194 matches
-
În lumina aplicelor din aramă. Dacă ar fi fost după ea, n-ar mai fi ajuns În veci la cabina dublă. Dar lui Christian Îi plăcea să nu se grăbească. Îi plăcea s-o privească. S-o simtă. S-o amușine. Spunea că era preludiul care anunța plăcerea ce avea să vină. Marie avea impresia că el se temea să n-o spargă. Dragostea cu el era ceva tandru, blînd, pudic. Regreta uneori că el nu arăta În dragostea ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să nu obțin slujba asta ? Mă uit la Trish în tăcere preț de câteva clipe. Undeva, sub toată această stare de confuzie și de șoc, revine ușor la viață vechea Samantha. Îmi simt ambiția adânc înrădăcinată ridicându-și capul și amușinând aerul. Suflecându-și mânecile și scuipând în palme. Nu sunt în stare să bat nu știu ce fată-cu-diplomă-în-cordon-bleu ? N-am picat la nici un interviu în viața mea. N-o să încep acum. — Deci. Trish se uită pe listă. Te pricepi la spălat toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să fie ceva mai puțin primejdios? Un tablou din Lacul Lebedelor? Așa simte Iulia, dar orașul e cuprins de mâzgă și iubirea se face varză pe picioarele ei încălțate în balerini. O cățea cu țâțele roase până la sânge merge alături, amușinând prin rigolă. Înnebunită de foame, peste ochi i-a căzut pâcla divinei neînțelegeri, veșmânt de mizericordie care în clipele grele coboară peste suflet pentru a-l apăra de gravitatea consecințelor. Iulia, care iubește animalele și le pricepe, privește lung câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
că nu o lăsa să plece din casă. - Deșteaptă Gina asta, contină femeia. A știut că nu e momentul să se mai apropie. Doar dă târcoale, dar nu vine să asculte ce am să-i spun. Isteață și cu cap. Amușină ca mâța primejdia. Că ce-i în mine... Aici, în intersecție, îi spuneam tot ce-i în mine. Dar totul, nu cu menajerii ca altădată. Nu mai suport nici eu, Silică, zău! - Hai, mamă acasă! Îl ținuse până atunci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
coerența cu care am trăit zilele de aici, pentru a putea ieși din viață cu pas ușor și sufletul împăcat? 15 noiembrie Am observat că cei care utilizează constant "leftonul" încep să aibă un soi de instinct, ca animalele care amușină hrana și o descoperă acolo unde te-ai aștepta mai puțin. Cătălin, amușinând astăzi pe internet, a căzut peste o carte neașteptată: Friedgard Thoma, Um nichts in der Welt. Eine Liebe von Cioran, Weidle Verlag, Bonn, 2001. În urmă cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
viață cu pas ușor și sufletul împăcat? 15 noiembrie Am observat că cei care utilizează constant "leftonul" încep să aibă un soi de instinct, ca animalele care amușină hrana și o descoperă acolo unde te-ai aștepta mai puțin. Cătălin, amușinând astăzi pe internet, a căzut peste o carte neașteptată: Friedgard Thoma, Um nichts in der Welt. Eine Liebe von Cioran, Weidle Verlag, Bonn, 2001. În urmă cu un an, mă sună alarmată Marie-France și îmi spune că o doamnă din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în continuare cu noi, vom reveni în scurtă vreme cu amănunte, legat de această informație”. Izbucnește în plâns, cade la loc în șanț, pitindu- se bine, fiindcă detectivul Puarot (așa se va numi detectivul din filmul meu) deja plecase ca să amușineze cine a produs cele șase-șapte crime descrise până acum. Dar crimele vor continua, cu concursul total dezinteresat al recidivistului Gore din Sărindar, care pentru a completa tabloul dezastruos al capitalismului putred, descris de Marx și Lenin înainte de a deveni ei
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
propria afacere, a constatat că, din păcate, nu el a inventat mersul pe jos: concurența în branșă era atât de mare încât pentru puterea sa financiară de început nu exista nici o șansă de supraviețuire. Dar, vandan adevărat, Joseph Spilburn a amușinat atmosfera și a găsit o altă oportunitate, unde aerul era încă rarefiat: manufactura de hărți. După cum se știe, viața în ziua de azi este extrem de instabilă, așa că hotarele se modifică mereu. Iar 24 septembrie (după unele surse în 1947, după
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
propria afacere, a constatat că, din păcate, nu el a inventat mersul pe jos: concurența în branșă era atât de mare încât pentru puterea sa financiară de început nu exista nici o șansă de supraviețuire. Dar, vandan adevărat, Joseph Spilburn a amușinat atmosfera și a găsit o altă oportunitate, unde aerul era încă rarefiat: manufactura de hărți. După cum se știe, viața în ziua de azi este extrem de instabilă, așa că hotarele se modifică mereu. Iar 24 septembrie (după unele surse în 1947, după
