1,230 matches
-
dacă îi de soi, ca al meu - s-a împăunat moș Dumitru. Eu am avut un cocoș așa de deștept, că cânta taman la miezul nopții. Parcă era un ceasornic și alta nu - i-a răspuns Pâcu, ținându-i hangul. Amuzat, Vasile Hliboceanu a reluat povestea: -Nu știu când și cum cânta cocoșul ista despre care vorbeam, dar știu că amărâtul cela s-o dus la trunchi în fundul curții, cu gând să-l taie. După mai multe încercări, i-o nimerit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o primă duminică din lună - și le trimit clarvăzătoarei prin intermediul farfurioarelor. Esmé ia banii, le verifică autenticitatea la un aparat cu infraroșii, bagă banii în sertar și le dă câte un bon fiscal. Kiril citește cu atenție bonul și întreabă amuzat: — Se plătește TVA la preziceri? — Fiscul e cu ochii pe noi. De destin mai scapi, de fisc - niciodată. A fost o glumă; nici de destin nu scapi niciodată. Dacă am bon fiscal, pot să trec suta asta la deduceri personale
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
sunt și oameni amabili, bine că i-a recuperat schiul, altfel se ducea naibii pe coclauri și era destul de nasol. Ce, mă, e al tău? se răstește Jean. De când? Ăsta e schiul meu și, hai, plimbă ursu’! Hai, domne, pare amuzat păgubașul, uite, îți dau 30.000 că ai avut grijă de schiul meu! Ceee, îți dau io 50.000 și mi-l dai și p-ălălalt! Finalul, după alte negocieri, e că proprietarul de drept renunță scârbit și la schiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
aici se trage chiulul nu șagă. Nu se bea nu se mănâncă. Se vorbește doar ca la clacă. De ce îmi era frică de aceea n-am scăpat - a punctat Costăchel întorsătura situației. De ce te-ai temut, Costăchele? - a întrebat Măriuca amuzată. De comandanți - a precizat Costăchel, mustăcind a râde. Cu așa comandanți, să tot execuți ordinele - a intrat în joc agronomul. Revigorat de atmosfera creată, Costăchel începea să semene tot mai mult cu cel de altădată. Ochii adânciți în orbite au
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de lehamite colegilor care voiau să intre în vorbă cu ea. În cele câteva minute dinaintea cursului părea ca un cocon înfășurat în fire de mătase. Era riscant să o deranjezi. Unul din colegi o curta vârtos. Ea se uita amuzată la el. Într-una din zile, acesta s-a așezat în genunchi în fața băncii și a întrebat-o insistent, spre amuzamentul celorlalți, de ce nu vrea să se mărite cu el. Aide i-a răspuns sec: "Fiindcă nu vreau să mă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
trec marea dincolo, pe lumea cealaltă, inima îmi îngheață ca o minge de sare, ies râzând din ape, cu rochia lipită de trup, îi văd privirile flămânde, o clipă, poate mi s-a părut, acum are un aer absent, ușor amuzat, bine, zice, dacă nu-mi spui nimic despre tine îți voi povesti eu despre viața mea, nimeni până acum nu mi-a povestit nimic esențial despre viața lui, îmi venea greu să cred că cineva o va face vreodată, am
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
numai să nu i se întâmple nenorocirea să se schimbe aerul, aerul proaspăt îl ucide pe tata, cred că este o mumie care ne vizitează, este strămoșul genomului uman, "cum poți vorbi atâtea prostii, e totuși tatăl tău", spunea ea amuzată, tu trebuie să fi auzit de teoriile freudiene când copilul își neagă tatăl, după unele teorii mai radicale eu pot chiar să-l ucid, uneori îmi vine să-l ucid, este atât de învechit, de scârbit de lumea asta, se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
exista absolut nimic. Picioarele i se ondulau Într-o arcuire perfectă de linii, iar Între ele, sus, la rădăcina trunchiului, nu se afla nimic. Ca-ntr un desen nevinovat de copii. Ia uitați-vă, băi, n-are puță!, zise Goanță amuzat și râse prostește, uitând parcă pentru moment ce era cu el acolo. Dar nimeni nu-l luă În seamă. Nu putem să-l lăsăm aici, Îngăimă Libelula... Trebuie să facem ceva. Cred că e mort! Mi-am lipit urechea de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
adică, cele 1500 de volume din bibliotecă) ca să mai am 20 de ani... În fine, ora noastră insolită mai cuprinde o hasmodie : Îi spun fetei să imagineze o secvență extra-scenică, la Steaua fără nume, după ce se termină piesa. Ea chițcăie amuzată : „Am mai făcut una, Înainte de a Începe come dia!”. E vorba de rața despre care se vorbește la gară ; rața călcată de tren. Ei bine, minunata mea unică-studentă, crede că eleva Zamfirescu a aruncat-o pe șine, ca să oprească ODATĂ
