7,050 matches
-
trimestru de sarcină este de UN FRUCT PE ZI (în plus față de mesele obișnuite, se înțelege) te-ai ales c-o ștampila nefavorabilă ! pe lângă cele expuse mai sus, cu care sunt de acord total, aș vrea să atrag atenția asupra analogiei hrana-recompensa. de mici suntem stimulați cu prăjiturele, bombone,e ciocolată, etc. mai ales acum, cănd plănuiesc să devin mama, realizez cât de mult mă afectează acest obicei. dacă sunt tristă, îmi iau o colcolata, dacă sunt fericită, mă răsfăț cu
Crescuţi cu zăhărelul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82578_a_83903]
-
interesează de adevăr, ci de convingeri, concepînd lumea ca text în permanentă schimbare, construit și interpretat activ în scopul de a fi înțeles. Gîndirea însăși este o activitate simbolică de producere a sensului, afectată de tonalitatea emoțională și funcționînd prin analogii sau similarități exprimate ca metafore. În termenii lui Jerome Bruner, realitatea e creată, nu descoperită, iar diferitele narațiuni constituie diferite lumi, a căror legitimitate derivă din modul de a înțelege și experimenta. Citînd un proverb englezesc, el afirmă că, la
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
și frazeologia argotică, prin intermediul limbajului juridic sau administrativ cu care deținuții vin în contact. Cuvintele închisorii sînt folosite de argotizanți, prin extindere, și în afara ei, în spații publice considerate, în mod similar, de recluziune și constrîngere (armata, școala) și, prin analogie, chiar în alte situații ale vieții cotidiene. Confruntarea de pe intervalul dormitorului comun se suprapune înfruntării de pe stradă. Din argoul închisorii și al lumii interlope, expresiile pot apoi migra spre limbajul popular și familiar: cuvintele revin astfel în medii cărora le
"Pe interval" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10293_a_11618]
-
lucrările lui Abélard să fie arse. Privite cu ochii noștri de acum, toate aceste represalii par neverosimile. Faptul că puteai plăti cu cariera și cu prestigiul o simplă schimbare de nuanță doctrinară pare ceva de domeniul fabulației. Și totuși, o analogie la care putem face apel pentru a intui cît de cît atmosfera acelor vremi este cea legată de România anilor '50. Un cuvînt scris greșit sau o propoziție a cărei ambiguitate putea înlesni interpretări neîngăduite te costau libertatea și chiar
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
anumit orizont de așteptare. Așa este și cel al piesei de teatru Cine a câștigat războiul mondial al religiilor?, sincronă cu disputele, atentatele și războaiele sângeroase ce transgresează ideologia. Dat fiind că întreaga acțiune se petrece, aici, într-un ospiciu, analogia e destul de limpede. Lumea întreagă este o uriașă casă de nebuni, limbajul și comportamentul actanților fiind ieșite din matcă, deraiate, delirante. înfruntarea violentă a dumnezeilor arată că, de fapt, nu mai există Dumnezeu, și nici cenzura transcendentă (în accepția sa
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
Planta s-a sleit, iar ramurile au căzut de mult de pe tulpina ei. Praful s-a ales de ele, și nimeni nu le va mai putea găsi intacte în praful vreunei cămări de depozit sau între coperțile unui tratat. Păstrînd analogia, orice istorie a filozofiei este încercarea de a reproduce planta plecînd de la praful pe care ramurile l-au lăsat în tratatele vremii, ba mai mult este încercarea de a dovedi existența unei tulpini a gîndirii în condițiile în care cunoașterea
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
Feliciani, soția lui Balsamo, pe care o știa fecioară. Însă crima nu-i servește la nimic, căci între timp, fără ca el să știe, căsătoria se consumase. Simbolismul episodului e mai complex. Exemplul acesta, mult simplificat, e menit doar să întărească analogia dintre o fecioară și un unicorn. Rolurile lor pot fi oricînd schimbate, ca într-un dans. Tot în plan morfologic, tot deloc întîmplător, sintagma La Dame ŕ la licorne seamănă cu La jeune fille ŕ la perle - tablou a cărui
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
Se va specializa semantic? Mi se pare clar preferabil să se păstreze în uz și în normă accentuarea tradițională editór; deocamdată, edítor are un aer pretențios și enervant. Dar nu se știe niciodată cum vor evolua lucrurile; în evoluțiile limbii, analogia e un factor surprinzător de puternic...
