388 matches
-
-le. În produsele postmoderniste nu "citatele" sunt importante, ci batjocura". (Despre postmodernism ca mizerie intelectuală și morală, în "Analele Universității Spiru Haret", București, nr. 3/2002, p. 32). Mihail Diaconescu e convins că există o echivalență între ideologia postmodernistă și anarhismul defunct al lui Bakunin și Koropotkin sau "teoriile pline de substanță paranoică ale lui Troțki despre revoluția mondială permanentă" (p. 31). El adaugă: "Derrida vorbea de destructurarea textului. Touraine vorbește de destructurarea ordinii la scară planetară reluând astfel ideile lui
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mai importantă caracteristică a activității teroriste din zilele noastre. Acesta nu poate fi considerat a fi un fenomen în întregime nou, cât mai degrabă o întoarcere ciclică la motivațiile timpurii ale terorismului. Până la apariția motivelor politice, cum ar fi naționalismul, anarhismul și marxismul, religia a furnizat singurele justificări acceptabile pentru terorism. Oricum, terorismul timpurilor moderne n-a fost în ultimii ani atât de dominat de conotații religioase. La vremea când terorismul internațional modern a apărut prima dată, niciunul din grupurile teroriste
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
ar putea reveni dacă socialismul ar dobândi consecvența și puterea unui crez militar și dacă ar întâlni ideea actuală de stat pe câmpul de luptă. Este posibil ca atunci să vedem în război o dezordine egală cu cea pe care anarhismul ne-o arată pe timp de pace!8 Moralitatea universală versus universalismul naționalisttc "Moralitatea universală versus universalismul naționalist" Deteriorarea moralității internaționale care s-a petrecut în ultimii ani în ceea ce privește protejarea vieții este doar un caz special al unei disoluții generale
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și istorie literară, mai puțin către literatura propriu-zisă. Ion Chinezu și N. Georgescu-Tistu recenzează Memorii, respectiv volumul IX din Criticele lui E. Lovinescu, I. V. Constantinescu se ocupă de Arta prozatorilor români a lui Tudor Vianu, T. Naum scrie despre Anarhismul poetic al lui Emilian I. Constantinescu, iar G. Bogdan-Duică comentează lucrarea lui Ovid Densusianu, Literatura română modernă. Prin multitudinea preocupărilor, și mai ales prin ținuta științifică a textelor publicate, D. a fost prețuită în epocă drept o revistă de un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286652_a_287981]
-
receptorului mai multe grade ale apropierii de realitate, în special, prin colaje, ale căror elemente sunt relaționate metaforic. Futurismul se pronunță împotriva muzeelor, a bibliotecilor considerate cimitire ale trecutului și a clișeelor, propunând supremația dinamicii vieții, a violenței, a războiului, anarhismului. Mișcarea este percepută atât ca o prezență fizică, un spectacol al maselor, cât și ca un instrument de înțelegere a universului înconjurător Umberto Boccioni, Omul care merge. în literatura română, Urmuz este un precursor al literaturii absurdului, în stilul creațiilor
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Capitolul 2. Turgheniev și paternitatea sa presupusă / 19 Capitolul 3. Nihilism, romantism, idealism / 25 Capitolul 4. Nihilismul în sens social și politic și proveniența sa franceză / 43 Capitolul 5. Nihilismul fără fundament al lui Max Stirner / 53 Capitolul 6. Nihilism, anarhism, poporanism în gândirea rusă / 63 Capitolul 7. Nihilism și decadență la Nietzsche / 73 Capitolul 8. Nihilism, relativism și dezvrăjire în "cultura crizei" / 109 Capitolul 9. Nihilismul estetico-literar / 127 Capitolul 10. Nihilismul european în istoria ființei: Heidegger și Nietzsche / 141 Prima
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
personaje conțin ecouri îndepărtate ale Unicului lui Stirner, mult mai mult decât a recunoscut Jünger însuși. Prin urmare, Stirner și-a găsit locul și situarea cuvenite în istoria nihilismului doar în secolul XX și doar a posteriori. Capitolul 6 Nihilism, anarhism, poporanism în gândirea rusă Inteligența consumă tot ceea ce aruncăm în flăcările sale, iar la sfârșit se hrănește cu propriul foc. În gândirea rusă din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea nihilismul a devenit un fenomen de amploare, care a
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
pozitivismul și explicarea naturalistă, cauzală și mecanicistă a universului; acestora li se adaugă în științele spiritului pozitivismul istoriografic al științelor istorice, care își află formularea filozofică în istoricism; • în cadrul politicii, nihilismul incomplet se manifestă ca naționalism, șovinism, democratism, socialism și anarhism (nihilismul rus); • în sfârșit, în cadru artistic sunt manifestări de nihilism incomplet naturalismul și estetismul francez. Numai odată cu constituirea a ceea ce Nietzsche numește nihilism complet este distrus, alături de vechile valori, și locul pe care acestea le ocupau, așadar lumea adevărată
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
