337 matches
-
publicului românesc romanele lui Henry Miller, aparițiile fiind salutate de critica literară ca veritabile evenimente editoriale. Sesizând alternanța registrelor într-o proză poetică de o senzualitate ardentă și spiritul de frondă care țintește dezinhibarea instinctuală, R. a transpus, fără referiri aluzive sau perifraze, argoul erotic sexual din cărți care nu au nimic comun cu pornografia. În traducerea sa, au fost jucate, pe scene din întreaga țară, piese de Edward Albee, Arthur Miller, Tennessee Williams, Arnold Wesker, Iris Murdoch, Tom Stoppard. De
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289123_a_290452]
-
noile glume // Întotdeauna după ploaie / am un moment de derută / mă voi naște / ori / mă voi întoarce / pe locul singurei singurătăți” (Nici o concluzie). Și în Insomnii lângă munți (1989) autorul investește în viziunea poetică bine articulată și apelează la modalitatea aluzivă pentru a amplifica dimensiunea ascunsă. Balansul între viață și carte continuă, iar mecanismul poetic constă în „încadrarea unei exultanțe într-un halou nostalgic, precipitarea notației spre o intensitate vizionară și reculul în melancolie” (Al. Cistelecan). Imaginarul se îmbogățește cu forme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
De la Curcubeul de la miezul nopții până la Portocala de adio (1989), ficțiunile autorului plasează livrescul într-o poziție care-i îngăduie a remorca existentul. Se rumegă pasiuni, resentimente, ambiții livrești, se vorbește în citate, se jonglează cu titlurile și cu sintagmele aluzive. Strict tematic vorbind, prozatorul stăruie asupra marginalului, a cotidianului lipsit de orice elan spre exemplaritate. Opțiune polemică, procurând o alternativă modelelor oficiale de reprezentare a realului, axiomelor triumfaliste, dictate de sus (perifericul sau „secundarul”, în termenii lui Virgil Nemoianu, este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
tragedia (acțiune nobilă în stil dramatic), epopeea (acțiune nobilă în stil narativ), comedia (acțiune vulgară în stil dramatic); un al patrulea gen posibil (cel puțin printr-o simplă operație combinatorie) ar fi acțiunea vulgară în stil dramatic, ilustrată prin referiri aluzive la opere desemnate mai mult sau mai puțin direct prin termenul de parôdia 97. Aristotel se află, de altfel, în postura ezitantă de a plasa parodia la limita dintre ideea de tehnică literară și cea de gen de sine stătător
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
se impunea pentru a explica și în ce mod se raportează parodistul la modelul său. Atunci când stilizează pur și simplu un text, glosând pe marginea unui subiect arhicunoscut, un romancier redistribuie scrierea originară sub forma unor nuclee fie imitative, fie aluzive, folosește citarea exactă sau pastișează. Modelele parodiei variază, alegându-se în general fie forme codificate (mitul, epopeea, satira menippee, poemele epice medievale), fie anumite opere (Tournier), stiluri (Rabelais) sau convenții literare (Cervantes). La rândul lor, acestea din urmă se încadrează
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
domnie, apare ca rezultatul luptelor pentru putere între diversele partide boierești. Intrigile de culise, sforăria bizantino-fanariotă sunt reconstituite într-o strălucită panoramă ficțională a vieții de salon, de cafenea, de alcov și de cameră a deputaților din epocă. Finețea conversațiilor aluzive, inventate în spiritul istoriei, este probabil fără egal în romanul istoric românesc, iar analogiile cu situații reale și situații ficțional cunoscute operează permanent în mintea cititorului avizat. Iată-l pe Pantazi Ghica, primul nostru gidian: „Ești un burghez înrăit! - Ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
sfere de referință (portrete de politicieni, opțiuni). În pofida caracteristicii "tocit", metafore jurnalistice ca "lupul", "Baba Cloanța", "Ileana Cosânzeana", "Cenușăreasa" își conservă valoarea expresivă, grație recontextualizărilor, unele, deliberat ambigue ("Lupul singuratic"), altele ironice (B... și judecătorii/ Lupul s-a făcut miel"), aluzive etc. Se impune aici o diferențiere: dacă metafore ca "lupul", "mielul", "Zeus" etc. sunt active pentru o perioadă limitată în timp (timpul/ moda politică!), "timpul" de circulație a metaforelor de sursă folclorică (Ileana Cosânzeana, Baba Cloanța, Cenușăreasa) rămâne permanent deschis
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
