405 matches
-
caldă. Așezând-o pe Rosa în portbebe, în poziția ei preferată, cu fața înainte, iar pe Theo învelindu-l strâns în cărucior, Alice s-a decis să mai facă un tur al parcului. În timp ce împingea căruciorul pe alei, Alice fixa amărâtă asfaltul. Supărarea cauzată de faptul că Hugo nu apăruse era condimentată cu o dezamăgire sălbatică. Nu era numai că voia să-l vadă ca să i-l dea pe Theo și s-o poată duce pe Rosa acasă, pentru ceai. Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de la Chicklets îi consumau economiile care se micșorau văzând cu ochii. Dar gândul de a-și ține fiul cel vesel și plin de viață, obișnuit acum cu prezența altor copii, închis în casă numai cu amărâtul lui tată și cu amărâtele lui strădanii de a avea grijă de el era de neîndurat. Theo merita mai mult. Și, oricum, gestul de a-l retrage de la Chicklets ar fi simbolizat ruperea ultimei legături cu vechea și fericita lor viață împreună. Iar Hugo nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
diferit de alți bărbați. Nu îl deranja să vorbească despre paralizia lui; dimpotrivă, uneori se lăuda cu ea, ca fiind lucrul pe care reușise să-l învingă, în maniera omului de afaceri plin de succes care îți povestește despre ferma amărâtă la care a crescut. Și nu pierdea nici o ocazie să o exploateze. Unei liste de corespondenți pe care o încropise de la așezăminte care vindeau scaune cu rotile, proteze și alte asemenea obiecte, le-a trimis un ziar reprodus la mimeograf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
la măsea și așteaptă rezultatele. Iar fata lor - se îmbracă puțin demodat. Dacă n-ai observat-o noaptea trecută, uită-te după o femeie greoaie care poartă pene. A aruncat un copil de la etaj și l-a ucis. O altă amărâtă în locul ei era sigur condamnată la scaunul electric, cum a pățit Ruth Synder când au acoperit-o gardienele cu fustele ca să nu poată fi fotografiată de reporteri. Mă întreb dacă nu cumva se îmbracă așa tocmai ca să nu aibă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
al doilea motiv pentru care trebuie să mergem în Mexic, să facem bani. Cu vulturii? am strigat eu. Mă deranjau o grămadă de lucruri. Cum îți imaginezi tu că o să facem ceva cu un vulture? Și dacă reușește să prindă amărâtele alea de șopârle sau orice altă vietate. Ce mama mă-sii! Nu doar șopârle. O să facem și filme de vânătoare. Trebuie să pun la bătaie lucrurile pe care știu să le fac. Putem să vindem articole la National Geographic. De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pățit așa ceva pâna acum. Să nu mă înfierbânt?! De câte ori trebuie să iasă din găoace? De câte ori? Ar trebui să aibă instincte. Am să-i sucesc gâtul ăla al lui! Cum crezi că o să se lupte cu alea mai mari dacă una amărâtă îl sperie așa? Păi dacă l-a durut, ce voiai și tu? Dar iar dădeam dovadă de acea atitudine în care încercam să umanizez animalele și ea a dat supărată din cap. Credea că un animal sălbatic nu are voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Antonia. Vorbesc foarte serios și vom suferi amândoi mai puțin dacă reușești să mă înțelegi acum și să pricepi acum cum stau lucrurile. Îmi dau seama că te-am șocat îngrozitor. Dar, te rog, încearcă. Sunt cât se poate de amărâtă că trebuie să te îndurerez în felul ăsta. Te rog, ajută-mă, înțelegându-mă. Sunt foarte sigură și foarte hotărâtă. Dacă nu eram, nici nu-ți spuneam nimic. M-am uitat la ea. Mai avea puțin și izbucnea în plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ea. Clocoteam de furie. Îți explic imediat de ce. M-am dus la Biblioteca Universitară și am încercat să citesc ceva, dar n-am reușit. Apoi am intrat undeva să beau o cafea și apoi m-am dus acasă. Eram îngrozitor de amărâtă și te-am sunat, dar n-ai răspuns. — Te căutam pe tine, am spus. — Ei, și în clipa când am pus receptorul jos, am auzit soneria de la intrare. Credeam că ești tu. De fapt era Honor Klein. Era palidă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
lucrurile tale. — Bine, dar va trebui să vii să mă ajuți să le aranjez. Ai să vii, da? Antonia se uită la mine. Fața i se crispă, dădu din cap și încercă să vorbească. Apoi spuse: Ah, sunt atât de amărâtă, Martin! Se lăsă greoi pe pat, începu să se legene încolo și încoace scâncind jalnic. Am privit-o un timp. Se auzi din nou soneria de la intrare. Antonia se opri brusc din plâns, de parcă ar fi întors un comutator, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
