268 matches
-
dar din ce în ce cu mai multă băgare de seamă; din ce în ce mai convinși că scrisul e și el un fel de meșteșug, că și el se învață și că plăcerea de a scri e însoțită, trebue să fie însoțită de amarnică trudă. Niciunul nu se descurajează, toți scriu; încep să-și dea fiecare seama de ce pot, de cât pot, se observă fiecare, se controlează. Nume absolut noi, majoritatea scriitorilor acestui Cadran sunt studenți. Toți convinși că trebue să se critice cu
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
literatură, ca și în ideologia literară ce definește s., e aceea de a întreține cultul trecutului. Un adevărat credo în acest sens e poezia E mult de-atunci... a lui St. O. Iosif. După evocarea timpurilor defuncte, în care, deși „amarnice și grele”, erau „inimi drepte, credincioase, vin bun și cântece frumoase”, poetul conchide, împrumutând vocea unui uncheaș care a trăit în acele timpuri: „Azi cat nedumerit, nepoate: / Cum toate se schimbară, toate! / Din cântece azi n-ai ce-alege, / Nici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
Noaptea de Sânziene, Sf. Ilie, Adormirea Maicii Domnului, Ziua Crucii), prilej pentru mai mult ori mai puțin „inocente paradoxii”. „Humoristul liber din Ortodoxia neconformistă”, cum se autointitulează Părintele X. Uranus, se adresează, într-o ultimă predică, ascultătorilor creștini ca unor „amarnici și precari vertebrați verticali crucificați”, sintagmă ce exprimă elocvent perspectiva detașat ironică a autorului față de mizera condiție umană. A. își provoacă întotdeauna cititorii, chiar și pe cei mai puțin ortodocși, uneori violent (Dintre criteriile generate de virușii occidentali sârmoși, ghimpați
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
mare parte, credem că ordinul a venit „de sus”. De fapt, este impropriu spus „credem” mai potrivit fiind „avem certitudinea” și asta datorită conținutului procesului verbal despre care vorbeam ceva mai sus. În continuare, vom afla de ce supărări și tristeți amarnice fuseseră cuprinși staliniștii români sau evrei de la București, indivizi ce în momentul acela dețineau, deja, puterea absolută datorită ambuscadei în care fuseseră atrași de către agenții comuniști cei mai importanți lideri ai PNȚ, pe aerodromul de la Tămădău. Incidentul cu pricina a
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
care ai mei munciseră o viață întreagă, cei de la sfatul popular Ferești ne-au pus la dispoziție trei care trase de boi pentru a ne încărca bagajul în vederea mutării la Ciofeni. Am spus <<gând rău>> deoarece imediat, <<revoluționarii>> de la comună, amarnici iubitori de clasă muncitoare, ne-au transformat casa în grădiniță de copii. Până la venirea tatei din pușcărie, așa a și rămas. <<Organele vigilente>> ale partidului nu au lăsat-o nici aici pe mama prea mult timp, deoarece făcuseră marea <<descoperire
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
petreceri fără sfârșit, de unde nu lipsesc nici opiul, hașișul sau cocaina, ciupercile fermecate sau ghizelete tot mai cochete și frumoase, pentru toate gusturile și pentru toate buzunarele, cu care te puteai dezvirgina pe datorie sau puteai scăpa de o depresie amarnică cu un abonament lunar, la care aveai reducere și câteva pahare de vin din partea casei, însă cu obligația să te descalți la intrare. Pe seară, pe vechiul maidan de lângă statuia Brătianu, (...) îl întâlnim pe V. Cristian, inteligent. Nu cred că
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
și încă repede! Și totuși, chiar în timp ce lăsam fluidul tămăduitor și senin al lui Hartley să mă pătrundă pe calea infimelor particule terapeutice, o altă parte a minții mele gândea că, în curând, vor începe să mă macine cele mai amarnice regrete și remușcări pentru că îi expediasem împreună pe James și pe Lizzie. De ce am fost atât de idiot? Mă lăsasem pradă unui ineluctabil impus de pură destrucție, autodestrucția de care mă acuzase James. Aș fi putut să-l alung pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vorbea cu un dispreț care suporta puține corecții în timp, indiferent cum evoluau căsniciile lor. Un gen de dispreț care la mama conținea și un discret procent de îndoială. Dacă totuși se putea și așa? Mama însă, cu firea ei amarnică, mă făcea părtaș numai la îndoială. Protectorul meu - care mă avertizase de la început că avea să mă ajute și să mă învețe cum să răzbesc în București, dacă îl ascultam și făceam tot ce-mi zicea, fără să mă mir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
