196 matches
-
ca la sămănătoriști. Din recuzita simbolistă se recurge, cu măsură, la elemente caracteristice, între care nostalgia depărtărilor ori misterul acvatic. Cel mai adesea poetul se lasă în voia satisfacției pe care i-o oferă o rimă rară sau bogată, o aliterație savantă, fără a sacrifica, prin aceste jocuri prozodice, încercate mai ales în sonete, nimic din autenticitatea sentimentului. Cartea de amintiri a lui S., Evocări. Confesiuni. Portrete (1974), are un conținut compozit. Prima secțiune, Pagini de memorial, un fragment dintr-un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289777_a_291106]
-
copiilor, ale fetelor tinere, ale bărbaților etc. A treia parte este dedicată cântecului în sine. Forma prozodică a culegerii este una fixă, versurile fiind octosilabice, ritmul trohaic, fără rimă, dar cu armonie și muzicalitate interioară, întâlnindu-se frecvent asonanța și aliterația. O altă caracteristică a culegerii ar fi diversitatea tematică. Ion Stăvăruș consideră că multe dintre cântecele din Kanteletar se apropie de doina din Carpați, fără a exista însă acele stereotipuri caracteristice de tipul "foaie verde". O explicație pentru asemănarea dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
formă de expresie, reușind să redea sentimentele profunde ale ființei umane. În continuarea studiului, Senni Timonen face câteva considerații referitoare la caracterul poeziei lirice finlandeze. Despre vechea poezie lirică fino-careliană aflăm că avea metrul trohaic de patru măsuri și folosea aliterația și repetiția. Metrul kalevalian era o caracteristică a teritoriului balto-finez și era utilizat în cântece epice și lirice, descântece, ghicitori și proverbe. Metrica se schimbă în Finlanda de vest după Reforma din secolul al XVII-lea, în celelalte părți ale
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
se ivește un focar de anxietate, stârnit de molimă sau de un eveniment/personaj destructiv. Sub aspect experimental, cea mai interesantă dintre romanele românești de acest tip din vremea respectivă e Terra-Orr, de Leonida Neamțu (1969), în care (v. și aliterația din titlu!) o fantomă tulbură, pe model gotic, liniștea aparentă a unui spațiu închis, teratologia umană abisală, laolaltă cu spaima, găsindu-se și în Via și rodul al lui V. Monda (1971). Cortegiul lui Viorel Știrbu (1969) e un roman
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
limită a confesiunii directe, în profitul obiectivării (întărită de un relativ eliptism al frazei și de absența legăturii aparente în versurile-imagini); iar la nivelul substanței verbale ca atare, avem de-a face cu o unificare timbrală a versului, joc al aliterațiilor, propagare în vers a sonurilor, menită să realizeze - cum va spune Ion Barbu mai târziu - depășirea individualității noționale a cuvântului spre „unitatea fonică a versului”. (Alte exemple concludente ar fi aici versuri ca: „Drum pierdut prin clorat și calcar”, „Casele
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
precise, aproape metalice. Această parte yang caută nopțile puternice, momentele când soarele e "încă un ou negru". Jumătatea yin este melancolică, are priviri scăldate în vise, iar tonul confesiv stăpânește și sonurile muzicale exprimate, și tonurile interne, apelând la numeroase aliterații unduitoare. Dar dincolo de această dualitate, în fond, universală, cartea este unitară, iar poemele urmează o continuitate vizibilă. Acest volum cuprinde, pe lângă acele anxietăți și neliniști specifice poeților contemporani, o adevărată poezie de dragoste. Nu este inspirată din maniera, atât de
America nu crede în lacrimi by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7089_a_8414]
-
