1,290 matches
-
acolo unde poposește, de responsabilitățile destinului eliberîndu-se cînd intriga îi va fi dezvăluit pe deplin caracterul de femeie tînără, lipsită de prejudecăți, care izbutește să schimbe cu totul rînduielile bizare ale unui orășel din Franța anilor '60. Un burg cu alură medievală, înghețat în mentalitățile epocii revolute, întreținute de bigotismul primarului conte, ce crede că-și va reconsolida astfel autoritatea de bărbat abandonat de soție (excelent Alfred Molina, caricaturizînd virilitatea ultragiată). Episodul în care acest personaj negativ e admonestat exemplar - uitîndu-și
Ciocolată și film by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15972_a_17297]
-
trimis la arest, primul bărbierit, vise amestecate cu realitatea etc.), e adevărat, dar toate acestea sînt mult mai bine ascunse într-o poveste aparent simplă, simplistă chiar la suprafață. Subiectul pare desprins dintr-un ziar de scandal, faptul divers cu alură de senzațional e mereu prezent și mereu exploatat. Nimic nu lipsește: fetița de doisprezece ani care se prostituează trăgînd cu sete din punga de aurolac, soldatul violator de țigănci bătrîne și grase, opinia unor oameni de bine care în focul
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
și romantismul înfiorat își dau mîna într-o poveste ai cărei eroi nu-și intersectează doar viețile, ci și ambițiile, fie ele politice, profesionale sau intime. Sondajele în cîmpul crizei și al traumei, pe care Coe le practică dezinvolt, cu alură și aplomb de clinician, apropie The Rotters' Club de cartea din care prezentăm în aceste pagini un fragment, conferindu-i ținută și stil. The House of Sleep (Casa somnului, 1997, a cărui versiune românească va apărea în curînd la Ed.
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
nu am avut prilejul de a-l fi audiat în ultima vreme, în ultimele decenii, pe Körössy, recentele întâlniri petrecute aici, la București, par să fi produs o veritabilă întoarcere în timp. Căci timpul pare a nu fi trecut peste alura artistică, peste alura profesională a acestui mare muzician al jazzului. În urmă cu peste trei decenii, în mijlocul anilor '60, Körössy iniția o muncă de pionierat în ce privește informarea tinerilor muzicieni, a tinerilor intelectuali, în ce privește inițierea noastră în marea lume a jazzului
Iancsi Körössy la București by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15701_a_17026]
-
prilejul de a-l fi audiat în ultima vreme, în ultimele decenii, pe Körössy, recentele întâlniri petrecute aici, la București, par să fi produs o veritabilă întoarcere în timp. Căci timpul pare a nu fi trecut peste alura artistică, peste alura profesională a acestui mare muzician al jazzului. În urmă cu peste trei decenii, în mijlocul anilor '60, Körössy iniția o muncă de pionierat în ce privește informarea tinerilor muzicieni, a tinerilor intelectuali, în ce privește inițierea noastră în marea lume a jazzului. O făcea cu
Iancsi Körössy la București by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15701_a_17026]
-
perfecționată, printr-un antrenament fără răgaz, încât chiar această interpretare arată a comprima două secole de succesive rafinări ale tehnicii instrumentale. Tot ce era allegro este acum mult mai vivace (repede, mai repede). Tempoul, fluența, timbralizările, lirismul instrumental au altă alură. Schubert nu și-ar fi putut asculta decât lăuntric, eventual, o astfel de tălmăcire. În alb și negru, sumbru și luminos (jocul armoniilor!), lansare către câmpuri sonore ascunse pe atunci simțului muzical comun, așa cum și-a fixat Schubert proiectul în
Jocul cu mărgelele de sunet by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15773_a_17098]
-
laitmotiv lamentuos-incriminator al personalității. Împrejurarea indiscutabil dureroasă că dl Marino a avut parte de o întrerupere a activității de aproximativ două decenii, că nu s-a bucurat nici ulterior de condiții foarte favorabile, pare a-i fi inspirat ideea, de alură transpersonală, a unei "desconsiderări" sau chiar absențe a "ideii literare" în cultura românească. D-sa se simte un singularizat, un mal-aimé pe acest fundal al unei insuficiențe naționale: "Ceea ce eu căutam să propag, stilul ideilor, critica de idei nu impunea
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
a volumului. Consideră drept "date" lucruri care au fost "date" cîndva, acum douăzeci de ani. Poate a venit vremea să nu-i mai credem pe cuvînt, să nu mai acceptăm fără comentariu un program sau un manifest, fie el cu "alură" teoretică. Parafrazînd un slogan: Nu mai sînt nici ei tineri". Deci pot fi interpretați și altfel decît în tonul impus chiar de ei. Andrei Bodiu, Direcția optzeci în poezia română, vol.I, Editura Paralela 45, colecția "Deschideri", 2000, 282p., f.p.
