247 matches
-
din oglindă, doar noi două o știm și Venus prefăcută-n Minervă. Singurătatea mea strujește aerul de legătura dintre ea și mine și de aceea mi-e bine. Doar tu știi cum arata fetele ticăloșiei, doar eu am gustat din amarnica mea bucurie, Singurătatea, care nu se împarte cu nimeni, care nu se împarte cu nimeni... Vezi, ți-a încolțit grâul în palme. Mustul lui devine azima, laptele cu miere de frământat pâinea de jertfă. Tare mi-e teamă că n-
TRATAT DE SINGURĂTATE, II (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375142_a_376471]
-
sârmă ghimpată împrejmuie gândurile prizoniere în spațiul târziu. Fluturi albi se rotesc pe deasupra și din zidul cunoașterii răsare o floare de păpădie. Dacă nu-i pui stavilă deziluzia continuă. Până când? Nu vă mirați! Bucuria mea e tristețea, așa cum spunea Cioran, amarnică bucurie - spun eu. O-mpart cu Singurătatea sora mea de aici și de dincolo. Spiritul acestei tristeți pătrunde până la măduva sufletească, la-ncheieturile sângelui... Cea de a doua ființă din mine surâde în timp ce eu plâng. Ea e lumina cuvântului. Pentru
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > ÎN LOC DE BUN RĂMAS Autor: Alin Adrian Ciolompea Publicat în: Ediția nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ce-amarnice rugi într-o limbă păgână, Copacule-nalți către soare? Ce vânt te săgeată prin scoarța bătrână? Ce galbenă frunză te doare? Ce lacrimi amare mai verși pe pământ Când singur, lăsat în uitare, Îți picur-a plânset, îți toarn-a pustiu
ÎN LOC DE BUN RĂMAS de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372723_a_374052]
-
poruncă Răgazul să-l lase la urmă Să mâie la luptă... Și-a fost cea luptă, din noapte spre zi Zamolxe Străbunul cu Piatra cea Sacră Prăpăd că făcea în gloata păgână Care gemea-ntr-al morții suspin Și-n amarnică trudă... Toți Cei de Sus, preget nu dădură Și fiecare s-a luptat cu avânt și spor De la Mama Străbună. Vuiet cumplit, prăpăd pe măsură Piereau colonii, ca vântul pustiu Intr-o fugă nebună. Pierit-au ei... pierit-au cu toții
DEZROBIREA GETO-DACIEI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373079_a_374408]
-
am înhămat la o droagă, am pus hârdaiele sus și am plecat la acel mitoc. Era pentru prima dată când ieșam din mânăstire, respiram alt aer și parcă deasupra aveam alt cer, deși era întunecat și ne amenința cu ploi amarnice. Pe drumul spre mitoc mi s-a întâmplat ceva extraordinar, am întâlnit-o pe Agneta! Era singură, strângea fân, cânta ceva, aplecată cu fața pe furcă. ,Îmbrăcată în negru, mi se părea ruptă din pânzele lui Rafael, avea o față de
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373262_a_374591]
-
fiică, dar degetul mi-arată și mi se face frică fiindcă-l aud: Vezi că ești om de rând. Să vină Ganymedes să toarne-n locul ei. De-acum încolo el va fi paharnic... Mi-a-nfiorat tot trupul un trist fior amarnic, iar sângele a devenit polei. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1571, Anul V, 20 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374659_a_375988]
-
și atunci când vara Se oglindește-n mine și-n noaptea fără glas, Cu ruginiul frunzei mă-mbrac atunci când seara Îmi mai așterne stele pe drumul ce-am rămas Mai singură c-o toamnă, ce-și cerne fără teamă Pe lângă plopi amarnici uitați în vers de dor O lacrimă de sânge... Prin tine dă să geamă Dar nu te mai găsește și crezi că mi-e ușor Să tot adun din tine o clipă de lumină (Te-am așteptat la poale de
DECOR BANAL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377745_a_379074]
-
cam tomnatec , ai? Are ceva avere! Se zice că va fi pus și Primar, na! Mi-a zis mie Arghira lu’ Ciuciulei. -Nu îl vreau mamă, nu îl vreau ! -Ei, co fi după tine! Și om scăpa și noi de amarnica de sărăcie, că mi-a sluțit sufletul...Eu ce am făcut dacă am luat unul sărac? Sărac el, săracă eu, uite că a fost rău. 3 Un vînt calduț ,de primăvară , aleargă printre frunze și oameni ,vesel ca un copil
ASTEPTAREA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377730_a_379059]
-
din colegii tăi... Lucrurile sunt pe cale să se schimbe. Ai văzut că navetele au plecat în grabă. Trebuiau să ia parte la un eveniment extraordinar. - Ce s-a întîmplat? O să vezi. Nu mai durează mult și o să vezi. "Cea mai amarnică dintre iluziile pe care le trăim este că în timpul cât conștiințele noastre au stat în adormire, omenirea nu a învățat mare lucru. Nu voi nega că, dacă e să ne luăm după aparențe, cele două milenii scurse de la dispariția Corpului
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
