns în rai. Nu atât în raiul lui Dumnezeu, ci în raiul care făcuse parte din viața lui
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
lumină mișcătoare, vie, plutind. Sub tălpile mele goale, deodată, un hău, mă prăvălesc, devin imponderabil, sunt aspirat, mă năucește un zgomot asurzitor, aud deodată de undeva din urmă închizându-se două mase pietroase imense, ca două bolți, cu stâlpi diformi, aliniați, albi, fosforescenți, suprapunându-se, mă izbesc de pereți umezi, lipicioși aplificându-și ecoul într-un infern de sunete și șuierături, înainte, prin beznă, aud zgomote ritmice, amestec de zgomote ca de burduf, un șuierat asuzitor și sacadat, ciocniri ca de stânci
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
nu-l pot măsura Prin mii de ani lumină ca s-ajungă în veșnicia Ta Aici i-ai vrut Tu Prea Bunule ce te gândești la toate Acoperiți de-un strat prin care nici gândul nu străbate Încremeniți în lacrimi, aliniați adânc în țintirim În libertatea de la ei, nicicum nu-i timp să ni-i amintim Când soarele metalic sfidează termometrul și țara În gestul său năpraznic se răzvrătește incertă vara Căci azi urmași în generația de blugi și celular Pe
DIN SATUL MEU AMORF de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362950_a_364279]
-
acolo lângă pădure în satul natal unde și părinții mei aveau o grădină frumoasă. Grădina părinților mei se deosebea de grădina mea prin aceia că avea gardul (împrejmuirea) făcut din tulpini de floarea soarelui. În rest era frumos, cu straturi aliniate pe care se găseau tot felul de plante legumicole, bine îngrijite. Au urmat ani de "agricultură socialistă" când majoritatea tineretului de la sate s-a îndreptat spre orașe, unde au îmbrățișat industrializarea "excesivă". Instinctul grădinăritului, pasiunea pentru această indeletnicire nu mi-
PASIUNEA PENTRU GRĂDINĂRIT ÎMPLETITĂ CU ARTA SCRISULUI de IONEL CADAR în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363448_a_364777]
-
privi încruntat. „Babo!” o certă în gând, apoi îi zâmbi. Nu-i mai este somn. Privește pe geamul plin cu stropi de noroi rămași de la ultima ploaie. Câmpul e de un verde intens. Pe miriștea gălbuie cilindrii de paie stau aliniați, iar în mlaștinile ad-hoc de la ploaia abia oprită, niște gâște din satul apropiat, plutesc imaculate. Pe marginea șoselei scaieți înfloriți, cucute , câțiva maci întârziați, o mulțime de flori galbene și albastre înveselesc iarba crescută alandala. Ar mai citi din roamnul
DOAR EL I-A SPUS TEADORA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362389_a_363718]
-
părintele Onufrie Frunză. -Părinte e păcat să iubești. Părintele tace. Lângă mormântul părintelui Cleopa femeia își pleacă genunchii. Începe să plângă liniștit. Ridică ochii spre cer. Liniștea și pacea celor adormiți în cimitir îi pătrunde ușor în suflet. Brazii stau aliniați, drepți ca drepții lui Dumnezeu. Tea se ridică și aprinde lumânările. Una pentru mama, apoi pentru fiu, una pentru ea, alta pentru soț. Ei îi spun Dora. La urmă una pentru el. Numai el i-a spus i-a spus
DOAR EL I-A SPUS TEADORA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362389_a_363718]
-
Țigănești, cu 30 de kilometri înainte de a ajunge în Alexandria, din județul Teleorman, trec pe lângă cimitirul militar din satul Prunaru. Aici inima și gândul mi se îndreaptă dincolo de timpul prezent, așa cum îmi vorbesc prin tăcerea lor, cele 300 de cruci aliniate ostășește în acest cimitir. Tulburătoarea poveste, pentru care stau mărturie aceste cruci, am aflat-o prima dată de la tata, în toamna anului 1944, venind din acele vremuri când eroii se aflau la loc de mai mare cinstire decât în zilele
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA SCRIITOAREI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368472_a_369801]
-
una din ele ușor sfărâmată și crăpată, deficiență oprită prin aplicarea unei scoabe, amândouă acoperite cu o tăblie din lemn peste care se „trântise” o fâșie cauciucată și din loc în loc ebonită pe care se afla înscrisuri cu litere frumos aliniate: anul funcționării, numele proprietarilor și căror comnunități le presta obilgatoriu serviciile... Pineas Crest Lake și Sonora le-am parcurs altădată, pe prima, lac și loc de recreere la poalele Sierrei Nevada a doua oară, pe cea de-a doua, o
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
Giulia! Pierise după o perdea inaccesibilă mie, fără nicio urmă. Atunci, observ agitat ... nu este prezent nici personalul obișnuit al gării! Un rondou, încărcat cu flori roșii, de toamnă, permite vehiculelor să întoarcă. În depărtare, zăresc șirul de blocuri, casele aliniate și un singur drum larg, neumblat, care pleacă din gară spre oraș. Câmpul verde, cu iarba proaspăt cosită, întregește priveliștea, ivită ireal parcă pe-un ecran de pânză uriaș. Simt apăsarea miilor de ochi electronici supraveghind atmosfera, să n-o
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]
-
RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Umoristic > ACATISTE...! Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 2273 din 22 martie 2017 Toate Articolele Autorului Piața părea că geme de bogăția, prospețimea și frumusețea produselor etalate pe tarabele aliniate. Prin acoperișul uriaș, lumina soarelui pătrundea pe ici-pe colo. Lume multă, marfă multă, cerere mare, bani puțini! Se căutau produsele românești, fie că era vorba de ridichi de lună, salată verde, ceapă, usturoi, roșii sau rădăcinoase de tot felul, fie
ACATISTE...! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367408_a_368737]
-
azi, haaa-ha-haaa, ești la mine! ‘Nțeles? - ‘Nțeles, trăiți! Hohote, vin aburi! Noaptea a fost... pescărească! Săreau știucile din găurile tăiate în copcă precum avioanele, prin apa de cristal treceau alene crapi cât vițeii, carașii împlătoșați în bani de aur stăteau aliniați ca plutoanele, gata să se arunce în sacii cu gura deschisă ca de moloh, fundul lacului nu era din nămol ci din spinări de lin, verzui-negri, somni ca niște submarine treceau în penumbră, obleții se uitau la ceas, șușotind între
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
camera de zi. Nu se putea să lipsească biblioteca din living, de fapt toată casa lui nea Mitică e plină de cărți pentru că știm bine, cărțile reprezintă marea lui pasiune. Studiez de multe ori cărți din rafturile pe care stau aliniate frumos exemplare de colecție și mă delectez, de fiecare dată redescoperind „bijuterii” pe care nu le poți vedea oriunde. Beletristică, filozofie, sănătate, spiritualitate, de toate găsești în biblioteca lui Dumitru Sinu, nu numai din toate domeniile dar și în mai
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366906_a_368235]