761 matches
-
să nu fii condamnat, trebuie să condamni) - „vinovăție” care se reflectă nu doar în sfera relației cu propria istorie (trecută) și familie (reprezentată de unchiul Trifon), dar și în sfera relației cu istoria prezentă sau cu femeia iubită. Simbolul acestei ambivalente (ne)vinovății, asociată violenței îndreptate împotriva celuilalt, este vâsla: cine ține vâsla îl poate lovi pe celălalt (care, poate, chiar dorește să fie lovit), pentru a se salva el însuși. Justițiarul Iustin Arghir caută de fapt modalitatea de a nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
a fi o ființă puțin chinuită de destin, dar și de caracterul său complicat, "un être mal dans sa peau", cum ar spune francezii... Gabriel Liiceanu face aici o afirmație paradoxală: "Biserica Ortodoxă este o biserică a căinței". O afirmație ambivalentă, în funcție de felul în care te raportezi la această Biserică. George Steiner: Nu este un adevărat cititor cel ce nu a cunoscut fascinația reprobatoare a marilor etajere umplute cu cărți care nu au apucat să fie citite, a bibliotecilor nesfârșite cărora
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
urmașilor ține încă aprins un conflict, și real, și ușor metafizic, unde cei mai mulți, admiratori (de nivel și structuri diferite) intră în dezacord cu un grup minoritar de contestatari (unii dintre ei, instruiți și nu lipsiți de talent). Încă se lucrează "ambivalent", la percepția publică a poetului și a omului Eminescu. În linia Maiorescu, Ibrăileanu, Călinescu, Perpessicius, Cioculescu ș.a. se înscrie, valoric, Th. Codreanu care, în prezent, se impune printr-o contribuție de rară probitate intelectuală. De cealaltă parte, de șir împotrivă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
către entropie maximă); materia biologică (opusă celei fizice, a eterogenului, negentropică); materia microfizică, a psihicului, depășindu-le pe celelalte două, având drept caracteristică fundamentală contradicția dinamică a semiactualizării și semipotențializării, acel misterios echilibru între antiteze. Psihismul este prin excelență sediul ambivalentelor, al tensiunilor, al pulsiunilor, al tendințelor contradictorii. Non-contradicția terțiului inclus vine de acolo că noțiunile de adevărat și fals nu se referă la doi termeni (A și non-A), ci la trei (A, non-A și T) coexistând în timp
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în timpul campaniilor electorale de viitoarele partide de guvernământ. De altfel, Take Ionescu oscila între propunerile liberalilor și soluțiile conservatorilor. În cele din urmă a fost de acord în totalitate cu programul liberal de reforme, în timpul războiului și după aceea. Poziția ambivalentă a lui Take Ionescu era sesizată de C. Stere într-una din intervențiile sale: ”pentru viitorul reformelor noastre, este mai primejdioasă atitudinea acelora din opoziție care le sprijină, decât atitudinea acelora care le combat [...] Take Ionescu ar fi gata să
Iniţiative interne între anii 1914-1916 : putere şi opoziţie by Daniela Ramona Hojbilă () [Corola-publishinghouse/Science/1206_a_1890]
-
Îngerul. V-am expus predicțiile cu probabilitatea cea mai ridicată de obiectivizare, în timpul vostru pământesc. Aceasta este misiunea mea. Precum au spus și Iepurele, și Bursucul, decizia implicării voastre vă aparține, integral. Ce-mi place mie chestia asta bășinoasă și ambivalentă, cu decizia, cu libertatea de alegere! se inflamează Fratele. Pariez că îngerii nu sunt dotați cu un asemenea mecanism subtil. Norocul lor! Eu reprezint doar unilateralitatea unui mesager, un gând al Prea-Puternicului. Îndeplinesc bucuros voința Lui, se explică Arhanghelul. Cei
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
căcățeii pe care-i ascundea În dosul canapelei și sub masa de la bucătărie. Când Fi Îi propuse să vină și ea la grupul ei de terapie postnatală, Hannah acceptă propunerea instant. Sentimentele lui Hannah față de Alfie continuau să fie destul de ambivalente. De câte ori venea la magazin era mai mult decât bucuroasă să i-l paseze lui Chanel. Chanel era extrem de grijulie cu Alfie. Îl pupa și Îl lua În brațe mereu, Îi dădea biberonul, Îl schimba. În mod clar se atașase emoțional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
dass dieser Staat bei der Bevölkerung Erfolg, Akzeptanz oder gar Legitimität genoss. Er wurde im besten Fall toleriert bis ihn die Dezember-Revolution von 1989 ihn hinwegfegte. Es gab damals zwischen der anscheinenden Passivität der Bevölkerung und dem Staatsterror eine gewisse ambivalente Beziehung auf Gegenseitigkeit: Die Passivität dem Regime gegenüber erlaubte die Anwendung des Terrors, der Terror lieferte für die Passivität vieler verängstigter Bürger eine gewisse Rechtfertigung. CUM NE SCRIEM ISTORIA? VASILE PÂRVAN ȘI „NAȚIONALITATEA“ NEGUSTORILOR DIN IMPERIUL ROMAN Nelu Zugravu Editarea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și când le va înapoia. Nici pierderea unor copii nu l-a determinat să caute o slujbă. Ca orice gânditor neînțeles, Marx nu putea triumfa pe tărâm simbolic decât pierzând în plan economic. O asemenea contradicție dădea naștere unor reprezentări ambivalente ale burghezului și ale intelectualului: primul, client de negăsit, solicitat și disprețuit în același timp, al doilea, prinț al spiritului făcând negoț, vrând-nevrând, cu intimitatea sa cea mai secretă 122. De simpatia lui se bucurau toți cei care refuzau servituțile
