67,494 matches
-
se ferească pentru a nu fi udați de zeloasa îngrijitoare. A avut dreptate colegul meu. Pe de altă parte, de unde vin aceste scăpari? Educația deficitară, ar fi un răspuns. Soluția? Conștientizarea necesității unei educații bine făcute. Primul pas? Să ne amintim, cât putem de des: Primul precept delfic : Meden agan Nimic peste măsură Al doilea precept delfic : Gnothi seauton Cunoaște-te pe tine însuți Obs. La modul activ, nu contemplativ. Negația este asimptotică la nimic Note: ș1ț Burton F. Beers, "World
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
adept al postmodernismului. Din acest punct de vedere, cartea constituie un manual de erudiție, manevrata cu degajare: aluziile care merg de la literatura clasică până la seriale T.V. și benzi desenate se încadrează firesc într-un stil fluid, nu lipsit de meandre, amintind de latura eseistica a scriiturii feminine (o paralelă cu Hélène Cixous e mai mult decat plauzibilă). O altă fațetă a cărții e pedagogia metodologica pe care o expune. Această observație se aplică în special celor trei ese-uri strânse sub titlul
Eseul cu ochelarii by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14764_a_16089]
-
o examinare la lupă a etapelor scriiturii parcurse de acesta, se află un capitol de parafraze barthiene în care se explorează teme recurente ale operei sale (Mama, Oglindă, Bildungsroman, Hyphologia nova etc.). Metodă utilizată de autoare în listarea acestor teme amintește de Julian Barnes din Papagalul lui Flaubert, iar analiza pare a conține ecouri din Maurice Blanchot (critică să la Mallarmé): Codul erotic (o erotică a limbajului) e tot mai puternic. Scriind texte "științifice", subiectul îndrăgostit se simte solidar, în mod
Eseul cu ochelarii by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14764_a_16089]
-
efect de limbaj (pag. 129). Acest stil, iubitor de paradoxuri, criptic și ușor poetizat revine și în eseul despre Deleuze. Grupajul intitulat Speculum șochează cititorul printr-o abordare de un ludic neașteptat; Paragrafe despre nori are o tentă postmodernă pronunțată, amintind de stilul mozaic folosit de Ihab Hassan, dar și de structură palimpsest a lui Imre Toth. Jocul de oglinzi între corpurile lui Kafka (cel real și cel scris), inventarul de osteni literări, analiza eufoniei "Gilberte - Albertine" sunt doar câteva din
Eseul cu ochelarii by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14764_a_16089]
-
la granița dintre cei doi combatanți, directorul trebuie să plece pentru a organiza evacuarea bolnavilor, iar aceștia rămîn singuri să se descurce cum pot. Bineînțeles spitalul va fi ocupat de ceceni, care sînt portretizați însă neașteptat de pozitiv - dacă ne amintim că în Underground Emir Kusturica a fost acuzat de șovinism - și se prefigurează chiar o nuntă între o pacientă, pînă atunci îndrăgostită de... Bryan Adams, care chiar își joacă în film propriul rol, si un cecen. Imaginați-vă un spital
Venetia sub semnul Șarpelui by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/14779_a_16104]
-
și căsătoria cu o studentă, viitoarea poeta Tana Quil, care îi aduce o moștenire neașteptată, este fructificata pentru finanțarea revistelor "Deșteptarea" și "Omul liber", după mărturia lui Șasa Până din Notița bibliografica la volumul de versuri Nocturne, de Tana Quil. Aminteam mai sus despre angajarea într-o adevărată rezolvare de șarade pentru fixarea realității unor pseudonime. Este și motivul pentru care, în Notă asupra volumului, d-na Filipas își mărturisește doar "aspirația" la o cuprindere exhaustiva a publicisticii, pragurile fiind puse
Literatura si evenimente by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14772_a_16097]
-
și minte, creștinismul n-o poate explica pe aceea dintre inocență și inteligență. Explicîndu-mi că expresia "sărac cu duhul" înseamnă "mic", "mărunt", "neînsemnat" la minte, nicidecum "prost" (mulțumesc, Părinte, dar unde am spus eu că înseamnă prost?), preotul Florescu încheie amintind că Sfinții Părinți socoteau că numai cei fără "trufia minții" simt nevoia harului dumnezeiesc. Dar eu ce spuneam, Părinte? Nu știu dacă mania contrazicerii cu orice chip e numaidecît creștinească.
