451 matches
-
s-a retras să doarmă. Străzile sunt tot mai goale, Pe cer nu vezi păsări să zboare; Totul este fumuriu, Iar pământul, ruginiu. În gradină e-un miros! Frunze multe sunt pe jos. Mirosu-i dulce-de gutui, De nuci, de struguri amărui. Vinul curge în pahare Sângeriu e la culoare; Ulița mea e aurie, Doamna toamnă iată, vie! 2011 Referință Bibliografică: E toamnă / Beatrice Lohmuller : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 912, Anul III, 30 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
E TOAMNĂ de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363945_a_365274]
-
literar: Voichița Pălăcean-Vereș), născută la 5 septembrie 1967 la Cluj-Napoca. Scriitor. Profesor titular de Limba și literatura română (1990-1992); director societate comercială (1992-1994); lector de carte, redactor, redactor-șef editură (1994-2012); actualmente director al Editurii Napoca Nova. Activitate literară: „Ciocolată amăruie” (roman), Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2007; „O picătură de sânge” (roman), Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2008; „Colecționarul de cactuși” (roman), Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2009; „Miere peste cenușa zilei” (nuvele), Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2011. (George Roca) Referință Bibliografică: Voichița PĂLĂCEAN-VEREȘ - EROARE / Voichița Pălăcean
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
grădina misterelor, ascultă vocea gânditoare a ploii, mesagerul ce-ți poartă pașii spre paradisul vieții. - Nu intra în Palatul Sunetelor închise în Neant! Acolo, vioara departe își duce lacrima cântecului de lebădă sau o poveste de bun-rămas, încă persistă parfumul amărui de migdal crescut în deșertul culorilor. Continuă-ți drumul, inspiră adânc aerul dimineții de toamnă, roagă-te și-așteaptă, rând pe rând, să-ți înflorească visele! Nu le opri zborul, nu le lăsa-n uitare, sărută petalele mov-aurii de iriși
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
ultima vreme ,toți suntem atenți cu cerșetorii ,nu-i așa? Dacă ai să cerșești ,poate ai să primești. Dar vei face exact ceea ce face un cerșetor după ce a primit ceva.Se duce la primul birt ,își dă pe gât licoarea amăruie și amețitoare,se bucură de fericirea beției de moment ,apoi ,spre seară se trezește din nou singur ,trist și pustiu cu un imens gol în stomac și în inimă. Și cu imperioasa nevoie de a cerși din nou. Referință Bibliografica
NU-TI CERSI IUBIREA... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361244_a_362573]
-
-și alunge și ultima brumă de somn. A revenind în cameră, s-a îmbrăcat cu un tricou subțire și un pantalon alb scurt, apoi a trecut pe la bucătărie să vadă dacă mama sa are cafeaua făcută. Prefera cafeaua tare, mai amăruie și călduță, servită în timp ce frunzărea ziarele sau citea câteva pagini dintr-o carte sau revistă. Mama sa purta o discuție „aprinsă” pe probleme casnice cu menajera, în timp ce savura din ceașca cu cafeaua ce invadase întreaga încăpere cu aromă. Din când
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VI PE FALEZA . de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364136_a_365465]
-
Acasa > Versuri > Iubire > SE COC CIREȘELE... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1599 din 18 mai 2015 Toate Articolele Autorului 18 Mai 2015 Se coc cireșele de mai, Ca o cireașă cum erai Cu miezul amărui și pur Și azi îmi vine să te fur! Pentru lucrarea mea deșartă Și Dumnezeu din cer mă iartă Și să te duc într-o poveste Din care nu mai știu cât este... Se coc cireșele pe rând, Câte mai
SE COC CIREȘELE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368061_a_369390]
-
