6,661 matches
-
țin minte exact în ce împrejurări a aflat Stancu de relația mea cu Tudor Arghezi. Sigur e însă că n-au putut exista decât două alternative: fie că l-a încunoștințat Lovinescu, fie că a asistat într-una din după amiezile când îl vizitam, și a putut deduce din conversația mea cu el că eram un frecventator asiduu al poetului. Așa se face că părăsind într-o duminică seara, la sfârșitul obișnuitei ședințe a cenaclului, domiciliul criticului, m-am trezit în
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
Emil Brumaru Dragă Dimov, , Firul de iarbă îl devoră Apoi se duce și se ouă, După amiaza, pe la două, Cînd noi dormim cu burta-n sus Visînd afacerea Dreyfus ! 2 - IV - 1968 Emil P. S. Orice s-ar întîmpla, nu cred că-i elegant să-i răspunzi lui Marian Popa (văd că te amenință cu o beșteleală săptămîna
Găina este ierbivoră by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12371_a_13696]
-
abundența detaliilor, dar și prin inserția unei tehnici subtile a sinesteziei, a corespondențelor secrete și armonioase dintre senzații, care declanșează, în manieră proustiană, mecanismele memoriei involuntare ("O, vechi și dragi bucătării de vară,/ Simt iar în gură gust suav de-amiază/ Și în tristețea care mă-nconjoară/ Din nou copilăria mea visează"). Universul copilăriei are savori robuste și, în același timp, rafinate, într-un ceremonial gastronomic, într-o orgie de arome, culori și forme apetisante și într-o adevărată vehemență a
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
o urmă și piatra stă acolo zece mii de ani dar omul un om chiar un anumit om orice ar face și gândi cum ar putea concura piatra poate prin curiozitate frică debordantă uimire și vis incandescent" făclie nebună în plină amiază ce nebun în plină amiază ochii mei sutiene funebre luminează visează ziduri lungi lungi lungi acel ceva teribil ce nu e realitate pentru că e mai mult decât realitatea ce nu e vis ci trezire învăluind lucid ochii mei sutiene funebre
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
acolo zece mii de ani dar omul un om chiar un anumit om orice ar face și gândi cum ar putea concura piatra poate prin curiozitate frică debordantă uimire și vis incandescent" făclie nebună în plină amiază ce nebun în plină amiază ochii mei sutiene funebre luminează visează ziduri lungi lungi lungi acel ceva teribil ce nu e realitate pentru că e mai mult decât realitatea ce nu e vis ci trezire învăluind lucid ochii mei sutiene funebre verzi verzi de primăvară ce
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
însăși din crucea ei coboară Și știu că n-o să-nvie nicicând a doua oară Cu nori de praf Cu nori de praf deprins, și nu de foc Du-ți turmele pe șesuri și veghează Când crucea zilei suie în amiază Și umbra-i foarte rară ori deloc Se sparie gândul însă mai cutează Profeții din pustiu când îi invoc Și caut semnul Lui din loc în loc Pe fața mea să simt cum se așează De unde vii și unde vrei să-ajungi
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
o absolvă peste trei săptămîni, obținînd premiul I cu cunună "pentru bună purtare și silință la învățătură". Nivelul cunoștințelor cu care venise de acasă întrecea cu mult exigențele programei. Bătaie de cap îi dăduse numai memorarea, într-o singură după amiază, a poeziilor unui an întreg. "ŤAl cui ești, băiețaș?ť, m-a întrebat un bătrîn profesor, după ce coborîsem îmbujorat de pe estradă, purtînd pe creștet cununa dobîn-dită la sfîrșitul clasei întîi. Luat prin surprindere și fîstîcit de ambianța festivă, am îngăimat
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
de rotundă și fragedă pe brusturii vechilor prejudecăți verbale. Vroisem să folosesc cuvintele “mele”, numai cele ale mele. N-am putut, nici nu am început măcar, oprindu-mă desigur, dinainte, “incapacitatea” de-a o face. Visam, trîntit în șezlong, după amiaza, cu ochii în lumina zidului de cărămidă de la cîțiva metri de mine, ca la o femeie la poezia mea finală! * Și iar îmi amintesc. Întotdeauna începeam o poezie, mecanismul îmi era declanșat ca prain farmec de un cuvînt, un cuvînt
O rugă sfîșietoare a cuvintelor către Cuvînt! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12976_a_14301]
-
hîrtie albastră de îmbrăcat caietele”. Și iar mi se umple sufletul de-o lacrimă mare, limpede, tremurătoare, lacrimă pe care-aș luat-o-n mîini și-aș purta-o ca pe însăși copilăria mea-n brațe, în lumina unei după amiezi nesfîrșite. „...și prin începutul acela de somn pătrundea mirosul acrișor al cînepii din capătul pădurii, al socului pălit de soare și mirosurile acelea îl trezeau; deschidea mirat ochii; frumoasă-i lumea, așa cum a făcut-o cine a făcut-o, n-