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
-l trimite la Editură „Albatros”, unde trece concursul și apare, alături de poeziile altor 19 autori, în Caietul debutanților, în 1979. Câteva fulgurații, ca semne de identificare (greu de stabilit la atâtea autori), lasă Nicolae Manolescu (ce observa că autorul „forțează analogiile”), Eugen Barbu și Voicu Bugariu (ultimul, cu o intuiție de relevanță, îi încadrează demersul liric „în categoria poeziei de refuz intelectual al emoției”). Totuși, Marian Barbu nu se decide să iasă în „arena”. Poate și presiunea ideologică, devenită sufocanta poeziei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
și lecțiile asumate nul lasă să facă pasul înapoi, desi „resturi”, „vesminte colorate”, de pe acest traseu, poemele „eșantionului” Provizii de soare mai poartă cu ele. Este lesne de văzut cum unele își au axa construcției chiar pe aceste echivalente și analogii și, totodată, printre cuvintele lor „zâmbesc” prepoziția atributiva „de” și „genitivele” (spre exemplificare, poemul Măsuri de prevedere, „Când e frig / oamenii se pierd în priviri / se-ncrețesc în culori / și-n țipete / că un card de cocori / Flăcările frigului / sug
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
-l trimite la Editură „Albatros”, unde trece concursul și apare, alături de poeziile altor 19 autori, în Caietul debutanților, în 1979. Câteva fulgurații, ca semne de identificare (greu de stabilit la atâtea autori), lasă Nicolae Manolescu (ce observa că autorul „forțează analogiile”), Eugen Barbu și Voicu Bugariu (ultimul, cu o intuiție de relevanță, îi încadrează demersul liric „în categoria poeziei de refuz intelectual al emoției”). Totuși, Marian Barbu nu se decide să iasă în „arena”. Poate și presiunea ideologică, devenită sufocanta poeziei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
și lecțiile asumate nul lasă să facă pasul înapoi, desi „resturi”, „vesminte colorate”, de pe acest traseu, poemele „eșantionului” Provizii de soare mai poartă cu ele. Este lesne de văzut cum unele își au axa construcției chiar pe aceste echivalente și analogii și, totodată, printre cuvintele lor „zâmbesc” prepoziția atributiva „de” și „genitivele” (spre exemplificare, poemul Măsuri de prevedere, „Când e frig / oamenii se pierd în priviri / se-ncrețesc în culori / și-n țipete / că un card de cocori / Flăcările frigului / sug
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
omilia a IV-a, P.G. XLIV, col. 841C. footnote> sau „porumbiță (περιστερά)”<footnote Ibidem, omilia a IX-a, P.G. XLIV, col. 1008D. footnote>, ca simbol al nerăutății și al curăției. Pentru a ilustra însă purificarea sufletului, Sfântul Grigorie revine la analogia cu aurarul. Așa cum aurul contrafăcut trebuie să sufere multiple purificări prin foc pentru a reveni la starea sa ne-aliată, tot așa sufletul păcătos trebuie să sufere purificări repetate, înainte de a se curăți de toate petele păcatului și de a
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
așa, îngrijitorul aurului înnegrit, adică Mirele, a conferit strălucire sufletului printr-un tip de proces de rafinare, prin aplicarea medicamentelor sale”. Astfel, Sfântul Grigorie elaborează aici temele iubirii și mântuirii divine, care implică o metamorfoză de la întuneric la strălucire prin analogia cu purificarea aurului. Pe scurt, pentru Părintele Capadocian, mântuirea înseamnă restaurarea stării naturale a sufletului. În termenii Cântării, mântuirea înseamnă despătimire și sfințire, iar acestea două presupun schimbarea de la negru la alb. Cântarea ne învață, prin aceste cuvinte, ce înseamnă
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
tehnica asamblării lor mai mult sau mai puțin mecanică și imaginea compozitorului ca „retor complet”, la ipostaza compozitorului ca „plantator” sau „cultivator”, sau chiar ca „homuncul” alchimic (compoziția muzicală) ce se naște dintr-o sămânță ideatică sau, într-o totală analogie cu zămislirea unui copil, în urma întrepătrunderii fecunde între imaginația creatoare și dinamismul realității, a determinat o „răsturnare a lumii” în sensul propriu al cuvântului. Consecința directă a schimbării de paradigmă a fost configurarea gândirii muzicale de tip simfonic, cu tot
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
sau, într-un alt sens, timpul victorian nu mai este suficient pentru a asimila frecvența, intensitatea și consistența transformărilor, lăsând loc timpului și, implicit, mentalității și identității de tip modernist și de o cu totul altă deschidere către spațiul mondialității. Analogiile aferente acestei noi specii temporale sunt tehnicismul (cu fetișizarea implicită a puterii, vitezei, eficientizării, mecanicismului și progresului etc.) în opoziție cu organicismul, a masei în opoziție cu individul, a inconștientului (ca absență a rațiunii) în opoziție cu raționalitatea și spiritualitatea
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
direcția în care un gînditor, mișcîndu-se, își urmărește scopurile teoretice. În schimb, tiparul e cadrul care conține toate direcțiile și scopurile gînditorului. Tiparul e matca fără de care nicio direcție nu ar exista, e fundalul pe care se sprijină totul. O analogie ajutătoare ar putea fi cea a priveliștii pe care o formă de relief o oferă privirii. Ca să existe o priveliște, adică o perspectivă, trebuie să existe o formă de relief pe care, privind-o, să simți că ai în fața ochilor
