991 matches
-
frînturi de cuvinte dezarticulate, suspine, de parcă ar fi supus unor cazne, Încordată Îi pîndesc reacțiile, mă rog pentru el. CÎnd se destinde și respirația Își reia cursul normal, Îi privesc un timp profilul eliberat acum de orice emoție. Ovalul prelung, alungit de barba căruntă, fruntea boltită și netedă, mișcarea imperceptibilă a globilor oculari sub pleoapele subțiri, nasul ușor coroiat nu sever, nu vulturesc, mai degrabă Înțelept, ascet. Vreau să vorbesc despre el. De fiecare dată cînd Încep să scriu Întîlnesc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
avea ceva ce semăna cu o tablă de șah ale cărei pătrate erau de mai multe culori și se reliefau în mai multe dimensiuni, mișcându-se în toate părțile, devenind când cuburi sau paralelipipede, când conuri ori cilindri ce se alungeau și apoi se repliau necontenit, năucind simțurile. Altul cânta la anumiți curenți de aer văzuți numai de el, cert este că, într-adevăr, când dădea la o parte cu mâinile niște coloane de aer foarte gros și dens, până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
poate fi în sufletul acesta înfricoșat asemeni unui animal hăituit, din moment ce acest loc este ultimul în care mai poate ajunge cineva? Numai că cele mai înfricoșătoare momente par să nu fi venit încă pentru bietele suflete, de vreme ce umbre hidoase și alungite fără noimă se apropie de fiecare dintre noi, cei vinovați, împresurându-ne ca șerpii și aținându-ne calea. Cred că ar trebui să ia naiba, dacă se mai poate acum, scheleții ăștia aburinzi care plutesc nicicum și carcasele astea zburătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Și, plecându-și căpșorul, de parcă ar fi vrut să-mi privească fața, în timp ce eu, plecat respectuos, îi sărutam mâna pe care mi-o întinsese, ea scoase o exclamație uimită, iar pe chipul ei de vulpiță ochii teribil de albaștri se alungiră ca la chinezi. Apoi, adresându-ni-se ostentativ numai nouă, mie și lui Iag, de parcă Nelly și Kitty nici n-ar fi existat în camera aceea, ea ne spuse că nu are nimic împotriva prezenței noastre acolo, că ne roagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
arătau la fel ca ai oricărui om. Nu însă acesta era motivul tăcerii sale. Norul acela devenise acum opac, semănând cu o sferă neregulată. Se desprinsese de gura minei și începuse a se rostogoli încet către ei. Protuberanțe scurte se alungeau înainte, palpând terenul din față. Greierii care umpleau poiana cu țârâitul lor amuțiseră. Nici un ciripit de pasăre nu se mai auzea acum. Până și susurul pârâiașului se estompase. Calistrat îl prinse de cot, făcându-l atent: Știe că suntem aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de arabul cu Încărcătura În spate. Mașinăria nu era deosebit de grea, dar, sub căldura cumplită, băiatul fu În scurt timp leoarcă de sudoare. Însă continua să Îl urmeze pe poet fără să se vaite. Pe o parte a străzii se alungea umbra copertinei unei prăvălii, Întipărită pe caldarâmul arzător. Dante Îi făcu semn tânărului să se oprească, apoi se așeză pe lada pe care celălalt o lăsase jos. - Care va să zică, În cartea aceea a ta, Dumnezeu veghează asupra celor drepți, de pe tronul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nu e... mai bâigui dânsul. Mâna lui stângă, acum descoperită, lucea În lumină. O mână de argint. „Omul neîntreg”. Omul blestemat de Mainardino. Dante Îl văzu acționând cu mâna sănătoasă ceva din dreptul Încheieturii. Degetul arătător și cel mic se alungiră brusc, transformându-se În două limbi scânteietoare. Dinaintea acestei priveliști, dădu Înapoi. Bonatti ridică arma până când se Încrucișă cu raza. Părea un Înger cu o spadă de foc. - Cunoști arma asta, messer Alighieri? murmură bătrânul cu un glas dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
știa foarte bine, vanitatea îi spune la ureche: doar tu contezi!, intră în sala palatului și o împinge ușor lângă peretele castelului, ar vrea să o scoată din palat; mă iubești?, îl întreabă ea de acolo, de la perete, de ce mă alungi?, te iubesc!, dar nu vreau să ajungi ca maică-mea, regina mi-a stricat viața, nu?, și dacă mă iubești, de ce mă trimiți la mănăstire?, îl întreabă fata candid, uitându-se în ochii lui, că nu vreau să mă domine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