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
am dosar muncitoresc-țărănesc, eu, odraslă de funcționar de tribunal burghezo-moșieresc), ci pe unul de... desenator. Într-o redacție bizară, un fel de rezervație șmecheresc-primitivă. Printre altele, făceam și retuș de fotografie, mai ales asta făceam. Statuii fotografiate, una chiar de alură sobră, clasică (atîtea în Iași!), trebuia să-i dau un aer optimist, îi întindeam comisurile pînă se ivea zîmbetul. Țărăncilor în costum național, fotografiate la căminul cultural, trebuia să le schimb opincuțele cu pantofiori. Veneau cei de la secția agrară "din
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
spunea "mutulică". Și-acum, ore întregi a sta în atelier și a lucra înseamnă a tăcea. După ce ieși din atelier, se produce defularea. E o nevoie irepresibilă să vorbești cu cineva... Înseamnă că te-am prins bine. Oarecum. N-am alura voastră, a ta, a lui Mihai Ursachi, de a vorbi prea des în public. Dacă e vorba de cuvînt, m-am refugiat mai lesne în scris. Rugat, adesea, să iau cuvîntul într-un conclav, m-am oferit mai degrabă să
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
bârfe ordinare din lumea teatrală, intrigi machiavelice, epigrame și vorbe de duh ale scriitorilor etc. [...] Grecotei de formație filosofică aproximativă, vestit însă ca "demolator de sisteme", Xantuz era, într-un fel, replica sa rapetisată: un țâr plin de ticuri, cu alură vibratilă, posedând la perfecție elina și latina, și suferind de boala cea mai frecventă în profesiunea noastră, etimologita. "Caniculă - perora el, fără să-l fi întrebat cineva - asta înseamnă..."" etc. "Trezor" (astfel este poreclit administratorul-șef al cuvintelor) instituie un
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
de dramatism lăuntric, de încordare vizionară, mascată de redundanță, de trucuri filosofante ori pseudohermetice, confuzia asociată cu procedeele unui simulacru naiv de abisalitate, care se răsfață pe spații neîngăduit de largi. Stăruie în discursul său aerul echivoc al unui iluzionism, alura dibace a unei prestigiditații. Ion Caraion i-a sesizat cu perspicacitate deficitul de substanță, înlocuită prin artificiu (frecvent prin jocuri de artificii). În amplă proporție, turmentat de glorie, Nichita Stănescu s-a înșelat pe sine însuși. Celor care susțin că
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
de romane autohtone (eram în 1985!). Dacă citise pînă și Galeria, intrînd în amănunte... Cred că am mai scris despre aceasta, dar mă repet, fiind ceva prea frumos ca să nu afle și alți cititori... După pilotul-șef, în bărbat avînd alura unei vedete, îl cunoscusem și pe navigant, un vechi radiofonist, iubitor de poezie, nu de romane, ținînd seama că sunetul... Navigantul era mai posac, părînd tot timpul distrat. Ne apropiam de munții Himalaia. Pilotul ațipise cu șapca lăsată pe figură
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
e "însămînțare a divinității", "sacră spermă", "oul" din care poetul însuși a luat naștere. Dar, reamintim, Miron Kiropol e un homo duplex. Paradigmele mitice de la care se reclamă nu mai pot avea, azi, decât o prezență mediată, cu o inevitabilă alură de restaurație. Uimirea inițială, inocența adamică, bucuria edenică se izbesc de criza unei conștiințe care corespunde condiției umane reale, a creaturii izgonite din Paradis, marcate de momentele de absență a divinității, echivalînd cu o absență de sine a ființei. Instabilității
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
ai secolului trecut. Dimensiunea cosmică a luptei lui Oedipe cu destinul, a relației cu Sfinxul este demitizată și coborâtă la nivelul spațiului convențional, aproape de derizoriu, așa cum nu au imaginat-o George Enescu și libretistul său, Edmond Fleg. Sfinxul - apariție cu alură de femeie fatală purtând o superbă rochie neagră din garderoba de cabaret a anilor �40 - se străduie a-l devora la propriu pe eroul dramei tăvălindu-l într-un acces de furie și de sexualitate; iar aceasta după ce veghease la
Oedipe-ul enescian în premieră italiană by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11937_a_13262]
-
de aparență periferică, ce-i îngăduie a se conecta nemijlocit cu lucrurile, o umilință pe care n-o mai permite "centrul" raționalizant, excesiv generalizator, artificios prin redundanță. E o periferie fertilă a contactelor primare, a naturaleții transcrierii lor, cu o alură de naivitate: "vuiet al minții blînd devastată/ o zăbavă mai încolo pielea trupului tău/ o părere de trup/ întinsă și bătută în patru țăruși// școlerii bat toba anunțînd evenimentele de peste an". }elul actului poetic e cel de restaurare a unui
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
ordine sînt deci limpezi: amintirea și încăpățînarea". Patetismul viril, cu inflexiuni melancolice, al autorului nostru este unul corectiv și reconstitutiv. Inadaptarea d-sale devine o funcție de afirmare prin opoziție și de orientare socială, cu atît mai eficace cu cît are alura unei dificultăți învinse. În iluminarea-i civilă, "încăpățînată", de care avem atîta nevoie, Octavian Paler ni se prezintă acum, la a 75-a aniversare, în postura de superioară împlinire a oricărei personalități, cea de director de conștiință.
