173 matches
-
îmi puteam imagina cum vor trece zilele în care o voi vedea la școală tot timpul și totuși nu va mai fi ea. Cum ar fi să nu mai mergem amândoi spre casă, să nu-i mai suport mofturile și alintările și cinismele... Lăsam dâre lungi prin zăpada șoselei, eram terminat. În seara aceea m-am hotărât să nu mai am niciodată de-a face cu ea. Am scris în jurnal: "Gina nu vrea, NU VREA să ne înțelegem. Nu, pot
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Era mereu acolo, în ușă, nemișcat. Dând colțul, n-am mai văzut decât foișorul cu fereastra sclipitoare din turnuri. Ajunsă acasă, am mâncat repede, răbdând sâcâielile lui Marcel cu stoicism și tăcând, rnai mult distrată decât încăpățînată, la întrebările și alintările mătușii mele. Dânsa, de altfel, săraca, până și la masă cosea un tiv la vreo fustă sau la altceva. Rupea ața cu dinții și mai mușca din pâine. M-am culcat, ghemuită în așternut, cu scoica minunat de dulce la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ochi și de a reacționa împotriva acestei false impresii, dar gestul fu atât de stângaci, încît ochii stimulați se umplură și mai mult de lacrimi. Georgeta crezu cu dinadinsul că Felix plânge. - O, ce copil ești, zise ea cu o alintare în glas, care făceași mai simpatică fața ei rotundă, de porțelan, ce copil ești! Dar nu trebuie să plîngi! Poate și ea te iubește. Așa suntem noi, femeile, capricioase, bizare. Eu o înțeleg foarte bine. S-a plictisit de atâtea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
făcut! întinde fetița piciorul. Liliana o alintă. Vrei și să te sărut? o întreabă. Te vede domnul Vlădeanu... Daniela întoarce fața spre Mihai. S-a roșit toată și saltă din umeri în semn de scuză. Ce-ar fi copilăria fără alintări? îi surîde Mihai. Fetița dumneavoastră e alintată? întreabă Daniela. Da, aprobă Mihai mai mult din privire. O senzație neplăcută urcă din piept, înecîndu-l. Se întoarce și intră în vilă. Cum pășește în salon, telefonul sună iar. Smucește receptorul și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
mă măsurați? În nici un caz pentru coșciug! îi rîde femeia încet, profitînd de absența meseriașei, ieșită să ia ceva de scris de la secretară, iar rîsul ei e completat de un gest scurt de atingere a feței cu palma, ca o alintare, să împrăștie aerul macabru al glumei. După ce Mihai e măsurat în fel și chip, sub privirea atentă a Violetei, cele două femei încep o discuție despre stofa necesară. Bine, dar ați zis că de valul acela nu ne atingem nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
în arcul brațului, lipindu-și obrazul de tîmpla fetiței. În clipa de mare bucurie, cînd simte plăcerea cu care copilul se lasă în voia lui, își amintește că nu-i acasă, lîngă Cristina, și convertește totul într-un gest de alintare, continuat într-unul poznaș spre băiețelul băgat să vadă și el ce face musafirul. Nu pot să scriu; încă mă mai dor degetele din cauza gerului, arată el fetiței mîna dreaptă. Dar îți trimit eu cîte o carte din fiecare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de politețe, invitînd-o să intre. Cînd ajunge în încăpere, Doris stă clipe în șir locului, privind cu aviditate totul. Mereu m-am întrebat cum va fi arătînd camera de naștere a unor personaje... Bun venit! îi întoarce Mihai gestul de alintare a obrazului, semn că a redevenit stăpîn pe sine. Doris reține palma lui și o strînge cu putere. Apoi schițează un gest de apropiere, întîmpinîndu-i îmbrățișarea. Te rog! se retrage ea, scuturîndu-se ca de friguri, să-și alunge amețeala. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
frumoasă, pe care gîndurile lui de bărbat singur și-a dorit-o de-atîtea ori. Însetate de atingere, palmele nu i se pot abține și se lipesc de trupul femeii, alintîndu-l. Doamne!... murmură Doris, dăruindu-se cu un gest de felină alintării. Așa, fără barbă, nu crezi că-ți sînt accesibil? o necăjește Mihai, plecat mult asupra ei. Ba da, ba da! șoptește femeia. Acum ești senin, așa cum mi te-am dorit mereu și te vreau! Dar... nu pentru tine m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