urî. Te-aș face eu să mă urăști. (Țâșnirea necontrolată a lacrimilor o orbește din nou.) AMORY: Rosalind... ROSALIND: O, scumpule, pleacă! Nu Înrăutăți lucrurile. Nu suport... AMORY (cu fața trasă și vocea Încordată): Îți dai seama ce spui? Mă alungi pentru totdeauna? Există pe undeva o deosebire Între calitatea suferinței fiecăruia.) ROSALIND: Nu Înțelegi... AMORY: Mă tem că nu Înțeleg dacă mă iubești. Te temi de doi ani de greutăți alături de mine. ROSALIND: N-aș mai fi acea Rosalind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe femeia așezată picior peste picior pe canapeaua În stil de epocă din fața mea, fumând acea țigară franțuzească tare, cu atât eram mai convins că nu avea mai mult de douăzeci și ceva de ani. Avea ochii nu prea mari, alungiți la capete, și clipea des, cu un aer neglijent, probabil din cauza miopiei. Cu bărbia ei puțin alungită, cu obrajii rotunjiți În două curbe ușoare, expresia ei nu denota aroganță, ci mai degrabă distincție. De câte ori spunea câte ceva, de câte ori Își schimba poziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
-mi vine să cred că am putut sta patru ore cu limba În vulva lui Reiko, oricât ar fi fost ea de frumoasă. De neimaginat! Era ceva minunat, dar totuși al naibii de ciudat. Chiar după ce mi-am retras limba, Reiko rămase alungită pe canapea, nemișcată, cu sexul Încă scuturat de spasme. Lângă noi, bărbatul o penetra animalic pe Mie. Încântător! Felul acela bestial În care o penetra era cea mai convingătoare dovadă că omul nu era deloc o ființă socială. Mie era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Nu mai văzusem nicăieri marca aceea. — Bei și tu? mă Întrebă cu o voce răgușită, băgându-mi brusc sticla sub ochi. Nu prea suna a engleză. Avea o cicatrice urâtă pe Încheietura mâinii. O cicatrice verticală. Dacă ar fi fost alungită pe orizontală, ar fi putut să Însemne o tentativă nereușită de sinucidere, dar așa, pe verticală, Îți dădea un sentiment ciudat. Am dat din cap și am luat sticla. Încă nu se Întunecase. Am dat pe gât o Înghițitură. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și ordona inimii. Picioarele mlădioase aveau un corespondent aproape erotic în pieptul rotunjit superb de sânii plini de alb, iar chipul diafan, apunea cu mult frumusețea legendarei Afrodita. Părul mătăsos și negru împrejmuia cu o grație nemăsurată chipul ușor slăbit, alungit spre un asiatic tandru. Fruntea înaltă era într-o deplină congruență cu tot corpul care o aducea în timp de zeiță. Era o femeie fără nume. Niciun nume nu i s-ar fi potrivit frumuseții ei autentice. Ar fi fost
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
250 din 07 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului De ce Mi-e dor, Când tu alături stai, Și când cu Gândul Îți mângâi amintirea? De ce Tristețea Din ochii tăi îmi dai, Când poți, Cu ei, Să-mi dărui fericirea? De ce M-alungi Din vise de demult, Când Vremuri Peste ele se așază? Mai lasă-mi Timp, Ca șoapta să-ți ascult, Și Inima-mi De dor eliberează. Referință Bibliografică: De ce mi-e dor ... / Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 250
DE CE MI-E DOR ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361491_a_362820]
-
absorbiți lacom de pământul însetat. privind spre cer, picăturile reci se preling pe obraji ... lacrimile ploii.. stai nemișcat cu tălpile goale cufundate în iarba moale... simți forța naturii cum iți pătrunde în trup ca un elixir... tunete luminează cerul sfâșiat ... alungi teama.. singur, în amalgamul de linii și puncte ale vieții lupți cu umbrele și ispitele.. plouă ritmic un ritual de tobe descântat de incantațiile unui șaman uitat de vremuri... îi zărești spectrul în aburul ploii ... te cheamă prin vorbe doar
PLOUĂ.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363872_a_365201]
-
Toate Articolele Autorului Mi s-au despicat cuvintele ca de un fulger în noaptea slăvită, de ele n-o să mă mai rog. Broboane de teamă taie fruntea, lumină și întuneric amestecate într-o ceață lăptoasă se evaporă aprinse și tălpi alungite de umbre calcă pe inima dimineții-n răcoare, nimic nu-i mai bine decât binele la capăt de drum. Văd depărtarea cu ochii-n pământ de se vrea ruptă-n bucăți ;și nici asta nu mă poate opri. Neînduplecat cu
NOMAZII CERULUI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362860_a_364189]
-
vorbele secară în a sa gură ce se chinuia vizibil să scoată un sunet deadreptul primordial. Mulțimea brusc tăcu și privirile se agățară de subțirelul ce deveni centrul atenției. O liniște greu de înțeles se lăsă peste capetele ce-și alungeau gâturile să vadă mai bine. Subțirelul luă aer în pieptul pregătit să expire prin corzile vocale ce tremurau ... - Numai este nimeni, în afara noastră, cu toții au murit ... suntem singurii în viață ... - Și pe noi cine o sa ne servească ? Referință Bibliografică: Ospățul
OSPĂŢUL de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363309_a_364638]
-