Prima poruncă a lui Allah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10017_a_11342]
-
de relief o oferă privirii. Ca să existe o priveliște, adică o perspectivă, trebuie să existe o formă de relief pe care, privind-o, să simți că ai în fața ochilor o priveliște. Dar, fără relief, perspectiva nu ar exista. O altă analogie e cea cu cinematograful. Perspectiva unui gînditor e ca filmul pe care îl proiectezi într-o sală de cinema, iar cadrul gîndirii e ecranul pe care privești filmul cu tot cu aparatul de proiectat. În virtutea acestei analogii, cei patru filozofi arabi privesc
Prima poruncă a lui Allah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10017_a_11342]
-
nu ar exista. O altă analogie e cea cu cinematograful. Perspectiva unui gînditor e ca filmul pe care îl proiectezi într-o sală de cinema, iar cadrul gîndirii e ecranul pe care privești filmul cu tot cu aparatul de proiectat. În virtutea acestei analogii, cei patru filozofi arabi privesc un film islamic pe care îl proiectează pe un ecran grec cu ajutorul unui aparat care, la rîndul lui, e grec. Cu alte cuvinte, viziunea pe care o au asupra lumii e islamică, dar paradigma pe
Prima poruncă a lui Allah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10017_a_11342]
-
traduce în volumul de față: Richard de Fournival, cu Bestiaire d'amours, redactat la jumătatea secolului al XIII-lea. Ceea ce deosebește bestiarele medievale de fabulele obișnuite sînt cel puțin trei trăsături. Prima este rolul lor indubitabil didactic. Sub aparența unor analogii inofensive între comportamentul animalelor și cel al oamenilor, autorii urmăresc cultivarea unei anumite virtuți sau înlăturarea unui anumit viciu. Motivul e la îndemîna oricui: cînd vrei să modifici comportamentul oamenilor, este mult mai ușor să folosești animalele drept întruchipări inocente
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
unor temperaturi de ardere deziderativa mult prea avansate. Postmodernitatea apare că o ultimă „exhalare” sau „expir” devitalizat al ultimei avangarde, o stare „reziduala” a acesteia, prezentându-se ca atare și legitimându-se că descriere detaliată a acestei imagini. O altă analogie, una aproape identică în termeni o prezintă contextul nașterii armoniei din răcirea "magmei" contrapunctice în segmentele cadențiale dintr-o fugă bachiană. Însă cum formele elaborate ale gândirii armonice nu mai pot fi explicate prin particularitatea contextului generativ polifonic, tot astfel
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Zdanov, 1950), tous deux démolisant leș «modernes» de la musique de leur temps...", Dujka Smoje, pag. 83. footnote> Dispersia ultimei avangarde nu reprezintă, însă, un fenomen inedit, ci mai degrabă unul implicit procesului de evoluție culturală-artistică și îi putem găsi o analogie sau chiar prototip în fenomenul de dispersie a romantismului care într-un mod direct a contribuit la relevarea primei avangarde europene. Aici ajungem la un alt contra-argument adus imaginii evoluției liniare, imperturbabil de progresiste, în conceptul de criză că un
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
obținând următoarea imagine: Prima etapă (orfica): Renaștere (cristalizare, clasicism - nouă paradigmă - fetișizarea Antichității) - Baroc (dispersare - romantism); - perioadă tranzitiva (preclasicism - rococo) - A doua etapă (prometeica): Clasicismul vienez (cristalizare - clasicism - nouă paradigmă - beethovenocentrism) - Romantism (dispersare - romantism); contextul cel mai potrivit exemplificării prin analogia obiectiv/subiectiv - perioadă tranzitiva (post-romantism - verism) - A treia etapă (oedipiană): Avangardism <footnote În contextul ultimei avangarde (anii '50-'60) creația lui J. Cage, I. Xenakis și a minimaliștilor americani (Ph. Glass, Ț. Riley, S. Reich și La Monte Young) reprezintă
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Simfonia nr. 4 (1910-1916). Atrage atenția mixajul realizat în cea dintâi între citate din muzică populară americană și invocări ale muzicii clasice drept referenți servind muzica lui Brahms și Dvorak. Aceasta emergentă a unei gândiri postmoderne o putem reprezenta prin analogia unui proces de infiltrare sau contaminare, în orice caz manifestate în limitele unui proces invaziv parțial sau realizat la modul gradat și niciodată cu pretenția cuceririi, precum și înstăpânirii definitive în teritoriile avangardismului orientat pe traiectoria descendentă a dispersiei. Putem prezuma
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
din Boston, Statele Unite ale Americii, și prof. univ. dr. Hary Dorchy, din Bruxelles, Belgia, care vor onora și în acest an lucrările medicale de profil de la Buziaș. Timp de două zile vor fi abordate teme de actualitate privind „Insulina și analogii de insulină“, care vor contribui la perfecționarea medicilor ce se ocupă de copiii și adolescenții cu diabet zaharat din țara noastră. Simpozionul este organizat de Fundația „Cristian Șerban“ și Organizația Națională Română pentru Ocrotirea Copilului și Adolescentului cu Diabet ( O.
Agenda2004-16-04-general6 () [Corola-journal/Journalistic/282315_a_283644]