îl îmbărbătează Mihai. Privirea lui Dinu se pierde undeva în sus, spre un ungher al tavanului. Doris se retrage pînă dincolo de capătul patului iar Mihai, mușcîndu-și buza de jos pe dinăuntru, să se abțină, atinge ușor brațul dezgolit, ca o alintare. Auzi, Mihai... întoarce Dinu puțin capul, căutîndu-l cu privirea. Ar trebui să te duci la București, la institut, să stai de vorbă cu Simona... Am aflat de fetiță, Dinule, acum cîteva săptămîni... Eu știu de mult, de cîțiva ani, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ia "domnișorul" de nevastă o țărăncuță și săracă, și proastă, când ar fi găsit atâtea fete de boier, numai să fi întins un deget. Porunci seara soldatului să-l trezească la vreme pentru înviere. Pe la miezul nopții se deșteptă în alintările Ilonei: ― Scoală, leneșule... Aide, să nu pierzi tocmai Învierea! Până să se dezmeticească, fata dispăru fără zgomot... Se îmbrăcă în grabă. Răcoarea nopții îi învioră pașii. Cerul era senin, vânăt, și stelele pâlpâiau ca niște luminițe pe bolta unei imense
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mă omori!, și dup-aceea tre’ bătută pe dinlăuntru, până zice: Varvarule, mai dă-mi, că mă omori...» Am plecat În fugă de lângă băietanu-cela: spunea cuvinte foarte rele despre femeile noastre. Varvara mea Îmi zicea mie varvar de desmierdare, de alintare - de prietenie, nu de dușmănie. La urma urmei, nu eu o năvălisem pre ea, ci ea venise către mine, tot stropindu-mă; ea mi-a zis s-o fac pe la trup, din apă și ea m-a sărutat cu sărutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
locul cele din copilărie, în care chipul mamei este cel pe care îl poartă întotdeauna în suflet: blând, iubitor, iertător... Se face că e primăvară și răsădesc împreună câteva răsaduri firave de flori, cărora mama le rostește denumirile ca o alintare: "gura leului... ochiul boului... crăițe..." Și-apoi: "Au început să înflorească lăcră..." Cu denumirea neterminată a florii preferate pe buze, se repede spre poartă: "Simion ! Simion" Înregistrează vocea Teodorei care se suprapune peste cea a mamei : "Spirit al Isidorei, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu voce joasă, tabagică. Se vedea că adesea obișnuia să-i vorbească pisicii. Animalul alergă înaintea ei și se așeză strategic pe pragul ușii spre care se îndreptau, privindu-și stăpâna cu ochii verzi, fosforescenți, strălucind oblic de istețime și alintare. Nu poate omul scăpa de tine, îi mai zise și deschise ușa intrând laolaltă cu pisica. Pe Carmina o izbi aerul stătut din încăpere. O clipă îți simți încheieturile moi, credea că-i gata să leșine. Porni spre locul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ghinion teribil. Se Înclinase spre celălalt capăt al canapelei, mai departe de ea, dar Isabelle Îi distingea bine ochii În Întuneric. — Ba ai să mă mai vezi, prostuțule. Ea a apăsat imperceptibil pe ultimul cuvânt, făcând din el aproape o alintare. Amory, ușor răgușit, a continuat: — Am fost atras de o mulțime de oameni - de fete - și cred că și tu ai fost... de băieți, vreau să spun, dar tu... Întrerupându-se brusc, s-a aplecat Înainte, cu bărbia proptită În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
iarnă. Când fata era mică ele tot, acele îndrăgostite care mai de care o răsfățau, în hatârul lui Lică. Posacă cum era, copila simțea totuși 153 pentru dezmierdările lor un fel de tors ca al pisicii când umflă gâtul subt alintări și-și ascunde ghearele. Mai măricică, înțelesese de gustul mâncărilor bune și al cadourilor. Apoi venise vremea să fie trimisă afară să se joace; devenise curioasă și urâse femeile pentru care era depărtată. Se întîmpla însă s-o uite acolo
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
din senin, s-a azvârlit de gâtul lui Hallipa cu reclamații de drepturi la dragostea filială. Vezi ce comedie! . . . Hallipa, care avea pe conștiință că nu o prea iubise ... ca să nu zicem deloc ... și Lenora! La gelozia ei sălbatică, la alintarea ei, la ascendentul ei de o viață întreagă . . . uzurparea asta! - Bine că n-a murit biata verișoară, se închină Lina. - Și tocmai cine? - De ce tocmai cine? întrebă Mini, mai curioasă. Nory explică: - Nu știi? Mika-Le e un copil al păcatului
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Erau altele. Prezența lui Mini nu-1 turbura, cel mult îl deranja. Doamna Eliza se extazia în fața Doamnei cu ciuta, privind întrebător rând pe rând pe Mini și Hallipa, cu ochi lâncezi, punând rând pe rând mâna dezmierdătoare pe brațul lor. Alintările doamnei Eliza adânceau pe Hallipa și mai mult în tăcerile lui subterane. - Ce frumos! Ce frumoase sunt lucrurile astea vechi. . . care nu înseamnă nimic. . . cum e femeia asta în toaletă de satin decoltată, într-o pădure, cu o ciută lângă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