am spus, da’ nu te-ai gândit?... Acuma lasă-mă să-mi tihnească, Relule, ce naiba... Sosiseră berile, băbătia le lăsase nedestupate pe masă, iar după prostu-i obicei Andrei le smulgea capsele cu dinții. Gura i se strâmba Într-un rictus amarnic și-i scrâșneau dinții pe tabla capsei, de-ai fi zis că acuma sar țăndări În toate părțile, și chiar mă gândeam că-n definitiv n-aș avea ce să-i reproșez, el n-are nici i vină. Lasă-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
oratori În vânt care tocmai Începeau să vorbească despre Revoluția Furată. Pasajul Universității și zidurile clădirilor din Împrejurimi se umpluseră de inscripții și afișe pritocind și tălmăcind până la epuizare Istoria Revoluției Române și a Eroilor Martiri, prin care răzbăteau preludiile amarnicei Istorii a Loviturii de Stat și-a Teroriștilor, a Comuniștilor și Feseniștilor cu Întreaga lor liotă de Vânzători de Neam și de Țară. Acolo l-am văzut prima dată pe Iliescu jucând cercuri cu Ceaușescu, asistați de Odioasa Savantă Analfabetă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de omul cel vechiu și de toate poftele lui și odată ce v-ați îmbrăcat cu cel nou... Îmbrăcați-vă așadar ca niște aleși ai lui Dumnezeu, cu îndelungă răbdare... Femeilor, fiți supuse bărbaților; bărbaților iubiți soțiile voastre și nu fiți amarnici față de ele. Fiilor, ascultați de părinții voștri întru toate... Părinților, nu întărâtați pe fiii voștri... Iar mai presus de toate să aveți iubirea, care este legătura desăvârșirii”. Iată scopul vieții omului, iată morala creștinului, iată credința trăită, iată împărăția lui
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
și atentă. Transmițându-și propriul model, molipsitor, în sensul cel mai bun al cuvântului, te îndeamnă la acțiune. Energică și deschisă, o asemenea privire este, chiar fără a se traduce în cuvinte, o binecuvântare pentru cei harnici și o mustrare amarnică pentru cei căzuți pradă feluritelor patologii ale lenevirii. Tocmai de aceea devine un reper pentru cei din jur. Reper nu întotdeauna comod, se înțelege, deci cu atât mai eficient. Un astfel de reper ne oferă doamna prof. Elvira Sorohan. Drumul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
publicul însuși făcând parte din spectacol pentru privitorul Stănoiu) și calificarea bătăușilor prin apelul la comparația aviară figură a agresivității instinctuale proiectează asupra întregului spațiu un aer burlesc. Un triumf al instinctualității primitive este realizat de memorialistul Stănoiu în portretul amarnicului părinte Isaia cel ce "nu putea ține calea de mijloc, calea împărătească recomandată de Pimen cel Mare [...] Drept urmare, cuvioșia sa cultivă extremele. Cu toată pasiunea le cultivă. După o perioadă de timp, mai lungă sau mai scurtă, trăită în conformitate cu cele
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
inima voastră și din tot sufletul vostru” (LXX). Isus însuși este deci, în ochii fariseilor, un fals profet care pune la încercare credința poporului Israel. . „Iar în ziua în care Domnul te va odihni de osteneli, de chinuri și de amarnica ta robie în care ai fost, tu vei cânta cântecul acesta de ocară împotriva împăratului Babilonului și vei zice: «Cum s‑a sfârșit cu asupritorul și cum a încetat chinul nostru! Domnul a zdrobit toiagul celor fără de lege, sceptrul răilor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
FACLA LITERARĂ, revistă apărută la București, săptămânal, între 1 februarie și 17 mai 1923, sub direcția lui N.D. Cocea. Articolul-program, Credința noastră, semnat de director, anunță o publicație care, în „amarnica sărăcie culturală”, va face o „operă creatoare”, „ridicând în zarea inteligențelor idealul frumuseții pure și aruncând în suflete germenul rodnic al bunătății și al cugetării umane”. Ca orientare ideologică, revista e de stânga, cu o nuanță de umanitarism și socialism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286929_a_288258]
-
din orașul Vaslui susține Organizația prin satisfacerea tuturor nevoilor materiale (subl.ns.) pe care U.T.C. nu și le poate însuși prin forțele proprii”. e. „Din experiență (...) am ajuns la concluzia că U.T.C. nu poate lua ființă la sate” Amarnică și grea constatare care demonstrează că tinerii țărani nu erau (încă) dispuși să înghită gogoșile și balivernele papagalilor comuniști! Pentru edificare, vom cita tot textul: „...din experiența pe care tinerii noștri activiști o au din activitate am ajuns la concluzia
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
tineretul progresist”. c. „Tineretul din județ nu este dornic de a se organiza” După cum se va vedea mai jos, tineretul vasluian ERA dornic de a se organiza dar nu acolo unde voiau bolșevicii. Iată în ce fraze își explică Bălteanu amarnica-i neputință, lunecând rapid pe pârtia incompetenței organizatorice deschisă atât de tov. Elena Zelinescu în ’44 -’45 cât și de tov. Bighiu în ’46: „...resortul (?? n.n.) politic al Tineretului din Județ este foarte agitat: nu este dornic de a se
