221 matches
-
a evoluat spre o topică gramaticalizată SVO; diagnosticele sintactice prezentate în capitolul anterior (§III) au arătat că atribuirea nominativului în română este postverbală, iar subiectele preverbale sunt periferice (NB. cel mai bun argument vine dinspre propoziția infinitivală; întrucât complementizatorul infinitival amalgamează proiecțiile FORCE și FIN, nu poate genera o periferie stângă, subiectul propoziției infinitivale fiind sistematic postverbal). În §3.3 infra, unde discutăm importanța moștenirii latine pentru gramatica V2 a românei vechi, vom discuta pe scurt și sursele apariției gramaticii tranziționale
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
trăsătura [nonfinit] trebuie obligatoriu satisfăcută printr-un exponent propriu (este o trăsătură "tare" în terminologia din Chomsky 1995) - gerunziul propozițional satisface această trăsătură prin deplasare V-la-C - infinitivul propozițional satisface această trăsătură prin intermediul complementizatorului (cu origine prepozițională) a - complementizatorul infinitival a amalgamează centrele FIN0și FORCE0și nu permite generarea unei periferii stângi • poziția constituenților atribuirea nominativului în poziție postverbală este liberă în română; subiectele preverbale sunt deplasate în periferia stângă propozițională de altfel, distribuția constituenților preverbali prin raportare la elementele funcționale din domeniul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
principală a propoziției și corespunde proiecției TSP din Pesetsky și Torrego (2004) (v. §2.5.2 supra). 37 Compromis derivat din Principiul de economie a proiectării (engl. Principle of Economy of Projection), propus de Speas (1994). 38 De exemplu, româna amalgamează în mod sistematic în structura formelor sincretice și în structura formelor cu un singur auxiliar categoriile de mod și modalitate; doar în structurile cu dublu auxiliar (aș fi / voi fi / o fi etc.), modalitatea irrealis se marchează prin auxiliarul fi
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
a. Sper ca TREABA ASTA mâine să i-o spunem lui Ion. (focus > topic) b. Sper ca mâine TREABA ASTAsă i-o spunem lui Ion. (topic > focus) 37Am insistat asupra faptului că unele elemente completive, cum ar fi a infinitival, amalgamează proiecțiile de complementizator FORCE 0 și FIN0 în proiecția sincretică C0, ceea ce explică și de ce generarea unei periferii stângi nu este posibilă în propoziția infinitivală (v. §III.3.1.1); a infinitival nu poate fi luat deci în mod direct
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
infinitiv (direct verificată prin distribuția la stânga cliticelor pronominale și a negației propoziționale) și pentru ideea că, spre deosebire de alți complementizatori care se generează nonambiguu într-una dintre proiecțiile completive ale domeniului C (că în FORCE 0, să în FIN0), a infinitival amalgamează centrele FORCE 0 și FIN0 (un efect, între altele, imposibilitatea propoziției infinitivale de a proiecta periferia stângă). 46V., de exemplu, remarca din Alboiu, Hill și Sitaridou (2014: 8): "[c]litic pronouns, be they proclitic or enclitic, cannot be separated from
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
e mai presus de obiecții); altele conform cărora au existat în epocă speculații (pe care autorul studiului le prezintă sub formă de certitudini) în legătură cu geneza nu tocmai „curată” (în engleză: sober) a respectivei melodii 21. Private de contextul lor și amalgamate între multe alte amănunte pasabile, cele două secvențe (în realitate, disjuncte) formează, prin simpla lor alăturare, un tot insinuant, pe care Oișteanu nu face nici un efort să-l limpezească. Dincolo de aceste rădăcini îndepărtate, sintagma are, în poezia lui Florin Iaru
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
