331 matches
-
cea mai reușită din punct de vedere artistic. Scriitorul a știut să combine stilul împodobit, specific clasicilor și conform cu educația retorică pe care o primise, cu stilul biblic, totul fiind prins într-o rețea foarte subtilă de citate, explicite sau aluzive, luate mai ales din Psalmi; astfel, exprimarea sa devine foarte personală și, în același timp, accesibilă; putem presupune că Augustin a intenționat să se adreseze nu numai persoanelor cultivate, ci oricui era capabil să citească, și că a vrut ca
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de expresie engleză, a tradus texte de factură diferită, de la romane polițiste la SF, precum și scriitori contemporani (Malcolm Lowry, William Trevor, Charles Bukowski) care se remarcă prin scriitura lor dificilă, dispusă pe mai multe paliere stilistice și narative, cu limbaj aluziv și ludic, recreate impecabil în românește. SCRIERI: Matei și Eva, Cluj-Napoca, 1985; ed. pref. Evelina Cârligeanu, Constanța, 1999; Jucăria, Cluj-Napoca, 1989; Centrul schimbător al atenției, București, 1990; La inima fermecată, București, 1995; Zăpodie, București, 1996; Salonul refuzaților, Constanța, 1998; Fără
SLAPAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289715_a_291044]
-
cele mai sugestive pasaje din Întreaga proză fantastică, pentru că reunește câteva dintre premisele și tehnicile majore ale elaborării ei: existența fantasticului (a „puterilor miraculoase”) ca „instrument de cunoaștere”, necesitatea, dificultatea și exemplaritatea inițierii, camuflarea sacrului În profan (până la contopire) și aluzivul dans dialectic al hierofaniilor pe care le Întâmpină sau le pregătesc personajele care o populează. Privită cu ingenuitate (câteodată intolerabilă pentru un examen serios), puntea plurală dintre opera științifică și literatura fantastică pare puțin populată de coincidențe, ca și de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
să-mi dau seama În 1996 când, cercetând arhiva indianistului, iranistului și arabistului Constantin Georgian (1850-1904) de la Biblioteca Academiei din București, observând amploarea uitării care Îl Înecase printre puținii orientaliști români din secolul al XIX-lea, am descoperit câteva bilete aluzive pe care Georgian nota traseele unei călătorii asiatice amintind de Ïambhala - și am ezitat câteva zile, captiv modelului Honigberger, să continuu studiul erudit sau să caut urmele necesare unei proiecții literare fantastice, nu mai puțin ispititoare și nu mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Liviu Ioan Stoiciu, Aurel Pantea, Aurel Dumitrașcu, Paul Daian, Radu Țuculescu, Mariana Ionescu, în timp ce capacitatea de sinteză e relevată de texte precum Lampadoforii poeziei de mâine, succint și foarte corect tablou al literaturii române contemporane. Savoarea paginii provine din afirmații aluzive ori aparteuri ironice. Interesat de fenomenul literar, nu doar de autori, S. lansează sarcastice discursuri împotriva „literaturii futile”, fără valoare, „false”, cu subspeciile ei, dintre care „critica futilă” e „cea mai periculoasă”, întrucât „tinde fie să o inventeze, atunci când nu
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
înclinație - probabil cumva „programatică”, nu structurală - către sumbru și maladiv, cu încercarea - uneori izbutită, mai adesea trădată de insuficiența talentului - de a urmări meandrele unor suflete tarate ori mutilate de adversități, de a desluși clarobscururi psihologice, obsesii erotice (cu recurs aluziv și la o, difuză, predestinare etc.). Finalul e apăsat „dramatic”, „senzaționalist” (moartea unei tinere în urma unui avort, sinuciderea tânărului medic dublu vinovat de ruina ei etc.). Se vădesc, începând de acum, tușele „naturaliste”, care vor colora parte din prozele lui
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
expresii între textul lui Budai-Deleanu și scrieri ale lui Eminescu. Grila stilistică fusese aplicată de T. și prozei, mai întâi în Stilul artistic al lui Ion Creangă (1969), unde sunt investigate oralitatea, narațiunea și dialogul, portretul și enumerarea, sinonimia, limbajul aluziv, mijloacele stilistice ale participării, mecanismele declanșării comicului, precum și în Arta evocării la Sadoveanu (1979), care conține comentarii stilistice asupra lexicului, cu deosebire asupra sinonimiei. În Dincolo de cuvânt (1976), volum alcătuit, de asemenea, din studii de stilistică și cu privire la versificație, T.
TOHANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290209_a_291538]
-
spectaculoasă a generației șaizeciste. Considerat un exponent, alături de Mircea Dinescu, Adrian Popescu, Dinu Flămând, Ion Mircea ș.a., T. este poetul reprezentativ prin excelență al unui anumit șaptezecism, caracterizat de reflexivitate austeră, de frecventarea temelor „înalte”, de elaborația intelectualizantă, de criptarea aluzivă, recursul la alegorie și parabolă, la metafora substanțializată, procedări susținute de iscusința tehnică, alimentată de erudiție și de naturalețea referințelor livrești. De fapt, catalogarea rămâne valabilă mai ales pentru prima etapă, în care se înscriu volumele Mic tratat de glorie
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
a vocii autorului, solemnitatea verbului scade brusc și cade chiar în neutralitate epică, condensarea aforistică își are la polul opus un retorism despletit, farsa înlocuiește dezvăluirea dezacordului adânc dintre esență și aparență” (Mihai Cimpoi). Mulțimea de alegorii și simboluri, limbajul aluziv al protagoniștilor duc, dincolo de intriga construită în esență pe viața într-o gospodărie colectivă, la amplificarea ambiguității. Proza lui V., dominată de o viziune pitoresc carnavalescă, este modernă, conținând semnificații adânci. SCRIERI: Trișca, Chișinău, 1961; Răsărise un soare în vie
VASILACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
-
lor mai târziu - a fascinației exercitate de Nae Ionescu, a unei solidarizări cu colegii de generație, precum și a revoltei față de represiunea violentă la care recursese puterea. În cursul anului 1938 revista arată simpatie mișcării legionare în forme mai mult indirecte, aluzive, atitudine impusă de cenzura din timpul dictaturii regale. În intervalul septembrie 1940 - ianuarie 1941 hebdomadarul plătește tribut conjuncturii legionare, căutând a-și face capital și din poziția adoptată anterior. Un spațiu larg au textele consacrate ideologiei mișcării legionare, trecutului ei
VREMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
interes a culegătorilor de folclor. Necesitatea comunicării concise, aproape aforistice, a unor observații determină dezvoltarea unor modalități specifice de exprimare. Enunțul direct este destul de rar: „Te cunoști lele pe frunte / C-ai pus rumenele multe”. Se folosește mai mult exprimarea aluzivă, falsul monolog („Hora, polca pot juca, / Dar cămăși nu pot spăla”), precum și pseudodialogul („Mândro cu nasul pe sus, / Poale la cămașă nu-s. / - Ba le am, dar nu le-am pus, / Că-s la harnica pe fus”). Un procedeu compozițional
STRIGATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289980_a_291309]
-
greci numeau closma (klwsma = „reunirea firelor de pânză, urzeala cu suveica”) și care prezintă evidente analogii fonematice cu clotho. Closma este „destinul împletit și țesut” riguros din care nu se mai poate ieși. Nu trebuie să ne surprindă acest discurs aluziv și alegoric. Vechii greci foloseau sensurile conotative la fel de mult ca și pe cele denotative, reușind în acest fel să transmită mai mult decât reușesc textele „strict logice” sau „strict științifice”. „Ideea de a toarce sau a țese destinul apare în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lideri, organizatori și tribuni; melancolicii sunt victime prin excelență etc. Coada este o „mică societate” ce reproduce trăsăturile contextului social larg, un forum, o aulă, un parlament și un tribunal în care sunt examinate defecțiunile sistemului - bineînțeles, totul în mod aluziv, utilizându-se o simbolistică specifică, de teama delatorilor -, pentru individ deci, un prilej de acțiune, de afirmare, de (auto)confruntare, o formă de risc, un mijloc de socializare. Cei ce nu fac coadă (profitorii, privilegiații, „slăbănogii”, intelectualii) sunt disprețuiți și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