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
conștiință. Reamintesc, Descartes nu a negat nici o clipă realitatea lumii, ca lume externă, ci a căutat temeiul acesteia și al cunoașterii adevărate a ei. În dubla traversare a câmpului cunoașterilor noastre, spiritul se convinge că ele ni se pot prezenta ambivalent: atât imperfecte și confuze, cât și clare și distincte. Jocul de aparențe - Între Îndoială și certitudine - ce se petrece În fața spiritului nostru solicită multă atenție În ceea ce privește folosirea cuvintelor și judecăților noastre, deoarece se pare că deducerea adevărului pe una din
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
medierea chipului matern, apa se contopește cu însăși moartea. Complexul matern camilpetrescian și repudierea primei părți a vieții sale fac din Emilia o imagine iconică a arborelui morții (Todtenbaum): "Apa, substanță de viață, este și substanță de moarte pentru reveria ambivalentă. Pentru a interpreta corect capacul morții, "Todtenbaum " trebuie să ne amintim, împreună cu C.G. Jung, că arborele este înainte de orice un simbol matern; de vreme ce și apa este un simbol matern, putem surprinde în Todtenbaum o stranie imagine a îmbinării germenilor. Situând
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
acestei prelungiri a "spațiului" survine, de pildă, în capitolul O după-amiază de august: sufrageria meschină a Emiliei vs. dormitorul ei. Sugestivă și plină de conotații, pe care le vom susține argumentativ în continuare, este asemănarea cu un muzeu loc tradițional ambivalent în care "ceea ce trebuie imaginat" și realitatea coexistă: "E în mine o lămurire mare și egală ca într-o sală vastă de muzeu. Îmi arată spre camera de dormit de alături, îi răspund cu un gest din aceeași gamă, arătând
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ale autorului se constituie într-o hors d'œuvre, care instituie comunicarea între planul narațiunii și cel al comentariului. Întrerupând, constant și ferm, nota de subsol dobândește emergență maximală, probează că este, la rându-i literatură, dar instituie un raport ambivalent. Continuitatea dintre cele două niveluri există fără posibilitate de tăgadă, iar ambivalența atrage după sine dificultatea de a preciza care dintre planuri prezente prevalează 313. La nivel stilistic și într-o originală convergență a semnificațiilor simbolice cu "citirea" romanului prin
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
nu se profilează decât indirect. În romanul camilpetrescian, dimpotrivă: naratarul este absolut necesar a fi diferit atât de cititorul fictiv cât și de cel concret (cel care citește romanul). Așadar, primul aspect oferă un indiciu prețios al structurii inversate, chiar ambivalente. Autorul fiind deopotrivă prezent și absent, scenariul poietic ne permite o relaționare cu tipologia autotematizării auctoriale existente încă din secolul al XVII-lea.397 Știm, datorită scriitorilor antici (Cicero, Plutarh etc.) că promotorul autoproiecției auctoriale a fost Phidias, care s-
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cel organic (vezi fenomenele energetice perpetue ale orbitelor atomice, ce nu fac parte dintr-o celulă vie) Orientarea apei, spre domeniul organic sau anorganic, se face polarizat (ca și lumina laser): adică: . Orientându-ne dinspre H2O ca punct de plecare ambivalent (polarizat), viață înseamnă a vira spre acid, iar moartea, invers, spre bază, ceea ce implică introducerea noțiunii de pH, logaritmul cu semn schimbat al ionilor de : Orice soluție, la care participă un element: Na+, Cl-, Mg2+, Ca2+ etc. formează o membrană
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Viorel D. Donţu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2099]
-
fiecare subiect. Am identificat, astfel, biografii pe care le-am numit (a) normale (evoluție obișnuită, fără convulsii, cu „trezire” târzie, uneori incompletă), altele (b) marcate de persecuții și suferințe, unele pe care le-am numit (c) perverse și altele (d) ambivalente (cazuri când actorii sociali, deși capabili să discearnă răul, disfuncționalitățile, au adoptat atitudinea „împăcării”, a acceptării pasive, chiar a identificării cu sistemul sau doar a acomodării cu acesta, pentru a supraviețui profesional și personal. Aceștia recurg, de regulă, în diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
acela când puterea le oferea șansa situării într-o ierarhie clară. Regretul după Ceaușescu („...păcat că l-a împușcat ca pe un câine...”) e rezumat convingător: „Țara asta e ca o familie în care tata nu mai este stăpân”. d) Ambivalenții nu sunt programatic duplicitari, precum perverșii, ci inventează mecanisme de reducere sau diminuare a disonanțelor, evită conflictele de opinii, se obișnuiește cu ideile opuse, uneori se baricadează în spatele moralității proprii și a competenței profesionale. Unii sunt marcați de experiențe negative
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