gura norului se îngroapă în bălți enorme/ rindeaua strălucește în vorbe lăsîndu-le fără formă -/ muguri desfigurați sub măști" (Glaciațiune cu umbre și greieri). "Moralizarea" acestui discurs gîfîind de îmbelșugare plastică n-ar putea fi decît triumful unei trăiri frenetice care amalgamează introvertirea și extrovertirea, codul realului și cel al imaginarului, antitezele în genere. Ajungem în felul acesta la acel tip de confesiune drag avangardiștilor potrivit căreia creația e nemijlocit informată de existențial, putînd fi socotită un puls "transcris" al acestuia la
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
înlăturarea pornirii capricioase, fortuite) pe care-l înfățișează cartea. Miza ei o alcătuiește o viziune critică ilustrată: "În plan creator orice antologie este o operă de ficțiune. Ea decupează dintr-un conglomerat (poezia unei perioade) fragmente disparate pe care le amalgamează după principii ce țin de o retorică personală și de o viziune dedusă din materialul parcurs". Aidoma oricărei scrieri critice, antologia în cauză include jocul selectiv, pariul preferințelor. Ea se întemeiază pe vocația de-a priza poezia dintr-un anume
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
Lituaniei, Vilnius, de unde a efectuat și două răsunătoare turnee prin orașele transilvane, în 1981 și 1983). Înzestrarea și natura studioasă i-au adus lui Mor, cinci ani la rând, cea mai importantă bursă oferită de Israel-America Musical Foundation. Junele pianist amalgamează diverse stiluri - de la muzica erudită și jazzul clasicizat, până la variantele latino și afro-cubane - dar actualul proiect investighează cu precădere tradițiile muzicale sefardo-andaluzo-arabe. Acestea sunt remodelate în formulări ample, cu specifice repetiții și contorsiuni ornate cu arabescuri. Omri Mor uimește prin
Fiesta jazzului în România rămâne tot la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3585_a_4910]
-
profesional.../ Dincolo de perfecțiune mintea e un seif jefuit/ care ascunde numai tristețe.(...)/ Între naștere și moarte viața nu are nici o garanție, / singurul service de reparații e în noi înșine” (Diferență). Un limbaj tern, dezamăgit, un cenușiu de „remake al istoriei” amalgamează foste precepte religioase, iluminând, pentru contrast, câte un vers („Când iubitul s-a întors de la Constantinopol cu gutuile galbene/ Fatma din lumea de dincolo i-a surâs amar”). Asumându-și privirea balcanicului, căutătoare de simboluri și povești ascunse, Lidija Dimkovska
„Poate există suflet turc“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3076_a_4401]
-
acesta e inclus de specialiști în paraliteratură) ca și în alte scrieri literare, parcă prin minune. Lungile serii de banalități, citatele excesive din cărți și publicații, unele reflecții neîndoielnic marcate de "gândirea medie" a anilor când au fost notate se amalgamează cu nu mai puținele elanuri de cugetare inspirată și sensibilă, cu visarea, cu luciditatea în fața realităților politice și sociale, exprimată curajos - căci au fost și perioade când a șușoti pentru sine prin sertare era un act de curaj. Iar singura
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
În cadențe de musical (gen All That Jazz a lui Bob Fosse) la acest mare final iau parte Mandrake și Don Bosco, Big Crosby și Regina Loana, personaje din romanele de aventuri citite cândva, rude și prieteni din copilărie, toate amalgamate într-un scenariu de veselă apocalipsă. Iar în acest scenariu - întocmai ca în 8 și ˝ al lui Fellini sau ca în Amarcord - datele realului se confundă cu ale ficțiunii, imaginația ajunge să se substituie memoriei, iar ironia amară exorcizează (măcar
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
a fragmentului în care ni se relatează un episod senzațional din anii rezistenței (ceva mai izbutit, în schimb, decât episodul Lilla, unde recunoaștem îndepărtate ecouri nervaliene, pe lângă alte numeroase aluzii livrești și jocuri intertextuale). Apoi chiar tendința aceasta de a amalgama într-un roman cât mai multe lucruri, de a spune totul și ceva în plus, poate deveni de la un anumit punct contraproductivă. Dacă n-ar fi umorul de bună calitate și instinctul sigur al ironiei lucrurile ar putea sta chiar