E vina mea, tu nu ești vinovată, Că n-am știut să o păstrez curată Și-am aruncat-o-n margine de drum. Așa că vei rămâne-n veci statuie, Pe tristul meu și rece piedestal Și viață voi avea tot amăruie, Pe-o insulă de piatră, fără mal Și unde nici măcar iubire nu e, Ci numai eu, lovit de-al vieții val. SOARE (glosă) În lumina zilei calde, Unde soarele domnește, Peste marea de smaralde, O iubire, ce tot crește. Sunt
ZECE ZILE, ZECE NOPŢI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368058_a_369387]
-
asemânătoare cu cea a lui Ibrăileanu, la adresa Adelei... Nu discutam, deși eu o-ntâlneam pe această „Adelă”, minunată și senzuală, deșteaptă și eterică, o vedeam aproape zilnic. Era crainică la Stația de radioamplificare și, apoi, după plecarea mea din Paradisul amărui și dulce al tinereții mele, crainică la Radio Iași. Câteodată, mergeam toți trei și la o cârciumă din capătul orașului, poreclită de noi „La lilieci”, căci avea tufe amețitoare ce împarfumau cu aer de liliac grădina de vară, la vremea
GÂNDURI DE SUB PLEOAPE: PRIN IAŞII STUDENŢIEI MELE de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367639_a_368968]
-
ce-ți voi spune, cât? / Cum voi izbuti ceva a-ți cere / cu-atâtea vorbe înecate-n gât?” Inteligență, gust ales, măiestrie estetică, strălucire tehnică, mesaj poetic cu implicații filosofice - pe tema panta rhei, mai ales. Poezie fină, blândă și amăruie, magnifică, poezie de toamnă și de amurg, poeme străbătute de „căi de cocori”. O vreme trecută, paradiziacă, un prezent pătimitor-pământesc saturat de vis și un proiect care nu se va materializa, elaborat însă „cu mari rezerve de iubire / și fire
LINIILE PARALELE SE ÎNTÂLNESC ÎN INFINIT (IULIAN PATCA, SĂ VII ŞI MÂINE, CLUJ-NAPOCA, EDITURA MEGA, 2011) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367059_a_368388]
-
Cluj-Napoca iunie 2013 --------------------------------------- Ileana-Voichița VEREȘ (Pseudonim literar: Voichița Pălăcean-Vereș), născută la 5 septembrie 1967 la Cluj-Napoca. Scriitor. Profesor titular de Limba și literatura română (1990-1992); director societate comercială (1992-1994); lector de carte, redactor, redactor-șef editură (1994-2012). Activitate literară: „Ciocolată amăruie” (roman), Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2007; „O picătură de sânge” (roman), Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2008; „Colecționarul de cactuși” (roman), Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2009; „Miere peste cenușa zilei” (nuvele), Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2011. (George Roca) Referință Bibliografică: Voichița PĂLĂCEAN-VEREȘ - CANDIDATUL / Voichița Pălăcean
CANDIDATUL de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363708_a_365037]
-
tot el spune, în continuare - ca să fim cinstiți cu noi înșine - că: „Poezia lui Carmel este mușchiuloasă, reavănă, cu pumnii în hârtie și aer de răscoală 1907, pe [strada] Dizengoff. Ea are scrâșnete din Cotruș, dar și miresme din violența amăruie a lui Zaharia Stancu”. Și apoi: „Scrisul lui Shaul Carmel seamănă cu o femeie care, de la distanță nu-ți spune nimic, dar de îndată ce te apropii de ea simți o privire arzândă și o răsuflare animală ce nu te lasă indiferent
SHAUL CARMEL, FERICITUL CARE PLEACĂ! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348165_a_349494]
-
Autorului 22 Iunie 2015 Ziua de azi a început să scadă, Flămândă crește noaptea-n urma ei, Mi-a obosit lumina pe obadă, Trasul pe roată încă nu știu ce-i! La Vidra Iancu se va naște iar, Pe când se coc cireșele amărui, De va fi vremea scrisă-n calendar Spre Târgul de pe Munte să mă sui; E prea târziu de-acum de „târguit” Și fata de atunci e măritată, Ziua de azi e-aproape de-asfințit, Ziua de mâine în curând se-
