332 matches
-
punct de vedere morfologic) ai căror referenți se identifică exclusiv prin intermediul coordonatelor contextului extralingvistic necesar pentru interpretarea enunțului în care apar. Referința deictică face parte din cele patru mari tipuri de moduri de referință recunoscute (alături de cea directă, indirectă și anaforică), de care se deosebește prin obligativitatea raportării termenului deictic la identitatea sau localizarea în timp și spațiu a vorbitorului, la momentul enunțării sale. Sensul unui termen deictic depinde astfel de gradul de cunoaștere a situației de comunicare, neputînd fi interpretat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
asigurînd desemnarea vorbitorului ca atare și poziționarea sa față de ceilalți, în timp și în spațiu (eu, tu, aici, acum), deicticele se diferențiază din punct de vedere semantic și referențial atît de sintagmele nominale descriptive și denominative, cît și de structurile anaforice. Diferite modele teoretice nu numai lingvistice, ci și filozofice au fost propuse pentru explicarea funcționării semantico-referențiale a termenilor deictici. Pentru Otto Jespersen, unul dintre primii lingviști care a atras atenția asupra particularităților deicticelor, numite de el shifters, termen preluat apoi
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
deicticele de timp în discursul de presă /vs./ discursul televizual/literar etc.) Un al doilea criteriu de clasificare diferențiază elementele deictice prin natura lor de cele care devin deictice prin uz. Opoziția pornește de la diferența dintre referința deictică și cea anaforică, pe baza localizării diferite a referentului (în afara textului sau, respectiv, în interiorul acestuia). În prima categorie intră cuvintele al căror sens este deictic și care nu cunosc alte tipuri de uzuri: deictice primare / transparente / esențiale / directe / centrale / prin excelență, de obicei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limbilor, esențialmente pronumele de persoana întîi și a doua, adverbe de loc și de timp ca aici, acum. În cea de a doua categorie intră unitățile ce pot avea, în funcție de context și de nevoile comunicării, uzuri atît deictice, cît și anaforice, fiind denumite prin sintagmele deicticele periferice / opace; cunosc astfel de uzuri expresiile demonstrative și pronumele de persoana a treia. În cadrul clasei deicticelor, un rol important revine deicticelor personale, în special celor care trimit la eul vorbitorului, ca sursă a oricărui
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
spuse el, replică el etc. De asemenea, aici se cuprind frecvent mărci ce se raportează la cel ale cărui enunțuri se reproduc (cu furie, cu voce slabă etc.). Elementul încadrat este alcătuit din segmente-replică ce întrețin în planul discursului relații anaforice, dar, pe plan narativ, el este un fenomen de suprafață, ce poate acoperi acest plan sau îl poate numai traversa. Pentru a n a l i z a d i s c u r s i v ă, dialogul pune
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
referă la starea de permanență a unui participant la acțiune (unui actant), cu toate modificările modului de existență și de rol asumat în desfășurarea narativă, de permanență a unui actor discursiv în întregul discurs, a cărui prezență este marcată deseori anaforic. De aceea, în a n a l i z a d i s c u r s u l u i, noțiunea "identitate" este folosită în corelație cu alte două noțiuni, "subiect" și "alteritate". Cea dintîi permite conceperea existenței ființei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
corespunde, la nivel sintactic, o propoziție interogativă, dar există și situații în care întrebarea se formulează prin structuri lingvistice care nu presupun un raspuns din partea alocutorului (interogativele indirecte, interogativele retorice). V. act de vorbire, enunț. GA 2005. RN L LANȚ ANAFORIC. Lanțul anaforic este o succesiune de expresii referențiale dintr-un discurs ale căror interpretări referențiale sînt toate condiționate de introducerea anterioară în discurs a aceluiași referent. Lanțurile anaforice pot cuprinde diverse tipuri de expresii anaforice, de exemplu pronume coreferențiale (Mezinul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nivel sintactic, o propoziție interogativă, dar există și situații în care întrebarea se formulează prin structuri lingvistice care nu presupun un raspuns din partea alocutorului (interogativele indirecte, interogativele retorice). V. act de vorbire, enunț. GA 2005. RN L LANȚ ANAFORIC. Lanțul anaforic este o succesiune de expresii referențiale dintr-un discurs ale căror interpretări referențiale sînt toate condiționate de introducerea anterioară în discurs a aceluiași referent. Lanțurile anaforice pot cuprinde diverse tipuri de expresii anaforice, de exemplu pronume coreferențiale (Mezinul 1 se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