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
și condițiile meteo!) Și totuși, oricîtă experiență ai avea, terenul e fragil, "ajunge un cît de mic decalaj pentru ca mașinăria să se blocheze. În această meserie, nimic nu e cîștigat definitiv". Pe Besson îl interesează să facă filme europene cu alură internațională, filme care să-și acopere costurile din vînzările pe glob. Deși, de ani de zile, primește, de la Hollywood, un scenariu pe săptămînă (pe care, constant, îl refuză), Luc Besson nu pleacă în America, încearcă să aducă America în Franța
La umbra producătorilor în floare by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16087_a_17412]
-
scrise dintr-o dorință de piedestal amical, cînd autorul vrea musai să-și ridice, pe soclul laudelor, prietenii. Paginile elogioase sunt fatal precare, intenția encomiastică dăunînd efectului estetic. În schimb, acolo unde Nicolae Radu renunță la tămîieri spre a descrie alura pitorească a cîte unui personaj (cum se întîmplă în capitolul dedicat lui Niculae Gheran), paginile prind savoare. În genere autorul e bun portretist, cu un acut simț de observație, și cu lexic precis, pe care știe să-l mînuiască lesne
Fără cinisme by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2652_a_3977]
-
cartea cade în convenția placidă a paginilor laudative. Oricum, natura intimă a autorului are cîștig de cauză în fața minei indiferente a medicilor, cinismul fiind ultimul defect pe care i-l poți imputa autorului, a cărui stofă nostalgică dă Memoriilor afective alura unor confesiuni calde, pe alocuri indulgente, dar niciodată seci.
Fără cinisme by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2652_a_3977]
-
spital, un muzeu și un hotel de standarde civilizate. În genere intelectualilor le priește regiunea, de la Stelian Popescu, patronul „Universului”, pînă la Nae Ionescu, găzduit de Lucia Popovici- Lupa în vila omonimă. Puțini sunt cei care nu se împacă cu alura agrestă a locului, cum este Alice Voinescu, care scrie în jurnal că „Balcicul e distrugător. Nu sfătuiesc pe oameni cu nervi ascuțiți să vină aici. Orizontul e dizolvant. Te bîntuie prea multă moarte.“ (p. 150) Stranie tresărire din partea unui firi
Tenha Juvah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2671_a_3996]
-
implicit că nu are un unghi menit a da etalonul. Dacă îl avea, ierarhia apărea de la sine. Unde există o idee de interpretare, canonul crește de la sine, criticul nemaifiind obligat să dea el însuși sentințe. Numai așa istoria literară capătă alura unei curgeri desfășurate, încetînd să fie o simplă juxtapunere de autori plutind în maree cronologică. Culmea este că singurul reper la care Răzvan Voncu revine ca la o marotă catastrofică e filoxera. Românii au avut un vin înainte de filoxeră și
Înainte și după filoxeră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2688_a_4013]
-
strîns inima. La cîteva zile, Dragoș revenea mereu cu amănunte. Cădeam amîndoi în gol. Și, ca să amortizăm căderea, ne prindeam unul de celălalt. Am avut conversații lungi, povești dirijate de arta scenografică, de desenele și picturile lui Vittorio. Artistul cu alura de sfînt. Artistul ca un semn al lui El Greco. Artistul rebel și riguros, în același timp. Artistul pentru care lemnul este viu și trebuie venerat. Pe 23 martie, într-o duminică, a plecat. Eram în Maramureș, într-o căsuță de
Despărțiri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2718_a_4043]
-
unei obiectivări (ton de constatare, uscat), nu poate ascunde suferința vie, țesutul sufletesc sîngerînd. Acest complex alcătuiește sîmburele particular al lirismului în cauză. Inflexiunile de orgoliu ca și cele ale cinismului se aplică unei condiții de mal-aimée, metaforele însele au alura unui pariu cu alcătuirea nedreaptă a vieții: „am fost aruncată în viață/ cum aș fi fost aruncată la gunoi (...) mi se prelinge inima printrun os de sticlă” (Printr-un os de sticlă). Explicabil, autoarea înțelege a se situa în compania
Un discurs Revendicativ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2734_a_4059]
-
îndeplinit cu prisosință doi faimoși autori ai noștri, de care Dumitru Chioaru se ocupă mai pe larg, Cioran și Eugen Ionescu. Cioran a adoptat limba franceză cu scopul de-a o rupe cu trecutul său printr-o operație radicală, de alură magică, al reconstrucției de sine, declarînd: „Cine-și neagă limba, adoptînd-o pe-a altora, acela își schimbă identitatea și chiar decepțiile”. Să fie la mijloc doar o renegare a opțiunii juvenile pentru extrema dreaptă? Inexact, cu toate că Alexandra Laignel-Lavastine, în Uitarea
Despre Bilingvism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2620_a_3945]