sub admirația narcisică a tropilor emiși, de unde și insistența cu care invocă plăcerea de a scrie, cînd de fapt voluptatea vine din amorul de sine. Îți savurezi frazele pe care le așezi în fața oglinzii, contemplîndu-ți legănarea de bazin pe creasta aliterațiilor sacadate. Pas languros fără direcția gîndului. La Vulcănescu plăcerea de a-și gusta textele e infimă, dovadă detașarea cu care le privește destinul public, pe motiv că autorul nu mai e responsabil de soarta unui articol tipărit. Din această categorie
Melodici și canonici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2633_a_3958]
-
spune nu e bine să fim "niște pizmăreți, niște bădărani și niște răi la suflet." (p. 88) Enumerările acestea nu sînt fastidioase, ci cu predilecție expresive, ca niște întăritori de gust folosiți din abundență. Un fel de torent descriptiv prin aliterație sinonimică. Dincolo de stil sare în ochi atitudinea prevenitoare a părintelui. Steinhardt se livrează cu dăruire dialogului, nu provoacă întrebările, atinge cu smerenie temele cerute, nu e tiranic în susținerea unor încăpățînări și nici obositor în repetarea unor marote pe care
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]
-
de lux al limbajului, Șerban Foarță își ia revanșa lucrîndu-l aidoma unui orfevru fantast, nesățios de insolite forme, îmbătat de mirajul proteiform al produselor d-sale. Prețiozitatea semnifică damnarea sa, dublată de voluptate. Dedat jocurilor verbale infinite, unei cascade de aliterații, omonimii, omofonii, de amețitoare acrobații fonic-semantice, poetul își identifică o imanență dureroasă prin însăși limita conținută în orice postură stilistică asumată. Frenezia cu care operează în direcție manieristă - G. R. Hocke presupunem că l-ar fi citit cu satisfacție - e
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
această și pe Ion Neculce), ea venind, scria Zoe Dumitrescu Busulenga, "direct din germană veacului de mijloc și urmând fără greș tiparele strofelor din original...măsură lor aspră, bărbăteasca, expresiva, potrivite cântării unor atari fapte și atari eroi. Până și aliterațiile caracteristice versului epic german au fost, în cea mai mare parte, respectate. "Să mai amintim că V.T. a mai tradus românul lui H.J.Chr. von Grimmelshausen, Aventurosul Simplicius Simplicissimus (1967) și a publicat o Istorie a literaturii germane (1943). O
Amintirile lui Virgil Tempeanu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/18006_a_19331]
-
moarte în care totul e trandafiriu și surîzător, arătînd în ce măsură atmosfera eminesciană lăsase loc unei inspirații de cu totul altă factură, deși instrumental asemănătoare (vezi simbolul frapant al migdalilor și al trandafirilor în floare, menit să accentueze efemeritatea vieții). De la aliterația din titlu, continuînd cu aliterațiile din versuri și pînă la bizara compoziție general-recurentă a textului, totul arată dominația muzicalului. Cele doar 12 versuri cuprind 8 versuri repetate. Atent la detalii, poetul utilizează timpul durativ al imperfectului, cu o singură excepție
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
trandafiriu și surîzător, arătînd în ce măsură atmosfera eminesciană lăsase loc unei inspirații de cu totul altă factură, deși instrumental asemănătoare (vezi simbolul frapant al migdalilor și al trandafirilor în floare, menit să accentueze efemeritatea vieții). De la aliterația din titlu, continuînd cu aliterațiile din versuri și pînă la bizara compoziție general-recurentă a textului, totul arată dominația muzicalului. Cele doar 12 versuri cuprind 8 versuri repetate. Atent la detalii, poetul utilizează timpul durativ al imperfectului, cu o singură excepție, cea a versului decisiv și
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
curgeau din cer; - voioase Zîmbeau în fundul apei răsfrîngeri argintoase; Oh! alba dimineață și visul ce șoptea, Și norii albi - și crinii suavi - și balta clară, Și sufletul - curatul argint de-odinioară. Oh! sufletul! - curatul argint de-odinioară. (Pe balta clară) Aliterațiilor și coloristicii simbolice din Zori roze li se adaugă, în strofa de mai sus, contrastul sesizant dintre scurtimea neverosimilă a textului (doar 6 versuri, deoarece al șaptelea îl repetă pe cel dinaintea lui) și multitudinea efectelor stilistice, grupate însă în
