492 matches
-
P2] Cîteva spații comerciale [P3] Locuri în care găsim [P4] Locuri în care poți vorbi [P5] Unde fiecare este în măsură [P6] Viitorul cărții se bazează pe aceste librării. În acest caz, avem de-a face cu o variantă a anaforei retorice care pretinde ca fiecare cuvînt să fie repetat la începutul frazelor. Totuși, această descriere lexicală este insuficientă și trebuie dublată de o abordare atentă a interpretării realizate de destinatar. Această progresie textuală cu temă constantă ordonează nucleul central al
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
realizate de destinatar. Această progresie textuală cu temă constantă ordonează nucleul central al paragrafului care precede enunțul cauzei determinante a argumentării ([P2]) și care se termină printr-o închidere-concluzie ([P6]). [P2] conține termenul inițial și pivotul de la care se dezvoltă anafora ("cîteva spații comerciale"). [P6] conține hipertema anaforei produse, anunțată printr-o reluare argumentativă ("aceste librării"). Propozițiile [P3], [P4], [P5] asigură coerența internă a paragrafului. Dacă [P3] și [P4] prezintă aceeași structură introductivă prin repetarea elementului inițial, elipsa din [P5] poate
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
temă constantă ordonează nucleul central al paragrafului care precede enunțul cauzei determinante a argumentării ([P2]) și care se termină printr-o închidere-concluzie ([P6]). [P2] conține termenul inițial și pivotul de la care se dezvoltă anafora ("cîteva spații comerciale"). [P6] conține hipertema anaforei produse, anunțată printr-o reluare argumentativă ("aceste librării"). Propozițiile [P3], [P4], [P5] asigură coerența internă a paragrafului. Dacă [P3] și [P4] prezintă aceeași structură introductivă prin repetarea elementului inițial, elipsa din [P5] poate fi considerată un efect al coerenței tematice
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
progresia lui (rematică și argumentativă: prezentarea ultimului cuvînt din text). De fapt, ultimul cuvînt din text obligă la o recitire a întregului paragraf: introdusă printr-o reluare demonstrativă, această hipertemă include componentele enumerate anterior; de aici rezultă așteptarea declanșată de anafora retorică a paragrafului. 1.4. Notele de catalog Ca ilustrare (printre multe altele), am ales să abordăm două prezentări paratextuale ale cărților din catalogul "L'Imaginaire" de la Gallimard (1984): Povestiri orientale și Obolul visului scrise de Marguerite Yourcenar. Criteriul de
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
poziția tematică a propoziției, regăsim următorul fenomen de reluare: Un copil → el. Pronumele funcționează ca o revenire a informației conținute în stocul de cunoștințe împărtășite, în reprezentările mentale comune ale interlocutorilor; informația apare sub forma unui articol nehotărît care predetermină anafora prin extragerea unui substantiv de sine stătător. În [P4], trecerea este asigurată de folosirea unui prezent cu valoare absolută care corespunde obiectului general al propoziției; în [P4'] apare construcția A fi + Participiul trecut. Considerăm că "este înarmat" descrie o acțiune
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
un pronume, el însuși legat de două verbe ("ea cade pradă... și nu își mai dorește decît un singur lucru"): P1: (Rosary) T1 P2: (ea) T1' și (Ø) R1' nu își mai dorește decît un singur lucru Exemplul demonstrează că anafora nu rezidă într-o simplă reiterare lingvistică a unui interpretant actualizat anterior. De fapt, cititorul nu leagă pronumele "ea" de personajul "Gisela, fiica guvernatorului", chiar dacă este cel mai apropiat segment. Ambiguitatea nu poate fi complet înlăturată decît prin introducerea, în
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
să rămînă acolo. Trecerea de la primul la cel ce-al doilea paragraf este asigurată de conectorul DAR, care subliniază evenimentul declanșator al desfășurării acțiunii. A doua Propoziție narativă Complicarea este alcătuită din paragrafele 2 și 3. În acest punct apare anafora sau reluarea directă care asigură coeziunea celor două propoziții narative: (P3) Dar strălucirea blondă și natura independentă a lui Rosary o fac atît de diferită de tinerele portugheze... (P4) Patronul ei, inaccesibilul și seducătorul Dom Duarte, nu întîrzie să o
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
coeziunea celor două propoziții narative: (P3) Dar strălucirea blondă și natura independentă a lui Rosary o fac atît de diferită de tinerele portugheze... (P4) Patronul ei, inaccesibilul și seducătorul Dom Duarte, nu întîrzie să o facă să înțeleagă asta... Aceste anafore apelează la două moduri de legătură între propoziții: P3 actualizează anafora și legătura interfrastică: variabila o este controlată intern de "Rosary" (legătură). P4 pune în scenă anafora și legătura interfrastică; pe de o parte, formele ei și o trimit la
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