conflictele de opinii, se obișnuiește cu ideile opuse, uneori se baricadează în spatele moralității proprii și a competenței profesionale. Unii sunt marcați de experiențe negative (excluderi din liceu sau facultate pricinuite de „originea socială nesănătoasă”, biografii sociale deviate datorită acelorași cauze. Ambivalentul se complace într-un comportament defensiv, adoptă de nevoie sau agreează compromisul, identifică - în context sau în existența proprie - justificări pentru atitudinea de împăcare a contrariilor, pentru gestul autoconservării. Un exemplu de „ambivalent” e medicul veterinar, actualmente pensionar, care și-
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
nesănătoasă”, biografii sociale deviate datorită acelorași cauze. Ambivalentul se complace într-un comportament defensiv, adoptă de nevoie sau agreează compromisul, identifică - în context sau în existența proprie - justificări pentru atitudinea de împăcare a contrariilor, pentru gestul autoconservării. Un exemplu de „ambivalent” e medicul veterinar, actualmente pensionar, care și-a început cariera în timpul războiului, după studii de succes și un doctorat la Institutul Pasteur din București. Ca debutant, în vremea monarhiei (precizarea sa) avea un salariu important („Puteam să iau trei sau
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sociale deosebite: evitarea discursului critic explicit cu privire la regimul comunist (cel mult accente critice punctuale), agrementarea discursului cu expresii stereotipe, aparținând propagandei timpului, raportarea extrem de critică la prezent și la gestionarii puterii, care sunt făcuți răspunzători de toate eșecurile postdecembriste. Discursul ambivalent nu este un discurs pervers, nu reprezintă categoria celor ce au profitat de avantajul situării între privilegiații puterii. Aceia pe care i-au numit ambivalenți, probabil într-un număr important, sunt cei care nu au dorit (sau nu au putut
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
la prezent și la gestionarii puterii, care sunt făcuți răspunzători de toate eșecurile postdecembriste. Discursul ambivalent nu este un discurs pervers, nu reprezintă categoria celor ce au profitat de avantajul situării între privilegiații puterii. Aceia pe care i-au numit ambivalenți, probabil într-un număr important, sunt cei care nu au dorit (sau nu au putut) să ocupe poziții importante în aparatul de partid sau în alte ierarhii ale regimului, dar nici nu l-au deranjat prin comportamentul lor. De regulă
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
nu și o apropriere deplină a sensurilor și semnificațiilor. Considerând așadar, odată cu R. Thom, activitățile științifice ca un continuum cu doi poli, al înțelegerii și al acțiunii, se face un prim pas în depășirea epistemologiei reducționiste în favoarea uneia măcar bipolare, ambivalente. Încercăm să surprindem în continuare câteva consecințe ale acestei orientări asupra educației: • reevaluarea modelului parcelar al științelor educației, caracterizat de împărțirea mai mult sau mai puțin artificială pe (sub)discipline specializate: psihologia educației, sociologia educației, filosofia educației, istoria educației etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
stilistic deloc neglijabil, persistă impresia de insuficientă deschidere a unghiului literar. Același personaj intră în romanul Prizonier în Europa (1998), de data aceasta ca instrument de cartografiere a „obsedantului deceniu”, dar la fel de șters. Totuși, textul trezește interesul prin surprinderea relațiilor ambivalente din câmpul puterii comuniste. Romanul care i-a adus lui S. recunoașterea literară este Patimile Sfântului Tommaso d’Aquino (1995; Premiul Academiei Române), despre care s-a spus că bate „spre capodoperă” (cum îl recomandă Gabriel Liiceanu). Gândită ca parte a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289943_a_291272]
-
despre "geniul nebun" nu este suficientă. El crede că "nu există nimic în derularea poveștii unice a vieții sale care să indice vreo tendință neobișnuită spre boală mintală" (Wilson 1869: 218), și face o listă de trăsături pozitive, negative și ambivalente ale caracterului său, printre care următoarele sînt esențiale: 1) (+) moderație, (+) autocontrol, (+) rezistență în fața unor inoportunități, (+) negare de sine devenită un obicei (Chatterton a evitat orice îngrădea jocul liber al facultăților mintale; această trăsătură pare să fie o anticipare romantică a
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
control, inhibarea inițiativelor, iar pe de altă parte, supunere, acceptare, incapacitate de ripostă; - relații ostile și tensionate - pe de o parte, critică, insulte, sancțiuni; pe de altă parte, ripostă și manifestări de violență, rezultând o continuă stare de tensiune; - relații ambivalente, conflicte și împăcări succesive sau inconsecvență și lipsă de logică a sancțiunilor și recompenselor; - relații de respingere, excludere; - relații de indiferență și neglijare (Lăzărescu, 1994). Aceste relații pot fi întâlnite între toți membrii familiei, atât timp cât între aceștia există o legătură
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]