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
Ce plînge duios că trăiesc... Și nici nu mai cerc să zîmbesc Cînd viața s-arată ușoară Pe cînd orice ore rănesc, Iar ultima vecinic omoară". (Rondelul orelor) Supremul ideal rămîne acum muzica. Repetițiile și revenirile sunt uneori dublate de aliterații care transformă poezia în melodie de neuitat, aproape independentă de cuvinte. în murmurul bătrîn al acestor ultime poezii macedonskiene se filtrează de cinci ori esența unui lirism muzical și simbolist. Chiar dacă doar cîteva dintre rondeluri se ridică la nivelul marii
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
În ciuda vîrstei, viitorul mare poet se afla deja în posesia unei tehnici remarcabile. Nicăieri seria procedeelor muzicale nu va mai atinge varietatea aproape demonstrativă din Aur sterp; plurimetria simbolistă, jonglarea cu prozodia se cuplau cu ingeniozitatea figurilor fonetice (rime incluse, aliterații grupate în lanțuri, anadiploze) utilizate pentru crearea unei melodii subtextuale, indiferentă la tema poeziei: „Și iată dar, Din țîrîit subțire de țînțar Voi făuri fiori ca niște fire, Din țîrîit subțire; Păienjenișuri leneșe, rețele Pentru prins stele, Din plînsul auriu
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
poate în ruptul capului să scrie eseu, dar nu pentru că ar fi liric sau fiindcă ar avea repulsie față de nuanțele speculative (dimpotrivă, Foarță e un prestidigitator al noțiunilor rare), ci pentru că urechea îi este pliată exclusiv pe calambururi sonore, drept care aliterațiile, asonanțele și etimologiile la care recurge preschimbă pagina într-un carnaval fonetic, zgomotos ca un clopot și gol ca un pahar. Din acest motiv, fragmentele epice care îi ies din condei sunt sterile ca un cristal sunător, al cărui clinchet
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
locuțiuni și expresii, se găsesc multe alte nume și articole, demonstrînd diversitatea cîmpului de studiu - de la varietatea desemnărilor - izolări, expresii idiomatice, grupuri sintactice stabile/libere, unități frazeologice, locuțiuni și expresii, îmbinări de cuvinte - pînă la cea a elementelor studiate: rime, aliterații, metafore, cuvinte vechi și dialectale, jocuri de cuvinte, tautologii, pleonasme, negații, structuri sintactice. Titlurile reproduse cu acuratețe (cu doar foarte puține greșeli în folosirea diacriticelor alfabetului românesc, lucru rar în lucrările apărute în străinătate) și bine grupate, aducerea la zi
Frazeologie romanică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16525_a_17850]
-
se grupează în paragrafe, asemenea unor strofe ample, conservă un ritm sensibil, mai variat și mai capricios decît în poezie, însă un ritm care se impune imediat cititorului. Prozatorul conservă de asemenea toate atributele convenționale ale versului, utilizînd fără reținere aliterațiile și asonanțele, repetițiile sub diferite forme (anaforice și epiforice), paralelismele, refrenele, cuvintele-cheie prin care se marchează dominanta semantică, pentru a nu mai vorbi de toată galeria figurilor semantice (între care se detașează comparația, nu metafora - ca în poezie). Rezultă un
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
Costin funcționează sporadic și pentru scurt timp ca ,pseudonim la pseudonim" pentru tînărul reporter UTC-ist.) Schimbarea de nume i se trage și din nevoia de adaptare la realitate inclusiv gramatical, de vreme ce numele său autentic conține o atît de rară aliterație (doi r și doi h) și solicită un aparat fonator performant care să-l ferească de supărătoarele schimonosiri de pronunție: Rolling, Roli, Rolich, Horli, Rori, Roric, Rolic sau Rolrih. Considerat de Ov. S. Crohmălniceanu un ,Charlot supus vicisitudinilor istoriei", autorul
