1,886 matches
-
care să uite că literatura, spațiu prin excelență al imaginației, ne atrage adesea tocmai prin tabuurile pe care le ignoră și prin legile scrise sau nescrise pe care le încalcă ficțiunea. Căci capcana romanului lui Saul Bellow este apropierea lui amețitoare de realitate prin detaliile autobiografice și galeria de protagoniști clonați după persoane reale. Cînd, în numărul din 1 noiembrie 1999 al revistei "The New Yorker", a fost publicat primul capitol al romanului ce avea să devină Ravelstein o jumătate de
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
nu mai poți/ și nu-i nevoie să mai lași/ în crîngul de pe urmă pași:". O altă baladă, poate cea mai frumoasă din volum, dezvoltă aceeași stranie seducție născută, ca la Ion Barbu, din întîlnirea livrescului, a cerebralului, cu o amețitoare lume mediteraneană: "drum la cordoba prin cretă/ și izvoare vii sub moarte/ nu țipa cînd apa-n tine/ se strecoară de departe:/ flori de portocal îți smulge/ vie moartea ți-o împarte/ și-ajunăm avînd uitarea-n/ ceașca sînilor o
Poemele cărturarului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16821_a_18146]
-
altele? Hill e un om cu două virtuți esențiale (ambele relevante pentru ce spuneam mai sus că reprezintă contextul mai larg al cărții, precum și tendințele mai generale de gîndire): erudiție și elasticitate argumentativă. El face un slalom abil și uneori amețitor, ori periculos, printre filozofiile care îi convin și cele care nu-i convin, pentru ca în final să-și declare o filozofie personală neoriginală, dar frumos formulată și cît se poate de interesantă și utilă: cea a sinelui în devenire. Individul
Cosmopolitanismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16883_a_18208]
-
propriu. PSDR-ul d-lui Athanasiu fuzionează cu PS-ul d-lui Mohora și amîndouă vor să facă alianță preelectorală cu PDSR-ul, ceea ce pare să displacă d-lui Sergiu Cunescu. Dar între principiile de pînă mai ieri și înălțimea amețitoare a pragului electoral de azi, partidul adevăraților social-democrați, cum îl definea dl Cunescu, preferă să poată trece pragul alegerilor parlamentare. Nici prea zburdalnicii liberali nu mai par impresionați de propriile lor declarații, nu prea îndepărtate, cînd se despărțeau de CDR
Oferta lui Ali Baba by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16903_a_18228]
-
la masă erau mulți oameni necunoscuți, eu stăteam între ei, în fața farfuriilor pline, din care ieșeau aburii mîncărurilor. Dar nu puteam mînca. Numai mă aplecam deasupra farfuriilor și sorbeam aburii. Mă sculam din aceste vise sătul, sătul, cu mirosurile acelea amețitoare în nări"; praznic, vis, visare, halucinație? Vasile Iancu scrie în Prizonierul cea mai originală carte de proză pe care am citit-o în ultimii ani. Vasile Iancu, Prizonierul. Infernul din imperiul sovietic, Editura Cronica, 1999.
Zile de lagăr? 3322 by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16910_a_18235]
-
Dacă scenariul său va deveni film, filmul respectiv îi va captiva - dar îi și va speria - pe spectatorii americani. Ei îl vor începe prin a-l urmări surâzători, mâncând floricele de porumb, pentru ca dintr-odată să se trezească la o amețitoare altitudine estetică. Eugen Șerbănescu, De ce a ucis-o Shakespeare pe Ofelia?, București, Ed. Cartea Românească, 2000. 256 pag.