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
face” „Film erotic : documentar despre libelule urmărit de cei din sală cu ochii Închiși” „ Barză : vietatea care m-a determinat ca, pînă la vîrsta de 5 ani, să-l consider pe tata un pervers”. M-au indignat inițial, apoi doar amuzat, cei care maltratează limbajul. O doamnă din Nădlag spune găldăbuj, În loc de caltaboș și șoancă - În loc de șuncă. Un vecin , originar de lîngă Botoșani zicea jin - În loc de vin și jișine ( vișine). Un regizor tehnic de la Bacău nu putea pronunța prenadez (rostea brenadeț
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
realizarea unui cabinet modern, destinat respectivei discipline. Acum li se împlinise visul. Nea Vasile, dezbrăcat până la brâu, stătea la umbră, mestecând o scobitoare și sugându-și dinții, la răstimpuri alese aleatoriu, bănuiesc eu. Din când în când, arunca o privire amuzată și zeflemitoare către pămpălăii ăia doi, un asistent și un lector, care se canoneau la greu cu mobila. Nu era nimeni să-i ajute. Până la urmă, obosit și enervat de situație, asistentul s-a dus la decan și i-a
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
afacere, scutindu-l pe soț de bani cât pentru două botezuri, un luat de moț și o rupere de turtă sau, hai, socotind în mare, cât pentru o înmormântare mai de Doamne-ajută. Așa că spuse cu un fel de blândețe lejer amuzată, dar și cu un entuziasm sincer, însă reținut: "Fănele, prea le pui la inimă pe toate. Fii tu liniștit! La noi s-a furat, se fură și se va fura cât o fi neamul nostru pe acest pământ. Îți dau
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
face despre el. Cu atât mai mult cu cât l-am auzit de câteva ori întrebându-se ce anume prevalează în deciziile noastre, în viața noastră, în general..." "I-auzi ce teme filozofice îl frământă pe dumnealui!", exclamă Săvuleasca sincer amuzată. "Și ce credea el că ar fi mai principal în viață?" Fata dădu din umeri: Nu ajunsese la o concluzie, dar alternativele lui erau chimismul sau atitudinea". "Chimismu' sau atitudinea!? Hai că m-ați spart!", râse cu buzele suflecate până-n
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
astfel prin presă declarațiile unor elevi care recunoșteau că au dat șpagă unuia sau altuia dintre dascăli pentru devoalarea unor subiecte de examen, acoperirea furtului prin copiat, gonflarea notei sau alte asemenea mici servicii... școlare. O făceau cu un aer amuzat, ca și când ar fi fost vorba de o bagatelă acolo, în ordinea firescului. S-a sesizat cineva? Nu cunosc. La urma urmelor, de ce ne-ar păsa? Nu ne-ar păsa într-adevăr, de nu s-ar ivi gândul terifiant că toți
Titluri cu tarif by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9199_a_10524]
-
pentru un timp În grădină, de unde s-a Întors după o vreme cu știrea că un mare incendiu izbucnise În Stockholm, flăcările amenințînd să-i cuprindă și propria casă, unii dintre prietenii cu care petrecea au zîmbit politicos și ușor amuzați. Stockholm se afla la trei sute de mile distanță. Mai apoi, după cîteva ore de zbucium, Swedenborg s-a liniștit pe neașteptate, mărturisind prietenilor și mulțumindu-i totodată lui Dumnezeu că focul s-a stins la a treia casă de la casa
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
redau Antoniei, cu toată onestitatea, îndoielile și reținerile mele cu privire la Georgie, iar acest efort mi-a limpezit gândurile. Antonia s-a dovedit extrem de receptivă și de înțelegătoare. Îmi dădeam seama - și chiar am simțit acest lucru cu dragoste și puțin amuzat - că urmărește cu un interes subit ca eu să nu ascund nimic, să nu am, undeva pe parcursul relatării, vreo clipă de regret și să-mi cenzurez sinceritatea și fluxul mărturisirii. Vrea să știe tot, vrea - Doamne, cu atâta dragoste - să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ea posibilă pentru scopurile mele josnice. Contrar părerii pe care o susținea ea, eu nu o subjugasem niciodată pe Georgie. Acum, însă, după părerea mea, era o ființă subjugată. Căuta de zor în geantă și, ca răspuns la o întrebare amuzată a lui Palmer, scoase în sfârșit pașaportul și un bilet prelung, multicolor, pe care-l puse pe masă. Abia atunci mi-am dat seama că pleacă și ea. Imaginea lor, cum stăteau acolo vorbind și râzând, scăldați într-o insuportabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
