413 matches
-
de prin cărți sau de aiurea, fragmente de text care vorbeau despre pantofi. Pentru că am visat întotdeauna să găsesc forma ideală a pantofului, cea care să se muleze pe picior ca o plastilină de mătase ușoară, elegantă. Iar când sunt amărâtă la gândul că plastilina mea n-o să existe niciodată, trag cu ochiul înspre Mark Twain și zâmbesc citind că „o minciună face înconjurul pământului cât timp adevărul de-abia a reușit să-și pună pantofii“. Iar o întrebare fără răspuns
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
pot fi înlocuite, mai ales că la închidere rămâne un spațiu de aproximativ un deget între ele. » Al doilea lucru a fost că nici măcar faptul că ești în New York, că ești (oau!) în America nu este mai puternic decât o amărâtă de răceală, ivită între valurile de aer rece din avion, încurajată de aerul înghețat din săli și de cuburile de gheață puse, ca să exagerez un pic, și în ceaiul fierbinte, chiar dacă afară sunt doar câteva grade. » În această ordine, al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
din săli și de cuburile de gheață puse, ca să exagerez un pic, și în ceaiul fierbinte, chiar dacă afară sunt doar câteva grade. » În această ordine, al treilea lucru pe care l-am priceput în sfârșit este că a lua o amărâtă de răceală de la unul la altul nu e chiar așa o mare filosofie și nici o închipuire, așa că am exersat din greu o săptămână, așteptând, aproape cu satisfacție, să mai răcească unul dintre noi pentru a confirma teoria. » Al patrulea lucru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
Cine știe ce maniac... — Ei, să fim serioși! Haideți să spunem lucrurilor pe nume, îl întrerupse dr. Board. Oricine-ar fi... este ucigașul, a plănuit totul cu foarte mare grijă. Nu pot totuși să pricep de ce n-a aruncat niște pământ deasupra amărâtei ăleia de femei, ca să nu mai poată fi observată. Probabil că intenționa s-o facă, dar a fost deranjat de ceva înainte să apuce să rezolve problema. Unul dintre acele mici accidente ale sorții. Așezat în colțul cancelariei, Wilt stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și de Monsieur Monsü și de atrocitățile indescriptibile din puțurile în care coboram, la păianjeni și fiare, dar le regăseam pe toate în lumea reală, amplificate, tari și reci ca granitul din pavaj, fă-rîmicioase ca ipsosul statuilor, moi ca sânii amărâtelor de gospodine, cu veșnicele sacoșe ce le lungeau mâinile până la genunchi. Căci nu era din țeasta mea și nici din manuscrisul meu muncitorul care, la o coadă ce nu mai era coadă, ci o terciuire de corpuri omenești, o năvală
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
umărul ei drept, o făcu să se abțină. Priviră în tăcere cum operatorii ies din sală după care, ca la un semn, toți trei răsuflară adânc. - Nu știam cum să mai trag de timp, zise Oksana într-un târziu. Dacă amărâta aia nu lua în serios jignirea mea, chiar că nu mai aveam nici o soluție. Pe o ușă mai mică intră Șestov. - Gata. Băiatul ăla era să moară din cauza încordării și a suprasolicitării. Am reușit sa declanșăm atacul sincron din trei
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
că, în momentul în care a venit sorocul să intrăm în sala noastră de îmbarcare ei, da, lucrurile nu se întîmplă ca în aeroporturile europene unde sălile de îmbarcare sunt deschise controlul etichetelor noastre a scos la lumină faptul că amărîta de umbrelă nu avea niciuna!!! Discuții, tocmeală, parlamentări, nimic nu a putut rezolva situația de "clandestin" a bietului obiect. I-am sugerat lui Nelly ideea de a o oferi în dar grănicerului, dar acesta a refuzat vehement oferta. E drept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de folosință la bae - lei 12.600 și 2) Îmbrăcarea paturilor la clasa a II-a cu mușama - 1.500”. Pe 5 ianuarie 1930, Leiba Alaman încasase 150 de lei pentru „...transportul unei sobe de tuciu la Bae”. Dar, această amărâtă de sobă a mai ușurat bugetul comunității cu încă 2.600 de lei, potrivit chitanței explicative semnate de beneficiarul sumei, Avram Leibovici, care mai scrisese următoarele: „Facerea unui postament la o sobă de fer la Bae, complectarea cu 9 metri
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
