177 matches
-
marea lor majoritate, mai grave și mai bogate în armonice superioare. În cântul coral, se permit distanțe mai mari între vocile bărbătești, tocmai pentru că sonoritatea este mai „plină”. Bărbații dispun de falset sau „voce de cap”, o tehnică prin care ambitusul poate fi crescut aproximativ cu o octavă în acut, cu un timbru caracteristic, mult mai slab și sărac în armonice decât cel specific. Vocile femeiești sunt mai slabe ca intensitate și mai puțin bogate în armonice decât cele bărbătești; de
Timbru (muzică) () [Corola-website/Science/310974_a_312303]
-
conțin și o știmă pentru „vioara a treia”, unde partitura violei este scrisă în cheia sol, transpusă la octavă. Scopul este de a înlocui viola cu o vioară, acolo unde instrumentul original nu este disponibil. Totuși, pentru pasajele care depășesc ambitusul și capacitățile dinamice ale viorii (în registrul grav), trebuie aduse anumite adaptări partiturii. Execuția la violă permite, în linii mari, desfășurarea aceleiași palete tehnice ca în cazul viorii. Poziția este aceeași cu cea folosită pentru execuția la vioară. Mâna stângă
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
întinderea muzicală pusă la dispoziție sau cerută într-un context muzical. ul menționează înălțimile muzicale extreme - pe cea mai gravă și pe cea mai acută - și, eventual, intervalul dintre ele (fapt de interes, de exemplu, în studiul folcloric). Există un ambitus specific fiecărui instrument muzical sau fiecărei voci omenești. În vreme ce diferențele sunt greu sesizabile la instrumente cu caracteristici identice de construcție, fiecare voce omenească are un număr de trăsături unice, precum timbrul sau ambitusul. În mod obișnuit, ambitusul se măsoară atât timp cât
Ambitus () [Corola-website/Science/309848_a_311177]
-
de exemplu, în studiul folcloric). Există un ambitus specific fiecărui instrument muzical sau fiecărei voci omenești. În vreme ce diferențele sunt greu sesizabile la instrumente cu caracteristici identice de construcție, fiecare voce omenească are un număr de trăsături unice, precum timbrul sau ambitusul. În mod obișnuit, ambitusul se măsoară atât timp cât instrumentul sau vocea implicată se folosesc de tehnica de bază și nu folosesc artificii tehnice. De exemplu, ambitusul viorii nu va măsura cel mai înalt flajeolet pe care-l poate pune în rezonanță
Ambitus () [Corola-website/Science/309848_a_311177]
-
folcloric). Există un ambitus specific fiecărui instrument muzical sau fiecărei voci omenești. În vreme ce diferențele sunt greu sesizabile la instrumente cu caracteristici identice de construcție, fiecare voce omenească are un număr de trăsături unice, precum timbrul sau ambitusul. În mod obișnuit, ambitusul se măsoară atât timp cât instrumentul sau vocea implicată se folosesc de tehnica de bază și nu folosesc artificii tehnice. De exemplu, ambitusul viorii nu va măsura cel mai înalt flajeolet pe care-l poate pune în rezonanță corpul instrumentului, ci sunetul
Ambitus () [Corola-website/Science/309848_a_311177]
-
identice de construcție, fiecare voce omenească are un număr de trăsături unice, precum timbrul sau ambitusul. În mod obișnuit, ambitusul se măsoară atât timp cât instrumentul sau vocea implicată se folosesc de tehnica de bază și nu folosesc artificii tehnice. De exemplu, ambitusul viorii nu va măsura cel mai înalt flajeolet pe care-l poate pune în rezonanță corpul instrumentului, ci sunetul cel mai acut care se poate produce cu arcușul ținut ca pentru execuție normală, pe coarda acordată cel mai înalt, la
Ambitus () [Corola-website/Science/309848_a_311177]
-
pe care-l poate pune în rezonanță corpul instrumentului, ci sunetul cel mai acut care se poate produce cu arcușul ținut ca pentru execuție normală, pe coarda acordată cel mai înalt, la capătul dinspre corp al tastierei. (În acest caz, ambitusul se poate modifica doar prin adaptarea acordajului, tehnică numită "scordatura" la instrumentele cu coarde.) În privința vocilor, se va măsura ambitusul registrului de piept (voce de piept), fără includerea registrului de cap (voce de cap, falset) sau al altor tehnici de
Ambitus () [Corola-website/Science/309848_a_311177]
-
ținut ca pentru execuție normală, pe coarda acordată cel mai înalt, la capătul dinspre corp al tastierei. (În acest caz, ambitusul se poate modifica doar prin adaptarea acordajului, tehnică numită "scordatura" la instrumentele cu coarde.) În privința vocilor, se va măsura ambitusul registrului de piept (voce de piept), fără includerea registrului de cap (voce de cap, falset) sau al altor tehnici de „extindere” a ambitusului. În general, ambitusul unei partituri destinate unui instrument sau unei voci trebuie să corespundă cu cel de
Ambitus () [Corola-website/Science/309848_a_311177]
-