sub privirile calde ale părinților. A mai luat căzături, și-a mai zdrelit genunchii, a mai plâns, s-a ridicat, iar a căzut, până a învățat să meargă. Primii ani ai vieții au fost cei mai frumoși ani ai Teofanei. Alintări, jucării, dragoste, avea tot ce-și putea dori un copil la acea vârstă. Nu era zi să nu fie înconjurată de atenția părinților. Hai la tata, o chema Vasile care o prindea, o săruta și-o ridica în brațe când
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
încolțise ideea că nu vii, dar te-aș fi așteptat până diseară. Mi-a fost dor de tine, țâfnoaso! Și mie, țâfnosule, iar se îmbrățișează și nu se mai satură de sărutat. — Dragul meu țâfnos. — Draga mea țâfnoasă. După atâtea alintări și îmbrățișări, se așează pe bancă ținându-se de mijloc. Mi-e atât de necaz, că de câteva zile mi-am aranjat rochii, costumașe, să mă fac frumoasă, ca nu cumva să nu mă mai placi și uite, am avut
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
din oraș? — Cum crezi? Și eu, și nunta? — Nu plec definitiv. — Teofana! Teofana! Cu tot programul încărcat în ultimul timp al Teofanei, tot se întâlneau în parc pentru antrenament, pe care-l mai neglijau în favoarea discuțiilor, a vorbelor frumoase, a alintărilor, trăind într-o adevărată lună de miere,deși nu-și oficiaseră căsătoria. Când rula un film bun în oraș se duceau să-l vadă. ]într-o zi, după ce au alergat în parc, când au obosit s-au așezat pe o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
gropițele din obraji ca și buzele-i dulci i-au rămas aceleași. După sărutări și vorbe de iubire adormeau îmbrățișați plini de dragoste și fericiți că se pot bucura de o viață frumoasă împreună. Nici când se trezeau din somn alintările nu lipseau. Cel care era mai somnoros avea ce îndura din partea celuilalt, mai ales Teofana care cădea pradă sărutărilor d care Cezar se bucura enorm. Numai puțin să fi dat semne că se mișcă sau că vrea să spună ceva
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
neînscrise, dar conservate de milenii în legile sacre ale etniei. Era un septembrie calm, cu brume ce argintau în timpul nopții întinderile, ca peste zi soarele să devină mai darnic să le ofere vietăților pământului o căldură blândă, ce semăna cu alintarea unui copil, de către mamă, înainte de culcare. Se bănuia o toamnă scurtă. Dincolo de orizont, un alt anotimp se pregătea să ocupe teritoriile ca fiind îndrituit de legile naturii. Se potrivi însă, ca acea zi de duminică, stabilită pentru nunta lui Vișinel
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
aveau locul, fiind dominate de glasul inimii lor. Erau doi tineri frumoși, îmbujorați, Cecilia de căldura și lucrul din bucătărie, Matei de frigul de afară și ambii de emoția revederii și dragostea ce și-o purtau. Într-un târziu, după alintările atât de plăcute, Cecilia rupe tăcerea. Cum ți-a venit ideea aceasta? — Mi-era foarte dor de tine. —Mă scuzi că m-ai găsit în situație de bucătăreasă, dar... —Ești și mai apetisantă așa, îi sărută din nou buzele nelăsând
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
buchet miresei, de data aceasta nu din trandafiri cum obișnuia el până acum, ci din cale albe, simbol al purității. A rămas uimit și plăcut impresionat văzând-o atât de frumoasă. S-a limitat doar să-i sărute mâna, restul alintărilor rezervându-le după cununia religioasă. Nu s-a stăpânit însă să-i spună: — Ești fermecătoare, frumoasa mea cu ochi albaștri ca două mistice safire. Și tu ești atât de distins, romanticul meu chirurg. În sunetele muzicii au fost serviți toți
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
trecerea timpului pasiunea primelor momente dispare, lăsând loc respectului, prieteniei și obișnuinței. În cazul lor, pasiunea exista ca-n prima zi, deși trecuseră ceva ani de când își uniseră destinele. A doua zi dimineața când s-au trezit, au început cu alintările, cu gesturile de iubire, cum obișnuiau. Deodată, Matei, sub imboldul fericirii de care fuseseră cuprinși noaptea, sau pur și simplu dintr-o presimțire neconștientizată, a privit-o atent pe Cecilia. —Ce te uiți așa la mine, romaticule? —Vreau să verific
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]