696 matches
-
Sper, totuși, într-o minune. Alaltăieri noaptea au căzut două bombe peste Florei (muntele care ne domină), iar azi dimineață șase peste extremitatea sudică a domeniului, în locul numit: ,Podul Lungu". Pentru mine astea sunt amănunte. Ce mă întristează și mă amărăște e miezul lucrurilor. Aș vrea să vă revăd curând. Dar cum să vă silesc să străbateți acum drumul de la Ploiești la Câmpina? Am niște planuri pentru luni 29 august, dacă mă voi simți în stare să înfrunt drumul. Dar poate
Martha Bibescu - Scrisori inedite by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11142_a_12467]
-
scriitor Valeriu Anania, iar eu eram prieten la "cataramă" cu Veronica și mai ales cu Valeriu Diaconescu, cei doi copii ai ei, rămași fără tată, așa cum de altfel eram și eu. Tânți Lenuța eu așa îi spuneam locuia deci la Amărăști, la 4-5 Km de comună Glăvile, în casa bunicului ei, popa Ion . Acest preot iubit de amărășteni era finul și vecinul lui Dumitru Costeanu, primarul de atunci al Amărăștiului, bunicul mamei mele. Ghiță Popii, (așa îi ziceau amărăștenii) și popa
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
au fost eliberați și am aflat ca unchiul Valeriu a ajuns în America. Ce grozav era în mintea noastră că cineva de-al nostru să ajungă în America! Veronica era fericită că unchiul ei, atașat de familia săracă rămasă la Amărăști nu a uitat-o și i-a trimis o frumoasă haină de blană. Era o imitație de blană, dar era deosebit de frumoasă tot ce venea din America ni se părea grozav pe vremea aceea! Veronica era tare mândră de haină
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Valeriu și toți ne bucurăm să aflăm că un amărăștean cunoscut avea talent și se remarcă puternic în domeniul literar. Spun "amărăștean" deoarece așa cum se poate înțelege și din rândurile de mai sus, Valeriu Anania se trage în realitate din Amărăști mama lui fiind amărășteanca sută la sută. Este adevărat că în copilărie a păscut vacă pe dealurile Glăvilor. Mătușa mea, nașă Marioara Să mochiș, fostă Cetățeanu de-o seama cu Bartolo meu Anania și care este în viață, cu o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
mătușa mea și erau prieteni. Au trecut anii. Eu am reușit să scap din RSR în anul 1984 și să ajung în Nord America, mai exact la Montreal. O perioadă de timp nu am mai știut nimic de acasă, de Amărăști. Toată grijă mea era să-l scot din țară pe copilul nostru Dragoș, ținut "zălog" ca să fiu nevoit să mă întorc în România. Un "trădător" nu mai putea comunica acasă fără să le facă rău celor cu care ar fi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
în România. Un "trădător" nu mai putea comunica acasă fără să le facă rău celor cu care ar fi încercat să comunice. Mama mea îmi scria rar, numai să mă certe că am lăsat-o singură, fără nimeni apropiat în Amărăști dar eu știam că o avea pe vecină ei cea bună, tânți Lenuța Anania. La Montreal, de cum am ajuns, m-am apropiat de anticomuniștii de la biserica "legionara" Bună Vestire, unde era preot marele patriot român Petre Popescu. Din vorba în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
sfânt în aer, parcă o forță nevăzuta ne lumină sufletele. În anul 2008, pe 5 aprilie, la 7 luni de la moartea mamei mele pentru care avea o stima deosebită, iam dus o sticlă de 2.5 litri de vin de la Amărăști. Era un vin special, iată de ce: de 7 ani, via mamei mele nu a mai fost muncita și totuși în acel an de pomina, anul 2007, parcă să-i mulțumească stăpânei care placă spre alte tărâmuri cu vii veșnice, a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
nu a întârziat să apară. Netuța nu s-a dovedit doar un bun organizator, ci a și urmat cursuri universitare care ne-au ajutat. Muncind împreună, ne-am apropiat: aprecierea reciprocă a declanșat sentimente care m-au făcut să o amărăsc pe Jenny care mi-a răspuns: ”If you love something, set it free. If it comes back to you, it’s yours. If it doesn’ț, it never was.” Ultima parte a zicalei era cu totul nedreaptă în cazul meu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
soluție de supraviețuire în matricea sistemului social. Să privești viața cu înțelepciunea și veselia ochilor de copil, să dai și să primești iubire cu patimă unui copil este, poate, TAINĂ de început și RĂSPUNSUL FINAL. Iubirea! Dora Groza DOR DE AMĂRĂȘTI poetului Alex Cetățeanu Motto: triști și negri mai sunt norii pe la Amărăști. tu, pe unde, Alexandre, pașii ți-i târăști?... lume...d-aia-mi vine câte-odată să iau Oltu-n inima la mine și să-l duc...să-l duc în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