2 1 NIHILISMUL Cuprins 330 331 Cuvânt-înainte Itinerarium mentis in nihilum. Pentru o istorie... Turgheniev și paternitatea sa presupusă Nihilism, romantism, idealism Nihilismul în sens social și politic și originea sa franceză Nihilismul fără fundament al lui Max Stirner Nihilism, anarhism, poporanism în gândirea rusă Nihilism și decadență la Nietzsche Nihilism, relativism și dezvrăjire în "cultura crizei" Nihilismul estetico-literar Nihilismul european în istoria ființei: Heidegger... Dincolo de linia nihilismului: Jünger versus Heidegger Nihilism, existențialism, gnoză Nihilism, teologie politică, secularizare: Carl Schmitt Nihilism
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
același timp, ne previne McKerrow, nu trebuie să înțelegem scepticismul lui Foucault ca pe o formă de perfecționism intelectual, înregimentat într-o "structură normativă particulară"710. Pe de altă parte, criticismul permanent al lui Foucault nu trebuie confundat nici cu anarhismul: "pur și simplu, nu privilegiază nici una dintre opțiunile pe care analiza le oferă spre considerare"711. Într-adevăr, la o privire mai atentă, observăm, alături de McKerrow, faptul că, o dată ce am reușit să identificăm modalitățile "virtual invizibile, care s-au strecurat
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
că, o dată ce am reușit să identificăm modalitățile "virtual invizibile, care s-au strecurat la un nivel atât de profund și de izolat în propriul noastru trecut încât au devenit anonime"712, până la revoltă nu mai este decât un pas. Însă anarhismul nu înseamnă altceva decât "libertate fără rost"713, care, mai mult, o dată realizat, va genera propensiunea spre consolidarea poziției privilegiate obținute, precum în cazul oricărei practici a dominării. În schimb, încheie McKerrow, Michel Foucault, care nu privilegiază absolut nimic, pare
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
ignorați de întreaga lume, voiam să facem să se vorbească despre noi (...). A face istorie era cuvântul care ne revenea fără încetare pe buze. Ne improvizam destinul, eram în revoltă deschisă împotriva neantului nostru"8. E perioadă lor de "total anarhism", cu exaltarea specifică lui Cioran, care credea că cel care între douăzeci și treizeci de ani nu subscrie la fanatism, la furie și la demență, este un imbecil, iar nenorocirea este rezervată tinerilor. Europa credea pe vremea aceea în tineri
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
fii, să ne deschidă spre o viață care să-i includă și pe ei!"90 Revendicând visul și pasiunea, după ce a fost martorul unui secol convulsionat și crud, Sábato crede că "dacă s-ar fi dat crezare acelor utopici ai anarhismului, lumea ar fi astăzi altceva: încă am mai avea ființe umane, si nu roboți. Este greu, foarte greu să ne întoarcem în trecut, însă nu e imposibil, dacă se revoltă tinerii și nebunii ca mine"91. În ciuda viziunii sumbre asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
comuniste, "pentru că nu am suportat niciodată nedreptatea socială și pentru că aveam colegi care erau fii de muncitori, de imigranți socialiști"7, cu care pierdea nopți întregi, dezbătând probleme sociale. Despre perioada să de aderare la idealurile comuniste și apoi la anarhism, aflăm de la personajele sale, printre care "analfabetul Carlucho, unul din anarhiștii aceia deosebit de buni la suflet, care mergeau pe jos din sat în sat ca să predice cât de frumos era anarhismul"8. Întreaga tinerețe a lui Cioran a fost marcată
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
să de aderare la idealurile comuniste și apoi la anarhism, aflăm de la personajele sale, printre care "analfabetul Carlucho, unul din anarhiștii aceia deosebit de buni la suflet, care mergeau pe jos din sat în sat ca să predice cât de frumos era anarhismul"8. Întreaga tinerețe a lui Cioran a fost marcată de deplasările sale dintr-un loc în altul, fie ca să-și urmeze familia, care nu ține cont de durerea lui de a părăsi raiul în care s-a născut, comuna Rășinari
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în special de războiul din Vietnam și de protestele intense ale tinerilor. Victima de lux a complotiștilor masoni ar fost însuși John Lennon. "Tavistock Institute" i-ar fi plasat-o abil pe Yoko Ono pentru a-i stimula lui Lennon anarhismul și radicalismul. Argumentele reușitei ar fi titlurile și textele unor celebre piese: "Give peace a chance" ("Dați păcii o șanșă"); "Power to the people" ("Puterea poporului"); "Working class hero" ("Eroul clasei muncitoare") etc. Din pacifistul hippy, John Lennon devine un
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
sau a rupturii radicale ca soluție se ajunge inevitabil la o relație ideologică cu gândirea revoluționară, cu marxismul, inclusiv cu unele mișcări anarhiste. Dacă judecăm însă moralitatea unor asemenea soluții radicale, atunci se poate ajunge la teza că marxismul sau anarhismul sunt la fel de imorale ca și ordinea pe care își propun să o înlocuiască. Pe de altă parte, cred că se poate arăta că ecologismul este compatibil cu liberalismul în sensul că el este, în primul rând, o ideologie a libertății
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