literară. Prin urmare, din acea parte a presei care, deosebit de cea „ideologică”, se exersase îndelung în lupta cu cenzura, pentru a obține mici oaze de libertate de exprimare, mici insule de normalitate. 7. Tehnicile „de gherilă” și vulnerabilitatea cenzurii Limbajul aluziv, eliptic ori criptat prin recursul la limbaje tehnice era o bună metodă de a evita cenzura, dar, din păcate, și de reducere drastică a numărului de cititori, cel puțin al acelora care să și înțeleagă despre ce este vorba. Puteai
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mai petrece și altceva: limbajul poetic însuși suferă modificări esențiale; metafora își lărgește enorm arcul, îndepărtându-se de câmpul senzorial imediat și operând tot mai des cu analogii de ordin intelectual. Forma directă, confesivă, a lirismului e părăsită pentru exprimarea aluzivă eliptică; versul capătă o concentrare gnomică. Retorismul, dacă nu poate fi gâtuit, cunoaște o frânare prin care vin să-l răcească frecvent accente sarcastice. OV. S. CROHMĂLNICEANU SCRIERI: Aur sterp, Iași, 1922; Stânci fulgerate, București, 1930; Visuri în vuietul vremii
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
publicului românesc romanele lui Henry Miller, aparițiile fiind salutate de critica literară ca veritabile evenimente editoriale. Sesizând alternanța registrelor într-o proză poetică de o senzualitate ardentă și spiritul de frondă care țintește dezinhibarea instinctuală, R. a transpus, fără referiri aluzive sau perifraze, argoul erotic sexual din cărți care nu au nimic comun cu pornografia. În traducerea sa, au fost jucate, pe scene din întreaga țară, piese de Edward Albee, Arthur Miller, Tennessee Williams, Arnold Wesker, Iris Murdoch, Tom Stoppard. De
RALIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289123_a_290452]
-
autenticitatea camilpetresciană poate fi explicitată ca aproximare infinitezimală a convergenței, în individualitate monadică, a întregului (ideatic) și părții (contingente), a esenței și imanenței, „fluidul” care antrenează ipostazele sale literare - traversând barierele celulare ale formalismelor categoriale - are natura misterioasă, obscură și aluzivă a unui substrat plasmatic, a unui lichid interstițial care, îmbibând porozitatea constitutivă a scrierii și asigurând „comunicarea neîntreruptă” între straturile romanului-palimpsest, „ignoră”, cu inteligența penetrantă a vitalității, însemnele și limitele de demarcație ale paradigmelor retorice consacrate. De aceea, mai degrabă
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
noile glume // Întotdeauna după ploaie / am un moment de derută / mă voi naște / ori / mă voi întoarce / pe locul singurei singurătăți” (Nici o concluzie). Și în Insomnii lângă munți (1989) autorul investește în viziunea poetică bine articulată și apelează la modalitatea aluzivă pentru a amplifica dimensiunea ascunsă. Balansul între viață și carte continuă, iar mecanismul poetic constă în „încadrarea unei exultanțe într-un halou nostalgic, precipitarea notației spre o intensitate vizionară și reculul în melancolie” (Al. Cistelecan). Imaginarul se îmbogățește cu forme
MOLDOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
penetrantă a tinerei poezii, o voce bogată în accente contrastante, în care se repercutează atât comedia literaturii, cât și drama insolubilă a vieții” (Victor Felea). Poemele configurează o viziune antinomică și tensionată, concretizând, în proiecții sarcastice sau în concentrate cântece aluzive, ipostaze ale spiritului creator în tentativa de cuprindere și sublimare a realului, de identificare a ordinii tainice a lucrurilor. Și M. afirmă vocația poeziei pentru esențial, pentru transcenderea limitelor experienței senzoriale, vede în actul poetic o asumare a unui destin
MURESAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288306_a_289635]