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
a răspuns: <<Cum să-l dau eu, măi?! Ăsta-i pământul moștenit de la părinții noștri și nici măcar nu-i al meu tot! Ce-or spune ceilalți frați?!>> În discuție a intervenit bietul socru-meu, (Dumnezeu să-l ierte!), care mâncase amarnicul chirpic de mămăligă mucegăită în lagărul de la Vaslui și i-a spus: <<Luizo, dacă nu le dai pământul, te duci tu la pușcărie că eu m-am săturat!>>. Uite așa a fost”, concluzionează doamna Margarita. O întrebăm dacă după 1990
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
prea știe răspunsul și se gîndește puțin asupra problemei. Dar fiind fată învățată, răspunde ferm: Va fi o cameră pentru... Montă, rîde un băietan, acompaniat de alții. Dar ce înghesuială va fi! O să fie rîndul ca la gaz! Cei mai amarnici numai ce vor ieși de acolo și se vor așeza iar la rînd! Lumea rîde, dar Anica nu se lasă. Băi, bufonilor, dacă nu o să vă ajungă, mai sînt tufișuri, pădure, păpușoaie. Mai ales iarna, pădurea va fi plină de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vremea împușcatului. Reușesc, cu gabaritul meu impozant, să răstorn vreo cîțiva și intru. Se aude "stop". Nu-mi pasă. Eu să mă simt bine. De cei care au rămas afară n-am milă. Un timp. Apoi devin normal și regret amarnic, gîndindu-mă la nefericirea lor. Dumnezeu să-i ajute și pe ei. Că pe mine m-a ajutat! Gorée insula rușinii Senegal. O țară fascinantă cu o populație de culoare care are trăsăturile generale europoide. Oameni frumoși, săraci și lipsiți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Evanghelia și orice urmă de pietate 126. O, Doamne! Acestea nu au fost doar posibilități, ci tot ceea ce am menționat poate fi exemplificat prin istoria care a înregistrat totul în caractere de neșters nici de trecerea veacurilor, și nici de amarnicele lacrimi ale Bisericii. 69. Un scop al Providenței prin care puterea ecleziastică să capete o mare influență în regimurile politice a fost cu siguranță acela de a fi intermediari împăciuitori între guvernanți și guvernați, între cei slabi și cei puternici
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
putea să Întrevadă sforțările laborioase și aventuroase ale formațiunii noastre, a mai tuturora scăpați teferi din acel putred sfârșit de veac XIX; formațiune hibridă, greu de identificat În resortu rile ei, ca tutelată fiind de o Zodie capri cioasă și amarnică, și [aflată] sub semnul unei orientări absurde, Înspre un ideal de viață complicat și nerentabil; eclectic și diletantissim, artisto literaturizant și cosmopolit. Trecând, așadar, pragul secolului XX la o vârstă pândită de toate ademenirile și excesele, Îmi recunosc abia acum
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
plăcute ale vieții, după care toți tânjim - dar ajunși, mai Înspre bătrânețe, fără nici un rost pe lume, nici măcar politic, lucru atât de ușor pe atunci; burlaci impenitenți, „mizoghini“ și mizantropi cu vremea, triști pen sio nari ai hotelurilor-garnis și consumatori amarnici de șvarțuri și țigări sau trabuce mestecate cu nervozitate Între buzele lor totdeauna veștede; altfel, băieți buni, amabili și simpatici, inteli genți și cultivați, interesanți și originali, Înaintea cărora, adesea, noi, oamenii obișnuiți, cu neveste și cu copii la casele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nevoile profesionale și nevoile de progres―, În condițiile În care faptul de a fi locuitor al unui oraș conferea acelui cetățean „nevoi materiale și sufletești superioare―, date de o „viață În societate, o cultură mai aleasă―. Astfel, suferințele orășeanului sunt „amarnice― și „se ridică până la conștiința tragică― (Aderca 1935: 3-4). Totuși, statul Încearcă să ridice nivelul de trai al populației muncitoare prin legi care protejau și ofereau beneficii salariaților, la care se adaugă și diversele programe sociale . Astfel, conform datele extrase
Polarităţile arhitecturi by Irina Calotă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92845]
-
coboară din al treilea cer și se plimbă prin Cetatea lui Cristos din mijlocul lacului Acherusius, Pavel ajunge și În „ținutul patimilor”, situat la apus. Aici, răvășit de priveliștea chinurilor la care sunt supuși cei păcătoși, izbucnește Într-un plâns amarnic și cere Îndurare. Arhanghelul Mihail intervine pe lângă Isus, iar Acesta coboară pentru a doua oară În iad, dar acum nu pentru a-i elibera pe „locatari”, ci pentru a le acorda un „răgaz” (refrigerium) de o zi, duminica. Nu intru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]