și veselia ochilor de copil, să dai și să primești iubire cu patimă unui copil este, poate, TAINĂ de început și RĂSPUNSUL FINAL. Iubirea! Dora Groza DOR DE AMĂRĂȘTI poetului Alex Cetățeanu Motto: triști și negri mai sunt norii pe la Amărăști. tu, pe unde, Alexandre, pașii ți-i târăști?... lume...d-aia-mi vine câte-odată să iau Oltu-n inima la mine și să-l duc...să-l duc în lumea mare, care mă tot plimba prin destine. fii mai blând, prietene
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
participări la festivaluri internaționale de gen. Ce are atât de atrăgător această muză, Calliope, încât «să te răpească» din lumea prozei? Dragă Cristina, trebuie să-ți spun că m-am născut ascultând poezii. Mama mea, Elisabeta Gh. Costeanu din comuna Amărăști, județul Vâlcea, mare cunoscătoare de poezie românească îmi recita cu mult suflet poezii de Vasile Militaru, Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Ștefan O. Iosif, George Coșbuc și alții. Până la urmă, după lungi ezitări, îndemnat de prieteni poeți (printre care pot sa
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
superioară de exprimare... în acest interviu n-avusei ocazia să-l folosesc... Dar să îți fac o destăinuire: Visăm, eu și soția mea, dr. Julia Deaconu - Cetățeanu să trăim ultima parte a vieților noastre acasă, între dealurile copilăriei mele de la Amărăști spre Drăgășani. Julia a fost medic acolo, la începuturile carierei. Casă este aproape gata, exact pe același loc unde a existat marea cula olteneasca distrusă de răul comuniștilor, cula în care m-am născut. Visez că descopăr și fântână astupata
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
autor voi fi nevoit s-o dau traducătorului. Apoi îl voi tipări în rusă. Vreau să scriu o piesă de teatru pentru sezonul care vine, ca să reușesc s-o traduc în franceză și germană. Vreau să câștig bani. Nu fi amărâtă, scumpa mea Valicica. Să știi că ai un frate care mereu se gândește la tine și la soarta ta și te va ajuta cu prima ocazie. Te sărut mult și te îmbrățișez, întotdeauna al tău, Lionea P.S. Ce face Rostuleicik
Leon Donici – contribuții biografice by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3558_a_4883]
-
cunoaștere - aparțin generației care a trăit al Doilea Război Mondial, am văzut case bombardate, civili omorâți printre ruine, foamete, și asta a constituit cadrul istoric al tentativei mele de a găsi o scăpare din acest coșmar. Trăiam într-un sătuc amărât din sudul Italiei și credeam că numai în cărți voi putea găsi un răspuns la întrebarea stupidă, dar fundamentală: de ce toate astea? Când am părăsit Italia în căutare de lucru, la optsprezece ani, mi-am pierdut limba materna, așa că, pentru
George Banu în dialog cu Eugenio Barba by Liana Lăpădatu () [Corola-journal/Journalistic/3845_a_5170]
-
sau... un șut în fund! Bătrânica ajunse la mormântul căutat și începu să plângă iar printre suspine abia șoptea: - Cum de ne-ai părăsit, dragul nostru! Uite în ce hal am ajuns noi bătrânii. Ăștia ne mănâncă zilele și ne amărăsc sufletele... Ehe, de ce nu ieși tu din mormânt să dai niște decrete la tâlharii care ne-au furat și vândut țara! Să le iei mamă și cenușa din vatră! - Cu cine vorbești, bătrânico? - răsună o voce-n noapte. - Vai de
LINIŞTE SUFLETEASCĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360241_a_361570]
-
-i viața din inimi ce mai bat Cu zvâcniri de aripi ne-nălțăm spre Cer. Trăiri veștejite gându-mi îl străbat Viața asta toată se pierde... în Mister. Părerile de rău, când gândesc la Viață Cât de scurtă este, mi-amărăsc ființa. Ochii vor să plângă dar inima mă-nvață Să-mi trăiesc, Acum, clipa și... dorința. Călători vremelnici în timp anonim Definim ce-i Viața și purtăm un nume. Sufletul îmi spune că-i un Dar sublim A fi Călător
A FI CĂLĂTOR PE ACEASTĂ LUME de DOINA THEISS în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384323_a_385652]
-
de seară dacă, de exemplu, știi că în cada de duș vei avea infarctul necruțător? Dacii avea în cutume sărbătorirea trecerii în neființă și prohdeau nașterea spre suferința vieții. Nu știu dacă traiul lor avea restricțiile și neplăcerile care ne amărăsc nouă ziua de mâine. Dar zău că somnul veșnic îți oferă, măcar trupește, liniștea și împăcarea cântată de doine, incompatibile cu viața trăită. De ce să suferim, și în special să arătăm lumii această suferință personală precum Becali a cărui dreaptă