Pe înțelesul celor care citesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14786_a_16111]
-
constată oricine monitorizează imaginea României în străinătate, dar și numărul și, mai ales, calitatea investitorilor străini aduși în țară. Ar fi o dovadă de cinism să cerem acestor vorbitori exclusiv de idiom ceaușist s-o rupă și-n limbi străine. Amintiți-vă de împleticirile verbale ale răposatului Marțian în româneasca-i maternă, și imaginați-vă cum o fi sunând portugheza lui (și asta după ce îi urmase unui prodigios cunoscător al limbii și culturii portugheze, profesorul Mihai Zamfir)! Și atunci, aproape că
Diplomația lui Oblomov by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14787_a_16112]
-
rafinată, de neașteptată, încît recunoașterea e un exercițiu de decodificare complex și cu infinite satisfacții. Una dintre cele mai frumoase poezii, "Flanela", are în subtext motivul cămășii lui Hercule și mai precis versurile eminesciene din "Oda (în metru antic)". "îți amintești desigur flanela violeta/ flanela aceea sublima pe care o îmbrăcasem/ în cea mai frumoasă dintre serile noastre; (...) pe care apoi am purtat-o/ cu frenezie pe trupu'mi uscat de hagiu,/ pînă ce-a fost absorbita prin pori și s
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
însă realizate cu instrumente chirurgicale. Pentru că de multe ori există un fundal al poemelor, fie el sonor, de ritm sau de subiect, un fundal care trimite la altceva din istoria poeziei românești și universale, poezie pe care trebuie să ne amintim că o cunoaște că nimeni altul. în biografia să spectaculoasă un moment important îl reprezintă popasul academic american cînd a predat la Universitatea din Texas literatura germană, iar teza să de doctorat din 1986 se numește "Poetry of the Being
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
soție a "Nobelului" (portretizata că o mantis religiosa - tipică soție tînără a unei celebrități senile) ori "erotismul intim" emanat de o politicianca de dreapta, vag legată de personalitatea lui Cela, insă simpatizata de autor. Insolitul biograf dă senzația că-și amintește abia într-un tîrziu de protagonistul sau, înregistrînd - parcă pentru a drege lucrurile și a justifica includerea textului cu pricina în antologie - un gest sau o atitudine ale acestuia. La urma urmelor, chiar și în situațiile în care C.J.C. ocupă
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
Țîța nu se iluziona niciodată. Vină iluziile, și ale altora, cu o ironie cîteodată foarte malițioasa. În această privință, puteai conta în chip absolut pe luciditatea ei. El se amăgea cu plăcere, inventa, se îmbată uneori cu apă rece. Îmi amintesc cît era de șocat cînd Țîța îi spulberă, cu o singură frază, tăioasa, si calmă, superbele speculații. Rămînea literalmente cu gura căscată. Că un copil. Dintre ei doi, adultul era Țîța. Am incercat mereu s-o facem să scrie. De
Tita by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14811_a_16136]
-
pîndește-mă, hăituiește-mă/ toarnă-mă-n bronzul insomniilor tale" (ibidem). Sau, împrumutînd temperatura scăzută a monumentelor în care se presupune turnat, consemnează o "beție rece", un "timp boreal" prin care se străvede aceeași ispită a imobilității citită pe termometru: "Îți amintești/ Era o iarnă a cuvintelor;/ gerul măreț, ca o marmură albă, naltă,/ înghețase șoaptele ca pe corali risipiți/ într-un deșert care a stat mai demult/ sub apăsarea apelor./ Gestul tău încremenise la jumătatea/ dintre întîmpinare și rămas-bun,/ ochii aveau
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
în cititorul "postmodern" senzația de "déjà lu" - scena oglinzii, de pildă, aduce ecouri din cel puțin două romane celebre, Madame Bovary și Amantul doamnei Chatterley. Acesta este, probabil, unul dintre motivele pentru care autoarea a ales o tehnică narativă ce amintește de experimentalismul optzecist. Povestea, destul de comună de altfel - Cornelia Tudoran, femeia ce se ofilește în atmosfera călâie a unui mariage de raison, are revelația propriei feminități în brațele fermecătorului, dar nestatornicului, Traian Apostol - ajunge la cititor prin intermediul a trei voci
Romanul unei poete by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14816_a_16141]
-
de împlinirea unui an de la funesta zi? într-un articol din The New Republic, Leon Wieseltier scria că în ultimele trei sute și ceva de zile societatea americană, posesoarea, în genere, a unei proaste memorii colective, nu face decât să-și amintească: o țară obișnuită să "mănânce trecutul", obsedată de "noutate", a ajuns la punctul-limită în care viitorul devine o valoare secundară. Blocată la momentul WTC, ea face și desface ghemul amintirilor, sperând să afle înțelesul dramei absurde petrecute în inima sa
11 Septembrie. Instrucțiuni de întrebuințare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14812_a_16137]
-
până atunci nu făcuse decât să mă aștepte, plin de zel. N-am avut, în toată această perioadă, nici măcar o pană de cauciuc. Mi s-a furat, zilele trecute, o oglindă retrovizoare, dar de asta nu automobilul e răspunzător. îmi amintesc ziua în care l-am cumpărat. De fapt, ziua în care mi-a fost adus acasă, de doi angajați ai reprezentanței firmei Renault în România. Forma dezinvoltă, desenată parcă în aer cu o baghetă, de un artist, și culoarea elegantă