calitatea lor, la îngrjit persoane în vârstă, sau copii, la cules fructe, la reparat mașini), s-au zburătăcit în Europa și miile sale de infractori, dornici și ei să ajungă acolo unde nu trebuie să ucizi ca aici pentru o amărâtă de sută de mii de lei sau o bicicletă, ci ai posibilitatea să-ți încarci conștiința și cazierul pentru prăzi mai grase. Când buimăciți de această schimbare în rău a chipului țării lor, a vieții lor de zi cu zi
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
În spatele tejghelei purta pe chip expresia inconfundabilă a studentului străin plictisit, care avea să-i spună șefului să-și găsească pe altcineva pentru slujba asta de rahat de Îndată ce va fi acumulat vocabularul adecvat, la orele ei de engleză de la vreo amărâtă de școală de limbi străine, undeva pe lângă strada Oxford. Localul era decorat În genul rustic și plăcut al anilor ’70, cu covoare orientale decolorate atârnate pe pereți, scaune de lemn greoaie și mese ale căror tăblii bătucite te făceau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nu mergea chiar atât de bine și tânjea după ceva care să-i ia mintea de la asta. În prezent, păzea apartamentul unui prieten, un analist-programator care plecase În străinătate pentru șase luni, fiind mai mult decât fericit să-și părăsească amărâta de cameră În care locuise până atunci cu chirie - dacă locuire se putea chema - pentru șansa de a trăi În lux, la subsolul unei clădiri din Belsize Park. — Eu sunt, am spus. — Sammy! Cum Îți mai merge? Părea destul de vesel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
o viață măruntă, meschină? Banii, banii o tentaseră, își spuse Pearl. „Am petrecut toți acești ani prețioși bălăcindu-mă în satisfacția că am bani! Numai cu câteva zile în urmă m-am simțit grozav de încântată să mă duc la amărâta aia de mamă adoptivă a mea și să mă fudulesc față de ea! De parcă ar exista, în realitate, ceva cu care să mă pot mândri. Am avut parte de noroc și m-am folosit de acest noroc, într-un fel stupid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
toate storurile lăsate, pajiștea se cufundă în întuneric, tocmai când George își croia drum prin grădină. Cineva se ridică de pe iarbă și-i oferi un pahar cu vin. Pearl îi spuse lui Hattie: Uite ce-i, dacă ești atât de amărâtă mă duc până afară să văd ce se întâmplă. Sunt sigură că el n-a avut nici un moment intenția să... Nu, nu pleca de lângă mine! Nesta îi spuse Dianei: Vino în seara asta la mine acasă. Doar ca să faci un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Gabriel descuie ușa și ieși afară. Zet veni în goană la ea, radiind de satisfacția datoriei împlinite. Gabriel căută peste tot, se uită peste gard, cercetă șopronul, dar omul nu mai era de văzut. Dispăruse ca o halucinație. Se întoarse, amărâtă, în casă. Hotărâse să nu telefoneze la poliție. Poliția ar putea să-l aresteze pe bietul lunatic, să se poarte brutal cu el, să-l acuze, să-l bage la închisoare, pe când așa, dacă-l lăsa în plata Domnului, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fi condamnat pentru tăinuire sau complicitate. Superficialitate sau judecată părtinitoare pentru cei trei hoți. Să ieșim din dosar! Am fost la Jirlău de două ori. Păgubașii au rămas... păgubași. N-am mai fost la Făurei de zece ani, că sunt amărâtă, plânge bătrâna Căldăraru Anica. Mi-a murit omu’, mi-au luat băiatu’ la pușcărie, mi-a furat găinile... Era o sâmbătă de morți, când se împărțea. Am tăiat și eu o găină, am împărțit. Mi-au rămas arichili, chicioarili, căpățâna
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
pe Livia în stare de o asemenea imaginație macabră. La rândul ei, soția îl privește cu sufletul la gură. A reușit să-l convingă, sau nu? Principele prelungește intenționat tăcerea câteva minute. — Din câte zici tu, e vorba de o amărâtă care și-a pierdut uzul rațiunii. Se uită la ea cu reproș. — Pentru o asemenea nenorocită m-ai făcut să pierd aproape toată dimineața? — Nu e o decăzută! zbiară Livia, rotindu-și ochii ca ieșită din minți. Creatura asta reprezintă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nenorocirea s-a produs deja. — Unde e? repetă. În grădină, hohotește regele. În grădină?! Ce caută acolo? Copil neascultător. Nu respectă niciodată ce i se spune. Ba vina e a ei. A gonit-o! De ce a surghiunit-o? Nu era amărâta destul de pedepsită și așa? Sughite a plâns. Trebuia s-o țină lângă ea. Își dă seama că tremură. Nu s-a eliberat de panică. Din contră, aceasta a prins-o și mai rău în ghearele ei. Îi ia în stăpânire