ZIUA DE AZI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365921_a_367250]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CU MIROS DE MICSANDRE Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 918 din 06 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Nu mă mai mir când în mine rodește fructul smochinului amărui, dulceața gurii tale înseamnă atingerea iluziei, crepusculul serii... Numai atunci urzește bucurii de ți se topește auzul, trupul înflorind salcâm și tei de nu se mai găsește în el, macină timpul pe lespezi pe unde apa n-a trecut. Întârziind
CU MIROS DE MICSANDRE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365335_a_366664]
-
Și fă-o iar să bată nebunește, Căldura-ți, peste ea să cerni. Sărută-mi pleoapa obosită, E sclava lacrimilor reci, Și fă-o iar să izbutească, Batista-ți, peste ea să treci. Mângâie-mi tâmpla greoaie, Plină de gânduri amărui, Și fă-o iar să înflorească, Palma-ți, peste ea să pui. Îmbrățișează-mi făptura, Ce-a iubit numai trufași, Și fă-o iar să strălucească, Ființa-ți, peste ea să lași. Referință Bibliografică: Îmbracă-mi inima cu tine... Andreea
ÎMBRACĂ-MI INIMA CU TINE... de ANDREEA VĂDUVA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/365398_a_366727]
-
-și alunge și ultima brumă de somn. A revenind în cameră, s-a îmbrăcat cu un tricou subțire și un pantalon alb scurt, apoi a trecut pe la bucătărie să vadă dacă mama sa are cafeaua făcută. Prefera cafeaua tare, mai amăruie și călduță, servită în timp ce frunzărea ziarele sau citea câteva pagini dintr-o carte sau revistă. Mama sa purta o discuție „aprinsă” pe probleme casnice cu menajera, în timp ce savura din ceașca cu cafeaua ce invadase întreaga încăpere cu aromă. Din când
PE FALEZA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365479_a_366808]
-
în ea/și mângâie-ți fața a sărbătoare!” (“Lacrimă de dor”). Un alt exemplu: “Doar ochii albaștri mă mai fascinează/asemeni cerului după ploaie. Visând la stele ei mai fură timp/și-l mărunțesc în dinții secundelor, /albe precum laptele, /amărui ca firul ierbii” (“Între verde și albastru”). Comparația, mai veche, a vieții cu jocul de șah, are, totuși, vigoarea ei plastică: “Privesc la viața mea ca la o tablă de șah/invadată de nebuni și de cai sălbatici. Trimit numai
PREFATA- de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366459_a_367788]
-
existe pe undeva și un cimitir al sufletelor/cum ar fi cel al suferinței al bucuriei al fricii/acolo unde se strâng oamenii/să-și comemoreze amintirile”. Și atunci când omului i se face de moarte „atunci numai sărutul buzelor ei amărui/ mă trezește la moarte.” Pentru poetul Dan Tipuriță moartea este cealaltă viață, și, pe degetul inelar omul va purta un inel de logodnă, semn evident că va fi căsătorit cu cealaltă viață pentru că are încredere că totul se va repeta
POEZIA BIOGENETICĂ A POETULUI DAN TIPURIŢĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366149_a_367478]
-
din hol, lângă geantă. Vin la birou și dau drumul la calculator. Între timp merg la bucătărie și ciugulesc câte ceva, iau o ciocolată pe care o cumpărasem atunci și merg la birou, la calculator. În timp ce savuram un pătrat din ciocolata amăruie mă uitam pe facebook să văd ce comentarii am mai primit pe pagină. Nu termin bine de îngurgitat bucățica de ciocolată, că aud telefonul sunând, pe care îl lăsasem, așa cum am spus mai sus, pe măsuța din hol. Dau fuga
ANUL VIITOR TE MĂRIŢI! de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366152_a_367481]
-
susținerea românismului unitar s-a propagat ca un puternic ecou reverberat în inimile adevăraților români promotori ai Unirii. Basarabia, Mireasa înrobită a fost Martira care a tras semnalul întregirii tuturor românilor. După Împlinire însă, visul Miresei a rămas doar o amăruie închipuire, nelăsând loc nici bucuriei, nici măreției. După numai 15 ani de la Unire, Părintele Vasile Țepordei, unul dintre Luminătorii Basarabiei, constata cu amărăciune: „Basarabia este cu mult mai străină sufletește decât în 1918. Datorită jocului politic..., și altor cauze, generația