unul visurile în balta mamă a promisiunilor vântul le mângâie indecent odată nu demult învățam tăcerea câinelui în fața haloului lunii înainte de ecoul lătratului lătratul-gând ovalul cercurilor de foc și conurile prelungi ale brazilor din palma disperării continuau să se lungească alungească înspre acel timp incolor drumul inocenței devenea atunci fulger pentru zilele și nopțile de căutări călătorii cu scop incert când priveam privesc stativul cu eprubetele încercărilor vieții și acum fără culoare îndes timpul în buzunarul prin care privesc fâșia de
COLAJ AL ABSURDULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364128_a_365457]
-
după inundațiile din '70 și '75 să ne mutăm într-un cartier mai înalt al orașului și mai departe oarecum de râul Argeș, știut fiind că Piteștiul este o fâșie ce se întinde de-a lungul râului într-o formă alungită de margaretă ale cărei petale sunt marile cartiere, adevărate orășele, vreo opt, poate mai multe, nu le mai știu pe toate, „independente„ între ele, precum în marile orașe, în sensul social, cu primărie unică, dar fiecare cu două-trei școli, poate
INTERSECTĂRI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364151_a_365480]
-
și pe site-ul concursfestivalmacedonski.ro. (by MM NEWS, http://mihaimarin.wordpress.com) ****Tudor Gheorghe - În Archanghel (versuri Alexandru Macedonski) : --------------------------------------------------------------------------------------------- Alexandru Macedonski : În Arhanghel În Archangel e o fată Cu ochi lungi, cu gene lungi, Nu poți chipul să-i alungi, Însă asfel de ciudată Ca-n Archangel nu e față. Cu ochi lungi, cu gene lungi, Zilnic râde, zilnic cântă, Veselia ei te-ncântă, Însă ea golește pungi Cu ochi lungi, cu gene lungi. Zilnic râde, zilnic cântă, Ți-ai
MM NEWS : FESTIVALUL-CONCURS DE POEZIE ´´ALEXANDRU MACEDONSKI´´ -2014 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363234_a_364563]
-
înfipt cele mai multe în țintă. O, dar ce țintă! Un ornament sferic, din lemn, montat la îmbinarea pasarelei dinspre lac. Ceruri! Nu era nici măcar cât un ou de pasăre răpitoare! Lumina aluneca încet spre seară, anunțând primul apus. Umbrele pădurii, se alungeau ciudate peste adăposturi, înșelătoare pentru ochii mei. Se auzi un zbârnâit curajos și săgeata cu coadă roșie mușcă direct din mijlocul țintei. O santinelă se deplasă, scoase săgeata, după care îngroșă rândul celor adunați pe pasarelă. Era rândul meu și
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
veșnic, Doar valorilor tale ești cucernic.. Și cu cin’te aduni mereu vei ști, Respectând, respectat și tu vei fi, Cunoscându-ți și hărțile interioare, Vise duci mai sus de munți să zboare. La mulți ani, mulți ani român, Ca să alungi pe altul, să nu te-aduni, Nu cauta unirea doar din singurătate, Seamănu privește-l.. nu prin necesitate! Foto: "Coloana infinitului", sau Coloana Recunoștinței fără Sfârșit - Creația lui Brâncuși a fost desemnată Simbolul României. Referință Bibliografică: La mulți ani.. / Valerian
LA MULȚI ANI.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368068_a_369397]
-
aș putea întoarce timpul să merg sub salcia pletoasă de la drum să mai mănânc așa mâncare simplă dau toate bunătățile de acum! Mama Mi-e dor de tine mamă și aș vrea să fi , acum, când plouă, lângă mine, s-alungi tristețea de pe fruntea mea așa cum o făceai, fiind cu tine. Să mergem după lemne amândouă, acolo, în pădurile umbroase, să culegem și ciuperci și flori și să ne-ntoarcem, seara, bucuroase. S-aprindem focul din surcele-n tindă, fierbând o
FOTOGRAFIE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366855_a_368184]
-
că individa și-a ucis copiii pentru a se răzbuna pe soț?... Nici vorbă, protestase grăbit, cu voce gâtuită Cucaras. Nu, nu! Gurile rele spun asta. Îmi aruncase o privire aproape dușmănoasă, de supărare ochii păreau să i se fi alungit sub sprâncenele stufoase. Nu i-a ucis ea, continuase, respirând anevoie. S-a prăbușit o boltă de pivniță peste ei. Că le dărâmaseră nemernicii casa și doar în pivniță le rămăsese loc de adăpost. Simțeam întreaga popicărie zguduindu-se în spatele
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
ce le îmbrățișa ființa,aripile boțite în stoluri de vise sau praful de iubire acolo unde dragostea începuse să încolțească.Aerul fremăta de atingeri timide de iubire,de bâzâit avid de cunoaștere,de vechi melancolii îmbrăcate de timiditate,de glasuri alungite într-o ritmicitate diformă în care hotărârile erau încă fără de contur. Soarele începu să-și ascundă încet,una câte una,toate razele în cochilia-i de aur în care se retrăsese mândru,înainte de a lăsa umbrele să-i fie martore
SIMFONIA PRIMĂVERII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367655_a_368984]