Merci, Renault! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14802_a_16127]
-
a vreunui autor fundamental, o anume curiozitate febrilă. Când autorul în cauză are șansa unor traduceri alternative, sentimentul devine deja unul de confort. în anii '90 îmi plăcea mai mult primul gen de emoție - acum cred însă că prefer tipul amintit de confort intelectual. "Confortabilă", iată, a devenit și Cartea despre Tao și virtuțile sale a lui Lao Zi, tradusă la noi într-o versiune de Dinu Luca și într-alta de Șerban Toader. De curând a apărut la Editura Meteora
O ediție nouă a Cărții despre Tao by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14814_a_16139]
-
care arta este calificată drept o problemă de viață, nu de gust, astfel că " De la un om care face o greșeală de gust mă pot aștepta la orice"), despre mizantropie (cu excepția finalului...), despre violență etc. Toate acestea dezvoltă sau numai amintesc o altă temă obsesivă a lui Teodor Mazilu, transformarea relațiilor interumane bazate pe afecțiune în relații de putere. Chestiunea fiind tipică pentru relaționarul epocii comuniste, este cu totul surprinzătoare și de admirat luciditatea și subtilitatea cu care sînt denunțate "din
Eseuri de Teodor Mazilu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14817_a_16142]
-
Iorgulescu se limitează la a distinge între tabăra antiJudt (limbaj politicos, chiar dacă ironic, pe un ton de surprindere că universitarul american "a produs un text dezolant") și tabăra pro-Judt (limbaj contondent, ton agresiv, atitudine violentă). Nu mai e cazul să amintim din care tabără a făcut parte dl Iorgulescu însuși, politicosul, ironicul și academicul nostru chițibușar. * În numărul pe august al revistei băcăuane Ateneu, dl Al. Călinescu vine cu cîteva interesante opinii (la rubrica Proximități, despre cartea dlui V. Tismăneanu de la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14838_a_16163]
-
un pic, văzîndu-l pe Hopkins apărînd la negocieri îmbrăcat într-un ridicol palton cu guler de blană, de latifundiar din secolul trecut, pentru care pînă și un bandit din film simte nevoia să-l gratuleze! E, poate, momentul să ne amintim că regizorul, Joel Schumacher (Batman Forever, și - de curînd redifuzat la noi, pe un post de televiziune -, Falling Down, Cădere liberă, cu Michael Douglas), a început prin a fi designer de costume la cîteva filme ale lui Woody Allen... Costumele
Distracție cu CIA, la Praga by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14831_a_16156]
-
pe dinafară. Făcea, deci, un soi de "colaj" de texte prin care se crea un text nou: era lectura lui Borges. Începeam cu un text de Kipling care-l făcea să se gândească la un text de Platon care-i amintea de o povestire a Agathei Christie care-i aducea aminte de un poem de... Î.: Era ca un soi de carusel literar permanent. R.: Era un haos organizat. Î.: Pe vremea aceea erați încă un adolescent. R.: Aveam cincisprezece, șaisprezece
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
mi s-a întâmplat de multe ori. Dacă există un element de magie în lectură, cred că asta este dovada acestei magii. Î.: V-am întrebat de nevoia de a scăpa de unele dintre cărțile pe care le-ați adunat amintindu-mi de Italo Calvino și de ideea sa (care se află în Dacă într-o noapte de iarnă un călător): se uită la cărți ca la un soi de animal, de ființă vie care îl învăluie, amenințând să-l înghită
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
cred c-o so-mi dea dromol...". E foarte posibil ca ipoteza Rada / Rădica / Rodica să fie contrazisă de informații care îmi lipsesc - privind alte surse sau alte variante onomastice vechi, populare și regionale. Mi se pare însă important să amintesc că etimologia numelui în chestiune nu e tocmai rezolvată...
Ipoteze onomastice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14823_a_16148]
-
de act sinucigaș la cineva care, pe dinafară, plesnește de sănătate și prosperitate. Prosteasca propunere arată că P.S.D.-ul este incapabil să găsească soluții înainte, așa că le caută înapoi. Firește, perfect pentru acest moment ar fi fost Ceaușescu. (Vă mai amintiți cele zece asemănări între Năstase și Pingelică? Iat-o și pe a unsprezecea!) Din nefericire pentru ginerele doamnei Miculescu, surogatul de dictator pe care mizează se dovedește mai isteț decât el și decât nefericiții săi dânci. Prostia comisă înseamnă recunoașterea
Șiștarul cu lapte al dictaturii sau Ceaușescu al XI-lea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14840_a_16165]
-
profesorii, chiar temporari și, oarecum, exteriori, Sorin Dumitrescu invocă un proiect academic, și anume o Academie de artă răsăriteană, iar Paul Gherasim se limitează exclusiv și smerit la Creator, la natură, la pictura rupestră și la arta paleocreștină, fără a aminti nici măcar numele unui singur profesor. Din punctul de vedere al conștiinței de sine și, în subsidiar, al sistemului de autoevaluare, la un pol s-ar găsi Florin Mitroi, Horia Paștina și Ion Grigorescu, oameni de o modestie înaltă, aristocratică în
Regizorul și actorii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14832_a_16157]