Fiecare clipă e grea, coaptă, mustoasă, esențială by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12926_a_14251]
-
adevărat! * Celesta Tenzi! Este bizar că i-am uitat definitiv numele de familie, fiindcă celelalte două sînt prenumele ei! V-am mai spus, avea părul blond, cîrlionțat, nu lung, în genul “retro” al vechilor vedete de cinema. Într-o după amiază mă întorceam de la spital. Din sens contrar venea autobuzul Fălticeni-Probota. Era pe la cinci. Mergeam trist, sfîșiat de lumină. Mi-am ridicat capul și am zărit-o pe Celesta Tenzi la geamul autobuzului, privind în gol, disperat, cu fața literalmente desfigurată
Am ridicat mîna a recunoaștere, a recunoștință. Asta a fost totul. by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13022_a_14347]
-
ce împinge sufletul spre ceruri. Mereu aceeași vedere. Roți minuscule și canale înguste unde fluieră vânturi fierbinți și crivățul negru. O Mare Oarbă pe care plutesc corăbii cu catargele rupte, o cicatrice citită de ochiul unui doctor imberb. Deocamdată e amiază și pe pereții sarcofagului semnele sunt aproape distincte; mâine (poimâine) chipul lor ar putea deveni obscur și rigid. Eu pot înțelege, dar mai rămân amprentele vinete ale mâinii ce nu mai scrie pleoapa închisă buzele strânse. Mereu aceeași vedere. Spirală
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
la infinit lumina, doar atît, ca o rugăciune. Îmi aduc aminte. Dar pînă și a-mi aminti mi se pare un sacrilegiu. Da, să nu faci nimic! Să lași timpul să treacă neîmpărțit de ore. Aș locui o veșnică după amiază, lipsit de memorie, privind, privind această substanță necunoscută ce curge din cer. Pun mîna pe furnirul biroului și-l simt fierbinte, afectuos. Departe sînt dealurile pe care n-am rătăcit încă. O hoinăreală de dimineață pînă seara, în haine ușoare
“În dulap erau hainele lui mama și el s-a îndrăgostit de ele!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13299_a_14624]
-
poziția nisipului pe fundul apei în zori își dădu seama că fusese vorba doar de o plimbare printr-o piață periferică a orașului în centrul ei se afla statuia unui necunoscut (nici măcar erou) se pare că în anumite perioade ale amiezii lumina strălucea atît de puternic încît statuia nefiresc de albă se vedea din anumite unghiuri ale pieței foarte vag cu întreruperi adesea viața nu oprește în haltele minții adesea hărțile mint se gîndi cititorul adesea o liniște mătăsoasă încolăcește gleznele
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
Claudiu Komartin Poem de dragoste E un fel de amiază stricată, mustind ca prunele mult prea coapte care plesnesc fără zgomot, cu sucuri și carne dulceagă de fruct doborât - dând buzna afară din pielița vineție în care așteptau ghemuite. Din aroganță mi-am zădărnicit mai vechea hotărâre de a mărturisi
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
cazul lui Ion Petrovici și Lucian Blaga. Scrisorile sunt orânduite cronologic și la începutul fiecărui an, editorul indică repere biografice, deduse din context, confruntate cu Jurnalul sau completate de acesta. Astfel, volumele lui, apărute mai demult, Tânărul Rebreanu și Rebreanu. Amiaza unei vieți din care cunoșteam aproape întregul bagaj de informații, dobândesc încă o dată confirmarea, autorul punând acum in extenso documentele pe masă. este prea bine realizată, ca să nu-i semnalăm lui Niculae Gheran, unele mici inadvertențe, care pot fi și
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
Se opri locului. Disperarea îi fredona gingaș pe tîmplă. Vru să se năruie. Să termine. Febra instiga la omor autist. Undeva sus, pe deasupra unei cornișe, un fîlfîit de aripi se deplasă greu iar țpătul ascuțt al mesagerului sfîșie în rana amiezii trezindu-l. În mijlocul unei cetăț de nisipuri, un pescăruș îl găsise. Răvaș unduitor, cu iz de sare și de pește zvîrcolit și cu strigăt de nerefuzat. Thalassa îl veghea cu periscoape nebune; ce răsăreau de pe sub valuri de țărînă. Căci lui
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
Înotam mult, mă scufundam și mă pierdeam în lumea tăcerii; într-un târziu mă desprindeam cu greu de elementul marin și dădeam fuga la cearșaf, trântindu-mă acolo ditamai găliganul cu fața în sus, apoi, pătruns de căldura moleșitoare a amiezii, mă răsturnam ori pe burtă ori pe o rână, privindu-le cu luare aminte pe tinerele nude aflate cam în aceleași poziții. Unele erau însoțite, și-atunci nu mai aveam ochi pentru ele, dar altele (cele mai promițătoare) se prăjeau