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
America în postistorie, în postmodernitate și cyberworld, pândită de pericolul krahului informatic și exportând o artă ce anulează criteriile tradiționale de selecție valorică, America obsesiei conceptului de political correctness și a aberațiilor culturale derivând din el, America universităților și științei amețitoare, Hollywood, Constituția, și tot ceea ce în mod automat se leagă de perfecționism și succes, reprezintă, elementele indisociabile de acest spațiu - metaforă a viitorului. Sanda Galopenția, Virgil Nemoianu, Alex Leo Șerban, Andrei Brezianu și Vladimir Tismăneanu sunt câțiva români care cunosc
Metafora viitorului by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16983_a_18308]
-
Monei Chirilă apetitul jocului buf. Lent la început, în clipele dilematice ale virtualului mire, greu convins, chiar forțat să accepte imperativul alinierii la cutumele sociale ce leagă prestanța de alcătuirea unei familii, ritmul are o accelerație treptată, atinge apoi vîrtejul amețitor de carusel, laolaltă cu un crescendo al comicului foarte bine controlat în scenele "degringoladei" pețitorilor, dificile pentru actori, de un hilar grotesc și sufocant pentru spectator. După stupoarea împărtășită de protagoniști la consumarea "happy end"-ului - a căsătoriei așadar, tonalitatea
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
Andreea Deciu Pentru cititorii de azi, care vor fi auzit măcar, dacă nu parcurs pe cont propriu, de volutele stilistice amețitoare ale lui Joyce sau Faulkner, grefate pe o lume în care personaje nu sînt neapărat făpturi în carne și oase, ci mai curînd niște corpuri interioare, gîndurile acestora, în toată tulburătoarea lor contorsiune, dezordine, asociativitate, proza lui Malcolm Lowry nu
Alcoolul ca substanță metafizică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17115_a_18440]
-
țară, la o facultate și ea prestigioasă, salariul unui asistent universitar (cu vechime!) nu depășește două milioane și jumătate, al unui conferențiar ajunge, la sfârșitul carierei, la trei milioane șase sute, iar un profesor (conducător de doctorate!) saltă, în pragul pensiei, la amețitoarea sumă de patru milioane două sute de mii de lei. Adică, la cursul zilei de azi, o sută patruzeci de dolari! Acestea sunt cifrele, acesta e felul în care România își gândește viitorul. Vă închipuiți cu ce avânt se îndreaptă savantul
Nesimțirea tunde electric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15824_a_17149]
-
se lovesc violent de cortina de fier, obstacolul-simbol, granița dintre comunism și democrație. În cele din urmă, eliberarea este posibilă. Cortina se ridică ușor, ușor, lăsînd să se vadă o imagine emblematică pentru spectacol, pentru lumea teatrului, liberă și fascinantă, amețitoare, de care s-a bucurat George Banu: o sală de teatru, frumoasă și elegantă ca cea de la Cluj, plină cu mirese-spectatori, un alb ireal care invadează pînă la refuz întregul spațiul. O imagine în oglindă: noi cu toții sîntem acei spectatori
Revoltă sau abandon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15832_a_17157]
-
o să-l complimentez entuziast în legătură cu reușita lui în viață. Vorba lui tărăgănată mă enervează la culme și astăzi, ca și felul cum își punctează fiecare cuvînt prin ridicarea în sus a proeminentului arătător al mîinii lui drepte; iar tot luxul amețitor de amănunte pe care mi le servește despre nefericirile abătute asupra lui de cînd nu ne-am văzut - și care nu mă interesează, de fapt, cîtuși de puțin, chiar dacă, sau tocmai pentru că le-a învins pînă la urmă cu bărbăție
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]
-
sub haina preocupării pentru lucruri, în materialitatea lor sau semnificația lor ascunsă sub coajă: "Pe masa mea,/ Un semn cât o mică rană,/ O tăietură cât unghia." Materia este prezentă ori la nivelul lucrurilor mărunte, ori e vorba de vârtejul amețitor al frunzelor: "Cenușa furtunoaselor// imperii de frunze!", al lavei: "Pieptul fierbinte al pământului". Obsesia scrisului apoi, "poemul desfigurat" având "urme de masacru", cu "cerneala bușind pe gură", sunt imagini puternice, violente suprarealiste. Toate acestea fac emoția vie, dură, transformată în
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
ca și cum n-ar mai fi rămas nimic în loc, dar rămînea, rămînea atît de mult; discursul, întrebările, uneori jenante pentru mine, căci se refereau la lucruri pe care nu le citisem sau la care nu mă gîndisem niciodată... Sinesteziile subtile, trecerile amețitoare de la literatură la muzică, pictură sau arhitectură toate acestea nu le voi uita vreodată. La fel și cu Mihail Șora... în sfîrșit, două lacrimi: Virgil Mazilescu și Marius Robescu, prieteni dragi, dispăruți atît de înainte de vreme... Cît ați stat în
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
dubii existențiale și conflicte ce ne sfîșie. Despre care știm, în genere, că vor sfîrși printr-o cădere care ne epuizează - o depresi(un)e este groapa care se formează în jurul nostru cînd cădem de pe o culme - și de înălțări amețitoare, deci periculoase fiindcă e perfect posibil ca, după o ascensiune, existența noastră să se schimbe radical, deci să murim. Fie și în raport cu viața pe care am dus-o pînă atunci. Înălțarea - de orice factură ar fi ea - duce întotdeauna spre
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
de 12 ani și e închis. Singurul om bun și lucid care crede în nevinovăția lui va muri absurd. Bok își pierde orice nădejde și din acest moment trăirile lui sunt din ce în ce mai ciudate, delirante, va plonja într-o lume coșmarescă, amețitoare. La acest capitol scriitorul nu face analiză psihologică propriu-zisă, stările hipnagogice ale lui Bok au ceva pictural, de tablou expresionist, à la maniere de Soutin (un alt artist evreu rus, emigrat în Elveția urmărit de coșmarul pogromurilor). Interesantă devine aici