În spatele tejghelei purta pe chip expresia inconfundabilă a studentului străin plictisit, care avea să-i spună șefului să-și găsească pe altcineva pentru slujba asta de rahat de Îndată ce va fi acumulat vocabularul adecvat, la orele ei de engleză de la vreo amărâtă de școală de limbi străine, undeva pe lângă strada Oxford. Localul era decorat În genul rustic și plăcut al anilor ’70, cu covoare orientale decolorate atârnate pe pereți, scaune de lemn greoaie și mese ale căror tăblii bătucite te făceau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nu mergea chiar atât de bine și tânjea după ceva care să-i ia mintea de la asta. În prezent, păzea apartamentul unui prieten, un analist-programator care plecase În străinătate pentru șase luni, fiind mai mult decât fericit să-și părăsească amărâta de cameră În care locuise până atunci cu chirie - dacă locuire se putea chema - pentru șansa de a trăi În lux, la subsolul unei clădiri din Belsize Park. — Eu sunt, am spus. — Sammy! Cum Îți mai merge? Părea destul de vesel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
o viață măruntă, meschină? Banii, banii o tentaseră, își spuse Pearl. „Am petrecut toți acești ani prețioși bălăcindu-mă în satisfacția că am bani! Numai cu câteva zile în urmă m-am simțit grozav de încântată să mă duc la amărâta aia de mamă adoptivă a mea și să mă fudulesc față de ea! De parcă ar exista, în realitate, ceva cu care să mă pot mândri. Am avut parte de noroc și m-am folosit de acest noroc, într-un fel stupid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
toate storurile lăsate, pajiștea se cufundă în întuneric, tocmai când George își croia drum prin grădină. Cineva se ridică de pe iarbă și-i oferi un pahar cu vin. Pearl îi spuse lui Hattie: Uite ce-i, dacă ești atât de amărâtă mă duc până afară să văd ce se întâmplă. Sunt sigură că el n-a avut nici un moment intenția să... Nu, nu pleca de lângă mine! Nesta îi spuse Dianei: Vino în seara asta la mine acasă. Doar ca să faci un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Gabriel descuie ușa și ieși afară. Zet veni în goană la ea, radiind de satisfacția datoriei împlinite. Gabriel căută peste tot, se uită peste gard, cercetă șopronul, dar omul nu mai era de văzut. Dispăruse ca o halucinație. Se întoarse, amărâtă, în casă. Hotărâse să nu telefoneze la poliție. Poliția ar putea să-l aresteze pe bietul lunatic, să se poarte brutal cu el, să-l acuze, să-l bage la închisoare, pe când așa, dacă-l lăsa în plata Domnului, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de cinste, pe dric, între lumânări. Fratele se scotocește în buzunarul de la piept și extrage toate bancnotele primite înainte, de la Domnișoară, pe care le risipește cu larghețe, în lungul mesei. Să fie banii pomană pentru mamaia, ca să aibă și ea, amărâta, cât de cât, când o fi s-o-ngroape, rostește el. Îngerul merge și deschide atunci ușa capelei, pe toată lărgimea și îi cheamă lângă sine, pe toți cei rămași. În semiîntuneric, spre Septentrion, pe aleea centrală asfaltată a cimitirului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Dacă n-ar fi fost vorba de curva aceea degenerată - el n-ar fi fost acum aici, să lingă pantofii unui deputat care face pe el de frică din cauza unui bilețel cu o stea În cinci colțuri și din cauza unor amărâte de gloanțe puse Într-un plic. Se Întoarse spre el - ochișorii lui minusculi pendulau În spatele lentilelor pătrate, iar nasul extrem de lung sfida penumbra automobilului. — Am nevoie de o cafea, Buonocore, răspunse Elio. Fii mereu optimist. O fi fost o Întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de prin cărți sau de aiurea, fragmente de text care vorbeau despre pantofi. Pentru că am visat întotdeauna să găsesc forma ideală a pantofului, cea care să se muleze pe picior ca o plastilină de mătase ușoară, elegantă. Iar când sunt amărâtă la gândul că plastilina mea n-o să existe niciodată, trag cu ochiul înspre Mark Twain și zâmbesc citind că „o minciună face înconjurul pământului cât timp adevărul de-abia a reușit să-și pună pantofii“. Iar o întrebare fără răspuns