independentă a lui Rosary o fac atît de diferită de tinerele portugheze... (P4) Patronul ei, inaccesibilul și seducătorul Dom Duarte, nu întîrzie să o facă să înțeleagă asta... Aceste anafore apelează la două moduri de legătură între propoziții: P3 actualizează anafora și legătura interfrastică: variabila o este controlată intern de "Rosary" (legătură). P4 pune în scenă anafora și legătura interfrastică; pe de o parte, formele ei și o trimit la tînăra femeie. Pe de altă parte, asta trimite la rema din
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
și seducătorul Dom Duarte, nu întîrzie să o facă să înțeleagă asta... Aceste anafore apelează la două moduri de legătură între propoziții: P3 actualizează anafora și legătura interfrastică: variabila o este controlată intern de "Rosary" (legătură). P4 pune în scenă anafora și legătura interfrastică; pe de o parte, formele ei și o trimit la tînăra femeie. Pe de altă parte, asta trimite la rema din propoziția precedentă (faptul că e altfel decît altele). În acest cadru, care este rolul conectorului DAR
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
ceea ce Școala de la Praga numește progresie "cu temă constantă": P1: P2: P2': T1 T2 → R1 T2 → R2 T2 → R3 Cele trei propoziții au aceeași temă, doar remele sînt diferite. Titlul inițial al trecerii ("catalogul Actes Sud") este reluat prin două anafore diferite ("această" substitut demonstrativ, "următoarea" substitut articulat) care primesc predicate noi, o dată cu elementele rematice. Articolul și demonstrativul permit prezența aceluiași referent pentru două niveluri diferite ale memoriei discursive, oferind astfel indicii despre structurare. "Viitoarea" redă referentul ca parte dintr-un
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
periferiei textului se situează între examinarea iluzoriului și a esențialului sau, mai degrabă, într-un du-te-vino neîncetat și necesar între prezența textului în paratext și ecoul paratextului în text: nu unul fără celălalt, ci unul cu celălalt. Index de noțiuni Anaforă 98, 113, 149, 150 Ancorare (operațiune de) 85, 87, 131, 132 Argumentare/argumentativ 16, 73, 94, 97, 118, 170, 174 Asimilare (operațiune de) 86 Aspectualizare (operațiune de) 85, 87, 131, 132 Atribuire (operațiune de) 85, 131 Catalog 93, 98, 100
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
nicio condiție necesară, nici suficientă pentru definirea secvenței narative: prezentul narațiunii este foarte frecvent; prezența verbelor care exprimă acțiuni este de asemenea o caracteristică a descrierilor de acțiuni... Desigur, aceste configurări ale mărcilor pot fi proiectate astfel: o concentrare a anaforelor pronominale (această formă de tematizare este probabil unul din indiciile formale cele mai caracteristice ale secvenței narative), precum și alternanța imperfectului și a perfectului simplu (sau a perfectului compus, chiar și a prezentului de narațiune), de exemplu. Și, mai ales, se
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
formată de unități (fraze, propoziții, acte de limbaj sau de enunțare) legate între ele (continuitate-repetiție), progresînd către un final (progresie)1. Noțiunea de "memorie textuală" permite analizarea următorului fapt: odată încodată în reprezentarea discursivă, o unitate textuală devine suportul eventualelor anafore (operație de reluare); entitățile textuale sînt tot atîtea potențiale antecedente de anafore. Noțiunea de "memorie discursivă" permite să adăugăm la aceasta faptul că propozițiile enunțate eventual anterior, cu altă ocazie, fac parte din memoria ce devine astfel un aspect al
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
între ele (continuitate-repetiție), progresînd către un final (progresie)1. Noțiunea de "memorie textuală" permite analizarea următorului fapt: odată încodată în reprezentarea discursivă, o unitate textuală devine suportul eventualelor anafore (operație de reluare); entitățile textuale sînt tot atîtea potențiale antecedente de anafore. Noțiunea de "memorie discursivă" permite să adăugăm la aceasta faptul că propozițiile enunțate eventual anterior, cu altă ocazie, fac parte din memoria ce devine astfel un aspect al continuității textuale. Dar un enunț, în funcție de principiul pertinenței, este informativ doar dacă
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și al cărei tratament este facilitat de structura sa internă și reluarea în paralel: "una din acele pălăriuțe...// într-un cuvînt, unul din acele sărmane lucruri...". Anaforicul "ceea ce... era" face trimitere la "șapca", apărută în poziție rematică în P1. Prin anaforă și combinarea cu "una din acele", șapca este ridicată la rangul de temă (temă-titlu) a frazei și a paragrafului. Avem de-a face aici cu două reformulări: "una din acele pălăriuțe (făcută cu de toate)" și "unul din acele sărmane
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
acești bărbați redutabili mă incita și mă înspăimînta în același timp". Această concluzie nu este posibilă decît în măsura în care prima descriere (faptul F descris în p) nu a împiedicat-o deloc pe a doua și faptul G subliniat pentru ultima reformulare. Anafora unul din acei bărbați redutabili este posibilă și interpretabilă prin orientarea argumentativă generală. În concluzia acestei scurte analize, se observă care sînt raporturile între structura secvențială (aici descriptivă), stabilirea unei macrostructuri semantice și orientarea argumentativă a textului. Este, cel puțin