și coautor al volumelor Traîtes et trahisons. Guerres, imaginaires sociaux et constructions politiques (Trădători și trădări. Războaiele, imaginar social și construcții politice [Seli Arslan, 2007]) și Listes noires du Parti communiste (Listele negre ale Partidului Comunist [Calmann Lîvy, 2007]) • Adeziune; Anarhism; Arhive; Conspirație; Contrarevoluție; Stângism; Kronstadt; Mai 1968; Organizare; Organizații de masă; Ortodoxie; Social-democrație; Sindicalism; Troțki; Tvoțkiști. PHILIPPE BUTON, doctor în științe istorice, profesor de istorie contemporană la Universitatea din Reims. Este autorul volumului Les Lendemains qui dîchantent. Le PCF à
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de cea a regimului lui Fidel Castro. Puterea poate să se și consolideze ca urmare a bolii „comandantului” făcută publică în 2006, în măsura în care succesiunea încredințată fratelui său Raul poate face necesară întărirea rolului partidului comunist ca instrument al controlului politic. ANARHISM Filosofia politică apărută în cea de-a doua treime a secolului al XIX-lea și propovăduind suprimarea statului și a oricăror constrângeri exercitate asupra individului, conform devizei „Nici Dumnezeu, nici stăpân”, anarhismul intră în concurență cu marxismul* având o viziune
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
rolului partidului comunist ca instrument al controlului politic. ANARHISM Filosofia politică apărută în cea de-a doua treime a secolului al XIX-lea și propovăduind suprimarea statului și a oricăror constrângeri exercitate asupra individului, conform devizei „Nici Dumnezeu, nici stăpân”, anarhismul intră în concurență cu marxismul* având o viziune diferită despre societatea socialistă. Polemica între aceste două curente de gândire ale anticapitalismului* devine recurentă când ele reprezintă mișcări politice și sociale, și se transformă în conflict după 1917. Anarhismul a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
nici stăpân”, anarhismul intră în concurență cu marxismul* având o viziune diferită despre societatea socialistă. Polemica între aceste două curente de gândire ale anticapitalismului* devine recurentă când ele reprezintă mișcări politice și sociale, și se transformă în conflict după 1917. Anarhismul a fost inițiat mai ales de către Pierre Joseph Proudhon, pentru care proprietatea trebuie să fie transferată clasei muncitoare*, în vreme ce, în concepția lui Marx* ea trebuie să treacă în mâinile statului. Proudhon reproșează Ligii Comuniștilor faptul că ea dezvoltă ideea de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
faptul că ea dezvoltă ideea de dictatură a proletariatului, care ar antrena dominația unui grup social asupra celorlalte și că ar fi contrară principiului dreptății. Polemica reizbucnește în cadrul Internaționalei I-a (AIT), între Marx și Mihail Bakunin, adevăratul creator al anarhismului; acesta denunță „pseudostatul popular (care) nu va însemna nimic altceva decât guvernarea despotică a maselor populare de către o nouă și foarte restrânsă aristocrație de adevărați sau de pretinși savanți [...] Astfel, pentru a elibera masele, s-ar începe prin a le
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Cu începere din 1918, Ceka îi reprimă cu violență pe anarhiștii din Moscova și din Petrograd. Iar în 1920, odată consolidată victoria în Ucraina, Lenin ordonă reprimarea mahnovșcinei: anarhiștii sunt arestați, exilați, împușcați chiar. Zdrobirea revoltei de la Kronstadt* înseamnă sfârșitul anarhismului în Rusia și marchează începutul reculului său pe plan internațional. Totuși, seducția exercitată de Revoluția din Octombrie, iar apoi de către Rusia sovietică asupra militanților radicali îi incită pe numeroși anarhiști - îndeosebi anarhosindicaliști - să se ralieze Internaționalei comuniste*, la începutul anilor
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lui asupra mijloacelor de exprimare a opiniei politice. Mărturia cea mai impresionantă este cea a lui Voline - în Revoluția necunoscută, publicată în 1947 - care relatează experiența sa în presa anarhistă a anilor 1920-1930. Contracarat prin prestigiul și puterea comunismului sovietic, anarhismul capătă o configurație grupusculară și nu mai păstrează decât o anumită influență asupra sindicalismului*. Spania este singura țară în care el mai rămâne o forță politică, datorită Federației Anarhiste Iberice (FAI) care se află în fruntea Confederației Naționale a Muncii
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
remediu pentru boala senilității comunismului, un răspuns dat a posteriori textului lui Lenin. Denumirea trimite acum la noi practici în raporturile sociale și la o concepție a politicii care, în confuzia ideologică, amalgamează adesea leninism, stalinism, troțkism, maoism, castrism și anarhism. Radicalitatea ieșită din Mai 1968* propovăduiește un mod de viață alternativ care dă naștere unor forme de contra-cultură: viața în comunitate, refuzul societății de consum, respingerea fenomenelor de oprimare specifice care dau naștere mișcărilor feministe și celor ale homosexualilor, preocupării
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]