modifica doar prin adaptarea acordajului, tehnică numită "scordatura" la instrumentele cu coarde.) În privința vocilor, se va măsura ambitusul registrului de piept (voce de piept), fără includerea registrului de cap (voce de cap, falset) sau al altor tehnici de „extindere” a ambitusului. În general, ambitusul unei partituri destinate unui instrument sau unei voci trebuie să corespundă cu cel de care dispune instrumentul sau interpretul ales. De multe ori este recomandat ca ambitusul cerut să nu reprezinte limitele instrumentului sau vocii respective, pentru
Ambitus () [Corola-website/Science/309848_a_311177]
-
adaptarea acordajului, tehnică numită "scordatura" la instrumentele cu coarde.) În privința vocilor, se va măsura ambitusul registrului de piept (voce de piept), fără includerea registrului de cap (voce de cap, falset) sau al altor tehnici de „extindere” a ambitusului. În general, ambitusul unei partituri destinate unui instrument sau unei voci trebuie să corespundă cu cel de care dispune instrumentul sau interpretul ales. De multe ori este recomandat ca ambitusul cerut să nu reprezinte limitele instrumentului sau vocii respective, pentru a evita cazul
Ambitus () [Corola-website/Science/309848_a_311177]
-
de cap, falset) sau al altor tehnici de „extindere” a ambitusului. În general, ambitusul unei partituri destinate unui instrument sau unei voci trebuie să corespundă cu cel de care dispune instrumentul sau interpretul ales. De multe ori este recomandat ca ambitusul cerut să nu reprezinte limitele instrumentului sau vocii respective, pentru a evita cazul în care atingerea respectivelor sunete este hazardată. Pe lângă corespondența de ambitus, instrumentul sau vocea cerută trebuie să se potrivească și ca timbralitate. Denumirile vocilor de canto clasic
Ambitus () [Corola-website/Science/309848_a_311177]
-
corespundă cu cel de care dispune instrumentul sau interpretul ales. De multe ori este recomandat ca ambitusul cerut să nu reprezinte limitele instrumentului sau vocii respective, pentru a evita cazul în care atingerea respectivelor sunete este hazardată. Pe lângă corespondența de ambitus, instrumentul sau vocea cerută trebuie să se potrivească și ca timbralitate. Denumirile vocilor de canto clasic se dau prin menționarea tipului de ambitus (registru) pe care-l are artistul, împreună cu timbrul. De exemplu soprană, soprană de coloratură, mezzo-soprană, altistă, tenor
Ambitus () [Corola-website/Science/309848_a_311177]
-
sau vocii respective, pentru a evita cazul în care atingerea respectivelor sunete este hazardată. Pe lângă corespondența de ambitus, instrumentul sau vocea cerută trebuie să se potrivească și ca timbralitate. Denumirile vocilor de canto clasic se dau prin menționarea tipului de ambitus (registru) pe care-l are artistul, împreună cu timbrul. De exemplu soprană, soprană de coloratură, mezzo-soprană, altistă, tenor, bariton dramatic, bas ș.a. Studierea ambitusului unei lucrări, a unei înregistrări (în interes folcloric sau muzicologic), poate ajuta la formularea unor concluzii privitoare
Ambitus () [Corola-website/Science/309848_a_311177]
-
să se potrivească și ca timbralitate. Denumirile vocilor de canto clasic se dau prin menționarea tipului de ambitus (registru) pe care-l are artistul, împreună cu timbrul. De exemplu soprană, soprană de coloratură, mezzo-soprană, altistă, tenor, bariton dramatic, bas ș.a. Studierea ambitusului unei lucrări, a unei înregistrări (în interes folcloric sau muzicologic), poate ajuta la formularea unor concluzii privitoare la gradul de evoluție al unei muzici sau al unor aspecte ale muzicii (caracteristicile unui instrument de epocă, îmbătrânirea unei mari voci din
Ambitus () [Corola-website/Science/309848_a_311177]
-
în opera "Oberon" de Weber. Și-a câștigat reputația la început pe scenele europene -Strassburg (1901-1904), Opera din Munchen1914-1911, întâi ca alto dramatic și mezzosoprană. Apoi a trecut cu succes și la roluri de soprană dramatică, distingându-se printr-un ambitus larg -de la contralto până la soprano dramatic acut. A fost apreciată în roluri ca Azucena ,Carmen, Mignon, Waltraute, Erda și Ortrud. Din 1911 a intrat la Opera Metropolitan (MET} din New York și a devenit una din stelele acestei instituții până în
Margarethe Matzenauer () [Corola-website/Science/309936_a_311265]
-
profunzimea neobișnuită și forța vocii sale”, elemente care o făceau să pară „umană și divină în același timp”. Editorii revistei "The New Yorker" erau de părere că „vocea interpretei poate suna ca o față întunecată de propria-i aură, dar ambitusul și varietatea ei depășesc orice definiție”. Într-o recenzie asupra discului "Back to Black", criticii "Entertainment Weekly" erau de părere că frazările lui Winehouse sunt dovezi clare ale influenței pe care Billie Holiday a avut-o asupra sa; aceeași sursă
Amy Winehouse () [Corola-website/Science/309326_a_310655]
