434 matches
-
repulsia pe care Dewey o exprimase în pamfletul The Child and the Curriculum (1902). Cheia decriptării multora dintre expresiile denotative adoptate de discursurile moderniste ale curriculumului se află în acest scurt eseu. Dewey constatase - așa cum am arătat în capitolul anterior - anacronismul planurilor și programelor din învățământul secundar american la sfârșitul secolului XX. Școlile americane ale acelor vremuri își desfășurau activitatea imitând școlile europene clasice. Or, învățământul european tradițional se născuse și se dezvoltase în strânsă legătură cu sistemul ecleziastic. Primele școli
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
survine din disperarea declanșată de acest inconceptibil abandon și se produce în urma unei înțelegeri între cei doi, care sunt legați printr-o tulburătoare afecțiune. E, prin urmare, un sacrificiu, ce face ca istoria sfântă să-și urmeze cursul. Presărată cu anacronisme, piesa configurează o imagine necanonică a Mântuitorului, văzut, fără cutremur mistic, ca o făptură de o neobișnuită carismă, ca un stilist captatoriu, ale cărui rostiri cu falduri alegorice sunt sorbite cu încântare de cei ce îl ascultă și memorate cu
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
cutremur mistic, ca o făptură de o neobișnuită carismă, ca un stilist captatoriu, ale cărui rostiri cu falduri alegorice sunt sorbite cu încântare de cei ce îl ascultă și memorate cu o sfințenie picată în caricatural de viitorul evanghelist Ioan. „Anacronisme”, recunoscute ca atare și incluse cu rost, se ițesc și în L’Homme qui se dit Lénine (1998). O privire cu scăpărări sarcastice asupra mitului „revoluției”, care duce, în orice timp și în orice loc, la aberații monstruoase. La fel
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
antiotomane prinde astfel substanță, în primul rând prin alegerea făcută de cărturarul român citind Panegiricul... lui Eftimie al Târnovei. N.B. oprește pentru „îndreptarul” său pasajele ce istoriseau victorii câștigate de Constantin cel Mare sub pavăza semnului sfânt. Căci, printr-un anacronism produs probabil de Eftimie al Târnovei, împăratul luptă adesea contra turcilor. Gândul protejării patriei, a valorilor amenințate de cotropitorii desemnați de zugravii din Moldova drept principali candidați la flăcările iadului contribuie decisiv la definirea unor sensuri pentru care exemplaritatea canonizată
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
veche (1972), în care unor poezii reluate li se adaugă cicluri noi. Poetul trăiește mai mult în trecut, acolo e atmosfera care îi priește, de-acolo vin figurile unor scriitori tutelari, copilăria cu Moșii, circul și filmele mute. Conștient de anacronismul întreprinderilor sale lirice, autorul îl poematizează: „Mi-s versurile tot mai demodate [...]/ Sonetul astăzi nu prea se mai poartă”, dar când încearcă să părăsească forma fixă nu mai este el însuși. Derutat de cursul evenimentelor politice, L. încearcă să se
LALESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287739_a_289068]
-
idilică și religie cosmică. Creștinismul mileniului trei va fi urban sau nu va fi deloc, atracția către orașe fiind globală. Critica „neopășunismului” nu are ca rădăcină o alegere de gust. Nostalgia agrariană este legitimă atâta vreme cât nu cauționează lenea intelectuală și anacronismul judecății. Istoria Europei vorbește cu argumente copleșitoare despre momentele de beznă spirituală, degradare biologică ori năpastă materială cunoscute de lumea țărănească - Rusia facând aici o figură aparte. Gravitația către polul urban al societății nu este doar consecința unei dezertări antiascetice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
să furnizeze materialul didactic și catehetic de bază în toate școlile sau academiile teologice de tradiție ortodoxă. Până foarte recent, majoritatea familiilor de creștini români dispunea doar de aceste două versiuni- textul sinodal sau versiunea Cornilescu -, deși ambele sufereau de anacronism filologic și inconsistență teologică. La ce mă refer? În primul rând, la neputința multor credincioși „de rând” de a înțelege vocabularul arhaic atât al ediției Cornilescu, cât și al ediției sinodale (ușor remaniată în ultimele decenii). Mai important însă, este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
am meditat de atunci încoace la problematica puterii - și fiindcă am o natură mai lucidă și mai sceptică, insist, nu vreau să-l diabolizez pe Eliade. Dar nici circumstanțele istorice (greu de judecat în alb-negru fără exces ideologic și fără anacronism, așa cum spuneam mai înainte), nici cele psiho-sociale (pentru care încerc să am oarecare îngăduință) nu justifică tăcerea maturului, apoi vârstnicului Eliade. Să fi fost doar frica de a relansa discuția? Cadrul noii discuții despre nazism și „soluția finală” evolua rapid
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