-
numească pansemantism. Lectura superficială, care își neglijează obiectul declanșează resortul polemic necruțător al lui M.. Pentru revelarea pansemantismului, el propune trei tipuri de lectură, conjuncte și complementare: textuală („la nivelul epidermei textului”), contextuală (în vederea dezambiguizării) și subtextuală (pentru identificarea funcției aluzive și a „arheologiei” cuvintelor). Istoricul literar disociază între o biografie exterioară și una interioară, aceasta din urmă urmărind felul în care aleatoriul vieții (al biografiei exterioare) este „redimensionat [...] după cerințele creației”. Deși marcat de ideologizarea discursului critic după metoda realismului
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
pentru a mobiliza. Exprimând întotdeauna expansiv stări de conștiință masive, clare, fără nuanțe, precis formulabile, declamabile, poetul nu operează cu sugestii. Spune, pur și simplu: nu numai pe șleau (de cele mai multe ori), dar cu enorme prisosuri verbale. Spusa poate fi aluzivă, dar nu e niciodată criptică, nu trimite la presupuse „reale” tainice, pentru a căror numire nu există vocabule proprii. De aici, și toate consecințele de ordin artistic. Putând (și neezitând) să vorbească despre orice, poetul nu își alege cuvintele, nu
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
1977), având ca fundal atmosfera vieții studențești din Anglia, aduce în prim-plan idila dintre românca Lia Matei și profesorul Claude Andrews; acțiunea se încheie odată cu reîntoarcerea protagonistei în țară. Proza se constituie într-o carte de atmosferă, cu trimiteri aluzive spre un fantastic abia conturat. Al doilea roman, Pasul alăturea (1979), e structurat pe capitole și secvențe ce permit dezvoltarea acțiunii pe mai multe planuri. Partea cea mai interesantă a romanului o constituie povestea Lianei Văcărescu, fiica unui ministru, ce-
CABA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285980_a_287309]
-
un principiu structural universal al operei poetice (I.M. Lotman, 1970, p. 87). Cu alte cuvinte, neavând un continuum spațial, discursul știrii se rezumă la el însuși. Sau, cum spune Roland Barthes (1964, p. 225): Poezie nu e decât ecuația decorativă, aluzivă și încărcată a unei proze virtuale, care zace potențial în orice modalitate de exprimare [...] Cu timpul, poezia devine natură închisă. Nu mai este atribut, ci substanță. Obiectivitatea jurnalistică este un mit, așa cum este și imparțialitatea unui ziar. Adeseori, se confundă
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de instituții, precizii inutile. Scurtați cât se poate funcția persoanei. Academician poate fi suficient pentru a înlocui șirul de grade universitare: Prof. univ. dr. ing. etc” Câteodată, acest defect se poate transforma într-o virtute, dacă e folosit în mod aluziv, inspirat: „CC al PSD”. Evitați calamburul cu orice preț sau cuvintele uzate: locație, brand, implementare, target, interfață etc. Evitați termenii de argou, expresiile cu tentă vulgară: șmen, țeapă, tun, mânărie, jeg, a aburi, blat etc. Evitați personificări și metonimii ieftine
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
care tratează, în registru parodic, problematica socială a tranziției postdecembriste. Abordează, cu egală disponibilitate, specia povestirii fantastice și proza SF. De o factură specială, îmbinând parabolicul și raportarea la circumstanțe controlabile, povestirile lui B. au un caracter destul de elaborat. Regimului aluziv al narațiunii i se adaugă o rețea densă de simboluri, de gesturi și apariții premonitorii, care conferă volumelor autorului o coerență obișnuită mai curând în cazul unor construcții romanești. Unitare prin atmosfera crepusculară pe care o evocă, textele parabolice din
BAISKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285553_a_286882]