-
Armonia strânsă (en. "close harmony") reprezintă în muzică o abordare a scriiturii omofone (pe mai multe voci identice ca mers ritmic, monoritmice) bazată pe economia de ambitus. Astfel, vocile sunt situate la distanță cât de mică posibil (cel mai frecvent terțe și cvarte, dar sunt posibile și secunde sau, pasager, unison) pentru a reflecta configurația armonică valabilă pentru vocea întâi (pe baza căreia s-au construit vocile
Armonie strânsă () [Corola-website/Science/313737_a_315066]
-
terțe și cvarte, dar sunt posibile și secunde sau, pasager, unison) pentru a reflecta configurația armonică valabilă pentru vocea întâi (pe baza căreia s-au construit vocile adiacente). Armoniile strânse cuprind cel puțin două voci; numărul acestora crește proporțional cu ambitusul, care de regulă nu depășește o octavă. Pentru două voci, distanța va fi de cel mult o cvartă mărită; în cazul folosirii a trei voci, înălțimile nu se vor afla la o distanță mai mare de o sextă (excepțional o
Armonie strânsă () [Corola-website/Science/313737_a_315066]
-
(n. 13 septembrie 1922, Ichocán, Cajamarca, Peru - d. 1 noiembrie 2008, Los Angeles, California, S.U.A.) a fost o cântăreață peruviană. Este recunoscută pentru vocea sa, de un ambitus impresionant (de peste patru octave). A fost o emblemă a muzicii ușoare americane în deceniul 1950; din anii 1960 până în optzeci, aparițiile sale au fost sporadice. Muzica Ymei Sumac a trezit interesul generației tinere în anii 1990, acest fapt determinând reeditarea
Yma Sumac () [Corola-website/Science/314128_a_315457]
-
ul este un instrument muzical cu coarde și arcuș din familia viorii (situat ca dimensiuni și ambitus între violă și contrabas). În mediul folcloric românesc, violoncelul este numit broancă sau gordună; în perioada interbelică, instrumentul era cunoscut în România și sub denumirea de cello (împrumut din limba engleză). Interpretul la violoncel se numește violoncelist. Dimensiunile instrumentului sunt
Violoncel () [Corola-website/Science/313464_a_314793]
-
o plecare vizibilă de la această situație ideală. Partiturile pentru violoncel folosesc cheia fa (bas) și cheia do de pe linia a patra (tenor). Uneori se poate folosi și cheia sol. ul și-a făcut apariția în era barocă, un instrument de ambitus similar care l-a precedat fiind viola da gamba (din familia violelor). Aceasta a fost înlocuită total de către violoncel din pricina timbrului lipsit de strălucire și a dinamicii limitate, într-o epocă în care muzica era interesată tot mai mult de
Violoncel () [Corola-website/Science/313464_a_314793]
-
la². Mecanismul complet automat este în Germania, Polonia și Țările de Jos deosebit de răspândit, cel semiautomat în Statele Unite și Franța. În plus, pe lângă clapele normale există și clape pentru triluri între do² - re²; do² - do# și la b - si b. Ambitusul oboiului se extinde în general de la și b mic până la la³ În perioada baroca, oboiul a avut ambitusul de două octave, intervale cromatice, de la do² la do³. Oboiul are un sunet puternic expresiv iar tehnică de suflare diferă între școlile
Oboi () [Corola-website/Science/313465_a_314794]
-
și Franța. În plus, pe lângă clapele normale există și clape pentru triluri între do² - re²; do² - do# și la b - si b. Ambitusul oboiului se extinde în general de la și b mic până la la³ În perioada baroca, oboiul a avut ambitusul de două octave, intervale cromatice, de la do² la do³. Oboiul are un sunet puternic expresiv iar tehnică de suflare diferă între școlile tradiționale de la un sunet nazal până la unul catifelat. Din sunetul foarte moale caracteristic barocului, tonul oboiului s-a
Oboi () [Corola-website/Science/313465_a_314794]
-
folosit o astfel de ambușura este aulos. Există numeroase alte exemple de instrumente din spațiul european care au prefigurat oboiul modern. Astfel, oboiul medieval (engl. "shawm") a evoluat în Franța secolului al XVII-lea către oboiul baroc, capabil de un ambitus identic cu cel al unui blockflöte sopran (două octave și un ton, pornind de la do central); înaintarea la octava se făcea prin suflu, iar numărul de clape era redus. Perfecționarea instrumentului către formă în care e cunoscut astăzi, oboiul modern
Oboi () [Corola-website/Science/313465_a_314794]
-
al unui blockflöte sopran (două octave și un ton, pornind de la do central); înaintarea la octava se făcea prin suflu, iar numărul de clape era redus. Perfecționarea instrumentului către formă în care e cunoscut astăzi, oboiul modern, a implicat lărgirea ambitusului (până la trei octave, folosind tehnici speciale), stabilirea unui sistem de clape cu funcțiuni semiautomate (astăzi, în număr de 45) și reducerea cu mult a diametrului instrumentului. Există tipuri diferite de oboiuri. Cele mai cunoscute în Europa sunt: În Europa, dar
Oboi () [Corola-website/Science/313465_a_314794]