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
că le săreau În tigăi, oamenii erau priviți - nu fără temei - ca niște neiubitori de muncă și lasă-mă să te las, cheflii și neisprăviți. Paradisul În care trăiau, poate, Încă de la Facerea lumii, s-a curmat brusc, În câteva amărâte de luni. Dunărea a fost Îndiguită pentru a i se ține apele În frâu, iar lacurile, lăcușoarele, jăpșile, mlaștinile au fost scurse, secate, nivelate; pe fundurile lor s-a arat cu niște pluguri mari, pentru desțelenire. Apa care se găsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu câtă pasiune am urât acea perioadă din viața mea... Uram tot ce ținea de școală: clădirea imensă și amenințătoare, caietele, cărțile, profesorii, până și amărâtul de compas ori de echer cu care nu reușeam să fac cum trebuie vreo amărâtă de figură la geometrie ori la cine știe ce materie. (O ingineră care ne Învăța desenul tehnic și care, pe un scaun cocoțat pe catedră, punea câte o piesă ca s-o trecem pe caietele cu hârtie milimetrică a fost prima care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de o zgârcenie fără pereche. De aceea, fiul căuta să-i Înmoaie inima și-i spunea că moare de dorul familiei, că-l mănâncă păduchii, că Îmbătrânește, a făcut o barbă până la brâu și că poartă, În loc de straie, numai o amărâtă de cămașă. Tatăl, Însă, chiar și după rugămințile muierii sale, nu s-a Înduplecat, căci socotelile pe care și le făcea erau simple și de mult bun-simț: ce rost avea să vândă pământ ori vite ori bucate pentru unul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trebuie să ne supere și trebuie să ne pună în situația de a ne apăra. Azi știm că atunci când intri într-un sens giratoriu și nu respecți regulile de circulație poți fi lovit chiar dacă conduci un bolid scump sau o amărâtă de Dacie. ,,Amărâta" de Dacie și-a câștigat dreptul de participant cu drepturi depline la trafic. 5.8. Folosința banilor din hârtie Sunt265 mai multe mii de ani de când banii se află în viața noastră, dar numai câteva zeci de când
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
supere și trebuie să ne pună în situația de a ne apăra. Azi știm că atunci când intri într-un sens giratoriu și nu respecți regulile de circulație poți fi lovit chiar dacă conduci un bolid scump sau o amărâtă de Dacie. ,,Amărâta" de Dacie și-a câștigat dreptul de participant cu drepturi depline la trafic. 5.8. Folosința banilor din hârtie Sunt265 mai multe mii de ani de când banii se află în viața noastră, dar numai câteva zeci de când îi folosim sub
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
alte repere în a caracteriza caracterul sau lipsa de caracter. Românii trăiesc drama de a-l iubi pe "băiatul bun", răbdător, capabil să nu crâcnească și să nu aibă nici un fel de inițiativă. Orice cetățean mediocru ajuns șef într-o amărâtă de instituție își va căuta și va cultiva în jurul său pe unii și mai proști și mai mediocrii. Îl va dușmăni și-i va face viața un infern colegului care a avut curajul să-i vorbească în ședință sau care
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
un bărbat beat. Nevasta lui îi plătește, dându-i un bacșiș care nu l-a mulțumit pe taximetrist. El îi reproșează nevestei, spunându-i că se aștepta la mai mult de la un gestionar. La aceste vorbe, nevasta, amuzată, dar și amărâtă, îi răspunde: - Nici vorbă, domne! E inginer. Când se îmbată se dă drept gestionar. Iată ce visa bietul inginer să fie, pentru a se bucura de puterea și prestigiul contextual al gestionarului. Psihoza colectivă, destin individual și „confecțiile emoționale” S-
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Ei de ce nu stau la coadă, că-s mai șmecheri decât alții? Sau eu stau o jumătate de zi pentru portocale pentru copii, ca să le fac o bucurie de Crăciun, și un nepot al nevestei mele, care a făcut o amărâtă de școala de partid unde-i învață minciuni pe care le știe toată lumea, se duce la cantina partidului și iese cu un kil de portocale fluierând... E băiat de treabă în felul lui, mai aduce o ciocolată chinezească și la
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]