PA, TIBIC MIC! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383911_a_385240]
-
zor pe intrus, încercând să-l facă să stea în picioare, fapt greu de realizat căci se părea că picioarele cretinului nu-l ascultau deloc după cum se bălăngănea asemenea unei păpuși dezarticulate. Cel chemat cu numele de Victor se întoarse amărât către ea și-i zise: -Vă rog să-l scuzați dmnișoară pe această pacoste de prieten al meu, pentru cum v-a inoportunat, că nu știa ce face. E beat criță și a greșit cortul. - Îmi dau seama că aveți
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
Pe lângă faptul că bântuia și ziua, și noaptea prin oraș, cu câinii după el, puțini oameni îi mai vorbeau de când rămăsese singur. Și în general, majoritatea prietenilor lui erau oameni ai străzii, ca și el. Unii aveau câte un acoperiș amărât deasupra capului pe care îl vizitau rar, la fel ca și căpitanul, alții nu aveau deloc și locuiau pe stradă. Miță, unul din vecinii lui care locuia la etajul patru în scară cu el urca scările. Era un bărbat înalt
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
A.C.S.R. - www.scriitorii romani.com , în stânga, „DESTINE LITERARE”. Am publicat o frumoasă poezie chiar și a secretarului general al ONU, Ban Ki-moon . Veți vedea. - Dar corect e, întâi, să întreb așa: Cât de aproape e departele? Imaginea satului natal, Amărăști... cum apare ea, în gândurile de seară, să zicem, pe conexiunea sufletească Salaberry de Valleyfield - Vâlcea de România? Dar fluviul St. Laurent, pe al cărui mal se află casa familiei, îi alină cât de cât scriitorului Al. Cetățeanu dorul de
Interviu cu scriitorul Alexandru Cetateanu, Canada [Corola-blog/BlogPost/92428_a_93720]
-
prima întrebare vă răspund cu o poezie de-a mea din volumul „De la Herodot cetire” publicat acum vreo câțiva ani la Editura Academiei Internaționale Orient-Occident (Dumitru M. Ion și Carolina Ilica, născută în Țara Oașului !) . Se numește „Dealurile mele” - de la Amărăști, se înțelege: Am plecat în lume/ Din om bun, nebun./ Dorurile-n pârgă/Cui să i le-adun? Am plecat de-acasă/ Alungat de rău./ Unde-mi ești pădure/ A lui Dumnezeu? Dealurile mele/De la Amărăști/ Se-oglindesc în stele
Interviu cu scriitorul Alexandru Cetateanu, Canada [Corola-blog/BlogPost/92428_a_93720]
-
numește „Dealurile mele” - de la Amărăști, se înțelege: Am plecat în lume/ Din om bun, nebun./ Dorurile-n pârgă/Cui să i le-adun? Am plecat de-acasă/ Alungat de rău./ Unde-mi ești pădure/ A lui Dumnezeu? Dealurile mele/De la Amărăști/ Se-oglindesc în stele./ Suflete, trăiești? Gându-mi tot aleargă/Peste munți și ape./ Cu cât mai departe-s,/Casa-i mai aproape.... Sigur, fluviul St. Laurent spre care mi-a dat Dumnezeu „fereastra” , orășelul Salaberry de Valleyfied - mai exact
Interviu cu scriitorul Alexandru Cetateanu, Canada [Corola-blog/BlogPost/92428_a_93720]
-
să abandonez locurile natale (nu știu ce m-aș fi făcut dacă nu dispărea comunismul și nu aș fi putut să-mi mai revăd țară !) așa că mi-am construit o casă modernă exact pe locul unde a fost renumita culă oltenească de la Amărăști a străbunilor mei.Anul acesta, am avut în casa cea nouă primii oaspeți - o familie de nemți de vază, prieteni buni, care au rămas impresionați de comuna mea natală. Deci, visez să trăiesc câteva luni pe an la Amărăști, până
Interviu cu scriitorul Alexandru Cetateanu, Canada [Corola-blog/BlogPost/92428_a_93720]
-
de la Amărăști a străbunilor mei.Anul acesta, am avut în casa cea nouă primii oaspeți - o familie de nemți de vază, prieteni buni, care au rămas impresionați de comuna mea natală. Deci, visez să trăiesc câteva luni pe an la Amărăști, până iese vinul cel bun de Drăgășani - apoi la Londra unde s-a stabilit băiatul meu cu două nepoțele (jumătate chinezoaice) și un nepoțel și la Montreal, restul timpului. Ce bine ar fi dacă anul ar avea 18 luni ! Mai
Interviu cu scriitorul Alexandru Cetateanu, Canada [Corola-blog/BlogPost/92428_a_93720]
-
a stabilit băiatul meu cu două nepoțele (jumătate chinezoaice) și un nepoțel și la Montreal, restul timpului. Ce bine ar fi dacă anul ar avea 18 luni ! Mai visez - și acest vis va deveni cu siguranță realitate, să organizez la Amărăști întâlniri cu poeți prieteni din mai multe țări, așa că o să vă invit la prima reuniune. - Vedeți, fără să vrem, am ajuns „În curtea mamei: ca-n copilăria / Care s-a dus venind din depărtare.” Întreb și eu: În cazul poetului
Interviu cu scriitorul Alexandru Cetateanu, Canada [Corola-blog/BlogPost/92428_a_93720]