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
un barometru nedres, e lipsa din mintea dumneavoastră luminoasă a urâtului simț critic, care împiedică pe român să se înnămolească într-o doctrină, până la nas". În scrisorile deschise argheziene există o recuzită retorică specifică, din care interogația, exclamația, epitropa și anafora sunt figuri predilecte, mărci ale unei oralități aparent spontane, care imprimă discursului accentele unui monolog teatralizat. Fie că este ironic aluzivă (" Cine v-a împins să vă opriți la mine și să-mi afirmați [...] o iubire de care nici nu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
românească ce li se părea stricată, a contribuit cu o nouă nuanță de ticăloșie la viața tineretului, victima vârstei admirabile și credule și a politicienilor pitiți în personaje cu barbă, profesorale". Accentuarea și prelungirea acuzei tranșante cade, aici, în sarcina anaforei, o figură retorică a insistenței, cu un mare potențial persuasiv, la care Arghezi recurge frecvent în ofensiva polemică. De asemenea, procedeul polemic investigat de noi joacă, în acest caz, rolul de trambulină spre același imaginar absurd, unde culpa ia proporții
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
față a polemistului, aceea, nedisimulată și gravă, a moralistului și a criticului sceptic într-o lume a căror valori s-au inversat; tonul ironic și/sau satiric au fost abandonate, în favoarea retoricii de tribună, care exploatează forța de persuasiune a anaforei: "N-avem încă un Abecedar, după ce am avut un "Semănător", un "Cuget Clar", un "Neamul românesc". Ar trebui să avem un abecedar pentru toată lumea, pentru ca în șase ani toată lumea să știe a citi, fără să mai găsim un analfabet în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ai zis tu că vin alea? (IVLRA) E greu și e adevărat c-au trecut trei ani până când au făcut legile, și acelea incomplete (IVLRA). În afara diferențelor de registru, sunt anumite contexte în care apar, preponderent, formele simple. Astfel, ca anafore globalizante pot apărea în discurs doar pronumele aia și, mai rar, acelea în structura rezumativă toate acelea: Păi aia e. Mai bine nu ziceam nimic (IVLRA) Aia nu mai vorbim (CORV) Ei, dar toate acelea se întâmplaseră înainte de război, demult
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
pentru a avea semnificație, trebuie ancorate Într-un anumit context spațio-temporal; acestea sunt numite expresii contextuale. Contextualitatea include expresiile deictice, implicatura (prin care se obține un adaos de informație care este inferată pe baza unor presupoziții de fundal, neexprimate) și anafora (referirea la informațiile exprimate anterior În discurs). Prin stilul de comunicare formală, se evită ambiguitatea, incluzându-se În enunț informațiile despre context, adică exprimând explicit referenții, presupozițiile și cunoștințele de fundal care, În comunicarea contextuală, rămân neexprimate. Alegerea unuia din
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
cadru teoretic, uzurile pronominale actuale într-un corpus semnificativ, voi schița câteva elemente de gramatică discursivă a pronumelui românesc în limba română actuală. 1. EVOLUȚIA PRONUMELOR SPRE ANAFORICITATE/DEICTICITATE DIFUZĂ La nivelul sistemului, pronumele sunt pro-forme care funcționează ca deictice/anafore discursive, luându-și referința din contextul situațional, respectiv de la un antecedent sau de la un subsecvent din discurs. Lucrările de cultivare a limbii încadrează multe dintre uzurile deictice printre fenomenele de oralitate și insistă asupra preciziei în desemnarea anaforică (relație clară
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
cunoașterea reciprocă dintre interlocutori, tema de discuție sunt variabile care lasă interlocutorilor libertatea de a negocia gradul în care "se formalizează". Câteva diferențe dintre discursul formal și cel informal sunt marcate și prin selecțiile lexicale operate în clasa pronumelor: frecvența anaforelor/deicticelor, utilizarea celor două serii paralele de demonstrative, tendința de reorganizare a sistemului politeții pronominale, constituirea unor opoziții discursive între diverse forme pronominale. 4.1. Opoziția de frecvență în utilizarea deicticelor/anaforicelor Folosirea pronumelui în locul numelui este o modalitate de
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
este focalizată și percepută. 131 Exemplele sunt preluate din DLR, tomul VIII, partea a III-a, s.v. privi. 132 Gheorghe (2009: 83) arată că, în astfel de situații, cele două categorii vide "se susțin prin coreferențialitate, formând un tip de anafore zero, de tip asociativ". 133 Singurul verb care selectează ca argument obiectul prepozițional este verbul reflexiv a se uita. Deși a se uita se angajează în alte tipare sintactice decât restul verbelor de percepție intențională (care se construiesc cu obiecte
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]