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11201_a_12526]
-
fonetismul este obișnuit la Eminescu și chiar în poemul anterior din Convorbiri literare găsim: De ce taci, cănd fărmecată / Inima-mi spre tine 'ntorn? (iarăși: peste tot devine fermecată; Eminescu folosește ambele forme). Apoi, însă, observăm că forma cu -ă creează aliterație: M'a-făr- și ține accentul simbolic la începutul versului. Or, prin proteza vocalică: M'au fer- Titu Maiorescu obține același efect, păstrarea accentului la început de vers. Soluțiile fiind echivalente, este posibil ca ligatura M'au-fer- să-i aparțină tot
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
spectaculoasă, de la artă la realitate. Termenul s-a propagat în foarte multe limbi (o atestă deja dicționarele generale, ca și versiunile în engleză, franceză, germană, spaniolă etc. ale Wikipediei), probabil și datorită sonorității sale (evocînd o agresivitate ușor comică, prin aliterații care sporesc o conotație depreciativă). Singurele controverse etimologice au apărut în legătură cu motivația alegerii numelui personajului de către Fellini (ca termen dialectal, pornind de la amintiri sau, mai probabil, ca ecou al unei lecturi). Despre etimologia și circulația termenului paparazzo, despre pătrunderea sa
Paparazzi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7976_a_9301]
-
meu din acest an/ Pe cel mai sudic promontoriu/ Stă ultimul tasmanian“ (Promontoriu) Se află aici concentrate cîteva dintre procedeele pe care se bazează poezia „philippină“. Deși fără frecvența și ingeniozitatea din primele poezii, figurile fonetice rămîn prezente, în special aliterațiile (trompetele tembele, vechi violoncele), dar nu numai ele: figura fonetică a rimei și structura ei prozodică prezintă o mare importanță. Varietățile metrice constante nu șochează: în cele 12 versuri reproduse, înregistrăm 4 tipuri de metri (alexandrin clasic, endecasilab, nonnasilab și
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
lucru ce ține atît de pasiunea pentru muzică, cît și de spiritul său extrem de calculat. Ca și Nicolae Filimon ori Urmuz, cu ale căror scrieri există incontestabile atingeri pe circuitul semiotic, auzul muzical al autorului Crailor este unul de excepție. Aliterațiile, repetițiile, hiatusurile și tot ce ține de "arta fugii" îi stau la îndemînă. O predilecție există în repetarea literei inițiale în grupuri de cîte trei cuvinte, fie că sînt note personale sau descrieri ale personajelor. El se plînge în Jurnal
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
de gratuit ar părea, jocul acesta drag și moderniștilor lui Ilarie Voronca explodează departe, în straturile de adîncime ale limbajului, antrenînd mișcări tectonice la nivelul semantic. În construcția "vîntul fierbinte alintă lin clopoțeii argintii și înclină foile late de pliban" aliterația traduce la nivel auditiv clinchetul "clopoțeilor argintii" (onomatopee de mare finețe). De altfel, Paul Lăzărescu împinge capacitatea sugestiei muzicale a lui Mateiu Caragiale pînă la forța de a prefigura muzica însăși. Analizînd fragmentul "Lăutarii nu uitară să cînte acel vals
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
mormânt.” Sunt versuri vizionare de o mare elevație, de o arzătoare abstracțiune! Volumul Madona din dud (1973) este singurul despre care apucasem să scriu o cronică literară în Luceafărul înaintea foarte îndelungatei mele absențe din țară... Atrage, în treacăt, atenția aliterația din titlu ; repetarea lui d și m, în cuvinte bogate în vocale sonore o și u, sugerează o grea senzualitate într-un distih din poemul Starostea - unde madona este înlocuită cu demona : „demona din dud domol / cu măduva de nămol
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]