interogativele retorice). V. act de vorbire, enunț. GA 2005. RN L LANȚ ANAFORIC. Lanțul anaforic este o succesiune de expresii referențiale dintr-un discurs ale căror interpretări referențiale sînt toate condiționate de introducerea anterioară în discurs a aceluiași referent. Lanțurile anaforice pot cuprinde diverse tipuri de expresii anaforice, de exemplu pronume coreferențiale (Mezinul 1 se întorcea spre Suceava plin de dulceața nopții. Deși îl1 copleșeau stăruitor vedeniile dragostei lui1 și părea nepăsător de arșița zilei, era în el1 ceva treaz, ca
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
GA 2005. RN L LANȚ ANAFORIC. Lanțul anaforic este o succesiune de expresii referențiale dintr-un discurs ale căror interpretări referențiale sînt toate condiționate de introducerea anterioară în discurs a aceluiași referent. Lanțurile anaforice pot cuprinde diverse tipuri de expresii anaforice, de exemplu pronume coreferențiale (Mezinul 1 se întorcea spre Suceava plin de dulceața nopții. Deși îl1 copleșeau stăruitor vedeniile dragostei lui1 și părea nepăsător de arșița zilei, era în el1 ceva treaz, ca o neliniște necontenită. Ca [Ø]1 să
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
era în el1 ceva treaz, ca o neliniște necontenită. Ca [Ø]1 să preîntîmpine o întîlnire neplăcută, [Ø]1 coti pe alt drum decît cel obișnuit și [Ø]1 ieși pe dealurile de unde se vedea Moldova, M. Sadoveanu, Frații Jderi), anaforice substantivale ce intră în relații de anafore asociative ( În ziua de 14 septemvrie alaiul a ajuns în vederea Cetății Sucevii 1. Puntea 1' era lăsată; porțile 1'' se aflau deschise; străjile 1''' pe ziduri.). V. anaforă, deictic, referent. MOESCHLER - REBOUL 1994
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
formelor de politețe, evoluția conectorilor pragmatici (evoluția conectorilor adversativi din limba română), tratată diferențiat în funcție de registru și variantă funcțională a limbii, focalizarea prin topică și particule specializate, mărci prezentative, particule interogative, utilizarea deixis-ului textual, regulile specifice de constituire a lanțurilor anaforice în textele vechi etc. V. conector, deixis, gramaticalizare. ERMAN - KOSTINAS 1993; JUCKER 1995; BRINTON 1996; SARFATI 1997; MARCHELLO- NIZIA 2006. RN PRAGMATICĂ. În anul 1938, filozoful american Charles Morris a stabilit că există trei domenii de interpretare a oricărei limbi
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1929, cînd a conturat "perspectiva funcțională a frazei", în corelație cu dinamica frazei. În acest context, progresia tematică ține de situațiile în care răspunsul la întrebarea în legătură cu ceea ce se spune în discurs nu este clar, deoarece stabilirea relațiilor referențiale sau anaforice nu conduce la o interpretare imediată, fără însă ca asemenea situații să fie neinterpretabile. De exemplu, în suita de enunțuri Ne-am dus la teatru. Berea era foarte rece, nu există posibilitatea corelării directe, dar se poate realiza interpretarea Cînd
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mijloacele de analiză și de interpretare a componentelor discursului s-au perfecționat, s-a stabilit că o mare parte dintre elementele lexicale ce nu au referință semantică, sînt totuși raportabile la ea, dar în alt mod. Astfel, există o referință anaforică, care se regăsește în contextul lingvistic, sub forma unui antecedent ce aduce un supliment de informație, adică a unui cuvînt referențial autonom legat de elementul anaforic printr-o relație cu dublă funcție, de coreferință și de reluare, și împrumută elementului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
semantică, sînt totuși raportabile la ea, dar în alt mod. Astfel, există o referință anaforică, care se regăsește în contextul lingvistic, sub forma unui antecedent ce aduce un supliment de informație, adică a unui cuvînt referențial autonom legat de elementul anaforic printr-o relație cu dublă funcție, de coreferință și de reluare, și împrumută elementului anaforic referința lui actualizată. În cazul cataforei, situația este similară, dar are particularitatea că elementul lexical autonom urmează celui neautonom. Atunci cînd referentul se află direct
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care se regăsește în contextul lingvistic, sub forma unui antecedent ce aduce un supliment de informație, adică a unui cuvînt referențial autonom legat de elementul anaforic printr-o relație cu dublă funcție, de coreferință și de reluare, și împrumută elementului anaforic referința lui actualizată. În cazul cataforei, situația este similară, dar are particularitatea că elementul lexical autonom urmează celui neautonom. Atunci cînd referentul se află direct în anturajul fizic, fiind precizat printr-un gest indicativ sau printr-o determinare (parțială) prin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Procedeele de tematizare permit ca la începutul sau la sfîrșitul enunțului să fie plasate, prin detașare sau prin dislocare elementele tematice. Detașarea constă de obicei prin deplasarea unui element la începutul frazei pentru a fi preluat apoi printr-un pronume anaforic; de exemplu, la Mihai Eminescu: "Virtutea pentru dînșii, ea nu există". Astfel, elementul detașat este prezentat ca fiind cunoscut celor care participă la conversație, încît tema poate fi obiectul predicației din partea altui enunțător. Astfel, prin construcția Important este să participi