anii ’90 -, tendința dominantă este de a-l plasa în categoria autorilor nefrecventabili, deoarece ar susține poziții net machiste (cum se spune în noul idiom al comisarilor limbajului). Amuzant e că astfel de ideologi n-au nici o spaimă de ridicol. Anacronismul primitiv, așezarea pe același plan temporal a unor întâmplări istorice privite prin lentilele deformatoare ale prezentului arată neseriozitatea acestor demersuri. Lucrurile sunt cu atât mai hazlii cu cât, la celălalt capăt al discursului, ei îmbrățișează cu o ușurință dezarmantă ideea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
doctorul Lagardie și planturoasa lui ex-soție, Dolores Gonzales. Sociologic naiv, un astfel de scenariu diminuează percepțiile anterioare, conform cărora California producea criminalitate, violență și decadență în mod natural. E posibil ca, recurgând la această stratagemă, Chandler să fi sugerat că anacronismul lui Marlowe, incapacitatea lui de a se adapta mișcărilor dinamice ale vremurilor să aibă ca efect și astfel de interpretări ale realității. Marlowe se percepe ca fiind expirat, aparținând unei alte lumi (vorbind la telefon cu Orfamay, el uzează de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
un proiect de lege, din inițiativă particulară (14 decembrie 1931), propunând înlăturarea discriminării femeii măritate. Într-o amplă expunere de motive, cunoscutul om politic a condamnat menținerea incapacității juridice a femeii măritate în legislația de după război, calificând-o drept „un anacronism și o absurditate”: Greutățile vieții au scos femeia din rolul pur menajer și au împins-o tot mai mult în tranșeele luptei pentru existență, alături de bărbat. Pierderea drepturilor civile de către femeile măritate și asimilarea lor cu minorii și debilii mintali
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
de a fi alese femeilor, în consiliile comunale. Greutățile vieții au scos femeia din rolul pur menajer și au împins-o tot mai mult în tranșeele luptei pentru existență alături de bărbat. De aceea, situația femeii în dreptul nostru civil este un anacronism și o absurditate. Femeia măritată, este asimilată unui minor sau interzis, când, aceeași femeie, înainte de căsătorie sau în timpul văduviei, se bucură de toate drepturile civile. Ea este victima supraviețuirii unei concepții sociale învechite, bazată pe slăbiciunea femeii și puterea maritală
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
că au mandat unanimist. Nu aveau unul unanimist, ci unul al unei eventuale pluralități, nu a majorității populației - trecând, desigur, peste faptul că nu Întotdeauna majoritatea are dreptate. Ai amintit ideea lui Adrian Năstase referitoare la o anumită obsolescență, un anacronism al principiului separației puterilor. Cel puțin de la Montesquieu Încoace, acesta face parte din ceea ce se numește „minimum democratic”, și sunt câteva puncte esențiale pe care În științele politice le numim minimul democratic. Putem merge la oricare dintre clasicii teoriei democratice
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
chiar fără a ști, pentru că facem aceasta instinctiv - un vis povestindu-l partenerului, unui prieten, unui coleg de serviciu etc. Dar nu am ajuns încă la capătul dificultăților, deoarece, din cauza absurdității sale, visul se dovedește adesea imposibil de povestit. Improbabilitățile, anacronismele, nonsensurile producțiilor noastre imaginare fac nararea lor delicată, ca să nu spunem imposibilă. Dificultatea este în egală măsură datorată formei viselor, care sunt în principal construite din imagini, sentimente și emoții, adică din elemente a căror verbalizare și raționalizare este dificilă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
etimologia bazată pe sicarius nu convinge deloc. Cel mai pertinent contraargument mi se pare acela că aramaica avea deja un cuvânt, siqar, iar metateza si-/is pare dificilă din punct de vedere lingvistic. În plus, teoria se bazează pe un anacronism, Întrucât Flavius Josephus, descriindu-i pe sicarii, vorbește despre situația anilor 50 d.Hr., mult după misiunea lui Isus. „Iscariot” face aluzie la caracterul personajului (etimologie psihologizantă). De fapt, În acest caz, avem de-a face nu cu un supranume
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
a credinței naturale. Nimeni nu este socotit capabil să ajungă la un asemenea stadiu de mizerie și ticăloșie, Încât să pronunțe blasfemie Împotriva Duhului Sfânt. Nu e vorba, În contextul evanghelic, de a treia persoană a Treimii (am comite un anacronism dacă am interpreta astfel), ci de Duhul Sfânt ca duh de viață izvorât din „vintrele” inefabile ale lui Dumnezeu. Duhul Sfânt este cel prin care Dumnezeu lucrează În lume, săvârșește minunile „de zi cu zi”. Cum se va vedea mai
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