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
intelectual contestat savorilor, mirosurilor și percepțiilor tactile: gura, nasul și pielea (nu doar buricele degetelor, deja atât de restrictive) presupun mucoase și secreții. Dar, mai ales, aceste trei simțuri dovedesc animalitatea care subzistă în om: a atinge, a adulmeca, a amușina, a mesteca, a înghiți, a ingurgita, operații care evocă digestia și defecația, supunerea față de necesitățile naturale. Nasul este organul fundamental pentru fiarele care vânează, ucid și mănâncă. El amintește, de asemenea, de poziția patrupedă, cu botul aproape de pământ, cu nările
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Încă nepictată, desenul În cărbune și unele tușe de culoare peste văruiala albă schițau forme Întinse pe pământ, care, atunci când fresca avea să fie terminată, urmau să fie cadavre despuiate de jefuitorii ca niște corbi. Mai erau un câine care amușina leșuri și copaci cu trupuri care spânzurau de crengi. - Desigur, a răspuns pictorul de război. Erai și Înainte. Despre asta-i vorba, presupun. Ori, mai curând, știu. De când ai apărut dumneata, sunt convins de asta. - Și cum e cu responsabilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
halei; și, În penumbra fantomatică, soldații Începuseră să se ridice În picioare și să iasă afară, În lumina murdară pe care se profilau siluete ca În acuarelele venețiene, duzini de bărbați și adolescenți ce priveau În jur precum câinii care amușinau aerul Înainte de a se Îndrepta spre linia orizontală de ceață, un cenușiu ceva mai luminos, ce părea să plutească pe fața pământului: umezeala care urca dinspre râul din apropiere și estompa, În șovăiala zorilor, o pată mai Întunecată, sumbră, neregulată
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
opusul a ceea ce vroiam și atunci nu se știe cum s-ar fi terminat întreaga poveste... Am nimerit-o bine, rezultatul nu s-a lăsat așteptat. La auzul acestor vorbe, mistrețul se pornește și vine, cu pași mărunți, să-mi amușineze cizmele. E prea mult, nu mă așteptam la așa ceva. Jur că în acel moment am uitat complet că sunt înzestrat cu rațiune, conștiință, liber arbitru și cu facultatea de a progresa; rămân cu gândirea și respirația întretăiate. Împărțit între teamă
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Toamnă belicoasă? Toamna lui 2011 a venit cu aburi războinici prin librăriile pariziene. De oarece vreme deja, sfîrșitul lui august și începutul lui septembrie se traduc, literar vorbind, printr-o luptă fără milă între sutele de romane ce apar buluc, amușinînd la strugurii copți ai laurilor ce vor cădea peste vreo două luni. Așa cum ne-am obișnuit de-acum, mai întîi se numără bobocii 654 romane în acest an (față de 701 în 2010, și tiraje ceva mai cuminți), drept pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
senzorială, țărănească în cel mai pur sens al cuvîntului, axată pe o cu totul altă măsură a timpului, pe alte lumini, alte culori, alte mirosuri, dar toate armonizate cu muzica ei interioară. Își respiră orașul iubit, a doua ei piele, amușină izul familiar pe care nu reușește să-l descifreze complet; se află acolo, înghesuite, mașini și trupuri, mecanisme și sudori, respirații acre și parfumuri obosite peste praful gros, e ceva animal și mineral totodată ; e mai degrabă murdărie și ea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
rubedeniile sale vine din urmă, la distanță de vreo două sute de metri. De aceea l-ați văzut dimineață venind singur. Iar acum, că-i seară... dar mai bine priviți. "Hăitașul" nostru s-a întors cu fața în direcția satului, parcă amușinând nu știu ce, pe urmă moș Bâcu l-a luat în brațe, i-a dat din buzunarul hainei niște bombonele, năstrușnicul de boboc le-a înghițit, de data aceasta foarte repede și, lăsat jos, a mai făcut un ocol pe la locurile noastre
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