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
celor trei genuri (ii) Ipoteza nespecificării (iii) Ipoteza ambigenerică (iv) Ipoteza claselor nominale 3. Acordul în gen cu sintagmele coordonate 3.1. Conjuncții au trăsătura [+Animat] 3.2. Conjuncții au trăsătura [-Animat] 4. Diferența dintre pronumele neutre anominale și cele anaforice Anexă Capitolul 8. ESTE DUBLAREA CLITICĂ UN TIP DE ACORD? 1. Preliminarii 2. Scurtă descriere a contextelor cu dublare clitică din limba română 2.1. Complementul direct (CD) 2.1.1. DC este obligatorie 2.1.2. DC nu este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
nominal CONCLUZII BIBLIOGRAFIE SURSE INTRODUCERE Obiective Acordul constituie o temă de cercetare complexă, atât prin domeniile lingvistice pe care le implică - morfologie, sintaxă, semantică -, cât și prin domeniile sintactice în care se manifestă - grup nominal, grup verbal, enunț (acordul pronumelor anaforice) - și termenii pe care îi implică: în grupul nominal se acordă modificatorii adjectivali și determinanții; în grupul verbal se acordă verbul la o formă verbală personală, adjectivul predicativ și cliticele pronominale de dublare a complementului; la nivelul enunțului sau al
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
îi implică: în grupul nominal se acordă modificatorii adjectivali și determinanții; în grupul verbal se acordă verbul la o formă verbală personală, adjectivul predicativ și cliticele pronominale de dublare a complementului; la nivelul enunțului sau al textului, se acordă pronumele anaforice. Scopul lucrării este acela de a face o descriere și o interpretare teoretică a acordului în limba română, într-un cadru teoretic generativist, dar fără a exclude ipoteze din alte cadre teoretice și fără a face analize foarte "tehnice" ale
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
haită (vs. o haită de lupi) (ex) - termenul dintre paranteze este opțional: Asta (o) știam. (*ex) - termenul dintre paranteze este imposibil, agramatical *(ex) - termenul dintre paranteze este obligatoriu (paranteza nu este opțională): Toate *(le) știe. termen1i ... termen2i - termenii sunt corelați anaforic: Ministrul Turismuluii a participat la emisiune. Aceastai a vorbit despre modernizarea hotelurilor. Capitolul 1. ASPECTE TEORETICE 1. Definirea acordului Problema definirii acordului nu este una simplă, având în vedere diversitatea termenilor care se acordă și a relațiilor dintre aceștia. În
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
verbului-predicat cu subiectul este marcat prin desinențele de număr și persoană ale verbului, acordul dintre verb și complementele direct și indirect ar fi marcat prin cliticele de dublare; d) tot la acord poate fi încadrată și concordanța formală dintre pronumele anaforice și antecedentul nominal. Aceasta nu este general acceptată ca un tip de acord; ea ar putea fi o reflectare a altor fenomene sintactice, legate de coreferențialitate, care implică o covariație formală. În alte limbi, se întâlnesc și alte tipuri de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
distincție mai veche, între acordul formal și acordul semantic, prezentă și în gramaticile mai vechi, tradiționale, și fac o observație cu caracter generalizator: în interiorul grupului nominal, acordul este (mai degrabă) formal, iar în domeniul predicativ, acordul este referențial. Pronumele utilizate anaforic se acordă conform INDEX-ului. Ipoteza celor două seturi de trăsături poate explica diverse tipuri de acord: (i) acordul hibrid, al substantivelor cu neconcordanță între trăsăturile formale și cele referențiale. În multe limbi, acestea se pot acorda formal în interiorul GN
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
trăsăturile formale și cele referențiale. În multe limbi, acestea se pot acorda formal în interiorul GN, dar semantic în exteriorul GN. La fel ca în sârbo-croată, în engleză, o serie de substantive colective impun determinantului numărul singular, dar verbul și pronumele anaforice pot avea fie formă de plural, fie formă de singular: (36) a. This England team have put themselves in a good position to win the championship. (cf. Kim, 2004) b. This England team has put itself in a good position
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
prezice că (i) toate substantivele care au astfel de neconcordanțe au valori CONCORD (formale) diferite de valorile INDEX (semantice, referențiale) și că (ii) acord intern grupului nominal se face pe baza trăsăturilor CONCORD, iar acordul extern grupului nominal (predicativ și anaforic), pe baza trăsăturilor INDEX. În română, acordul semantic și cel hibrid sunt mai limitate: - substantivele colective impun un acord formal, peste tot în enunț (adjectival, predicativ, anaforic): (40) a. *acești guvern b. *Guvernul au decis. c. Guvernul s-a reunit
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]