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
L-am auzit tutuindu-l chiar pe ,,regele" Hagi, ceea ce mi s-a părut aproape un sacrilegiu. O fi dus dl Hagi de râpă echipa națională de fotbal, mândria românilor, dar a făcut-o ca nimeni altul, într-un timp amețitor de scurt. ,,Regele" tot ,,rege" rămâne, chiar și când provoacă dezastre, și fiind ,,rege" parcă nu se cuvine să-i vorbești cu ,,tu". Și dl Virgil Ianțu, de la ,,Prima", altfel un tânăr agreabil, atașant, își tutuiește interlocutorii și o face
De ce ne tutuiți? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15696_a_17021]
-
originală. Cei aproape douăzeci de ani care au trecut peste ele au lăsat urme adînci, virtuțile care le-au rămas intacte sînt cele ale bătrîneții: inteligența și umorul, nicidecum frumusețea. Nu poți să rămîi indiferent la comicul nebun al înșiruirii amețitoare de citate din Insula, care adînc filosofice, care banale exclamații, fiecare cu paranteza ei atentă la numele autorului. Dar cu totul altul este regimul intertextualității în Adolescent sau Spovedania, mijloacele sînt mult mai rafinate, mai puțin demonstrative, iar autorul mult
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
de modul major în care teatrul există pentru el și el pentru teatru. Revăzînd-o acum două săptămîni am înțeles că și stările mele s-au decantat, că spectacolul s-a așezat în mine, și că tot delirul verbal de acolo, amețitor și cinic, este chiar delirul timpului pe care îl trăiesc într-un vagonet din ,,roata istoriei", opera de căpătîi, unică și totală, a marelui actor Bruscon. Cel mai potrivit partener al acestei aventuri a cuvîntului, cea mai bună voce care
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
în ceea ce privește moravurile epocii. Compunând texte - indiferent de ce natură: discursuri, eseuri, pamflete, însemnări etc. -, George Pruteanu nu se repetă niciodată. Născocește mereu altă formulă și îl asediază de fiecare dată pe cititor dintr-o direcție neașteptată. Recurge fără prejudecăți, cu o amețitoare mobilitate intelectuală, la ironie, la citate docte, la demonstrații prin reducere la absurd, la mărturisiri făcute cu mâna pe inimă, la fraze declamative, la parodierea unor stiluri. Când simte că e cazul compune și versuri, cum sunt cele din discursul
Recital George Pruteanu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16155_a_17480]
-
de chioșc (dar ce chioșc!) suspendat pe ape care comunică cu uscatul printr-un podeț, destul de nesigur. Aici se consumă totul. Pe această insulă, expresie a solitudinii asumate, izbucnește vulcanul din fiecare. Trambalarea din casă afară și invers, un du-te-vino amețitor și nu mereu cu sens, este prelungirea vizuală a agitației din noi, insule plutitoare care-și mai aruncă puntea spre cîte o bucățică de pămînt. Funcția acestui chioșc este multiplă, exploatată la maximum și eficient. Chioșcul este refugiu, este departe
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
sumarele lui exerciții de pictură de pînă atunci - pe jumătate superficiale prin absența unei supravegheri calificate, pe jumătate sentimentale și cu miză minoră prin raportarea la grigorescianismul tardiv - la marile compoziții istorice, cu bărbați celebri, cu bătălii crîncene și cavalcade amețitoare, nu a fost tocmai ușoară și nici lipsită de importanță. Însă rapiditatea cu care a rezolvat proba de examen la Academia Julian, în admirația comisiei și chiar a bătrînului profesor 1, dovedește, fără prea mari îndoieli, că tînărul Stoenescu avea
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16163_a_17488]
-
dintre cele mai notorii prezențe românești interbelice, pictorul Eustațiu Stoenescu, a dispărut încetul cu încetul din conștiința publică, pînă aproape de limita completei uitări și a inevitabilului anonimat. Întotdeauna, în aceste situații în care prăbușirea este la fel de adîncă pe cît de amețitoare era odinioară gloria, cauzele sînt multiple, iar explicațiile trebuie să fie și ele suficient de suple și de nuanțate pentru a evita concluziile simplificatoare și mecanice, conform cărora totul se rezolvă pe traseul direct și previzibil vinovat - victimă. Și în
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16178_a_17503]
-
gunoi, un individ de o agresivitate paroxistică... Și, ca să completez contextul emoțional-afectiv până în cele mai mici detalii: viziunea unui pește gras, cu solzii colorați țipător, care se rotește leneș, la numai două palme distanță de tavan și aruncă priviri crucișe, amețitoare, dătătoare de greață și leșin." Tot ceea ce se întâmplă în continuare se întâmplă probabil doar în imaginația scriitorului-pacient, obosit de observarea agitației din sala de așteptare și cuprins de un fel de toropeală, ca și cum ar fi stat ore întregi în fața
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
de cele mai multe ori aspru, încrîncenat, cu sincope și fraze eliptice, alteori stufoase, cu sintaxe complicate ce eșuează în prolixitate. Acest aspect e sesizabil mai ales în penultima sa carte, Întîmplare..., caracterul prolix al textului dincolo de sintaxă, manifestîndu-se printr-o acumulare amețitoare de fapte și digresiuni și mai ales de personaje superficial schițate, prezentate într-o ordine arbitrară ce angajează inconfortant colaborarea cititorului. În ultima carte, Nikephoros Strede, autorul e mai clar în exprimarea ideilor, mai coerent, mai profund. Dominanta strategiei conceptuale
Forță și prolixitate by Dorin Măran () [Corola-journal/Journalistic/16522_a_17847]