601 matches
-
apropie de sfârșite, e Dragobetele sau ,,Cap de primăvară'', păsările pădurii prin triluri-s ademenite și se-mperechează chiar, de-i frig afară. Gătiți în straie tradiționale, băieți și fete merg la pădure să culeagă primele flori, gingășii ghiocei și brândușele amorțite, căci primăverii îi sunt cei dintâi, vestitori. Dragobete- zeul iubirii, din ere ... Citește mai mult Prin sate și azi, se mai păstrează, încă,tradiții și obiceiuri rămase din străbuni,iar o sărbatoare cu simbolistică adâncă,îngemănează anotimpurile-succesiuni.Datini multe se
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
Făurar se-apropie de sfârșite,e Dragobetele sau ,,Cap de primăvară'',păsările pădurii prin triluri-s ademeniteși se-mperechează chiar, de-i frig afară.Gătiți în straie tradiționale, băieți și fetemerg la pădure să culeagă primele flori,gingășii ghiocei și brândușele amorțite,căci primăverii îi sunt cei dintâi, vestitori.Dragobete- zeul iubirii, din ere ... XVII. VOI SCRIE PE ZĂPADĂ, de Maria Ileana Tănase , publicat în Ediția nr. 2238 din 15 februarie 2017. Îți scriu pe zăpada unui februarie din an îndepărtat, gândurile
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
Hotelul Iris, toate se găteau vesel, fiecare în felul său. Deși, în cazul hotelului nostru, doar se ridicau copertinele de pe terasă, se aprindeau mai multe lumini în hol și se agăța în perete lista de prețuri pentru sezonul estival. Anotimpul amorțit venea pe nepusă masă. Direcția vântului se schimba, iar valurile căpătau alte forme. Oamenii plecau cu toții în depărtări neștiute de mine. Ambalajele de înghețată, care până mai ieri străluceau la marginea drumului, peste noapte ajungeau una cu asfaltul. L-am
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
apropie de sfârșite, e Dragobetele sau ,,Cap de primăvară'', păsările pădurii prin triluri-s ademenite și se-mperechează chiar, de-i frig afară. Gătiți în straie tradiționale, băieți și fete merg la pădure să culeagă primele flori, gingășii ghiocei și brândușele amorțite, căci primăverii îi sunt cei dintâi, vestitori. Dragobete- zeul iubirii, din ere străvechi, întruchipat într-n chipeș, flăcău, iubareț seduce tot ce-i iese-n cale, ca un deochi, și-apoi sărută fetele ce-l cred un drumeț. Dragobetele-i ziua
DRAGOBETELE ( SĂRBĂTOAREA IUBIRII LA ROMÂNI) de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385092_a_386421]
-
Pârâurile de munte înghețaseră deja, iar mestecenii, fagii și brazii din zona muntoasă a Țării Loviștei, neclintiți parcă, primeau ca pe o binecuvântare omătul pufos de un alb imaculat, ce se așternea în steluțe jucăușe, încet, pe ramuri. Natura toată, amorțită, trecea la hibernare. Păsările călătoare plecaseră de multișor, prin țările calde, dar negreșit se vor întoarce iară, primăvara viitoare. Până atunci, doar vrăbiile, coțofenele și ciorile ce croncăneau supărate, pe câte o creangă despuiată de frunze, sau zburând în stol
AMINTIRI DIN IERNI DE MULT TRECUTE de ARON SANDRU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385173_a_386502]
-
se vor creștina ! Arați măi, hăi, hăi ! Mergeți pe unde se poate : Prin cluburi, restaurante ! Mergeți lângă ei în sală Și vorbiți-le de Școală ! De-acolo și din discoteci, Duceți-i în Biblioteci ! Mânați-i măi, hăi, hăi ! Tineretu-i amorțit Și din lipsă de citit... Unii, dup ' Abecedar, Ciresc (la propriu !), foarte rar ! (Când pe consoane stagnează, Se laudă că scandează !) Mânați-i măi, hăi, hăi ! Multe cărți sunt bune foarte Dar puțini știu de o Carte : "Cartea de funcționare
PLUGUȘORUL TUTUROR TEOLOGILOR ȘI DASCĂLILOR CREDINCIOȘI. de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384431_a_385760]
-
codrului de nea. Și mă uit în viața ta, Dar nu văd nimic în ea, Căci mereu va îngheța - Viața codrului de nea. Privesc atent, văd o văpaie, Ce arde greu, asurzitoare, Și sfârâie în noapte mare. Din ramuri grele, amorțite, Va crea din nou cuvinte Și din mijlocul tău gol Va crea un blând izvor, Și din marginea ta goală Va crea și o fecioară, Ce-ți aduce fericire Și în suflet mulțumire. Iar din margini amorțite Va crea imagini
VĂPĂI ÎNSÂNGERATE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384552_a_385881]
-
Din ramuri grele, amorțite, Va crea din nou cuvinte Și din mijlocul tău gol Va crea un blând izvor, Și din marginea ta goală Va crea și o fecioară, Ce-ți aduce fericire Și în suflet mulțumire. Iar din margini amorțite Va crea imagini ninse Și din blândul tău izvor Va fi chiar și un fecior, Să domnească peste toate Lacrimile-ntunecate, Ce curg azi, din nou la vale, În cristale arzătoare. Iar eu iarăși mă gândesc Mintea ca să i-o