BASARABIA-MIREASA MARTIRĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366108_a_367437]
-
viață, ce-mi asculți amarul, Voi reuși vreodată să-mi înăbuș jarul Ce îmi cuprinde gândul în seara 'nourată Să-mi salvez Speranța, de Soarta blestemată? Sunt sclavul timpului, obosit de umblet. Ploaia îmi împrăștie lacrimile-n suflet. O briză amăruie îmi umple...paharul Tristețea ce-o simt...mă arde ca jarul! De ce-am venit pe-o Lume... fără îndurare? De ce îmi este gândul plin de consternare Pământul când îl văd, cum suferă-n tăcere Cu oameni gârboviți și fără de
SCRISOARE CĂTRE UN PRIETEN de DOINA THEISS în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352420_a_353749]
-
schimbările guvernamentale frecvente, despre partidele politice care se războiesc continuu, despre alegeri anticipate ș.a., dovadă, spiritul critic treaz, atenția concentrată spre problemele actuale ale vieții și capacității extraordinare de a face din orice necaz un prilej de haz, chiar dacă uneori amărui, așa cum îi stă bine românului. Din toate aceste mici mostre de viață se poate alcătui o frescă istorică a stării de fapt a României și a locuitorilor ei, la începutul celui de-al treilea mileniu. Pentru unii români, sfârșitul li
UMOR LA PUTEREA A PATRA. PATRU REDUTABILI SPADASINI ÎN ARENELE EPIGRAMEI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352391_a_353720]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > TIMPUL DIN PRIVIRI Autor: Georgeta Zecheru Publicat în: Ediția nr. 1223 din 07 mai 2014 Toate Articolele Autorului Am închis într-un ochi sub privire căpruie, Cu descînd de deochi dragostea, amăruie, Am tras noaptea pe vis ca să piardă cărarea, Cînd sub ochiul închis va cădea înserarea, Cînd va crește-n lumină dorul de tine, stingher O să mă lepăd de vină, să pot iubi și să sper! Referință Bibliografică: Timpul din priviri
TIMPUL DIN PRIVIRI de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350660_a_351989]
-
în: Ediția nr. 717 din 17 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului purtau coroane de mister și umbre jucăușe veneau din dinastii de cer și-aveau pe gând cătușe ca o podoab-a nimănui rămasă de prin vară erau pe rând joc amărui cu suflete de ceară doi poli uitați pe răsărit de călători celebri iubeau potecile de-argint și se-ntreceau cu cerbii spre vest de saltul peste prag acolo se zvonește că verdele se face drag și uneori orbește pe tălpi
ŞI CE DECOR de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351603_a_352932]
-
se întețise și că aproape orice spunea el, ei i se părea deplasat. "Ai promis că nu mai fumezi, și mai ales că nu o să mai fumezi în casă". Vocea ei nu sună chiar amenințătoare așa că își permise să zâmbească amărui, la fel ca și fumul pe care, dintr-un fel de dulce și copilărească răzbunare, îl mai inhală o dată. Strivi apoi țigara în scrumieră, se ridică și aruncă conținutul în coșul cu gunoi.Se apropie de chiuvetă unde ea trebăluia
...DIN CAND IN CAND... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346666_a_347995]
-
ponosiți, nebărbieriți, întunecați. Sau țărănci cu broboadă neagră, haine ponosite, deloc preocupate de înfățișarea lor; câteodată erau și țigănci, ghemuite în zăpada primăverii, lângă ziduri, la margine de trotuar. Dădeai un bănuț, luai buchetul gingaș-suav și rămâneai cu un gust amărui. Revăd cu ochii minții, și azi, formidabila tristețe a săracilor vânzători de ghiocei... Garduri, câini care latră seara prelung. Sănii trase de cai pe străzile încă-nzăpezite. Clopoței. Zurgălăi. Colinde. Am fost și eu cu colindătorii... De Anul Nou, am
MICI TABLOURI DE-ALTĂDATĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345598_a_346927]