lumină. — De ce? Pentru că ai vrut să mă vezi. Nu ți-am cerut asta, am spus. Am crezut că am scăpat de tine. Îmi păstram aceeași expresie înghețată, concentrată. Honor își țuguie puțin buzele, dând zâmbetului ei o expresie inteligentă și amuzată. Încă arăta obosită și tot i se mai citeau pe față urmele suferinței din ultimul timp. Dar demonul se trezise din nou în ea. Privi în jur, își scoase haina și o lăsă pe spătarul scaunului, își vârî adânc mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
anunț că, Împreună cu ofițerul Pieplack, aș dori să percheziționez apartamentul. Ridică o mână În caz că m-aș fi lăsat păcălit de o pornire absurdă de a protesta. Odată ce se convinse că n-am să fac așa ceva, cercetă locuința cu o privire amuzată, apoi Îi explică colegului său, care tocmai se Întorcea după ce a condus-o pe administratora mea la ușă: — Patul și biroul. De restul poți să te ocupi tu. — Dar... Gândindu-se mai bine, Pieplack dădu din umeri și se Îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Se așeză din nou la birou, vârî documentele În servietă și, cu un gest iritat, mătură restul de pe masă. Jucându-se cu căluțul de pe noptieră, colegul lui dădu doar din cap spre scaunul de bucătărie, cu un aer distrat și amuzat. Apoi dădu peste Încuietoare și burta se deschise. Surprins, ridică micul capac, apăsă botnița iar și aprobă satisfăcut când abdomenul căzu, conform așteptărilor. Mi-am imaginat că data viitoare când va mai face o șmecherie din asta, o să facă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am adăugat, n-am stat să văd dacă cerințele estetice ale lui Anton au fost sau nu Îndeplinite. — Păcat. Ai fi Învățat și tu ceva. — Mersi, dar triumful testiculelor nu e filmul meu. I-am spus ce-mi povestise Else. Amuzat, Anton Își Încrucișă mâinile după gât, Întorcându-se cu fața la soare. — De parcă ea ar știi. I-am explicat că era doar un slogan. Dar dacă Horst Hauptstein putea să obțină ce voia, În curând, orașul urma să fie dominat de niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
uniforme spitalicești, Împreună cu o pereche de cizme albe pentru femei. În spatele paravanului chinezesc din fundal reușeam să disting un bărbat mai În vârstă care tocmai se spăla pe mâini. — Să fiu al naibii. Tipul blond mă privi cu un dispreț amuzat. Ajustându-și expresia de pe față, Închise ușa. Tu ce vrei? Crăpătura de o palmă nu prea lăsa loc pentru ochii mei Înguști, nasul pricăjit și buzele pline. Aranjându-mi flanelul pe care-l purtam pe umeri, mi-am strâns poșeta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nici ce să spun. Am schițat un gest binecunoscut, sperând că va știi cum să-mi interpreteze situația. Da, exact. Asta era prosopul meu. Renunțasem. — Scutiți-mă de circul ăsta, domnule Knisch. Vocea Inspectorului era mătăsoasă dar fermă, chiar puțin amuzată. M-am Îndreptat cu greu. Avea oare de gând să-mi explice la ce se referea? Altfel, nu știam dacă... — Văd că n-aveți deloc Încredere În poliție. Dar de data aceasta, puteți să stați liniștit. Dacă sunteți cooperant, veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
le-am lăsat jos pe bicicletă, i-am zis că probabil făcusem deja ceea ce mi-a sugerat. Dar după conversația noastră nocturnă, din câte-mi dădeam sema, irizarea mea eșuată ar fi dus doar pe piste false. — False? Manetti păru amuzată. Știți, Doctorul Froehlich ar susține că și deviațiile au un anumit rol... Observându-mi nedumerirea, adăugă: Domnule Knisch, mă tem că trebuie să vă rog să vă prezentați perspectiva dvs. - deviantă sau nu. Cu puțin noroc, s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
apă clocotită peste cuplul năbădăios, care a luat-o razna? Ar pune mâna pe cuțitul lui - ori s-ar duce în camera de alături, să se uite la televizor până-și termină cei doi treaba? — De ce-ntorci capul? mă întreabă amuzată mama în timp ce-și îndreaptă ciorapii. Parc-aș fi o fătucă de două’ș’unu de ani, parcă nu eu te-aș fi șters la fund și nu eu ți-aș fi sărutat fundulețul atâția ani de zile. Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]