VĂPĂI ÎNSÂNGERATE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384552_a_385881]
-
Dragoste > TE CAUT Autor: Maria Ileana Tănase Publicat în: Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului TE CAUT Te caut în primăvara din toamna mea târzie, un anotimp de poezie. Cu tine s-au trezit, încântat, simțurile amorțite, și am cules, toate visele căzute că frunzele ruginite, din copacul cu dor. Te caut, dar mă găsesc pe mine, mereu mai plină de tine. Te caut în clipele de dor, care-mi biciuie trupul și mă îngrop în dorința
TE CAUT de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382373_a_383702]
-
greu în buretele canapelei, de parcă ar fi împietrit treptat, uitând să mai respire. Și odată cu venirea înțelegerii, bătrâna se desprinse de ea lin, de parcă ar fi fost de ceață și dispăru în neant, tot la fel de ușor cum apăruse. Se trezi amorțită, dar păstrând acea bucurie în suflet și reamintindu-și cu mirare înțelesul vorbelor pe care le auzise:” muncim atât de mult, încât uităm să ne mai iubim”. Un timp, rămase nemișcată, parcă temându-se că dacă s-ar clinti din
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
fie răsfățată, să fie respectată ca femeie. Nu i se mai întâmplase, era pentru prima dată,după mult timp, când a fost nevoit să sărute și să alinte o femeie, simțea cum mângâierile lui trezeau în femeia de lângă el simțurile amorțite, intrase în jocul ei, și-a pus în joc toată iscusința lui de don Juan. Jocul cu femeia făcuse să tresare și în el sentimente pe care nu le cunoscuse, nu le-a luat în seamă, nu putea fi vorba
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383871_a_385200]
-
au văzut și m-au urcat iar în salvare cu destinația Spitalul Militar Constanța, de unde doar ce plecasem cu 24 de ore mai înainte. Am ajuns repede. Pe mine nu mă durea atât de tare lovitura, încă eram încălzit și amorțit. Când urcam scările spre etajul doi unde erau saloanele de la ORL și sala de operație, auzeam cum comentau niște soldați pe lângă care treceam: Măi, a venit un marinar căruia i-a explodat o grenadă în mână și l-a orbit
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383863_a_385192]
-
Acasa > Poezie > Imagini > VINE PRIMĂVARA? Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2232 din 09 februarie 2017 Toate Articolele Autorului În grădina amorțită, Cu zăpadă-acoperită, Doarme-n pat, de vânticel Legănat, un zărzărel. Lângă el un măr bătrân Somnoros și-ntinde ramul. E țâfnos că-l prinde anul Nesăpat la rădăcini. Soarele-i atinge blând, Mugurașii le-ncălzește. Tulburat de-atâta soare, Zărzărelul
VINE PRIMĂVARA? de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383397_a_384726]
-
din cauza somniferelor, nu trăsese jaluzelele. Când clătină capul, simți o durere surdă în ceafă și văzu și care era motivul: dormise pe două perne. Dădu perna de deasupra la o parte și folosind perna specială încercă să-și îndrepte gâtul amorțit. Se ridică apoi și începu să facă rotații ale capului pentru a înlătura durerea. O amețeală cumplită însă o opri în loc și tâmplele începură să-i zvâcnească. Dacă văzu așa, își puse Kosmodiskul pentru coloană. O cam incomoda, însă în
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
sunt două aspecte ale acestei datorii morale, ca fețele aceleiași monede. Primul aspect este legat de nedreptatea săvârșită voluntar de politic asupra societății sugrumate, alături de care și pentru care Panait Istrati luptă dorindu-se a fi ceasul deșteptător al masei amorțite. Al doilea aspect este datoria morală față de “glasul de la Villeneuve⁴”, care l-a impresionat pe Istrati “cu accentul său deosebit: atunci când ai ceva de spus și darul de a exprima, renunțarea este o crimă, iar lenea o rușine⁵.” Tematica publicisticii
Panait Istrati – Între datorie morală şi sursă de existenţă -Publicistica, o dominantă a scrisului istratian I [Corola-blog/BlogPost/92393_a_93685]
-
together”, domnule președinte. Nu vă pot bănui că n-ați cunoaște varianta germană sau românească a acestui proverb. „Gleich und gleich gesellt sich gern!” Sau, pentru că sunteți președinte al României, să-i dăm o mână de ajutor memoriei dvs. poate amorțite ori aflate sub stare de asediu și să precizăm: „Spune-mi cu cine te-nsoțești ca să să-ți spun cine ești”. Petre M. Iancu Da, chiar așa, acum că v-a revenit graiul, spuneți deschis: Cine sunteți dvs, până la urmă, domnule
Deutsche Welle: Adio şi nu mai am cuvinte, Klaus Iohannis [Corola-blog/BlogPost/92927_a_94219]
-