FACLA LITERARĂ, revistă apărută la București, săptămânal, între 1 februarie și 17 mai 1923, sub direcția lui N.D. Cocea. Articolul-program, Credința noastră, semnat de director, anunță o publicație care, în „amarnica sărăcie culturală”, va face o „operă creatoare”, „ridicând în zarea inteligențelor idealul frumuseții pure și aruncând în suflete germenul rodnic al bunătății și al cugetării umane”. Ca orientare ideologică, revista e de stânga, cu o nuanță de umanitarism și socialism
FACLA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286929_a_288258]
-
edit., București, 1988; Cronici brâncovenești, postfața edit., București, 1988; Ștefan Ciobanu, Istoria literaturii române vechi, pref. edit., București, 1989, Dimitrie Cantemir în Rusia, pref. edit., București, 2000; Gheorghe Asachi, Ruxandra Doamna, postfață edit., București, 1992; Traduceri: Evhen Huțalo, Viața e amarnică și dulce, București, 1975; Ivan Hrihurko, Canalul, București, 1979; Vasil Zemliak, Stolul de lebede, București, 1985. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, I, 238-240; Mihai Zamfir, Un baroc românesc, LCF, 1977, 41; Alexandru Duțu, Cazul Miron Costin, LCF, 1978, 12; Iorgulescu
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
inima voastră și din tot sufletul vostru” (LXX). Isus însuși este deci, în ochii fariseilor, un fals profet care pune la încercare credința poporului Israel. . „Iar în ziua în care Domnul te va odihni de osteneli, de chinuri și de amarnica ta robie în care ai fost, tu vei cânta cântecul acesta de ocară împotriva împăratului Babilonului și vei zice: «Cum s‑a sfârșit cu asupritorul și cum a încetat chinul nostru! Domnul a zdrobit toiagul celor fără de lege, sceptrul răilor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
literatură, ca și în ideologia literară ce definește s., e aceea de a întreține cultul trecutului. Un adevărat credo în acest sens e poezia E mult de-atunci... a lui St. O. Iosif. După evocarea timpurilor defuncte, în care, deși „amarnice și grele”, erau „inimi drepte, credincioase, vin bun și cântece frumoase”, poetul conchide, împrumutând vocea unui uncheaș care a trăit în acele timpuri: „Azi cat nedumerit, nepoate: / Cum toate se schimbară, toate! / Din cântece azi n-ai ce-alege, / Nici
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
Caragiale: „La Reșița, nu doar la Centenar e scrisul lui aproape de-oțelari. Vin maldăre de cărți în librării Dar noi vrem tot mai multe. Suntem mii (...) Ni-e Caragiale-aproape, oaspăt darnic. Și râzi când îl citești, cu-un râs amarnic...” E-n râsu-acesta o povață grea: Ai doborât o lume! N-o uita! Mihail NOVICOV - Mândria. În: Iașul Nou, nr.4, dec, 1952 Când Stalin a suit la a Congresului tribună În vuiet de urale, Kremlinul tot a fremătat, Din
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
coboară din al treilea cer și se plimbă prin Cetatea lui Cristos din mijlocul lacului Acherusius, Pavel ajunge și În „ținutul patimilor”, situat la apus. Aici, răvășit de priveliștea chinurilor la care sunt supuși cei păcătoși, izbucnește Într-un plâns amarnic și cere Îndurare. Arhanghelul Mihail intervine pe lângă Isus, iar Acesta coboară pentru a doua oară În iad, dar acum nu pentru a-i elibera pe „locatari”, ci pentru a le acorda un „răgaz” (refrigerium) de o zi, duminica. Nu intru
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Noaptea de Sânziene, Sf. Ilie, Adormirea Maicii Domnului, Ziua Crucii), prilej pentru mai mult ori mai puțin „inocente paradoxii”. „Humoristul liber din Ortodoxia neconformistă”, cum se autointitulează Părintele X. Uranus, se adresează, într-o ultimă predică, ascultătorilor creștini ca unor „amarnici și precari vertebrați verticali crucificați”, sintagmă ce exprimă elocvent perspectiva detașat ironică a autorului față de mizera condiție umană. A. își provoacă întotdeauna cititorii, chiar și pe cei mai puțin ortodocși, uneori violent (Dintre criteriile generate de virușii occidentali sârmoși, ghimpați
AVRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
creatorului în efortul său „de a-și computeriza destinul” sau „fantasmul”. A. respinge, așadar, sistematic eternele interdicții „nu e bine” sau „nu se poate” (Prima recuperare, A doua recuperare, în Poeme retorice interzise), chiar dacă uneori, depășit de opreliști, constată tocmai amarnica „inutilitate a efortului”: „Totul este inutil, iubito/ Citim în soarele care ne sâcâie,/ în lumina răsturnată a zăpezii/ în gerul care ne înțeapă buza...” (Inutil iubito). Convins că „în poezie nu există inspirație, ci doar căutare”, la a doua întâlnire