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
triumful nu. Doar o statuie în for. Și sacerdoțiul de au gur. Asta a văzut cu ochii minții. Se frământă cum să-i dea vestea surorii fără s-o dezamăgească și mai rău. Biata de ea își imaginează că o amărâtă de festivitate publică îi poate influența în bine căsnicia. Dar nu e nevoie. Pare să fi înțeles. O aude suspinând nefericită. — Dar lui Tiberius Nero i se va vota triumful, nu? Încuviințează încet din cap. Da, a avut o viziune
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
clipa următoare, o alta îl înjunghie drept în inimă. De ce Vipsania, în afară de Drusus al lui Tiberius, a dat naștere unor copii care nu seamănă nici cu el, nici cu ea? Și totuși, toți patru au un aer comun. Până și amărâta de Asinia... Își trece o mână tremurândă peste chip. Degeaba. Blestemata imagine mongoloidă nu dispare. Mai încearcă o dată. Uf! S-a dus. Toranius tușește ușor ca să-i atragă atenția. Gallus ridică mirat fruntea spre el. Tot aici e? — N-ați
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sânge splendid amestecat. Toate la un loc. O Întâlnisem la o petrecere și acționasem din impuls: „Scuză-mă, aș vrea să fac dragoste cu tine”. „Ești un macho mizerabil”. „Atunci zi că n-am zis”. „Ba ai zis. Sunt o amărâtă de feministă”. Mai avea puțin până la Întoarcerea În patrie și nu voiam s-o pierd. Ea a fost aceea care m-a pus În contact cu o universitate din Rio care căuta un lector de italiană. Am obținut postul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Între stânci e, Într’adevăr, albastru și oligotrof. Lipsit de nutrienți, Moti. Miau Adică de acord și mulțam de precizare. Dar apa erodează și dizolvă din jur și cară În lac, Îmbogățindu-l În nutrienți; pentru autotrofe. Care’s abia amărâtele de alge, iar lacul Începe să capete orice altă culoare: verde, roșu, după feleșagul algelor adică, În amestecul lor, brun. Și capătă alt nume: eutrof, adică bogat În nutrienți. Miau Motiv ca să tabere acolo bacterii, protozoare,... dar și alte heterotrofe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-l captează melanina din blăniță, dar nu Îndeajuns, ci doar cât să-mi asigure porția de vitamină D... Dar sunt alții care captează mai bine Soarele. Ai dreptate. Am băgat de seamă, chiar pe pereții blocului, nu doar ai unei amărâte de case, licheni și mușchi, În care mișună gâze. Altfel spus, acei alții constituie o biocenoză menită ca, prin propriul trai, să degradeze, În cele din urmă să distrugă substratul care e chiar casa mea. Vezi că Începi să Înțelegi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
un țânțar? Încercați la noapte... Ambii sunt, până la urmă, acceptați. Dar sunt și unii care vă sar În ochi. Unul e câinele. Față de care sunteți cam „șpanchi“: Țineți În casă ditamai dulăul - de rasă - dar dați cu piciorul Într’o amărâtă de „javră“. E vorba, totuși, de aceeași specie... Vedeți voi? Cât de tehnologizați ați fi, n’ați putut niciodată să vă izolați total de Natură. Firesc, lângă voi s’au apropiat alții. Zisele specii antropofile, iubitoare de oameni, spuneți voi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
tiz cu feciorul „ăluia“ -, accept să trăiesc În nedreptatea de acum, pentru ca urmașii mei să poată cunoaște o altă nedreptate dar Într’un plan superior. Altminteri - așa cum În Univers nu există linie dreaptă, nici voi nu veți afla dreptate În amărâtele voastre de probleme - veți Îmbogăți pe avocați. Ăștia mai zic și eu draci, nu eu. La revedereeee 3. Experiment Îl știți pe amicul meu? Acela pe care-l aștept colocatar? Ei bine, m’am milostivit de el, mai ales că
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
chiar vedea umplându-se dealurile cu tancuri, tunuri și trupe. După ce a început să ne scoată și noaptea la exercițiile lui idioate, visam, ca-n ziua Z, invazii masive dinspre Răcăciuni, la care noi răspundeam cu ce aveam, cu niște amărâte de puști și baionete.“ În mașină suntem patru bărbați. Unul susține că Răcăciuni a fost declarat oraș. „Ce fel de oraș să fie, dacă n-a auzit nimeni de el?“, se întreabă doctorul scuturat de o presimțire rea. Și tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]