161 matches
-
sîntem la serviciu. Și n-am Îndrăzni niciodată să abuzăm de timpul companiei În scopuri... personale. Se Înroșește tot. Iar cînd spun personale, nu mă refer la... am vrut să spun că... — Îmi pare bine să aud asta, zice Jack, amuzat. Dumnezeule, de ce-o ține Connor morțiș să se dea băiatul perfect ? Liftul face ping și mă străbate un val de ușurare. Slavă Domnului, pot În fine să scap... Se pare că mergem cu toții În același loc, zice Jack Harper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
oferă Mihai cadoul. Regret că n-am găsit și flori! Liliana desface încet ambalajul. Admiră mult timp, apoi, murmurînd cuvinte de mulțumire, se ridică în genunchi și-și trece brațele pe după gîtul lui Mihai. Îmbrățișați, cad amîndoi pe pat. Rîd amuzați și rămîn așa: Mihai, sprijinit cu ceafa de pernă; Liliana, cu tîmpla pe pieptul lui. Toca a căzut din capul femeii și stă răsturnată lîngă ei, pe cearșaf. Mihai o admiră, în timp ce-o rotește între vîrfurile degetelor. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cum să-ți spun?... nu m-au interesat niciodată femeile... Nici pe mine tutunul, arată Mihai spre locul unde a fumat Petre. Deși am fumat de cîteva ori în viața mea, și-am făcut-o cu plăcere. Rîd amîndoi îndelung, amuzați. Atunci, oftează Petre într-un tîrziu, nu-ți spun să divorțezi, asta te interesează. Ai grijă numai: dacă află Ana și nu te desparți de ea, n-o să te ierte nici în mormînt. Eu am văzut soți care, deși pozau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ridică; mai continuă să stea așa, parcă în așteptare, savurîndu-și fericirea. Cînd se hotărăște să deschidă ochii, vede cum mîna Tamarei se întinde să-l ajute. Face un gest scurt, calculat și femeia cade peste el. Se rostogolesc apoi amîndoi amuzați, afundîndu-se în zăpadă. Mihai vînează un moment cînd poate să-și lipească buzele de ale femeii un sărut dulce, lung și răscolitor, poate mai răscolitor ca cel din seara de Ajun, din urmă cu un deceniu și jumătate. Cînd se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
întoarce puțin și, cu un zîmbet echivoc, șoptește: Din cartea dumneavoastră, la care citesc acum, știu că oamenii cei mai periculoși sînt de obicei foarte politicoși... Ba chiar și manierați. Folosesc întotdeauna tacîmurile cînd își mănîncă un semen. Rîd amîndoi amuzați și pornesc grăbiți spre Ateneu, alături, ca doi prieteni. Figura cu legitimația de scriitor îi reușește iar lui Mihai și, din nou, tînăra e prezentată ca soție. Înainte de-a intra în sală, ochii bărbatului caută cu aviditate în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
mai Întîi un strigăt scurt, subțire, ca un guițat de purcel. — Doamne, Dumnezeule, ce-i asta?! mumură una din femeile anarhisto-comuniste, făcîndu-și cruce. — Doamne, Dumnezeule, Doamne Dumnezeule! repetară mai multe voci. Bărbații de pe balcoanele blocurilor din preajmă Începură să fluiere amuzați, iar femeile Începură să țipe. Priveliștea era Într-adevăr caraghioasă și În același timp stranie. Cine a putut privi, a văzut În clipele acelea - sau a crezut că vede - cum Pablo o ridicase cu o singură mînă pe Christina, care
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
p. 61), ironică și tristă (II, p. 62), plictisită, oarecum jenată (II, p. 63), nervoasă (II, p. 65), nu prea convinsă (II, p. 66). În schimb, Oedip privește avalanșa imaginilor uluit, fascinat (II, p. 60), îngrijorat și, în același timp, amuzat, alarmat (II, p. 61), excitat, morbid (II, p. 62), speriat (II, p. 63). Fără să-și poată desprinde privirea de pe ecran (II, p. 62), urmărindu-l cu sufletul la gură (II, p. 67), el cere un fotoliu pentru a contempla
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