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
pustiitor. Dacă nu se lepădă, ca alții, de postmodernism, Ion Simuț îl acceptă și-l urmează ezitant. E gata uneori să-l alunge ca pe o adevărată pacoste; termenul lui Lefter ia o destinație diferită, chiar contrară. "Postmodernismul omogenizează și amalgamează stilurile." (336) Temerea nu rămâne singulară. Gustul îi impune criticului rezerve. E sceptic cu listarea în top a lui Geo Dumitrescu, Gellu Naum, M. Ivănescu, I. D. Sîrbu. Crede că N. Stănescu, M. Sorescu, Ana Blandiana nu pot fi înlocuiți cu
Canonul estetic: listă, curent, generație?... by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7882_a_9207]
-
Moldovan ne-a obișnuit în aparițiile sale bucureștene periodice cu imaginația sa bogată, cu o mitologie personală, cu o inventivitate la nivelul limbajului plastic care riscă să intrige adepții unui purism sculptural. Tehnici și materiale din cele mai eteroclite se amalgamează în sculptura lui, aproximând o tipologie umană robotizată. În lucrarea cioplită la Bistra, Simion Moldovan nu se teme să figureze explicit în două registre suprapuse, lumea răului și inocența, reprezentate printr-o figură desprinsă parcă dintr-un bestiar medieval și
SIMPOZION "Ion Vlasiu" by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/12687_a_14012]
-
statut social, structurarea unei antiteze frapante cu specimenele din realitatea românească, aflate, se reliefează cu sarcasm vitriolant, pe cea mai înaltă treaptă. Menținîndu-se în sfera pamfletului (pavăză bună contra oricăror acuzații de calomnie), C. Stere conturează în continuare un tip, amalgamînd atribute ale cîtorva indivizi reali. Sînt însă furnizate suficiente semnalmente, pentru ca majoritatea cititorilor să nu se poată înșela. Tînărul "strugglerforlifer", "de o inteligență clară, de un puternic talent oratoric, de o voință și energie fără smintire", fost "ministru de instrucțiune
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
izvor documentar: "A citit în manuscris paginile mele , aflătoare la ESPLA, asupra aceluiași personaj (n.n.: Nae Ionescu), și-a însușit, cu oarecare dezinvoltură, anumite paragrafe și nume din manuscris, a folosit unele anecdote și narațiuni, dar toate acestea retopite și amalgamate din textul unei opere personale (n.n.: deci, a unei opere de ficțiune, chiar dacă infuzată de informații memorialiste) care păstrează o valoare de document. Procedeul însă prezintă ici și colo unele aspecte și apucături incorecte". Semnatarul declarației nu insistă, însă, asupra
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
profund, versat în Nostradamus dar și Spengler, fan al lui Heller, dar extaziat și de descrierile poetice ale doctorului Faure. Sexul? A se vedea volumul întâi. Stânca fericită Plexus e un roman dificil, ca text, prin încrucișări, divagații, citate, aluzii, amalgamate într-o limbă în același timp colocvială, dar nu lipsită de pretenții. Traducerea Antoanetei Ralian onorează textul, urmând intonația autorului, păstrând umorul scriiturii și ironia fină a nuanțelor. Pe drumul din "americană" în română, Miller nu își pierde savoarea (uneori
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
și odele corale ale lui Francis Poulenc au luat în spațiul scenic o imagine neașteptată, desfășurată cu viteza unor clipuri, în care amintiri ale dansului clasic european, sugerate de pantoful de point al dansatoarelor sau, uneori, de piruetele bărbaților, se amalgamau în ansamblul desenului coregrafic gândit de creator, o adevărată nebunie inventivă, desfășurată în avalanșă. Schimbările, determinate cel mai adesea de o simplă rupere a continuității unei linii de mișcare, erau atât de rapide încât ochiul nu se putea odihni pe