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
parcea. Nu cred că va fi jucată vreodată pe scenă. Medeea lui Ovidius Naso, poate, dar nu și tragediile lui Pol lio, îl ironizează în aceeași clipă în sinea lui. Pieptul costeliv se ridică și coboară sub povara unui suspin amarnic. Pollio, Cornelius Gallus, Vergilius și Horatius. Inseparabilii prieteni. Mai ales de Vergilius îl lega pe Asinius o prietenie literară solidă. Simte un gol în stomac. Pollio. Întot deauna Pollio. Omul pe care s-a străduit, în zadar, toată viața să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu particole elecromagnetice se lipeau de el strivindu-l, fiecare fărâmă de nisip cântărind sute de kilograme, fiind nevoit să asiste la propia lui moarte!! Se ambiționă, folosind ultima picătură de energie care-l ajută să se ridice În picioare. Amarnică iluzie de viață deoarece, În următoarele clipe o violentă rafală a vântului Îl doborî definitiv și resemnat așteptând clipa fatală! De teamă Închise ochii...!! Pierdut În imensitatea halucinantă a timpului, Tony Pavone ținu ploapele strânse până când durearea Îl sfătui să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
trei ore de lucru, să ofer fiecărui lucrător salariul pe o săptămână? Ciudată afacere. Afurisit carton, dacă-l cumpăram dela Capitaliști sunt sigur, la ora actuală era deja instalat pe aoperiși, iar ciubucul oferit n-ar fi părăsit buzunarul meu. Amarnică decepție...! Bine domnule, adună muncitorii...!” În ziua imediat următoare, Întreg colectivul de conducere al Filaturei de bumbac București, aveau să-l felicite de o așa manieră de parcă le adusese cadou, portocale ori mult delicioasele banane care cu mulți ani În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cine-i Înțelept și agonisește are pentru zilele ce vor veni...!” Făcu o mică pauză, timp În care trase În piept câteva fumuri de țigară și golind cu o teribilă sete paharul,reluă. “Mare dobitoc am fost, iar acum regret amarnic.Trebuia să am răbdare să mai aștept, nu să ți-l dau ție gratis pe bunul meu amic Tony Pavone. Cu puțină diplomație, puteam scoate dela el multe, neînchipuit de multe parale. Așa Însă, cu ce m’am ales...?” Când
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nas ordonând lui Mingoti să mai comande câteva sticle iar În timpul cât va vorbi la telefon cu nevastă-sa, să le Învârtească suficient de bine În ghiață Întrucât dela miezul nopții În sus, apetitul de băutură e În creștere...!! VI AMARNICĂ DECEPȚIE Atena porni la luptă. Informată de cele Întâmplate, renunță la lecțiile de limba română, prezentându-su la șantier unde intră În legătură cu Șeful Șantierului și Gică Popescu Contabilul Șef care În scurte cuvinte o informă cum decurge procesul producției cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un taximetru, Încrămădindu-l amândoi, mai mult, aruncându-l pe banca din spatele mașinei. Cu nervii la pământ, Atena parcurse pe jos marele bulevard. La Universitate reuși Însfârșit să abordeze un taximetru particular ce lucra la negru, se urcă Înăuntru cu o amarnică deziluzie a timpului și banilor cheltuiți Însă, cu o experiență de viață necesară...!! VII PENETENCIARUL RAHOVA BUCUREȘTI Sfătuit de un arestat ce Împărțise celula cu el timp de două săptămâni și care trecuse de câteva ori prin multe Închisori din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ora 14 În ședință cu publicul. Următorul...!” Intuind și părtașă la tragedia sărmanului om nevinovat, iarna se dezlănțui cu multă Îndârjire prin viscole violente și mai ales, căderi masive de zăpadă urmate de geruri cumplite ce făcea viața tot mai amarnică pe șantierele de construcții ale Închisorii Rahova care nu cunoștea ori nu vroia să cunoască vitregia cumplitei ierni. Dacă mai adăugăm mâncarea ce venea dela penetenciarul Rahova mai mult Înghețată În canistrele jegoase ce nu mai fuseseră spălate dela darea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sunt atât de aspru pedepsit...!? În mod sigur, zilele mele sunt numărate, la ce bun să mă cramponez de viață...!? Ce sens mai are viața...? Pentru a fi batjocura ocnașilor prin diferitele Închisori din țară...? Nu, niciodată...!” Speranță la recurs, amarnică iluzie...! Într’un Stat cu dictatură Totalitară, unde justiția asculta de ordinele poliției nici un judecător nu va Îndrăzni să anuleze o sentință dinainte stabilită...! Adese ori instanța de recurs, pentru a demonstra supunere față de Stăpânul Suprem, te mai gratifica cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]