mai mică. Păcatul Împotriva Tatălui pare cel mai puțin grav, Întrucât distanța dintre Tată și creatură (inclusiv irațională) este uriașă, de neimaginat. Sensul teoriei origeniene trebuie descifrat nu plecând de la structura, ca să zicem așa, a Sfintei Treimi (am comite un anacronism), ci plecând de la noțiunea de „cunoaștere spirituală” (gnosis) sau de la strategia de inițiere În misterul divin. Gravitatea păcatului, la Origen, se probează În funcție de conștientizarea sau posibilitatea ființei de a conștientiza păcatul. O pisică, ființă animată, dar irațională nu poate păcătui
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Stăniloae prezintă atributele lui Cristos pornind de la câteva texte din Noul Testament (Evrei 9,11 ; Ap. 12,10; 11,15 ; Mt. 28,18), sprijinindu-se pe mărturiile Părinților, dar nu pentru ansamblul atributelor respective, ci pentru fiecare În parte. Al doilea anacronism, pe care A. Louth Îl descoperă În Teologia dogmatică ortodoxă, se referă la doctrina celor șapte taine ale Bisericii. Această doctrină de origine occidentală apare târziu, În secolul al XII-lea, și nu are de-a face cu tradiția patristică
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
paseiste”. „Un templu grec”, scrie von Balthasar, „o biserică romană, o catedrală gotică merită Întreaga noastră admirație, pentru că ele dau mărturie despre un adevăr și despre o frumusețe Încarnate În timp. A le reproduce Însă la ora actuală este un anacronism. A pretinde să le Întinerești, a le adapta la nevoile timpurilor noi e Încă și mai rău: un asemenea efort nu poate naște decât orori.” La fel, Părinții Bisericii sunt „frumoși și admirabili” În contextul vieții și epocii lor. A
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
turcilor la Kosovo, și eroul popular Miloș Cobilici. Sunt consemnate sau dau chiar titlul unor capitole luptele importante cu turcii de pe Câmpia Mierlei, de la Nicopole, Varna, Câmpul Pâinii, Oradea și Viena. Istoria românilor, prezentată sumar dar cu interes, păstrează câteva anacronisme în interpretarea originilor, însă acordă pasaje ample victoriilor de la Posada și Rovine. Semnificativă pentru sentimentele cronicarului este importanța acordată domnitorilor ce s-au impus în lupta antiotomană: Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș, Mihai Viteazul sau Iancu de Hunedoara. Ultimele știri
BRANCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285860_a_287189]
-
din mediul popular, iar față de creațiile nordicilor, de o pronunțată factură magico-religioasă, ea este laică. B. a consemnat multe evenimente istorice sau întâmplări reale, dar acestea fiind transfigurate artistic și circulând pe cale orală, adevărul istoric este adesea denaturat, uneori apar anacronisme, contaminări cu legenda sau cu mitul. Într-o epocă dominată de mentalitatea mitică, când realitatea însăși era percepută ca atare, s-a zămislit stratul cel mai vechi al speciei, acela cu conținut fantastic. În b. fantastică, într-un prim stadiu
BALADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
susținută și de suplimentele ei: „Foaia oficială” (1832), „Alăuta românească” (1837-1838) - de interes literar, „Foaia sătească a Principatului Moldovii” (1839-1840, 1846-1851) și „Arhiva Albinei pentru arheologie română și industrie”. Trăsăturile „Albinei românești” vor fi conservate, cu riscul unor defazări și anacronisme în plan publicistic, de „Gazeta de Moldavia” (1850-1858) și „Patria” (1858-1859). A. a mai condus magazinele științifico-literare „Spicuitorul moldo-român” (1841), în ediție bilingvă pentru francofoni, și „Icoana lumei” (1840-1841, 1845-1846), titlu reluat și de săptămânalul scos în 1865 și 1866
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
pe un act menit să-l apere, ci ca pe un document ce ne poate ajuta să-l judecăm cu dreptate. Măcar așa cum el a încercat să judece și să presupună cum va arăta viitorul omenirii: „Războiul va deveni un anacronism. Noi am dat bătălii pe toate continentele, deoarece se aflau față în față două societăți... cea tânără a doborât-o pe cealaltă. Eu știu foarte bine că, la urma urmelor, războiul m-a răsturnat. Există două sisteme, trecutul și viitorul
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
mine și vorbea cu o altă Brățară cu Talismane, amândouă mișcându-se cu acea aroganță leneșă, Încrezătoare. Uneori mă privea, dar nu dădea vreun semn că m-ar recunoaște. O pleoapă translucidă se cobora peste ochii ei. Îngăduiți-mi un anacronism. Filmul lui Luis Buñuel Acel obscur obiect al dorinței nu a fost lansat decât În 1977. La vremea aceea eu și fata roșcată nu mai aveam nici o legătură. Mă Îndoiesc că a văzut vreodată filmul. Cu toate acestea, Acel obscur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tot așa până la adânci bătrâneți, dacă-i va fi dat să îmbătrânească. Dacă le va fi dat să îmbătrânească împreună. O viață ordonată, la fel ca mersul sigur al astrelor. Asta le cerea zeilor. Munca începuse să i pară un anacronism, iar ambiția, o rușine. Și totuși, se întorcea aproape zilnic în camera de lucru și scria. Compunea poezii lirice în latină și în greacă. Unele chiar foarte savante. Iar ea lăuda gingășia minunată a odelor, se minuna de farmecul lor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]