San Francisco Lines Ballet by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4121_a_5446]
-
lipsit din repertoriul clasic piese de mare rezistență cum ar fi un Pas de deux din Giselle, de Adolphe Adam, interpretat de Erina Takahashi și Dmitri Gruzdyev de la English National Ballet, în coregrafia lui Jean Coralli și Jules Perrot, dar amalgamând în mod ciudat diferite momente ale actului doi, precum și altă piesă aproape nelipsită din recitale, Pas de deux din Don Quijote, de Ludwig Mincus, în cunoscuta coregrafie de Marius Petipa, interptretată de astă dată de Iana Slenko și Marian Walter, de la
Un dar pentru iubitorii dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6722_a_8047]
-
Bellocchio și Arturo Ripstein. Leul de aur pentru cariera al Mostrei '56 va fi încasat de Jerry Lewis, în care Barbera vede, pe bună dreptate " un cineast total, o figură cheie a cinematografului comic american și internațional, a cărui opera amalgamează valențele suprarealiste cu un acut discurs critic asupra societății americane contemporane". Veneția '99 recunoaște, în Jerry Lewis, un clasic. Premiul îi va fi înmînat lui Jerry Lewis în seara de închidere a Mostrei, 11 septembrie. Filmul de închidere al festivalului
Vine Venetia! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17683_a_19008]
-
purtăm măști, toți suntem înlocuitori" (p. 273), constată dezgustat și obosit Tolea. Norman Manea lucrează în filigran picturalitatea acestui coșmar străbătut de un bufon (ca într-un tablou oniric), prefăcându-l într-un peisaj psihologic, politic și social în care amalgamează urme sau amprente ale imaginarului din Kafka (alienarea și absurdul existenței), Sábato (asociația surdo-muților e o alegorie transparentă a societății totalitare, ca și organizația orbilor din romanul scriitorului argentinian), Bacovia (nervii de primăvară, abandonul în deriziune), Caragiale (parodia scrisorii pierdute
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
precum obsesia pentru fitness, puterea medicală, substitutele de imortalitate etc. Acest prim palier este unul al teoretizării morții și are o relevanță crescută pentru domeniile inter și multidisciplinare ale tanatologiei sau studiilor asupra morții, fiind regăsibil, într-o manieră dispersată, amalgamat cu analizele literare efective, pe tot parcursul cărții. Al doilea palier este unul al istoriei literare. În cadrul acestuia, literatura, în variile sale ocurențe, nerestricționate la un timp anume, nici reduse la un singur spațiu național ori cultural, și nici măcar încadrabile
Beneficiile culturale ale morții by Adriana Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/3581_a_4906]
-
în care amintirile personale prevalau asupra acelora literare. Nu scrierea lui Hamlet, ci tot soiul de minore detalii biografice invadau mintea proaspătului posesor al nemaipomenitului rezervor cultural elisabetan. Prin urmare, nici măcar ficțiunea cea mai pură nu rezolvă corect misterele analitice amalgamate în jurul literaturii. Chiar și așa însă, există o lecție ce merită învățată dintr-un asemenea joc intelectual. Lecție fără de care remarcabilul volum apărut la Editura Curtea Veche (Ultimele însemnări ale lui Mateiu Caragiale însoțite de un inedit epistolar precum și indexul
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
sa primordială. Decorporalizarea, în beneficiul estetizării, e un fenomen relativ. Regretînd, în unele clipe, corporalitatea pierdută, poeta încearcă a o repune în drepturi, privind și palpînd realul, care, în concretețea-i halucinantă, ține în cumpănă extincția. Viața și moartea își amalgamează "direcția": "Filmul real/ palpez și văd totul/ nenorocirea, moartea/ sînge curat, îl gust/ nici un grăunte/ de certitudine/ ah, totul, totul/ este real;/ de-aș putea scoate/ un deget, o unghie/ din astă-ntîmplare// un fir de păr/ ar flutura, ar spune
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]