diversiunii, de obicei oaspetele o lua de bună, se agăța ca înecatul de fraza ei care părea să-i vină în sprijin, ea îl încuraja, îi mai servea o replică, parcă îl împingea cu umărul către locul dorit. Alexe para, amuzat că rivalul mușcase din nadă, nu exista nici o problemă la care să nu găsească o ripostă caustică, se mai hărțuiau fără vlagă o vreme, parcă în silă apoi se despărțeau, convins, fiecare în parte de dreptatea lui, credeau că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ce le place. Când mă întorceam seara acasă, trebuia să fac față unei avalanșe de întrebări stupide: ce poziții am mai inventat, cum s-a simțit ea, ce culoare avea lenjeria ei de corp. Le răspundeam întotdeauna în doi peri, amuzat. * Așa a mai trecut un an și am împlinit nouăsprezece. Soarele răsărea și apunea în fiecare zi, steagul se înălța și cobora în fiecare zi. Duminica mă întâlneam cu iubita prietenului meu mort. Nu-mi era prea clar ce fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cumplit urechile lui clăpăuge și și-a pierdut cumpătul. Dar pînă atunci urmau să se petreacă destul de multe lucruri, în acea clipă de nebănuit, de neînchipuit, Leonard Bîlbîie nu știa nimic despre inginerul Cezar Stoicescu, l-a urmărit cu privirea: amuzat, "ca doi cățelandri, Corvino și celălalt, după Balbo. Gloria altuia te orbește și te strivește. Habar nu are că admirîndu-l pe macaronar își taie propriile aripi, propriile ambiții. Vor vrea să fie ca el și nu vor mai putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
rîsul?" Singurul pe care râsul meu îl bucura era Siminel. El mă încuraja din ochi: "Nu vă opriți, domnule sculptor. Ah, se întristă el brusc, de ce v-ați oprit?" Nu mai aveam chef să fac pe prostul și, pe deasupra, observasem amuzat că Siminel își îndesase ziare sub pulover ca să nu-i fie rece. Anton profită de tăcerea mea ca să-i întrebe dacă mă considerau vinovat. Ultimul care a dat din cap a fost Domnul Andrei, foarte jenat, uitîndu-se în altă parte
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ales trei fire și i-a oferit un euro. Băiatul s-a uitat cu oarecare nedumerire la ea, după care i-a mai dat câteva fire. La rândul ei, bu- nica lui Gruia i-a mai întins un euro. Zâmbind amuzat, copi- lul a vrut să-i mai dea câteva fire. Ea, însă, l-a mângâiat pe obraji și a intrat în biserică. A mai auzit, totuși, cuvintele co- pilului: - Merçi, madame, merçi beaucoup. Și eu și Claudia avem, între altele
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
o singură săptămână. Devine din ce în ce mai dificil să-ți dai seama cine naiba e la putere și cine în opoziție. Totul este fluid la acești politicieni valahi. Culmea e că exemplul de la centru este imitat de către cei din teritoriu. Am urmărit amuzat o ședință de Consiliu Local din urbea mea și am râs în hohote, descoperind măruntele mize care le încearcă micile creiere, cele care pun în mișcare afaceri și corpuri mari, de peste 100 de kile... Codruț 11 mai 2006 Ieri am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
privitorului la televizor. În urmă cu zece ani, când începuseră deja defrișările vesele în masă din țara noastră, singurele știri de felul ăsta erau cele din cozile jurnalelor despre nu știu ce acțiune din Groenlanda a celor din Green Peace. Astăzi, asistăm amuzați la verva unui Vanghelie, care, probabil și cu ajutorul unui meditator la română, vorbește cât de cât coerent despre șmecheriile cu terenuri dintr-un oraș aproape rămas fără copaci. Evident, faptul că personaje „luxuriante“ ca primarul de sector 5 țin catargul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
suntem la serviciu. Și n-am Îndrăzni niciodată să abuzăm de timpul companiei În scopuri... personale. Se Înroșește tot. Iar când spun personale, nu mă refer la... am vrut să spun că... — Îmi pare bine să aud asta, zice Jack, amuzat. Dumnezeule, de ce-o ține Connor morțiș să se dea băiatul perfect ? Liftul face ping și mă străbate un val de ușurare. Slavă Domnului, pot În fine să scap... Se pare că mergem cu toții În același loc, zice Jack Harper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
gâdila amorul propriu, îmi zicea că o durea capul, ziua, din pricina timpului care trecea prea încet, că se pomenea uneori cu sânii îngreunați de dorul meu și că-i era drag până și mirosul transpirației mele. Când am avertizat-o, amuzat, că am și cusururi, mi-a răspuns, însă, cu o ironie: "Dacă ai fi perfect, n-aș avea nici un merit că te iubesc". Apoi, mi-a dezvoltat teoria că o femeie se înjosește când iubește un bărbat care îi este
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
chilioara mea sloboade un licăr de lumină. “Eu nu aveam de ce să aprind lampa când am plecat spre lac. Atunci, cine?” Am intrat în chilie. Lampa era aprinsă și patul pregătit pentru culcare. “Dumnezeu are grijă de toate...” - am gândit amuzat. M-am așezat în pat și am început să citesc, ca de obicei. În fiecare seară, reușeam să citesc măcar câte un capitol. În acea seară, însă, abia am parcurs câteva paragrafe și am adormit dus!... Un vis m-a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