care acreditează doctrina predestinării cu privire la creația "fiilor luminii și ai întunericului" de către Dumnezeu: "Înainte ca să-i fi creat cunoscut-ai faptele lor pînă în vecii vecilor și nimic nu va fi făcut fără voia ta" [Imnuri, 1:7,8, cf. Amușin, 1963: 189]. O paradoxală consecință a acestei doctrine încărcarea lui Dumnezeu cu toate relele lumii, ale omului inclusiv a făcut ca printre aceleași vechi documente să se găsească și texte cu semnificație total opusă ideii de predestinare: "Păcatul n-a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și texte cu semnificație total opusă ideii de predestinare: "Păcatul n-a fost trimis [de sus] pe pămînt, ci oamenii l-au urzit ei singuri, și de aceea cei ce săvîrșesc păcate trebuie pedepsiți fără îndurare" [Enoh, 98:4, cf. Amușin, 1963 :189]. O soluție mediatoare între cele două extreme ar impune ideea că Dumnezeu nu a transmis direct răul în lume, ci prin intermediul celor pe care El însuși i-a creat. Astfel, creind parcă în mod special pe Eva, Dumnezeu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
artistului eu sunt un artist mușc din fiecare frunză trag sevă din dezamăgiri storc strugurii le beau mustul sunt deja mahmur pe urmă vorbesc despre viață dar nu las boabele să cadă le mângâi ca pe iubitele pierdute dacă aș amușina toamna ar începe să cânte reumatismul în mine vin apusuri ruginii patima miroase a sfârcuri de vie 31 august 2011 Stare de fapt Din toate acestea ne scoatem obsesii, Lipsesc certitudini, rămân doar impresii... Acuze multiple și gânduri nebune, Pe
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
pășit în birou pe o pereche de pantofi cu tocuri de plastic, s-a simțit un miros subtil, dar inconfundabil, de pește. Ashling l-a observat de cum a intrat pe ușă, iar toți ceilalți care intrau pe rând în birou amușinau disperați în toate părțile. Dar să îi spună asta lui Trix era un pic ciudat, așa că problema a rămas în aer până la venirea lui Kelvin. Până la urmă, era un tip de douăzeci și ceva de ani și vulgaritatea făcea parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ferestre, ca să simt clipa când se apropie. Sar din somn și ascult cu răsuflarea oprită dacă nu se aude respirația lui lângă mine. Nu mă liniștesc nici după ce aprind lumina, nici după ce s-a făcut ziuă. E mereu prin preajmă, amușină urmele ce le las, se dă după colțul zidurilor, mă urmărește cu o metodă bine pusă la punct, știe că nu-i voi scăpa, are răbdare, are nervi de oțel; o singură mișcare greșită din partea mea și-i voi cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ce-și leagănă corpul copt În văzul lupilor tineri, ai căror ochi sclipesc de foame sexuală. Țigănci, țărani, florărese, borfași, vânzătoare de semințe, studente, eleve, doamne, curve cu respect, mă simt În elementul meu, fluturându-mi pulpanele mantalei Închipuite și amușinând aerul precum Faust pe urmele Margaretei. Deodată, clopotele de la Mitropolie explodează Într-o năvală de sunete, ce curg ca un fluviu sonor, se dilată, fulgi materiali ce se presară apoi peste lucruri cu o plutire Înceată. Nimic mai dumnezeiesc decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Înfățișări rebele, fără legătură cu noi, spectatorii Întâmplători ai clipei. Nu știu ce atracție secretă mă smulge brusc dintre figurile fictive ale cărții și mă Împinge stăruitor să explorez această zonă imprevizibilă. Atunci, mă simt proaspăt și avid de viață precum Faust, amușinând pe urmele Margaretei. Simt că trebuie să recitesc Faust. (miezul nopții) Nu mă duc la Facultate. Am doar cursuri insignifiante. Nu mă amuză să asist de două ori la desenarea puerilă a unei fișe bibliografice; mâna grăsulie a savantului scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
articol despre faptul că mamele trebuie să aibă grijă pentru că fetițele Își bagă mereu pietricele și bucățele de Lego acolo jos. Atunci Fi spuse că mai avea ceva să-i zică lui Ruby, dar că trebuia să Închidă pentru că pisica amușina pe la olița cu pipi și bebelușul se trezise. — Te sun mai Încolo. —OK, spuse Ruby. —Și nu uita ce ți-am spus despre fetițe. Da, dar eu nu am doi ani, spuse Ruby. Am treizeci și doi de ani. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
am văzut râzând, sărutându-vă, stingând mucurile în scrumieră. Eram un bărbat de cincizeci și cinci de ani, elegant și singur, care se plimba noaptea, iar voi erați acolo jos, dincolo de ferestruicile acelea cu zăbrele, unde câinii se opresc să amușine, erați atât de tineri, atât de uniți. Sunteți frumoși, Angela, vroiam să ți-o spun. Foarte frumoși. V-am pândit, aproape rușinându-mă, cu aceeași curiozitate cu care un bătrân ar privi un copil care deschide un cadou. Da, v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]