am urât ignoranța și pe apărătorii ei. Am crezut că numai știința unită cu sentimentul adevărat religios vor ridica clerul și Biserica noastră la înălțimea cuvenită și la conștiința datoriei. Am crezut că fără cultură, clerul va continua a rămânea amorțit și stăpânit de prejudițiile vulgare; de viții și spre batjocura despotismului unor ambițioși,vani și speculatori de cele sfinte; iar Biserica o instituție moartă, destinată numai a acompania pe morți la mormânt”, reținem din Testamentul său. Vizionarul Melchisedec din ”Oratoriu
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
totul e incertitudine, totul e aproximație. Pe strada Olimpului, la numărul 7, e un bloc vechi cu fațada Îmbrăcată În iederă. Un soare jucăuș se furișează prin perdeaua de muselină a unei ferestre de la etajul 1 răsfirînd curcubeie pe mobilele amorțite. Bărbatul Își face siesta În fotoliu, calculînd șansele echipelor de football, calificate la campionatul mondial. Femeia spală vasele În bucătărie. Îi vom numi domnul D. și doamna E. În după-amiaza aceea seducătoare de primăvară, telefonul suna pentru a treia oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
El se coace Încă, se rumenește, respiră aburul tainic Împresurat de limfe materne, moi, opace, văluri de fecioare promise, În curînd va țîșni afară În lumină ca un gheizer, ca o coloană sonoră făcînd aerul să se gudure, trezind culorile amorțite ale obiectelor. În această noapte În care șoapta mea Îi desenează talpa piciorului, În această noapte În care o tînără femeie Îl poartă În marsupiul ei În cele patru colțuri ale casei, Închinîndu-i sîngele nou zilei care Începe și soarelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
din belșug. Nu mai era atât de încordat, dacă iar fi spus cineva cu numai o zi în urmă cât va fi de bucuros la auzul orăcăitului unor broscuțe, nu l-ar fi crezut în ruptul capului. Își simțea picioarele amorțite și făcu câțiva pași ca să-și revină. Zgomotul tălpilor pe prundișul de pe drum îl făcu să tresară. Se opri imediat gândindu-se că nu trebuie să se îndepărteze de locul unde se afla. Își șterse fruntea de apa care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trupurile și Îi implorau cu vorbe tînguitoare și jalnice, Îi implorau cu dragoste și credință, cu soarele și luna, cu iadul și raiul, Îi rugau și Îi blestemau să li se redea vederea, să li se vindece rănile și mădularele amorțite, să li se redea lumina zilei și lumina credinței. Oare era vis sau coșmarul unui vis, cohorta aceea de ologi care cerșea și implora, nefericiții aceia care se loveau cu toiagele și scociorau cu unghiile cerînd Îndurare, tămăduirea trupului, oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de jos, ca și când niște pilaștri uriași ar fi Început să se prăbușească, târând după ei o gloată urlătoare. Se apropie de acea poartă. Din bezna vârtejului se ivea o masă fără formă, din ce În ce mai aproape. Ceva imund urca, iar conștiința lui amorțită se mărginea să măsoare așteptarea cu un tremur continuu, de neînvins. Se uita țintă În față, perplex: mai mare decât un turn, din crater se ridicase uriașul bărbos, cu două fețe, de pe corabia morții. Și În fiecare gură frământa, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
amândoi În râs. — Exact. E pur și simplu irezistibilă. De aceea e un drog... Monkey Îmi dădu o țigară și am Început să fumez. M-a Înecat fumul și am simțit o ușoară senzație de greață urcând din adâncul gâtlejului amorțit, dar nu era o senzație neplăcută. Încercam să-mi amintesc numele tipului care Încercase o greață existențială privid trunchiul unui castan. Cu siguranță era un personaj dintr-unul din romanele lui Sartre, dar dac-ar fi Încercat niște cocaină, pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
târziu. Mai puteam părăsi camera cerându-mi scuze, motivând că-mi era imposibil să mai rămân. Instinctul mă Îndemna să fug cât mai repede. Un buton roșu clipea semnalând „Pericol!“. Însă nu puteam face nici cea mai mică mișcare, extremitățile, amorțite parcă de cocaină și de ecstasy, Începuseră să-mi tremure, refuzând să mă asculte. Mi se uscase gâtul, așa că am luat o Înghițitură din paharul cu apă de pe măsuță. — Aa! Aceea era apa mea. Mi-am simțit obrajii În flăcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
clubul karaoke din 2 Chome, unde veneau travestiți? Dimineața ne găsea beți pe amândoi, nu-i așa? Eram atât de făcuți praf Încât nici un simț nu mai era treaz, creierul și limba și oricare altă parte a corpului ne erau amorțite. Ne aruncam În pat și Începeam de Îndată jocul nostru. Îți spuneam mereu că mult mai importantă decât somnul, decât odihna, era dorința sexuală și Începeam să te sărut ca acum, mai Întâi În jurul clitorisului. Noriko, cu fața Încă acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]