1977), având ca fundal atmosfera vieții studențești din Anglia, aduce în prim-plan idila dintre românca Lia Matei și profesorul Claude Andrews; acțiunea se încheie odată cu reîntoarcerea protagonistei în țară. Proza se constituie într-o carte de atmosferă, cu trimiteri aluzive spre un fantastic abia conturat. Al doilea roman, Pasul alăturea (1979), e structurat pe capitole și secvențe ce permit dezvoltarea acțiunii pe mai multe planuri. Partea cea mai interesantă a romanului o constituie povestea Lianei Văcărescu, fiica unui ministru, ce-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285980_a_287309]
-
interes a culegătorilor de folclor. Necesitatea comunicării concise, aproape aforistice, a unor observații determină dezvoltarea unor modalități specifice de exprimare. Enunțul direct este destul de rar: „Te cunoști lele pe frunte / C-ai pus rumenele multe”. Se folosește mai mult exprimarea aluzivă, falsul monolog („Hora, polca pot juca, / Dar cămăși nu pot spăla”), precum și pseudodialogul („Mândro cu nasul pe sus, / Poale la cămașă nu-s. / - Ba le am, dar nu le-am pus, / Că-s la harnica pe fus”). Un procedeu compozițional
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289980_a_291309]
-
sine stătătoare în care predomină regula jocului "hors-sens", instituind un fel de potlatch al semnelor. În această decentrare a sensului, scriitura radicală, rod al gândirii radicale, este eliberată de obsesia pentru conținut, sens și finalitate, Baudrillard privilegiind scriitura ironică, poetică, aluzivă și ludică în detrimentul oricărei tratări sistemice și constrângătoare a vreunui subiect. Ca și ceilalți scriitori postmoderni, Baudrillard caută tipuri de scriitură și procedee discursive radicale, diferite de ale scriitorilor moderni, atât pentru a se plia vitezei schimbărilor din contemporaneitate, cât
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
unei puteri formă sacrificială; • înfăptuirea unei crime perfecte (în sens simbolic); • crearea unei opere de artă, seducția fiind considerată drept una dintre Artele Frumoase; • operație a unei trăsături de spirit, alcătuind un tip de "economie spirituală" care este echivalentul schimbului aluziv și ceremonial al unui secret; • o formă ascetică de probă spirituală, dar și pedagogică, un fel de "maieutică" erotică și ironică în același timp; • formă de duel, agon, joc războinic 522. 6.2.3. Etapa politică a seducției. Seducția ca
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cu cea "fatală", pentru ca un discurs să fie cu totul altfel receptat. 6.4. Seducție, scriitură și performanță discursivă Pentru Jean Baudrillard, discursul poartă întotdeauna cu sine dorința de a produce sens, pe când limbajul și scriitura nu sunt decât forme aluzive ce transportă sensul într-un joc al seducției. În interiorul scriiturii, seducția operează prin aproximare, ambivalență, aparența sensului, astfel încât ea nu poate fi asociată decât domeniului esteticii. În general, seducția este înțeleasă într-o relație strânsă cu mythos-ul și narativitatea, în timp ce
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cîntec "Alo, mama, buba"50. În legătură cu articolul despre un meci de baschet "Et Carter disjoncta...", acesta face aluzie la formulele de creare a lumii din Biblie ("Și Dumnezeu spuse...", "Și Dumnezeu numi lumina zi..." etc.). În acest tip de enunțuri aluzive nu există o relație de sens interesantă între enunțurile evocate și cele care se construiesc plecînd de la ele, de exemplu între "Alo, mama, buba" și "Alo, mai puțin buba": este vorba, înainte de toate, de a atrage cititorul, făcîndu-l să perceapă
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
pentru a mobiliza. Exprimând întotdeauna expansiv stări de conștiință masive, clare, fără nuanțe, precis formulabile, declamabile, poetul nu operează cu sugestii. Spune, pur și simplu: nu numai pe șleau (de cele mai multe ori), dar cu enorme prisosuri verbale. Spusa poate fi aluzivă, dar nu e niciodată criptică, nu trimite la presupuse „reale” tainice, pentru a căror numire nu există vocabule proprii. De aici, și toate consecințele de ordin artistic. Putând (și neezitând) să vorbească despre orice, poetul nu își alege cuvintele, nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
cer,/ Flori și pășuni,/ Peșteri negre cu văgăuni./ Prăpăstii cu moarte,/ Izvoare cu viață" (vol. Clepsidra, în op. cit., p. 246). 12 Sau, în cel mai bun caz, - mărturisește poetul referindu-se la versurile sale de inspirație religioasă - sunt semne nesemnificative, aluzive și incomplete, ce trimit "la aceste realități tainice, așa cum o hartă arată linii în loc de munți reali ori ape și traduce în cifre cotele înălțimilor" (Vasile Voiculescu, Confesiunea unui scriitor și medic, în "Gândirea", anul XIV, nr. 8, octombrie 1935, p.