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
vechiul gest al Evei - un ou! Chiar că n-am înțeles la ce-i folosea primordialul "palat de nuntă și cavou", până nu mi-a explicat că gălbenușul este cel mai apreciat șampon al blondelor naturale. Zis și făcut: către amiază, cu nevinovata viclenie a fetei ce se știe admirată și dorită, a dat numai pentru mine delicata reprezentație intimă a spălării cosiței solare în undele sărate, apoi a împrumutat inconștient cele mai statuare poziții iscate de dalta lui Canova pentru
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
spaime întretaie lumina târziului poate noi amândoi luminați de nenumire respirăm rugina alunecatului amurg Neliniștea florilor un singur strop de sânge e îndestul pentru a sparge liniștea florilor malvia tresare căutându-și zadarnic în ochiul zorilor de ziuă adierea culorii amiaza trece prin trandafiri sfâșiind îngândurarea o sete de întunecare răsfrânge teama crinului de-a cădea ostatec nopții celei mai negre Sunetul caută pasărea fulgul unui sunet uitat într'un frunziș nevăzut își caută pasărea nefoșnită bate aripa văzduhul nestatornic nouri
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
tine, dreaptă-i mereu la fântână, așteptând sub osia lumii apa din profunzime. Doamne, din părul ei despletit uneori până'n șira lactee, a curs o cascadă cu graminee de apă peste pământul său mic boreal sora mea seamănă o amiază cu tine: pictează pe câmpuri, vangoghian, mari adevăruri și incantația; apoi barizul muiat într-o mână de stele, pe umerii ei, o fac să fie un warrior sarmat petrecut în legendă ferecat în zale podul vin până la pod: ești mereu
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]
-
decât cum se obișnuiește să vezi - un tigru în gura unui crin tânăr decapitat. Arătarea asta e poate chiar Franz cineva s-a strecurat înăuntru în timp ce dormeam vorbește în idiș are obiceiuri ciudate și o carapace neagră strălucitoare. ce sumbră amiază paul éluard în această capitală a durerii pe care mi-ai vândut-o la un preț de nimic într-un gang murdar astă-noapte feriți de ochii ageri ai criticii literare erai strâmtorat te-am înțeles băiețelul ăsta parcă fusese trimis
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
ce mare s-a făcut când te gândești că în toți acești ani s-a hrănit numai din umbră un trup de cămilă spânzurat de picioare în piața romană e dublul meu astral mady îmi tot vorbea despre el ce amiază saturată ce agonie în cerul gurii tale dumnezeule gata nu mai scriu un cuvânt ba da ba nu ba da ba nu ba dansez cu moartea în oglinzi princiare am părul pieptănat și hainele aranjate impecabil iar pereții încăperii minuscule
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
aibă aerul că nu-l vede?). Grădina publică Pe fizionomiile bătrînilor amurgul s-a depus cum un zaț de cafea o dimineață-ntreagă i-a trebui Grădinii să-și vină-n fire cît de cît să se-ntremeze apoi o amiază apoi o după-amiază și s-a făcut dintr-odată tîrziu și copilăroasa Grădină își urmează iată tabieturile joacă table își drămuiește amintirile cum banii de pensie solidară cu bătrînii săi joviali nespus se miră de sine cum un prunc apoi
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/14330_a_15655]
-
violoniști - de vreme ce vioara e instrumentul prin excelență, chitara-zongoră de lângă ea nu-și depășește niciodată rolul acompaniator iar fluierul, un instrument ";mic" la propriu și la figurat, nu poate avea pretenția să țină piept cuplului vioară-chitară. E duminică. La începutul după amiezii a plouat, dar acum e soare. Lăsăm baltă bagajele pe jumătate desfăcute și pornim fără un scop precis: așa, să ne vadă satul, să se vorbească despre noi. Am auzit de altminteri că prin vecini locuiește un ceteraș bun, Văsîi
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
de efort dur-întremător, strîngînd putințele rămase, reînnoindu-le, înmuindu-le în prospețimea, voiciunea, speranța... Iată!, o zi, încă o zi (formidabil!) e trăită îndeplinită. Exiști, respiri în felul tău; alterat de clipă, înțepat de viespi, însîngerat de scurgerea dimineții în amiază, amurg, seară. Nopțile nu-ți sînt înstrălimpezite de vise frumoase (enormele sfere de cleștar ale copilăriei!), ci sufocate de "reprogramarea" bazaconiilor diurne. Somnu-ți jupoaie altminteri carnea, mintea: de o mie de ori mai feroce. Reziști, reziști, reziști. Cît? Simplu: cît
Zice-se că te-ai uzat: pa și pusi, dom'le (2) (monolog) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14542_a_15867]