se refugia În platitudini, prejudecăți și sentimentalisme, atunci eu sunt un socialist militant. Dacă nu poate, nu cred că mai contează ce se Întâmplă cu omul și cu sistemele create de el acum sau altă dată. - Sunt și curios, și amuzat, a declarat bărbatul cel masiv. Ești Încă foarte tânăr. - Ceea ce nu poate să Însemne decât că n-am fost corupt Încă și nici n-am fost transformat de experiență Într-o ființă timidă. Posed cea mai valoroasă experiență, experiența rasei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și cealaltă fată, Chabù, de vreo zece-unsprezece ani, care purta părul tuns și rochie de stambă, dar fără ciorapi și fără pantofi; iar pulpele și brațele ei goale, și fața ei oacheșă, frumoasă, mă făceau s-o compar în gând, amuzat, cu o țigăncușe. Ce a fost atunci, mi-e peste putință să povestesc aici. Aste trei femei, găsindu-se laolaltă în fața noastră, se strânseră una lângă alta, cu aceeași panică în ochi, și inginerul încercă zadarnic să le încurajeze, să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
râs rostogolindu-se pe covor, și cine știe ce-ar fi urmat dacă Elefterescu nu s-ar fi ridicat brusc în picioare, palid, tremurând ușor de emoție, exclamînd: "Așa s-a întîmplat și cu prințul Siddharta!" - Ce-l apucase? întrebă amuzat Lorinț. - Citise o viață a lui Buddha, și de-atunci, de câte ori avea prilejul, la birou sau la petreceri, numai de asta ne vorbea: Cum a văzut el, prințul Siddharta, într-o zi, pentru întîia oară, un bolnav, și apoi, în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
la fel de încremenită. Ascultase fascinat scurta istorie a grupului de amazoane, cu un sentiment al irealului. Căci povestea nu explica nimic. Nu metodele sau amănuntele modului în care fusese adus aici contau. Ci de ce? Observă ochii plăcuți care zâmbeau către el amuzați. Jefferson Dayles spuse încet: - Este posibil să doriți să relatați ziariștilor sau autorităților ceea ce vi s-a întâmplat. Kay, dă-i domnului Craig articolul pe care l-am pregătit pentru a preîntâmpina o asemenea eventualitate. Tânăra se ridică de pe scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
preajmă - i-a răspuns Nicu, ieșind după el să-l conducă. La capătul culoarului, s-au oprit. Petrică a ridicat privirea, cătând insistent la Nicu. ― Rămâi sănătos, bătrâne, și vino să te Îmbrățișez. ― Mergi cu bine, bătrâne - a răspuns Nicu amuzat, folosind aceeași „monedă”. Abia ajuns În cabinet, l-a prins din urmă o bătaie În ușă. ― Poftește, te rog - a fost răspunsul profesorului rămas În așteptare. I se părea că ușa se lasă greu deschisă. În cele din urmă, a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
găsit sprijinindu‑se În mâna dreaptă și stând de vorbă cu un bărbat mai În vârstă, de vreo cincizeci de ani, Îmbrăcat Într‑un costum foarte elegant. Christian gesticula extrem de agitat, vânturându‑și mâinile prin aer, cu un aer Între amuzat și iritat la maximum, În vreme ce bărbatul grizonat Îl privea respectuos. Eram Încă prea departe de ei ca să aud ce discutau, dar trebuie să mă fi uitat cam fix, pentru că ochii bărbatului i‑au Întâlnit pe ai mei și mi‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și e blestemul existenței mele, și totuși eu mă duc și tu nu. Viața e amuzantă, nu? Mă apucă un râs atât de năprasnic, că abia Îl pot opri, am zis eu pe un ton abrupt și câtuși de puțin amuzat. — Mda, ei bine, și eu cred că e o porcărie, dar ce să‑i faci? L‑am sunat deja pe Jeffy, ca să se apuce să comande haine pentru tine. Va trebui să cari o tonă de țoale după tine, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
hârtiile pe birou. Ba n-o să mă credeți, pe unele, mai nou, le așez chiar în teancuri, ceea ce pentru mine, altădată, era un chin mai mare decât să fiu răstignit de urechi. — Calendarul mayaș o fi de vină, observă Efrem, amuzat. Se schimbă vibrațiile. Muzica, în orice caz, era alta, iar luminile de prin colțuri își schimbară culoarea. Ringul nu era departe, de altfel, nimic nu era prea departe, dacă voiai să privești, n-aveai decât, mesele erau așezate în semicerc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]