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Sandu Tudor și Mihail Sebastian. Răspunsul dat de Mircea Vulcănescu la întrebarea Tiparniței literare era al doilea ca întindere, după cel al lui Vasile Băncilă (din păcate, un text diluat în multe dintre fragmentele sale, exersînd o critică juvenilă și aluzivă la adresa noii generații), iar observațiile sale sînt dense și, în egală măsură, conceptual- metodice. El imputa, mai întîi, termenului spiritualitate un caracter echivoc. Și asta pentru că trimitea deodată la lucruri total diferite: 1) la o nouă viață interioară, care putea
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
ceilalți, de un atare comportament cognitiv și crezînd că oamenii au nevoie exclusiv de armonie și echilibru, omul inteligent riscă să devină astfel plictisitor deoarece nu are, mai deloc, libertatea "să sară de la una la alta". Și-atunci, printr-un aluziv elogiu făcut prostiei, opțiunea se va deplasa către persoane care au un astfel de cod intelectual. Situația descrisă de Noica are, să recunoaștem, vizibile similitudini cu aceea de azi, cînd prostia a devenit tot mai epidemică și mai confortabilă pentru
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
nu este sărac")4. Zarathustra atacă violent pe aceia care sacrifică boi (Y., 32: 12, 14; 44: 20; 48: 10); or, asemenea ritualuri sângeroase caracterizau cultul societăților de bărbați. 101. Viața lui Zarathustra: istorie și mit Aceste indicații, puține și aluzive, sunt departe de a constitui elementele unei biografii. Marjan Mole a încercat să arate că până și rarele referințe la personaje și evenimente aparent reale nu oglindesc în mod necesar realități istorice: Vistaspa, de exemplu, reprezintă modelul inițiatului. Totuși istoricitatea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
greci numeau closma (klwsma = „reunirea firelor de pânză, urzeala cu suveica”) și care prezintă evidente analogii fonematice cu clotho. Closma este „destinul împletit și țesut” riguros din care nu se mai poate ieși. Nu trebuie să ne surprindă acest discurs aluziv și alegoric. Vechii greci foloseau sensurile conotative la fel de mult ca și pe cele denotative, reușind în acest fel să transmită mai mult decât reușesc textele „strict logice” sau „strict științifice”. „Ideea de a toarce sau a țese destinul apare în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
magazine evreiești din Transilvania s-au trezit, în anul 1942, într-o situație critică. Cotidianele sau anumiți funcționari locali aclamau evenimentul nu doar ca pe o apoteoză a comerțului întreprins de creștini ori a "remanierii economice", ei făceau și referiri aluzive la transformarea regiunii într-una exclusiv națională. "Faceți loc comerțului creștin ungar!" - scria ziarul Ellenzék ("Opoziția") din Cluj, ca, apoi, într-un serial de zece articole, să-i prezinte pe noii concesionari ai spațiilor comerciale din jurul pieții centrale a Clujului
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
numit Vaszy Viktor. Trupa s-a mutat în vechiul sediu din Piața Hunyadi, începându-și activitatea cu spectacolul de gală, în seara zilei de 9 noiembrie. Publicului, distins, i s-au prezentat fragmente din Hamlet, ceea ce însemna și o referire aluzivă la seria spectacolelor Hamlet din anul 1918, când, acolo, în acea clădire, se frânsese arta teatrală maghiară din Cluj. În această seară de deschidere a mai fost prezentată și una din piesele autorului Szentjóbi Szabó László, precum și fragmente din opera
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
mai petrece și altceva: limbajul poetic însuși suferă modificări esențiale; metafora își lărgește enorm arcul, îndepărtându-se de câmpul senzorial imediat și operând tot mai des cu analogii de ordin intelectual. Forma directă, confesivă, a lirismului e părăsită pentru exprimarea aluzivă eliptică; versul capătă o concentrare gnomică. Retorismul, dacă nu poate fi gâtuit, cunoaște o frânare prin care vin să-l răcească frecvent accente sarcastice. OV. S. CROHMĂLNICEANU SCRIERI: Aur sterp, Iași, 1922; Stânci fulgerate, București, 1930; Visuri în vuietul vremii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
timpul necesitat de elementele corespunzătoare din fabulă); actorilor li se atribuie trăsături distinctive și astfel ei devin personaje; locațiile sînt de asemenea înzestrate cu caracteristici distincte și devin locuri specifice; între elementele fabulei pot apărea și alte relații (simbolice, tradiționale, aluzive) cînd ele devin aspecte la nivelul povestirii; elementele sînt prezentate dintr-o anumită perspectivă de percepție sau focalizare, relația dintre "cine percepe" și ceea ce e perceput colorînd povestirea cu subiectivitate. Povestirea devine text narativ doar atunci cînd este "spusă", sau
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
le sînt de asemenea atribuite caracteristici distincte și astfel ele sînt transformate în locuri specifice. 5. În plus, relațiilor necesare între actori, evenimente, locații și timp, ele toate fiind încadrabile în stratul fabulei, li se pot adăuga alte relații (simbolice, aluzive, tradiționale etc.) între diversele elemente. 6. Se poate alege un anumit "punct de vedere" din perspectiva căruia vor fi prezentate elementele. Focalizarea rezultată, relația dintre "cine observă" și "ce se observă", "colorează" povestirea cu subiectivitate. Rezultatele acestor mai multe procese
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
mărului Împodobit de către naș, obiceiul atestat În țara Almăjului ca mireasa să nu doarmă În prima noapte cu mirele, zicalele populare și folclorul erotic, În special strigăturile de nuntă referitoare la naș, și fină, la nașă și fin, precum și strigăturile aluzive de la cumetrii și zicalele populare (Nașul vede Întâi miresei, Înaintea ginerelui trece nașul, O dată vede nașul finei) ridică problema controversată a inițierii finilor de către nași În vederea procreării. Faptul că, Încă din primul episod al evenimentului, pețirea, mărul este obiectul semnificant
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]